|
Originally Posted by gionloc:
|
singurele lucruri ptr. care ma uit la filmele lui sunt locatiile(a filmat foarte mult in bucurestiul vechi,cel daramat de ceausescu;e un bun material de arhiva)si muzica lui richard oschanitzky.
|
Bump de vizualizat.
|
Originally Posted by Pitbull:
|
Forumul ästa are un bug. La unele pagini mai înaintate ale unor topicuri, când sunt doar 1-2 mesaje sus, din afarä vezi numärul corect de pagini (sä zicem, 9), si ultimul user (sä zicem, Ulrich), da' când clichezi, te duce la pagina anterioarä jos; deci, nu vizualizeazä ultima paginä, cu ale ei 1-2 mesaje; o face doar de la al treilea, asa cä postezi un "Bump", ca sä le vizualizezi p-alea douä dinainte.
|
Originally Posted by Pitbull:
Da, pai chiar mai devreme vedeam ca ultimul mesaj postat era al lui ulrich, dar cand dadeam click, vizualizam doar pagina 8. Bun bumpul! :) |
nu ca ar fi locul acestei informatii la "Sergiu Nicolaescu..." dar cum aici se incinge discutia, va trimit link-ul unui colocviu despre filmul politist organizat la Paris, in care este si o comunicare despre filmele lui SN: a mea. :P
bineinteles sa nu va asteptati la o abordare cinefilica ci la una "stiintifica" http://www.pec5.info/ |
Originally Posted by keepwalking:
Din punct de vedere artistic, nu contest ca ultimele lui creatii, in special cele de dupa Revolutie (Oglinda, Punctul Zero, Triunghiul Mortii, Orient Express, 15) nu se ridica la valoarea celorlalte....dar...revin si spun ca a adus spectatori, a vandut DVD-uri....fapt ce reprezinta totusi o performanta...Nu e vorba ca vreau neaparat sa-i tin partea, dar imi place sa privesc lucrurile obiectiv. Si asta este pana la urma adevarul. Eu sper sincer ca si Mungiu (abia astept sa-i vad filmul), Nemescu (i-am cumparat deja DVD-ul) sa aduca oamenii in salile de cinema...si de ce nu?poate "432" sau "California Dreamin" sa ajunga in competitia pentru Oscar...Dar asta e deja alta discutie. Pe de alta parte, sunt convins ca "Supravietuitorul" nu va fi un esec. Daca este posibil ca artistic filmul sa mai scartzaie, este foarte probabil ca destui spectatori sa vina ca sa vada noile aventuri ale lui Moldovan&Limba. Cel putin eu unul sunt destul de curios. |
trecutul. adica firma. :D
|
prezentul. adicä täblia. :D
|
Oare merita atat de mult omul asta ?
Ma refer la faptul ca s-au scris peste 9 pagini la acest subiect. Aici e ca la fotbal poti avea favoriti, poti avea dusmani sau pur si simplu poti sa fii indiferent si sa savurezi spectacolul sau poti sa te duci la teatru ;) |
unde-s haiducii din filmul romanesc?
ok, Sergiu face filme imbecile. De acord. Are sutinere politica?Are. A fost preferatul unui anume partid?NU! A primit finantare indiferent de guvernare.
Impostura nu are culoare politica. Talentat sau nu ... la CNC fara proptele nu se poate. Jos palaria in fata lui Porumboiu dar citi isi permit sa faca lung metraj cu bani de la parinti? Din pacate REGULAMENTUL dupa care se impart finantarile CNCului a fost negociat chiar si de catre cei tineri(Mungiu,Puiu,Giurgiu,Muntean).Tot ei cazut la pace cu reprezentantii "batrinilor"(Dragan,Nicolaescu etc). Pt. ca Nicolaescu(si altii ca el) nu au avut succes in festivaluri internationale a fost lasata o portita pentru ei. Adica daca ai avut incasari mari cu un film primesti o nota similara unui regizor care a cistigat un pogon de premii. Deci sa iesi apoi in presa(Puiu,Mungiu) si sa pozezi in victima a sistemului este cam prea mult. Recapitulare Puiu-cind a primit finantare pentru lung metraj ... nimic nu-l recomanda ca fiind un regizor care sa merite sprijinul CNC(sucrt metraje premiate nu avea in rucsacul lui de haiduc mioritic).Mai mult, nici nu a reusit sa terminte filmul cu banii primiti de la CNC.Cine a sarit in ajutorul lui Puiu?Pintilie. De ce? Doar pentru ca cel ce semna imaginea filmului(Stavila) era fiul directorului studioului cinematografic din ograda Ministerului Culturii. Studiou unde Pintilie functioneaza dupa bunul lui plac. Mungiu-pina la OCCIDENT(primul sau lung metraj) a fost finantat de catre CNC pentru realizarea a 3(trei) scurt metraje. Deci pe banii CNCului a facut pina acum 3 scurt metraje si 2 lng metraje. in rest numai de bine |
Adevärat, partial tezist, si aproape total off-topic (mai putin amorsa). Avem topicuri despre finantärile C.N.C., tot în sectiunea asta.
|
off topic?:)
servus,
off topic nu este. nu stiu daca te referi la ce-am postat eu. pai sergiu era crucificat in ovatiile celor ce-i slavesc pe rasfatatii CNCului de acum. de aici si veninul impotriva lor. cum am spus, nicolaescu a facut si face doar filme mediocre. ti-am postat un alt topic despre CNC ca ma doare tare. :) |
Servus back,
N-o sä ne certäm acum; ti-am scris în al doilea topic nou (äla de nu l-am blocat), câte ceva despre cum obisnuim sä ne organizäm pe-aici. Esti încä foarte nou (apropo, welcome to CineMagia!), deci e firesc sä nu fii încä familiarizat cu unele obiceiuri ale casei. Nu-i nimic, în scurt timp se va rezolva de la sine. |
ok, am prins ideea.o sugestie insa am.:)
pitbull,
daca topicul referitor la CNC ar fi avut un alt titlu ... ar fi avut un mai mare succes. asa pare menit doar sa "promoveze" o stire preluata fie de pe siteul cncninema.ro fie din presa. desi nou aici pot sa remarc un lucru. nimeni nu pune accent pe modul cum se obtin banii de la CNC. se critica doar filmele rezultate. X e mai timpit de Y, Z este mai talentat decit T. :) daca se repara soseaua injuri apoi doar groapa aparuta la 1 luna de la reparatie? nu injuri siiiii muncitorii ce si-au sprijinit falca in lopata? nu injuri siiiiii firma? dar licitatia? dar primaria? :) ok,iti sugerez un nou topic.alege tu un titlu dar care sa fie mai general. ceva de tipul ... "despre CNC", "CNC,cine cu cine si dece?" etc :) bafta un fost proprietar de dobermani |
Nicolaescu: „Un fleac, nu m-au finantat“Gabriela Lupu, Alexandra Olivotto
-------------------------------------------------------------------------------- Aparut in editia din 2 Octombrie 2007 Printre perdantii notabili ai concursului de scenarii CNC s-au numarat Sergiu Nicolaescu, Ioan Carmazan si Mircea Daneliuc. In topul cistigatorilor conduc Nae Caranfil, Radu Jude si Cornel Mihalache. Per total, opt milioane de lei au fost acordati ieri cistigatorilor de la sectiunea de lungmetraj fictiune de la concursul de scenarii organizat de Centrul National al Cinematografiei. Cel mai mare credit, in valoare de 1.920.000 de lei, l-a obtinut regizorul Nae Caranfil pentru coproductia “Alice in tara tovarasilor”, notata cu punctajul total de 68,95. Insa, in functie exclusiv de scenariu, cea mai mare nota si-au adjudecat-o regizorul Calin Netzer si scenaristul Tudor Voican - 9,00 in comparatie cu 8,73 al lui Caranfil - pentru lungmetrajul “Medalia de onoare”. Cineastul considera ca punctajul sau total este mai mic din cauza faptului ca are drept producator o firma mica si recent infiintata, Scharf Advertising, cea a directorului de imagine Liviu Marghidan. Netzer s-a declarat surprins si deoarece suma obtinuta in urma concursului este aproximativ jumatate din aceea pe care o cerusera. “Medalia de onoare” este, potrivit regizorului, un film despre batrinete si singuratate, a carui actiune se petrece in 1995. Al doilea cistigator de la sectiunea de lungmetraj este “Sint o baba comunista”, cu scenariul semnat de Lucian Dan Teodorovici dupa romanul omonim al lui Dan Lungu, in regia lui Stere Gulea. Printre cineastii care au primit credite la aceasta sectiune se numara Adrian Istratescu-Lener, Dan Pita, Ovidiu Georgescu si Alexa Visarion. Marii perdanti ai acestei categorii sint Ioan Carmazan, cu patru proiecte respinse, Mircea Daneliuc, care a obtinut un punctaj total de 41,54, dar si Sergiu Nicolaescu, al carui proiect “Poker”, cu un scenariu de Adrian Lustig, a luat nota 3,73 si, per total, 40,29 din 100 de puncte. Regizorul a declarat ca nu va depune nici o contestatie: “A fost un juriu care din capul locului mi s-a parut subiectiv. La o nota de trei nu se mai poate depune nimic, e o prostie. Astea sint note care sa nu iti dea nici o sansa. Am un aport, am o cariera, filmele cele mai de succes, ca «Orient Expres». Eu nu am facut nici un film slab in ultima vreme”, a afirmat Sergiu Nicolaescu. “Anul trecut, scenariul de la «Poker» era primul sub linie. Este o piesa dupa Lustig care a avut un succes deosebit si, asa cum era conceput, putea fi o comedie de succes”, a detaliat regizorul. Printre perdanti s-au numarat si Marius Moga si Mihaela Radulescu, dar si Dan Puric. La aceeasi categorie li se alatura Nicolae Margineanu, Geo Saizescu, Horatiu Malaele si Marius Barna. La sectiunea de debut in lungmetraj au existat doar patru cistigatori: “Cea mai fericita fata” al lui Radu Jude, cu scenariul scris de acesta si de Augustina Stanciu, “Cealalta Irina (Alegerea)”, de Andrei Gruzsniczki, al carui script are trei autori, “Eu cind vreau sa fluier, fluier”, cu un scenariu de Catalin Mitulescu si avindu-l drept regizor pe Florin Serban. Locul patru l-a ocupat “Periferic”, cu un scenariu de Cristian Mungiu si Ioana Uricariu, iar autorul peliculei va fi Anatol Reghintovschi. Cineastul cistigator de Palme d’Or a semnat si scenariul unei alte pelicule premiate de CNC, si anume scurtmetrajul “Baia Mare - Constanta si retur”, in regia lui Constantin Popescu. Igor Cobileanschi, un autor cunoscut de scurtmetraje, nu isi va face debutul in lungmetraj, cel putin nu in urma acestui concurs CNC. Tot pe lista perdantilor de la aceeasi sectiune figureaza Razvan Radulescu si Stefan Peca. Proiectul cu care Radu Jude a cistigat un credit de un milion de lei este dezvoltarea in format de lungmetraj a unui scurtmetraj care fusese respins la concursul CNC de anul trecut, potrivit declaratiilor regizorului. Filmul este inspirat de o intimplare reala la care Jude a participat in calitate de martor ocular. “Actiunea se petrece aproape in timp real. O fata, in timp ce filmeaza un testimonial, vorbind despre masina pe care tocmai a cistigat-o la un concurs, incepe un diferend cu parintii ei, care au propriile planuri in ceea ce priveste vehiculul proaspat obtinut”, a rezumat scenariul Radu Jude. Cornel Mihalache va face trecerea de la filmul documentar la acela de fictiune, el primind cel mai mare punctaj la categoria scurtmetraj de fictiune pentru scenariul “Capsuni in aprilie”. “Ma bucur ca am spart in sfirsit gheata si ca voi face un film de fictiune. E o poveste simpla si scurta, filmul va avea 15 minute, foarte emotionanta despre relatia tata-fiu”, considera Mihalache. La categoria scurtmetraj, printre cistigatori se numara si Hanno Hofer, in dubla calitate: regizor si scenarist. La perdanti apar si nume grele precum Iulia Rugina, Philip O’Ceallaigh si Hanno Hoffer, cu proiectul “Nu-i chiar asa de cald”, dar si Cristian Nemescu. Un personaj iesit din comun pe aceasta lista este compozitorul Marius Moga, in calitate de regizor al “Licuriciului” de Lia Bugnar. Tinarul scenarist si regizor Adrian Sitaru, detinatorul Trofeului Leopardul de Aur pentru scurtmetraj, la Festivalul de film de la Locarno din anul curent, a ratat la mustata aceasta sesiune a concursului CNC. El a primit pentru scenariul scurtmetrajului “Pechinezul” nota 8,66, cu un punctaj total de 48,85, iar pentru cel intitulat “Colivia”, 7,26, cu un punctaj total de 41,85. “Eu am intrat ca independent in acest concurs, asa mi-am si dorit de altfel si nu am avut in spate o casa de productie de renume. Printre scenariile cistigatoare se numara si doua care au primit note mai mici decit ale mele, dar ele au avut un punctaj total mai mare pentru ca aveau producatori puternici, Domino Film si MediaPro Pictures. Calculele par a fi corecte, nu cred sa se fi facut vreo magarie. E totusi frustrant pentru ca in sesiunea din 2005 am cistigat concursul chiar fara un producator de renume. Probabil ca atunci au fost mai multi bani alocati proiectelor”, a declarat Adrian Sitaru, care nu va depune nici o contestatie. La documentar si animatie, locul intii a revenit colaborarii dintre Andrei Ujica si Razvan Radulescu, coproductia intitulata “Autobiografia lui Nicolae Ceausescu” obtinind un credit de 550.000 de lei si nota 9,08. Printre cistigatorii acestei sectiuni s-au numarat si Constantin Popescu si Dumitru Budrala. Singura animatie care s-a ales cu fonduri a fost aceea intitulata “Cernozaurii”, de Radu Dinulescu. La perdanti apar insa numele Radu Muntean si Gheorghe Preda. Cit priveste categoria dezvoltare de proiecte, printre cistigatori s-au numarat Radu Potcoava (25.000 de lei), dar si Iulia Rugina, Razvan Radulescu, Alexandru Solomon, Gabriela Adamesteanu si Radu Gabrea. Printre scenariile intrate in concursul CNC au fost multe care trateaza realitatile societatii romanesti de azi, cum e cazul copiilor de capsunari, dar si unele care se intorc spre perioada comunista, dar nu cu incrincenare, ci cu mult umor, cum e cazul proiectelor “Alice in tara tovarasilor”, scenariul lui Nae Caranfil si “Sint o baba comunista”, scenariul lui Lucian Dan Teodorovici, regia Stere Gulea, potrivit Magdei Mihailescu, membra a juriului. IATA CA S-A INTAMPLAT SI ASTA PANA LA URMA! |
Nicolaescu a picat examenul cu nota 3,73
de Nicoleta Zaharia (Adevarul) Concursul de finanþare al Centrului Naþional al Cinematografiei a fãcut dreptate tinerilor cineaºti Regizorul Nae Caranfil este primul pe lista câºtigãtorilor concursului de finanþare al Centrului Naþional al Cinematografiei, cu "Alice în þara tovarãºilor". La coada clasamentului se aflã însã câºtigãtorul de anul trecut, Sergiu Nicolaescu, al cãrui proiect a fost notat cu 3,73. Dupã ce ani la rând controversatul regizor obþinea crema finanþãrilor, la ediþia din acest an s-a fãcut dreptate tinerei generaþii, care a dovedit cã face faþã provocãrilor festivalurilor internaþionale. Proiectul de film al lui Nae Caranfil, "Alice în þara tovarãºilor", a obþinut cea mai mare finanþare - 1,92 milioane de lei - la prima sesiune a concursului organizat de Centrul Naþional al Cinematografiei. Pe lista premianþilor se aflã ºi câºtigãtorul de anul acesta al Palme d’Or de la Cannes, Cristi Mungiu, care a intrat în cursã cu douã scenarii, "Periferic" ºi "Baia-Mare-Constanþa ºi retur" (singurul din concurs notat cu 10). Vor mai primi finanþare alte ºase lungmetraje: „Sunt o babã comunistã" de Stere Gulea, un proiect în regia lui Cãlin Netzer, „Medalia de onoare", „Domniºoara Cristina" ale regizorului Adrian Istrãtescu Lener, „Ceva bun de la viaþã" dupã un scenariu de Rãzvan Rãdulescu, în regia lui Dan Piþa, „Acvariul domnului «U»", regia Ovidiu Georgescu ºi „Recviem pentru un evreu", o peliculã despre Mihail Sebastian, dupã un scenariu de Adrian Lustig, în regia lui Alexa Visarion. Sergiu Nicolaescu, câº�*tigãtorul de anul trecut al concursului, a pierdut în faþa tinerei generaþii ºi spune cã nu are de gând sã depunã contestaþie. Proiectul sãu, "Poker", a fost notat cu 3,73. "Nu am fost anunþat de nimeni. Anul trecut am câºtigat, anul acesta, nu... Se întâmplã", ne-a declarat scurt regizorul. Marius Moga ºi Mihaela Rãdulescu, printre perdanþi Pe lista perdanþilor se gãsesc ºi compozitorul Marius Moga, vedeta tv Mihaela Rãdulescu ºi regizorul Dan Puric. Marius Moga a picat cu proiectul de scurtmetraj de ficþiune "Licuriciul", iar "Zaraza" Mihaelei Rãdulescu, care semneazã scenariul ºi regia, a primit doar nota 2. Nici proiectul "Metropolis, my love", scenariul ºi regia Dan Puric, nu a avut mai mult succes. A ocupat locul 40 la secþiunea Debut ºi a primit nota 2 pentru scenariu. |
Originally Posted by Pashpix:
Originally Posted by Pashpix:
Originally Posted by Pashpix:
Originally Posted by Pashpix:
Ma intreb ce o fi cu astia de la CNC, care or fi dedesubturile ? |
Interesantä întrebare. Un posibil räspuns ar fi: sacrificarea câtorva oi. In ultimii ani, si mai ales de când a intervenit si Cristi Puiu, scandalurile deveniserä prea violente; era fatal ca, într-un viitor palpabil, cineva sä dea drumul anchetelor pentru fraude. Prin urmare, au înteles pânä si ei cä era cazul sä lichideze cele mai flagrante si monstruoase imposturi.
Oricum, preväd cä-n curând vor începe sä transpire si date concrete. |
Sergiu Nicolaescu: "Voi insista sa fac acest film"
"Nu o sa fac nici o contestatie", ne-a declarat ieri Sergiu Nicolaescu, al carui proiect de lungmetraj, "Poker" (scenariul Adrian Lustig), n-a obtinut finantare. "Este clar ca voi prezenta acelasi scenariu si la sesiunea urmatoare, chiar daca el a mai cazut si anul trecut primul sub linie. "Poker" este exact genul de comedie de care are nevoie publicul, cu actori foarte buni, care nu poate decat sa aiba mare succes. Voi insista sa fac acest film pentru ca este exact ce trebuie. Se duce mare lipsa de comedii cu haz", ne-a declarat cineastul. Sursa: România Liberã |
Originally Posted by Pashpix:
sa vezi ca din scenariul asta ar iesi un film bun! 8) :w00t: de aia il tot resping :lol: |
Sa-l faca in ... pe banii lui daca e asa bun. Inseamna ca o sa scoata si lovele.
|
Originally Posted by Sergiu Nicolaescu:
Doamne ajuta! Ma speriasem ca nu mai ajunge pe ecrane vreodata "Poker", dar acum ca am aflat ca cele doua infrangeri nu l-au descurajat pe domnu' Nicolaescu, ma simt mult mai bine. Si daca nu iese la anul, nu-i nimic, ca el e perseverent si nu se lasa. |
„Filmul a fost viata mea”
Scris de Benone Neagoe (Revista Agenda clujeana) 63 de filme, 48 de lung metraj, 9 seriale de televiziune, 6 filme documentare, 14 scenarii, 28 de roluri. O viaþã activã, mai mult decât plinã. Trãitã la maxim, fãrã regrete. Sergiu Nicolaescu. Cel mai prolific regizor al cinematografiei române a aniversat în aceastã primãvarã 77 de ani de viaþã ºi 50 de profesie. Pe lângã munca din spatele camerelor de filmat, a purtat coroana de foc, a condus oºti, s-a bãtut în ring, a intrat în triunghiul morþii dar a rãmas nemuritor. Primii paºi în cinematografie i-a fãcut în 1956, în calitate de operator de filmãri sub apã. Debutul ca regizor, precum ºi primul sãu succes, s-au produs în 1966-1967 cu lungmetrajul Dacii, o capodoperã româno-francezã. Cu sãbiile s-a întâlnit încã din copilãrie, când conducea lupte serioase, purtate între prietenii sãi. Se jucau de-a indienii ºi de-a muºchetarii. Se întreceau în rãzboaie navale ºi bãtãlii medievale. Mai târziu, în amfiteatrele ªcolii de Ofiþeri de Marinã, s-a specializat în istorie, viaþa personalitãþilor, uniforme militare ºi arme. În anii ’70 de -monstreazã o realã voinþã de a-ºi însuºi tehnici narative ºi de montaj, preluate din cinematograful ame- rican, pe care le aplicã filmelor sale de acþiune ºi suspans. Este genul pe care îl stãpâneºte cel mai bine. Recunoaºterea sa oficialã se datoreazã superproducþiilor istorice. Pro Video a lansat, de curând, pe DVD colecþia f ilmelor sale. Posturile de tele- viziune le reprogrameazã la ore de vârf, amintind cumva de fastul peliculelor de gen, marca Hollywood. De-a lungul carierei sale, Sergiu Nicolaescu a dat serioase mâini de ajutor cinematografiei româneºti. A pus umãrul la construirea ºi con solidarea studioului Sahia ºi Buf- tea, a creat garderobe civile ºi militare pentru filmãri, a pus la punct o ºcoalã de cascadori cu care a realizat lucruri imposibil de imaginat pânã atunci. Tematica filmelor sale, inspiratã îndeosebi din realitatea româneascã pre- zentã sau trecutã, este foarte variatã, folosind uneori, surse literare de prestigiu. A alcãtuit o frescã a societãþii româneºti ºi a elaborat o epopee naþionalã. Intrat prin revoluþie în viaþa politicã postcomunistã, „Comisarul” a devenit în 1990, senator. La 77 de ani, Sergiu Nicolaescu lucreazã cu sârg. Consiliul Naþional al Cinematografiei i-a acordat ba- nii necesari pentru a-ºi finanþa proiectul cinematografic intitulat Supravieþuitorul. Regizorul ºi-a propus sã-l reînvie pe Comisarul Moldovan în versiunea de bãtrâneþe. A.C.: Sunteþi, domnule Sergiu Nicolaescu, precum un soldat în prima linie. Care merge mereu înainte. De unde aceastã vitalitate la 77 de ani? S.N.: Am avut noroc, pentru cã am fost mereu sãnãtos. De altfel, în familia mea au fost doar longevivi. Tatãl meu, ca sã dau doar un exemplu, a trãit 92 de ani. Nu vreau sã trãiesc atâta, dar îmi doresc sã fiu la fel de activ cum a fost el. A.C.: Sunteþi nãscut în zodia Berbecului. Vã regãsiþi în ca-racteristicile semnului zodiacal? S.N.:Sunt un exemplu de Berbec. Cu ascendentul în Leu. E o combinaþie ciudatã. Sunt un om al dracului, luptãtor, perseverent, cu simþul dreptãþii. M-am nãscut într-un an de foc, deci chiar cã am toate caracteristicile semnului zodiacal. A.C.: Înainte de a începe sã faceþi film aþi fost student al ªcolii Militare de Marinã. Ce vã amintiþi din perioada aceea? Cum aþi ajuns cadet, de ce aþi ales Marina, de ce aþi renunþat la ea? S.N.: Eu am terminat liceul în ºase ani, în loc de opt. Pentru cã am fãcut patru clase în doi ani. La 16 ani am susþinut Bacalaureatul. Am avut nevoie de o dispensã de vârstã pentru a susþine examenul de la ªcoala de Marinã. Am obþinut-o, ºi am intrat primul, cu nota 10. Asta se întâmpla în 1947. Am ales Marina pentru cã îmi plãcea, încã de copil. Cunoºteam toate bãtãliile navale. ªtiam fiecare navã de rãzboi. Tonaj, tunuri, calibru. Dupã un an de facultate, unchiul meu, Gheorghe Gambrea, cel care avea sã-mi fie mai târziu model pentru comisarul Moldovan, a venit la mine ºi mi-a spus cã ar fi mai bine sã pãrãsesc Armata pentru cã tatãl meu fusese arestat politic ºi, în aceste condiþii, nu mai aveam nici o ºansã sã continuu ªcoala de Marinã. Sigur cã mi-a pãrut rãu. Fusese visul meu cel mai frumos. Întotdeauna mi-au plãcut uniforma, disciplina, spiritul militar. Pãstrez niºte amintiri extraordinare din perioada aceea. Noi am fost promoþia care am preluat de la ruºi Bricul Mircea. Era capturã de rãzboi. Cât timp am fost elev, am locuit pe Bric. Mâncam doar fasole ºi varzã dar eram mulþumiþi. Noi am fãcut parte din prima Promoþie Roºie al cãrei scop a fost înlocuirea ofiþerilor din Armata Românã. Pentru a „împrospãta” grupul ofiþerilor au fost acceptaþi pe nava ºcoalã muncitori care nu aveau nici mãcar liceul. Noi fãceam cursuri cu ei, dupã-amiaza. Îi învãþam cã „A + A = 2A”... A.C.: Ne-aþi rãsfãþat, de-a lun-gul anilor, cu filme istorice ºi de acþiune. Sunt genurile dumneavoastrã preferate? S.N.: Nu. N-am agreat doar fil- mele istorice ºi de acþiune. Eu am fãcut ºi Ciuleandra, ºi Ultima noapte de dragoste..., ºi Atunci i-am condamnat pe toþi la moarte ºi Osânda... A.C.: Sunteþi un romantic sau un sentimental, domnule Nicolaescu? S.N.:Sunt ºi romantic ºi sentimental. Dar mãsurat. Atât cât e nevoie. În filmele mele obiºnuiesc sã amestec duritatea ºi acþiunea cu sentimentalul ºi romanticul. Poate cã de asta mã ºi iubeºte publicul. Ultimul meu film, despre comisarul Moldovan la bãtrâneþe, este chiar romantic... A.C.: Existã un film dintre cele pe care le-aþi realizat, care vã reprezintã în cel mai înalt grad? S.N.: Nu, n-aº putea alege unul anume. Totuºi, Mihai Viteazul.Atunci i-am condamnat pe toþi la moarte, Mircea ºi Osânda îmi sunt cele mai apropiate de suflet. A.C.: Pentru Sergiu Nicolaescu filmul a însemnat viaþã, sau viaþa a însemnat film? S.N.: Pentru mine, filmul a fost viaþa mea. A.C.: Care a fost cea mai emoþionantã dovadã de afecþiune venitã din partea publicului? S.N.: Toate întâlnirile mele cu publicul au fost emoþionante, toate au dovedit dragostea pe care mi-o poartã acesta. Sunt, fãrã nici o îndoialã, omul cu cel mai mare succes la spectatori. Am fãcut multe filme, unul singur politic, dupã 1990. Este vorba despre filmul în douã pãrþi, Începutul adevãrului - Oglinda. Nu m-am numãrat printre cei care s-au ridicat împotriva regimului, pentru cã n-am crezut niciodatã cã un asemenea regim poate sã cadã. Dar nu am fãcut nici un fel de concesie sistemului. Pentru cã era împotriva firii mele. Vreau sã vã spun cã în filmele mele s-au întâmplat anumite lucruri în premierã pentru cinematografia românã. De pildã: prima bisericã vãzutã într-un film românesc a fost în Mihai Viteazul. În filmele mele s-au cântat, pentru prima datã, Deºteaptã-te române ºi Treceþi batalioane române Carpaþii. Era în 1977. Tablourile regelui Mihai, al lui Antonescu sau al lui Zelea Codreanu pe pereþi, s-au vãzut, pentru prima oarã, tot în filmele mele. Pentru perioada aceea era, sã recunoaºtem, un act de curaj sã arãþi astfel de lucruri. Iar eu le-am arãtat. A.C.: Aþi fost în Kosovo, în Afganistan ºi în Irak. Aþi realizat chiar ºi un film documentar cu ºi despre militarii români aflaþi în teatrele de operaþii. Ce v-a impresionat mai mult în zilele în care le-aþi fost alãturi? S.N.: În teatrele de operaþii am fost de 12 ori. Îmi amintesc de multe ori drumurile acelea. ªi le-aº mai face ºi acum, dacã ar mai fi posibil. Am însoþit patrulele în misiuni, am stat de vorbã cu luptãtorii noºtri, le-am aflat gândurile ºi frãmântãrile interioare, i-am filmat, am fãcut chiar un documentar cu ei. M-au impresionat multe lucruri acolo. De la cãldura sufocantã ºi aerul greu de respirat, la bombardierele A-10 ºi supersoldaþii din Forþa multinaþionalã în uniforme de culoarea deºertului. A.C.: Mai este ceva ce aþi dori sã faceþi în film ºi încã nu s-a împlinit? S.N.: Sunt multe lucruri pe care aº vrea sã le mai fac, dar care, din pãcate, nu se mai pot realiza. Acum, deºi suntem liberi, Armata nu mã mai poate ajuta cu nimic, pentru cã nu mai are nici unitãþi, nici tehnicã de luptã, nici oameni. S-au petrecut lucruri ciudate în Armatã. S-au topit tancuri, s-au tãiat þevile tunurilor, s-au vândut arme. Tot ce a avut Armata, ºi a avut lucruri deosebite, s-a dus pe apa sâmbetei. Mi-aduc aminte cã cineva mi-a spus la un moment dat: domnule Nicolaescu, sunt 1000 de sãbii cãzãceºti, într-un depozit de la Târgoviºte. ªi le-am gãsit. Cu acelea am fãcut Mihai Viteazul. Tot ceea ce se vedea la mine, în film, au fost arme adevãrate: sãbii, scuturi, armuri... A.C.: Ce rol consideraþi cã este mai solicitant: cel de producãtor, scenarist, regizor sau actor? S.N.: Tot ceea ce am fãcut în film mi s-a pãrut normal. Ca regizor, era mai uºor pentru mine sã fac eu rolul, în locul actorului. Intram în cadru ºi jucam. Nu trebuia sã mã mai chinui cu indicaþiile pentru o scenã, sau alta. Primul rol, i-l datorez lui Titus Popovici. El mi-a spus cã am talent de actor. Apoi, regizorii Savel Stiopu, Dinu Cocea ºi Francisc Munteanu, m-au solicitat ºi încurajat la rândul lor. A.C.: Obiºnuiþi sã fiþi spectator la filmele altora? S.N.: Da. Sunt un foarte bun spectator al filmelor americane. Bune. A.C.: Cum vi se par filmele noii generaþii? S.N.:Promiþãtoare. Pentru o anumitã epocã, pentru sãrãcia în care ne facem profesia, existã câþiva regizori tineri buni, care promit mult. Asta însã nu justificã atitudinea unora dintre ei faþã de vechea generaþie de regizori. A.C.: Mai e profitabilã producþia de filme în România? S.N.: Nu. A.C.: Sãlile de cinema se transformã constant în cazinouri, în baruri sau bodegi. Cum comentaþi aceastã realitate? S.N.: Asta s-a urmãrit. În România vechiului regim au fost construite între 80 ºi 90 de sãli de cinema. Acum, au mai rãmas în jur de 20. Toate celelalte au fost prãduite. De ele au profitat anumiþi oameni. Cea care a pierdut este cinematografia românã, pentru cã nu existã nicãieri în lume, cinematografie fãrã sãli de cinema. A.C.:Intrarea dumneavoastrã în politicã a estompat imaginea cineastului? S.N.: Da. Categoric, da. ªi am simþit-o. Acesta este ºi motivul pentru care am ieºit din politicã. Acum, aº putea spune cã mã bucur de maximum de popularitate. A.C.: Aþi revenit, dupã mulþi ani, în zona de acþiune care a cucerit mulþi spectatori. Care a fost motivul reîntâlnirii cu comisarul Moldovan? S.N.: În urma unei idei, am scris un scenariu pe care-l consider de excepþie. E vorba de o perioadã trecutã, romanticã, din România, în care l-am reânviat pe comisarul Moldovan, la vârsta pe care o am eu, acum. Pot sã vã spun doar atât: mi-a ieºit un film bun. A.C.: Finalizarea lui e aproape. Pe când premiera? S.N.: Pe la sfârºitul lunii No- iembrie. La Bucureºti, la Cluj, în toatã þara. A.C.: Care este obiectivul dumneavoastrã profesional imediat urmãtor? S.N.: Pentru viitor, mã gândesc la douã noi filme, care ar presupune o colaborare cu Armata. Primul, se va intitula Trenul morþii. Al doilea, Candele de zãpadã. Ele necesitã tehnicã militarã, armament, muniþie, oameni în uniformã. Pentru cã este vorba de perioada celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. A.C.: ªi, în sfârºit, un mesaj pentru cititorii „Agendei Clujene”? S.N.: Veniþi sã vedeþi Supravieþuitorul. Vã asigur cã este un film bun. |
Stergeti mizeria asta.
|
Bump väzufrastic.
|
Bun, am väzut.
Las-o-ncolo, se face singur de râs. Mai devreme, ar trebui dat cu delete la toate filmele lui din ultimii douäzeci de ani, ceea ce-i cam greu. Apropo, azi m-am întâlnit cu Mircea Plângäu. Tot la TVR lucreazä. |
Originally Posted by Pitbull:
|
Da.
|
Quote:
Raspunsurile lui Nicolaescu sunt aceleasi dintotdeauna. Jenant mi se pare ca i se pun astfel de "intrebari". Astept cu nerabdare urmatorul interviu, in care i se va pune fara indoiala o intrebare de gen "Care este sursa enormului dumneavoastra talent regizoral? Este el rezultatul unei munci asidue, al unei pasiuni de-o viata manifestata prin neincetata munca perseverenta, sau sunteti pur si simplu un rasfatat al divinitatii asupra caruia harul de a face film s-a abatut de la inceput?" |
Conversând e-mail-at cu o distinsä doamnä (care mi-e si mätusä - iar la începuturile anilor '60 frecventa cercurile politico-artistice românesti, pânä i s-a acrit de ele si a rämas putin pe alte meleaguri, în '81), am primit urmätorea relatare. Obiectiv vorbind, luati-o cu rezerva cuvenitä. Personal însä, cunoscând persoana, am temeiuri sä-i acord tot creditul:
Originally Posted by Magda Orheianu:
|
Imi cer scuze - dar nu ma pot abtine :
Originally Posted by Magda Orheianu:
Mai degraba asta e un contraargument ... :?
Quote:
Si in Univers probabil tot Securitatea l-a introdus ... :oops: Sincer sa fiu eu unul nu inteleg atita incrincenare la adresa lui S. Nicolaescu - ca regizor ... sau asa ceva . Omul avea un anumit segment pe care facea niste filme ... sa le zicem partial reusite la vremea respectiva ( apropo - in majoritatea "filmelor de actiune" inclusiv moderne eu consider ca se observa existenta sabloane, tehnici de filmare si trucuri comune/copiate din alte filme, deci aici Nicolaescu cred ca e mai degraba in tonul general a sus-mentionatului segment ) si, poate mai important, pentru publicul existent la acea vreme si cam atita tot. Ca sufera de megalomanie si sa da mare in orice interviu fara sa realizeze ca are mai nou parte numai de rateuri ? :w00t: WTF ... cred ca de pacatul asta sufera o groaza de confrati de-ai lui. Noi sa fim sanatosi si pe faza sa facem bascalie de el. :lol: |
Sergiu Nicolaescu: un lup singuratic!?
Aºa s-a autocaracterizat Sergiu Nicolaescu la Oradea. Sâmbãtã, 10 noiembrie, celebrul regizor, în al cãrui CV se înscriu nu mai puþin de 65 de filme, a sosit pe plaiurile bihorene pentru a participa la “Balul patronilor bihoreni”. Regizorul a promis cã va reveni la Oradea pentru a lansa ultimul film “Supravieþuitorul”, care este o continuare a “Comisarului Moldovan”... Celebrul regizor Sergiu Nicolaescu a ajuns la Oradea invitat de Federaþia Patronilor Bihor ºi va participa la tradiþionalul bal al patronilor locali. Regizorul ºi-a amintit cu plãcere de perioada în care a filmat la Oradea, în urma cu aproximativ 30 de ani filmul “Pistruiatul”. “Îmi amintesc de fetele frumoase din Oradea, admosfera caldã ºi condiþiile ideale de filmat pe care le oferea Oradea. Toþi iubeau filmul. Am avut un bun prieten orãdean, pe scenaristul Titus Popovici, iar astãzi chiar am vizitat mormântul lui. Când a decedat în acel accident stupid nu eram în þarã ºi pânã acum nu am avut ocazia sã trec pe la mormântul lui. Am trecut de foarte multe ori prin Oradea, dar este pentru prima oarã când sunt invitat la un asemenea eveniment”, a declarat Sergiu Nicolaescu. Cineastul nu-ºi aratã vârsta. La cei 77 de ani regretã timpul pe care l-a pierdut în politicã, adicã perioada 1990 – 2004, ani în care crede cã ar fi fost mult mai câºtigat dacã ar fi regizat filme. “În perioada în care am fost implicat în politicã am pierdut 10 filme. Nu a meritat sã fac politicã. În anii '70 aveam un cont în strãinãtate de 400 de mii de dolari. În cei 14 ani de politicã am cheltuit jumãtate din sumã”, a afirmat, cu un oarecare regret, Nicolaescu. Regizorul declarã cã are încredere în tinerii talentaþi pe care îi are þara ºi nu considerã cã poate exista o luptã între generaþii: “Unii au încercat sã ducã lupta generaþiilor. Ea nu poate sã existe. Generaþiile se bazeazã una pe alta. Nimic nu trece mai repede decât tinereþea”. Una din imaginile care l-au fãcut celebru pe Nicolaescu... Scandal cu Phoenix Sergiu Nicolaescu a acceptat sã discute despre scandalul iscat între el ºi Nicu Covaci (Phoenix). În opinia regizorului cerinþele liderului trupei Phoenix nu sunt justificate. “Nicu Covaci nu are dreptul sã cearã drepturi de autor. Când am introdus pe coloana sonorã a filmului “Nemuritorii” piesele celor de la Phoenix, i-am cerut aprobarea lui Covaci. Consider cã acum, cu acest proces, îºi face reclamã cu mine. Nemulþumirea lui Covaci e legatã de faptul cã numele lui nu ar fi apãrut pe genericul filmului, dar nu este adevãrat. Securitatea ne-a cerut sã scoatem numele lui dupã ce a fugit din þarã, dar am refuzat acest lucru. Oricum nu are dreptul sã-mi cearã nimic deoarece el nu este compozitor de muzicã de film”, declarã Sergiu Nicolaescu. Filme celebre – ascensiune rapidã Sergiu Nicolaescu ºi-a amintit de debutul sãu în ale fimului. “Memoria trandafirului” a fost primul film care l-a fãcut cunoscut pe piaþa internaþionalã. “Filmul este o metaforã. Nu a costat nimic. Dureazã 7 minute. Cu el am luat premiul de la Cannes. Nu fãceam parte din delgaþia românã ºi a fost surprins sã aflu cã a fost cumpãrat cu 10.000 de dolari, de studiourile Columbia din SUA ºi cã producãtorii vor sã mã cunoascã. Aºa am ajuns sã plec din þarã în anul 1964. În 1967, la 37 de ani, am lansat la Paris filmul 'Dacii', o coproducþie francezo-românã. Pe Champs-Elysees trona un afiº al filmului pe care scria 'un film du Serge Nicolaesco'. De acolo pot sã spun cã a început cariera mea internaþionalã”, a conchis Nicolaescu. Momentan Nicolaescu se poate lãuda cu o impresionantã colecþie de filme. În memoria multora au rãmas titluri ca: "Nemuritorii", "Pistruiatul", "Comisarul Moldovan", "Ciuleandra", "Mircea", "Orient Expres", "Dacii" ºi "Mihai Viteazul". Ultimul film lansat, în 2005, de regizorul Sergiu Nicolaescu este "15". Nu vrea sã se opreascã aici. Momentan lucreazã la un nou film intitulat "Supravieþuitorul" ºi care este continuarea filmului "Comisarul Moldovan". Regizorul va juca în acest film ºi a promis cã va reveni în Oradea, pentru lansare. Cornelia Cacuci [email protected] |
SERGIU NICOLAESCU, inclus in ierarhia Casanova de Romania, realizata de Gardianul (29.11.2007)
«Istoria si opera» celor mai mari crai mioritici Gabriela Dumba , Corina Stoica Incontestabil, suntem lideri mondiali in ceea ce priveste domnitele cu vino ‘ncoa si multi crai autohtoni pot depune marturie. Pornind de la septuagenarul Sergiu Nicolaescu sau “playboyul tenisului mondial” Ilie Nastase, caruia i-au fost puse in cårca 2.500 de femei, si påna la Dan Bittman sau Adrian Enache, cu totii au in palmares o adevarata colectie de femei mai mult sau mai putin celebre. Nu puteam intocmi o lista a celor mai activi Casanova din show-biz fara sa-l amintim pe Dan Bittman. Solistul trupei Holograf este unul dintre burlacii fermecatori ai muzicii romanesti. Desi trecut de varsta pustilor care agata fete prin cluburi de noapte, Bittman pare sa aiba o pasiune mult mai dezvoltata decat acestia cand vine vorba de femei. Si un succes pe masura la cei 45 de ani ai sai. Are trei copii cu compozitoarea Liliana Stefan, insa acesta nu a reprezentat un motiv pentru artist de a se aseza la casa lui cu adevarat. Aventurile sale au fost pe larg dezbatute de presa mondena, iar din palmares nu-i lipsesc fete precum Roxana de la Trident sau Sorana (ex-ASIA). Florin Piersic: «Daca eu nu am iubit femei, nu a iubit nimeni» Se apropie de 72 de ani, insa Florin Piersic si-a pastrat pana acum farmecul aparte, pentru care inca de la debutul sau in actorie era considerat un Fat-Frumos al cinematografului romanesc. Cariera i-a deschis si poarta spre cuceriri amoroase, de toate felurile, dupa cum povesteste chiar Piersic intr-un interviu. “Eu m-am indragostit de toate partenerele mele si au fost si unele care nu aratau prea grozav, dar eu ca sa pot sa joc cu ele, m-am fortat si m-am indragostit de ele. Am suferit si am luat si multe «palme» de la fostele mele neveste, care ma certau ca o iubesti pe aia. Eu fara dragoste nu pot sa fac nimic. Daca eu nu am iubit femei, nu a iubit nimeni”, isi aminteste maestrul. Din 1986 este casatorit cu Ana Piersic, insa marturiseste ca nici a treia casatorie nu i-a potolit pofta pentru femei frumoase. “Sunt insurat, dar asta nu inseamna ca sunt sfantul lumii. Daca eram sfantul lumii, acum eram calugar la Manastirea Dragomirna si veneati sa va spovediti, doamnelor, la mine. Si vedeati dumneavoastra o spovedanie, de cand plecati erati in luna a saptea!” Florin Piersic ramane si astazi unul dintre cei mai sarmanti cuceritori si iubitori ai sexului frumos. Sergiu Nicolaescu, mereu tånar si ferice Desi numara 77 de primaveri, Sergiu Nicolaescu este departe de a fi catalogat un batran care-si tine nepotii pe genunchi in prag de seara la gura sobei. Cu toate ca si-ar fi dorit o familie numeroasa cu cinci, sase urmasi, soarta a facut ca regizorul sa nu aiba nici un mostenitor. In schimb, se poate mandri cu tanara sa iubita, care ii sta alaturi de peste 11 ani. Nicolaescu afirma cu sinceritate ca nu ii plac femeile de peste 40 de ani si norocul a fost de partea lui in acest sens. A fost casatorit de doua ori, prima data divortand dupa numai trei luni, iar a doua data, dupa zece ani. Acum spune cu tarie ca iubita actuala este cea mai importanta femeie din viata lui. Desi neaga ca s-ar fi casatorit cu tanara Dana Ionica, de care il despart 47 de ani, prin presa s-a vehiculat zvonul cum ca cei doi s-ar fi casatorit in secret, departe de ochii lumii. Acestea fiind doar relatiile oficiale, insa despre actorul si regizorul Sergiu Nicolaescu se spune ca in tinerete si nu numai era un mare cuceritor, femeile roind in jurul dumnealui mai rau ca albinele pe un camp inflorit. Celebru, bogat, cu suflet tanar... ”De ce nu?”, si-ar spune domnitele, mari admiratoare ale reputatului artist. Acelasi lucru a fost spus in dese randuri chiar de Sergiu Nicolaescu, tocmai pentru ca este constient de atuurile sale... Dan Chisu, vesnic in cautarea femeii perfecte La 53 de ani si dupa multe relatii mai mult sau mai putin mediatizate cu femei mai mult sau mai putin celebre, Chisu mai are un singur dor. Vrea sa-si intemeieze o familie si sa scape de cea mai mare teama a sa: aceea de a nu muri singur. Scriitorul cu talente culinare a fost casatorit o singura data, inainte de ’89, dar a fost o relatie formala, doar pentru a putea pleca din tara. In urma cu doi ani, Chisu se iubea cu manechinul Rosana Oprea si prin targ se barfea ca o va lua de sotie, apoi s-a iubit cu un alt manechin, Maria Andrei. In bratele-i vanjoase, Dan a mai tinut-o si pe Mihaela Radulescu, cu care, dupa patru ani, a ramas doar bun prieten, dar si pe Manuela Harabor. Ea a zabovit ani buni alaturi de “Don Juan-ul” Chisu si caruia i-a oferit si un baiat, Andrei. In randul celor care au stat la bratul cuceritorului, se numara blonda si mult mai tanara Roxana de la Trident, dar si Tania Budi. Chisu spune ca niciodata in viata lui nu a facut sex, ci numai dragoste si ca pentru el toate femeile sunt frumoase. Asa o fi, judecand dupa pleiada de domnite care l-au cunoscut mai mult sau mai putin. Madalin Voicu se incadreaza cu succes in randul cuceritorilor autohtoni infocati admiratori ai sexului slab. Si-a autodeclarat pasiunea pentru femei in nenumarate randuri, iar lumea ii cunoaste deja renumele de Casanova. Desi casatorit, Madalin Voicu nu s-a sfiit sa recunoasca povestea de dragoste pe care o traieste alaturi de pictorita Carmen Olteanu, in varsta de 28 de ani. Adrian Enache, un cuceritor incontestabil Despre vestitul trubadur stim ca este un barbat chipes de 41 de ani care face ravagii in cadrul concertelor sale, dar si in randul femeilor, carora, ca un barbat educat si galant ce este, nu intotdeauna le poate refuza avansurile. Mai stim din presa ca Adrian Enache duce de 12 ani o viata dubla, impartita intre nevasta si amanta. Este casatorit de 16 ani cu Corina, cu care are si o fetita de 10 ani, Diana, iar de peste un deceniu este amorezat de teverista Iuliana Marciuc. Aceasta i-a si daruit un baiat, David Mihnea Enache, in urma cu un an, pe care cantaretul l-a si recunoscut in acte, asa cum e lesne de inteles, dupa numele juniorului. Cantaretul se lauda peste tot ca exista doua femei in viata lui si ca, astfel, se simte extrem de barbat. Circula prin targ barfe cum ca trubadurul nu ezita sa cunoasca mai in detaliu domnite de ocazie pe la diversele cantari prin tara, nunti, botezuri. “Ma iubesc femeile si eu le iubesc pe ele”, spune cu sinceritate Adrian atunci cand este intrebat despre fidelitate. Ilie Nastase, amor cu 2.500 de femei? Daca acest lucru este adevarat, numai fostul tenisman stie. „O serie dintre partidele de sex au fost ca niste dusuri. Faci unul, te simti bine, dupa care il uiti”, a afirmat Nastase, supranumit de o publicatie americana „playboy-ul tenisului mondial”. Referindu-se la Ilie, Laura Stone, una dintre iubitele sale de pe vremea cand era tanar si disponibil, a afirmat ca a fost barbatul vietii sale. „Nu am cunoscut niciodata un barbat mai tandru, mai bun si mai generos. Era un ocean de tandrete si de bunatate. Ma simteam protejata, respectata si iubita ca o regina”, afirma fosta iubita a tenismanului. In 1972, Ilie s-a casatorit cu belgianca Dominique, care i-a dat primul copil, Nathalie. Intre timp a divortat si s-a casatorit zece ani mai tarziu cu Alexandra, iar in 1987 l-au adoptat pe Nicholas si ceva mai tarziu pe Charlotte, cea de-a doua sa sotie neputand ramane insarcianta. Nu a mers nici de data aceasta, iar la 50 de ani, mai in forma ca niciodata, Ilie a reusit sa-i fure inima Amaliei, o tanara de numai 20 de ani pe vremea aceea, pe care a intalnit-o la un concert Sting si cu care s-a casatorit in 2004. Se pare ca a treia oara a fost cu noroc pentru ca cei doi se inteleg perfect, Nasty afirmand ca Amalia este cel mai bun lucru care i s-a intamplat inimii lui. Au impreuna doua fetite, Alessia si Ema, si ne asigura ca nu se vor opri aici. |
Imi vine sa vomit.
Adrian Enache .... lol ... :lol: :lol: :lol: :lol: mai traieste? :lol: |
|
It's alive! It's alive, it's alive, it's ALIVE!!! :w00t: :w00t: :w00t:
(Da' de ce juma-de trailer e cu Miclovan, dom'le? :huh: Oare s-a senilizat asa de tare cä-si încurcä propriile filme?) (Bine c-am blocat celelalte zece topicuri cu Nicolaescu - acum ar fi trebuit sä däm amândoi copy-paste de unspce ori.) |
in traileru asta e o scena in care comisaru e intr-o cabina telefonica, vine o masina de gabarit si ia cabina pe sus... asadar de aci s-au inspirat fratii W. cind au facut Matrixu!! :w00t: :w00t:
(ca zicea dom' comisar ca prostiile astea din matrix el le facea in anii '70 8) :lol:) |
Originally Posted by gionloc:
Trailerul e bine montat (secventele vechi), probabil ca nu l-a mai taiat Plangau. Prietenii stiu de ce ! |
Da, montajul e ok.
Secventa aia cu camionul e din "Un comisar acuzä". Imediat dupä ce sare din cabina telefonicä, Moldovan fuge si ia cu japca un taxi. La volan: Nitä Anastase-Fifi! (Prietenii stiu ce si cum! ;) ) |
Originally Posted by Pitbull:
http://www.flickr.com/photos/11214357@N08/1053730142/ |
Sergiu Nicolaescu – 'Cortina de fier'
Razvan Belciuganu, Vasile Surcel Participant activ la unele dintre cele mai importante momente ale Revolutiei din Decembrie 1989, Sergiu Nicolaescu este detinatorul unor informatii inedite privitoare la acele evenimente dramatice. Regizor cu recunoastere internationala, interpret al unor personaje memorabile, Sergiu Nicolaescu este, de cateva decenii, unul dintre numele de referinta ale cinematografiei romanesti. In decembrie 1989, a fost o prezenta deosebit de activa pe unul dintre cele mai importante "platouri" de pe care s-a filmat, in premiera mondiala, "Revolutia in direct". Intrat in viata politica postcomunista, "Comisarul" a devenit parlamentar si tot el a condus Comisia Senatoriala "Decembrie 1989". La zidul Berlinului Jurnalul National: Cunoasteti foarte multe lucruri despre Revolutie. Ati si studiat-o timp de cativa ani. Sergiu Nicolaescu: Am studiat-o, dar am si fost direct implicat. Inca de cand a cazut Zidul Berlinului am stiut ce se va intampla. Am simtit ce urmeaza. Ati stiut sau ati simtit? Si una, si alta. Momentul era urmatorul: Kohl, Mitterrand, Gorbaciov si Bush se intalnisera deja. Intalniri secrete. Apoi a cazut Honecker, in RDG. Ministrul de Interne Krenz a dat lovitura de stat si l-a schimbat pe Honecker, care era iubit in RDG. In 1989, eu eram acolo. Faceam un film. Acolo am vazut cu ochii mei scena finala a regimului: manifestantii, fata in fata cu militarii de la frontiera. Unul dintre acestia, cred ca era un ofiter superior, vorbea la telefon si probabil relata ce vedea. Adica, manifestantii care erau acolo si strigau. La un moment dat, coloana s-a pus in miscare. Apoi, l-am vazut pe ofiter vorbind disperat la telefon. Subordonatii stateau cu ochii pironiti la el si cu armele in pozitie de foc. Erau granicerii de pe zid, de la Poarta Brandenburg. Toti astia puteau sa deschida focul. Erau nemti, iar la nemti ordinul e ordin. Erau o imagine a poporului german, a ceea ce ramasese din vechea armata germana, care acum apara comunismul. Ei bine, pe masura ce manifestantii se apropiau, soldatii priveau fix la comandantul lor. La un moment dat, comandantul a ramas cu telefonul in mana, apoi a zis ceva. Militarii au plecat armele, iar demonstrantii au venit, s-au urcat pe zid si au inceput sa fuga dincoace. In grupul acela eram si eu. Eram la 10-12 metri de comandantul lor. Acela a fost momentul ezitarii armatei. Pe asta m-am bazat si eu cand am actionat la 22 decembrie. Pe ezitare. Coleg cu generalii Cum v-ati cunoscut cu generalul Milea? M-am cunoscut cu el in 1989, cand i-am cerut trupe pentru terminarea filmului "Coloana de foc". In ’88, facusem filmul "Mircea", care a fost interzis. Trebuia sa aiba premiera la 5 iunie, dar Ceausescu s-a opus. Eu eram in Germania si la 4 iunie m-au chemat in tara, sa discutam despre film. Le-am spus ca daca premiera nu este la 5 iunie, eu nu vin. Le-am spus ca am treaba in Germania, unde aveam un contract. Cand o sa vin in tara, o sa-mi spuneti ce aveti de spus. Dar sa va fie clar, eu nu modific nimic din "Mircea". Aveti negativul, faceti ce vreti cu el. Dar nu cu numele meu. Am ramas in Germania pana mi-am terminat treaba. Cand m-am intors, toata lumea a fost surprinsa. Toti credeau ca, gata, Nicolaescu a fugit. Nu, eu m-am intors. Deci la Milea am fost in ’89, cand i-am spus ca nu am trupe ca sa termin "Coloana de foc" si l-am rugat sa ma ajute. El s-a dus la birou, de unde a scos o sticla de whisky, apoi ne-am dus langa geam. Acolo, cu radioul deschis… microfoanele nu mai aveau cum sa ne auda. Apoi, el mi-a spus urmatorul lucru: "Cu unitatea militara pe care am sa ti-o dau poti sa cuceresti Bucurestiul in doua ore". De ce mi-a spus asta? Nu stiu. Dar mi-a spus-o. De acest lucru mi-am adus aminte la 21 decembrie, cand m-am dus la comandantul respectiv si i-am cerut doua TAB-uri. Despre ce unitate era vorba? UM 01065, de la Ploiesti, unde era comandant Niculescu. Acum, asta este un tip total anormal, sarit de pe sina. Am vazut in presa niste declaratii ale lui si cred ca a luat-o razna. Dar pe atunci el era un comandant foarte bine pregatit. Imi facusem treaba cu unitatea lui, care era foarte disciplinata. Deci Milea, de acolo, de la geam, mi-a spus acel lucru referitor la unitatea militara din Ploiesti. Apoi, mi-a dat armata, dar fara ca si Ceauseasca sa stie. Pentru ca ea nu mai voia sa-mi dea militari sa-mi termin filmul. Sunteti absolventul unei scoli militare. Acolo ati fost coleg cu Vasile Milea? Am fost colegi in 1947. Acesta este insa doar un fel de a spune. Eram la Scoala de Ofiteri de Marina. Batalionul de elevi avea 800 de oameni. Eu intrasem primul, cu media 10. Dar nu am apucat sa termin. Inainte de a absolvi, tatal meu a fost arestat, iar dupa arestarea lui, am facut tot posibilul sa plec. Am stat vreo luna prin spital, dupa care am iesit din armata. Milea ma stia pe mine de atunci. Dar eu nu-l stiam nici pe el si nici pe Stanculescu. Stanculescu mi-a spus ca si el a fost acolo. Deci toti trei am fost colegi. Dar fiind acolo 800 de oameni, nu pot sa spun mare lucru. Nu tin minte sa ne fi cunoscut de pe atunci. Insa ei isi amintesc de mine. Cam asta a fost relatia mea anterioara cu Milea. In 1989, la 21 decembrie, seara, am vrut sa ma duc la baricada de la Inter, sa ma urc si de acolo sa-i vorbesc lui. Pe vremea aceea, nu exista punct de control al trupelor de care sa nu trec. Treceam fara ca insa cineva sa ma intrebe ceva. Ma cunostea lumea. O cariera spectaculoasa Ati intrat primul pe lista intr-o scoala militara. Apoi, ati ajuns in cinematografie… Am plecat din scoala militara cand tata a fost arestat. Apoi, am fost muncitor la Politehnica, cu o biografie falsificata. Mai tarziu am iesit inginer. Am fost repartizat la Sadu – Gorj. Apoi, prin sport, pentru ca faceam sport de performanta, m-am mutat la IOR. Deci la Uzina Mecanica Sadu. La fel ca si IOR, erau fabrici din industria de aparare. Da, erau in Ministerul Apararii, in Departamentul Special. Ambele erau in aceeasi categorie, asa ca m-au trecut in Bucuresti, la IOR. Faceam sport de performanta si am jucat la Clubul Metalul. Apoi, in 1954, m-au facut director la o mare intreprindere. A venit asa, un ordin: "Dati-ne un baiat tanar, muncitor. Directorul Moga a zis: Sergiu Nicolaescu. Era o intreprindere de transporturi cu 2.000 de camioane. Atunci, ca sa scap, pentru ca nu aveam cum sa rezist cu o biografie falsificata, mi-am spus ca trebuie sa plec repede si de acolo. A aparut un coleg, din cinematografie, care mi-a spus sa ma duc acolo, in locul lui. El locuia langa IOR. Am facut schimbul si astfel, in ’54, m-am transferat la cinematografie. Acolo, in cateva luni, am ajuns seful serviciului tehnic. Apoi, in 1956, ati filmat Revolutia din Ungaria. Da. Apoi, in ’61, ati fost in Cuba, tot la o revolutie. Nu, in Cuba nu am fost. In 1961, nu ati fost acolo, impreuna cu Polansky? Nu, cu Polansky am fost in ’62, la Cannes. Dar la Praga ati fost, in 1968? Cel putin asa se spune. Nu, nu am fost la Praga. Iar in ’89 ati fost la Berlin. Da, caderea zidului m-a prins la Berlin. Ati avut o mare libertate de miscare in strainatate, fapt cu totul neobisnuit in acea perioada. Exista oameni care imi reproseaza ca am fost un favorit al sistemului comunist. Un "joc" de interpretare Nu despre asta este vorba. Haideti sa facem un "joc de interpretare". Daca dumneavoastra ati vedea un personaj cu o asemenea evolutie a carierei, nu v-ati gandi ca acel om lucreaza cu vreun serviciu secret? Ba da. Primul lucru la care m-as gandi este ca lucreaza pentru vreunul strain. Sau ca este ofiter acoperit… A, nu, asta in nici un caz. De ce nu? Directia de Informatii Externe avea nevoie exact de astfel de oameni. De unul care sa fie impotriva regimului? Exclus! De ce credeti asta? Pentru ca eu eram impotriva regimului. Vreau sa va spun ca niciodata, dar absolut niciodata, nu a venit cineva sa-mi propuna ceva. Chiar este curios. Niciodata nu a venit cineva la mine, asa cum suntem noi aici, si sa-mi propuna: "Uite, domnule, nu ai vrea sa te fac ofiter acoperit, sa fii agentul nostru in Romania?". De apartenenta la Securitate nu pot fi banuit, pentru ca sunt singurul care acuz Securitatea. De aceea imi si permit. In nici un caz nu poti sa ma treci de partea impotriva careia am luptat de cand m-am nascut, de cand ma stiu. Ati fi putut fi "omul" Armatei? A, nu, Armata era la fel. A fost doar un exercitiu de interpretare a evolutiei unei cariere spectaculoase pentru acea perioada. Singurul lucru pentru care pot fi banuit… Nu este vorba despre nici o banuiala. Da, bineinteles, continuam acest exercitiu de gandire. Ceva de tipul nu sunt eu, este o alta persoana. Eu, unul,, in nici un caz nu l-as plasa pe Nicolaescu decat impotriva regimului. N-am nici un fel de legatura cu Securitatea, sub nici o forma, si nu am avut niciodata contacte cu oameni care sa ajunga sa-mi propuna ceva de felul asta. Dumneavoastra cunoasteti bine timpurile acelea si stiti ca, mai ales dupa 1965, Directia de Informatii Externe era ceva aparte fata de Securitatea interna. Tot timpul, DIE a cautat elite si era interesata de sefii de promotie. Asa este, dar niciodata nimeni nu a venit la mine. Gandila, securistul de la Buftea Dumneavoastra faceati parte din elite, erati o elita. Da, eram o elita, dar niciodata nu a venit nimeni la mine sa-mi spuna… Mi-aduc aminte ca era unul Gandila, care era securistul de la Buftea. Gandila asta m-a chemat o data la minister si acolo mi-a luat… am avut amandoi o discutie care a fost inregistrata. Asa a vrut el sa ma impresioneze, sa-mi arate ce poate sa faca. Aceasta este singura data in care am avut de-a face cu Securitatea. Vreau sa spun ca, de pilda, pe taica-meu l-au luat. Taica-meu, care fusese inchis si care a fost la Canal, era asa-zis informator al Securitatii. Asa cum a fost si Coposu si altii. In ceea ce ma priveste, niciodata, dar absolut niciodata, nu… Nu ca eu i-as fi refuzat, ci niciodata ei nu au venit la mine. Dar ati fost in atentia lor? Si nu numai in atentia Securitatii romane. Poate si a KGB, CIA sau altii. Niciodata nu au venit la mine. Nici KGB nu a venit la mine. Eu l-am cunoscut de la KGB pe unul… nu mai tin minte cum il chema, seful Serviciului de spionaj din RS Moldoveneasca. Dar niciodata nimeni nu mi-a propus nimic. Adevarul este ca am stat si eu si m-am gandit cum dracu’ se face ca nu au venit, domnule, si la mine. Eu eram ala care plecam in strainatate, ma intorceam… Dar eu plateam. Este drept ca plateam. Adica dadeam 75% din ce castigam. Iar eu aduceam in tara milioane de dolari pe filmele mele. Incepand cu "Lupta pentru Roma", care a adus 4 milioane de dolari. Din doi in doi ani, eu aduceam filme de 2-4 milioane de dolari. Si am facut opt astfel de filme. "Dosarul" francez Numele de Saharovski (n.r. – fostul sef al consilierilor sovietici din Securitatea romana, devenit ulterior sef al spionajului sovietic) va spune ceva? Nu-mi spune nimic. Il stiu pe unul care, aparent, se ocupa de cinematografie si care, asa cum am spus, a ajuns seful Securitatii din RS Moldoveneasca. Vorbea romaneste si pe asta l-am cunoscut. Nimeni niciodata nu a incercat sa-mi propuna ceva. Apoi mi-am explicat: Domnule, serviciile secrete au dosarul omului, si-l au de cand s-a nascut, din burta lu’ ma-sa. Eu m-am dus in Franta si, la un moment dat, eram la prefectul Parisului. Omul asta a apasat pe un buton si prin posta pneumatica interna i-a venit un dosar. Era dosarul meu, care era mai gros de o palma. Adica, eu cred ca tot ce avea Securitatea noastra aveau si ei acolo. Absolut tot. O fi vrut sa va impresioneze. Dumneavoastra, ca regizor, stiti mai bine. Nu, a fost o chestie de amicitie. El ma chemase sa-mi dea o viza. Pe care am si primit-o. Eu pe atunci voiam sa devin cetatean francez. Daca stateai cinci ani in Franta si erai rezident, adica aveai locuinta in Franta (iar eu aveam), dupa cinci ani primeai, automat, cetatenia franceza. Iti venea acasa un plic, prin care erai chemat sa-ti ridici documentele. Asta cand se intampla? Era dupa 1963-’64. Urmaream treaba asta: stau cinci ani si iau cetatenia franceza. Ulterior, m-am razgandit. Obtinusem in Romania un statut care ma multumea. Adica, faceam film romanesc, faceam ce voiam si puteam pleca in strainatate in absolut orice situatie. Asta a mers pana in ’88-’89, cand am fost blocat. Dar in tot acest timp, niciodata, nimeni din tara sau din strainatate nu a stat de vorba cu mine despre asa ceva, deci cu atat mai putin sa-mi propuna. Am incercat sa-mi explic de ce. Avand din nastere numele de Sergiu Nicolaescu, iti dai seama ca, domnule, cu asta nu faci ce vrei. De fapt, numele dumneavoastra de familie adevarat era Nicola. Nicola era numele original al tatalui meu, care era macedonean. Romanizat, a devenit Nicolaescu. STABII Ezitarea stabilor in fata lui Parvulescu a fost o lectie care, peste ani, mi-a dat incredere. Ce planuisem la 21 decembrie era o nebunie. Dar o nebunie bazata pe ezitarea lor in fata batranului. Atunci, aia au ramas gura-casca. Nu le venea sa creada. Intr-un astfel de moment, mergi pana la capat. Daca el ramanea la tribuna, se putea intampla o surpriza. Si asta pentru ca sala era de acord cu el. Pusese intrebari de bun-simt: "Cine este Ceausescu? Dar familia Ceausescu? Cum au ajuns ei sa aiba atata putere?". Lucruri pe care toti le gandeau. Pe urma, imi aduc aminte ca l-am vazut pe batran cum coboara scarile, cum trece singur prin multime. Era aproape drogat de emotie. M-am uitat la cei din jur: pareau electrocutati, nu misca unul. La fel ca la Poarta Brandenburg. Dar acolo, multimea era hotarata. Martor la "episodul" Parvulescu ARTISTUL. Un personaj plasat intre fictiunea istorica si istoria reala Ezitarea comunistilor am mai trait-o o data, la Congresul in care a vorbit Parvulescu. Eram cu Titus Popovici si urma sa vorbesc si eu, ca cineast. Scrisesem cinci pagini, care fusesera cenzurate. In locul lor mi-au dat ei doua, din care am facut una singura. Pe asta voiam sa o citesc de la tribuna. Parvulescu a luat cuvantul dupa Adrian Paunescu. Dupa el a venit la microfon Parvulescu, care le-a spus "Tovarasi, daca l-ati lasat pe Paunescu sa vorbeasca, o sa ma opriti pe mine, care am infiintat Partidul Comunist in Romania?". Apoi a inceput sa dea in Ceausescu si in familia Ceausescu. Asa ceva nu se mai auzise niciodata. Atunci am vrut sa urc la microfon si sa spun si eu ce aveam de spus. Dar Titus a pus mana pe mine si mi-a zis: "Te omor daca faci treaba asta". Am asistat apoi la o greseala a lui Parvulescu. Domnule, cand vorbesti unei sali care tace cand spui acele lucruri, intelegi ca e de partea ta. Ca de obicei, in sala erau si multi securisti. Dar securistii il antipatizau pe Paunescu. Iar in momentul acela batranul a spus: "Stiu ca sala este plina de securisti". Astfel si-a indepartat jumatate din auditor. Asta a fost prima lui greseala. Atunci am ezitat… A fost singurul gest de lasitate din viata mea. Atunci am observat si altceva: zapaceala, nauceala stabilor comunisti. Cand Parvulescu a inceput sa vorbeasca, toti s-au zapacit. Se uitau unul la altul, apoi, disperati, la Ceausescu. Iar el se uita din cand in cand la nevasta-sa. Dar si ei ii pierise orice replica. Practic, toti erau zapaciti. Apoi, Parvulescu a plecat singur. Si-a continuat astfel prima greseala cand, spunand ca sala este plina de securisti, i-a jignit si pe cei dispusi sa-l ajute. El nu trebuia sa plece din sala. Trebuia sa ramana acolo, sa fie scos cu forta. Asa, aia, chiar asa, zapaciti, au impus o pauza. Apoi, s-au gasit cativa intelectuali lingai care au luat cuvantul si lucrurile s-au "aranjat". Dupa ei, totul a fost gata: toata lumea l-a votat pe Ceausescu. Vedeti, astea sunt lectii de viata. Cine a trait o astfel de scena si nu a inteles-o este idiot, sa ma ierte Dumnezeu! |
Väleu! :((
Ratarä Sergiulicä sansa sä facä revolutia-n avanpremierä! :o Bäi, da' ästa minte cum respirä... :shock: Stiam încä de-acu' dooj de ani cä-i un mitoman, dar pe-atunci încä lw mai îmbârliga credibil... Acuma-s cusute cu cablu fosforescent! |
Originally Posted by Pashpix:
Oh, wait, deja m-am obisnuit cu acest modus operandi. Are un film nou de lansat, reincepe palavrageala despre amintirile lui "senzationale", ca sa reaminteasca lumii ca mai traieste. |
"NU AM FOST AMANTUL DOAMNEI MAURER"
„Am cunoscut mari actori, precum Jean Marais, Alain Delon, Jean Gabin, Liz Taylor ºi Richard Burton. Am asistat chiar la o bãtaie între Liz Taylor ºi Richard Burton, pe care am reuºit sã-i despart...“ - Sergiu Nicolaescu - Interviu realizat de Miron Manega ºi Constantin Preda (Expresul de Sud) De unde dragostea pentru teatru ºi film? Cum aþi ajuns în cinematografie? Dupã absolvirea Politehnicii, în 1952, am fost repartizat la Fabrica de armament de la Cugir. Dar, pentru cã fãceam rugby de performanþã, am fost transferat la Bucureºti, la IOR, pentru a putea juca la clubul Dinamo. În 1954, am fost propus director tehnic la un IAS de lângã Bucureºti. Înainte de a apuca sã accept funcþia, m-am întâlnit cu un fost coleg de facultate, care fusese repartizat în Cinematografie, dar care-ºi dorea foarte mult sã lucreze la IOR. Aºa am fãcut schimb cu el ºi am ajuns în domeniul care, dupã multã muncã, mi-a adus celebritatea. Cum a început celebritatea? E greu drumul cãtre piscuri? Am devenit cunoscut, în strãinãtate, înainte de a fi cunoscut în România. Se întâmpla în 1962 la Cannes, cu un scurt metraj de ºapte minute, intitulat „Memoria trandafirului“. Succesul lui a fost fabulos pe tot globul. Francezii, de pildã, l-au transmis la televiziune zece ani la rând, în ziua de Crãciun. Am obþinut cu el cel mai mare premiu-Premiul de Excelenþã al Uniunii Tehnicienilor din Cinematografia Mondialã (UNIATEC). Delegaþia românã participantã în acel an la Cannes (din care eu nu fãceam parte) plecase la festival cu acest scurt metraj. Am aflat, din ziare, cã el a avut un succes uriaº ºi cã studiourile Columbia din SUA ºi-au exprimat dorinþa sã-l cumpere. L-au ºi cumpãrat, de altfel, cu 10.000 de dolari. La douã zile de la aflarea veºtii, la cererea americanilor, mã aflam în avionul ce zbura spre Paris. În ce mãsurã v-a marcat destinul de cineast aceastã primã ieºire în strãinãtate? La Cannes, l-am cunoscut pe Richard Davis, un american de origine rusã (cel care cumpãrase „Memoria trandafirului” pentru studiourile Columbia). Acesta mi-a propus un contract de ºapte ani în America. Am refuzat în favoarea lui Christian Jaques, un regizor francez pe care-l preþuiam foarte mult ºi care mi-a oferit postul de coregizor la filmul sãu „Castelul din Carpaþi”, pe care voia sã-l facã în România. Am acceptat, aºadar, oferta lui Christian Jaques, deºi Richard Davis fãcuse totul ca sã mã câºtige. M-a cazat la unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Paris, „Lancaster”, unde i-am cunoscut pe Richard Burton ºi Elisabeth Taylor, mi-a cumpãrat haine, m-a introdus la cele mai scumpe cazinouri ºi cluburi. Am asistat ºi la o bãtaie între Liz Taylor ºi Burton, pe care chiar am reuºit sã-i despart... Am cunoscut mari actori, precum Jean Marais, Alain Delon, Jean Gabin. Dar oamenii cei mai importanþi pe care i-am cunoscut la Cannes, ºi cãrora le datorez cariera mea cinematograficã internaþionalã, au fost Carol Helmann ºi Henry Deutchmeister – un evreu nãscut în Brãila ºi stabilit la Paris. Datoritã lor am ajuns sã fac, între 1962 ºi 1964, „naveta” între Bucureºti, Paris ºi Munchen. Sã revenim în þarã. Cum a ajuns Amza Pellea, oltean de-al nostru, din Bãileºti, în rolul lui Mihai Viteazul? E adevãrat cã, pentru acest rol, s-au bãtut, printre alþii, Florin Piersic, Mircea Albulescu ºi Ilarion Ciobanu? Filmul a început în colaborare cu studiourile Columbia din SUA. Pentru acest rol au candidat vreo 10-12 actori, printre care Ilarion Ciobanu, Mircea Albulescu, Amza Pellea, Florin Piersic, George Constantin, Emanoil Petruþ ºi eu. Americanii au ales proba numãrul cinci, adicã pe mine. Aºa se face cã primele filmãri, în iarna lui ’69, le-am început cu Sergiu Nicolaescu. Într-o zi, a venit indicaþia „de sus” ca Mihai Viteazul sã fie jucat de Albulescu. Pentru cã m-am opus, am fost acuzat cã þin morþiº sã am eu rolul. M-am enervat, mi-am ras barba, m-am întors la filmãri ºi i-am spus lui Ion Brad, ministru adjunct la Culturã, pe vremea aceea: ”Dacã mã vreþi pe mine regizorul filmului, eu hotãrãsc: Amza Pellea va fi Mihai Viteazul!” Au acceptat ºi a ieºit un film reuºit. Aº spune cã, uneori, preþul libertãþii este singurãtatea. Sunteþi un om liber? Singurãtatea este ºi preþul succesului. Da, sunt un om singur, cãci bãnuiesc cã asta doreaþi sã aflaþi. Am plãtit destul de scump „libertatea” efortului de a realiza tot ceea ce am reuºit în Cinematografie. Am înþeles, aºa cum s-a mai scris în presã, cã aþi pornit în viaþã de la zero. Sunteþi un om bogat? Depinde ce înþelegeþi prin asta. În comparaþie cu oamenii obiºnuiþi care sunt, din pãcate, foarte mulþi ºi foarte sãraci, da, mã pot considera un om bogat. Banii i-am câºtigat numai prin meseria mea. Am fãcut parte dintr-o familie bogatã, care a pierdut totul dupã 1947. Din 1952, când am terminat facultatea, am pornit de la zero. Cam cât câºtigaþi înainte de ’89? Pentru un film luam 45.000 de lei, plus 25.000-27.000 de lei, drepturi de autor. În total, deci, 60.000-70.000 de lei. În Germania luam între 15.000-70.000 de mãrci pe un film. Uneori chiar 1.000 de dolari pe zi. Ce fãceaþi cu banii câºtigaþi în strãinãtate? Îi transformaþi în lei ºi-i depuneaþi la C.E.C? Nu. Recunosc cã am încãlcat legea de atunci ºi nu am depus banii la o bancã româneascã, aºa cum ar fi trebuit... Curios lucru, nu m-a întrebat nimeni, niciodatã, ce fac cu banii. Niciodatã cei de la Securitate nu mi-au cerut vreun document scris, declaraþii despre salariile din strãinãtate sau despre contractele pe care le aveam acolo. Oficial, îmi plãteam riguros obligaþiile faþã de stat. Nu aveþi copii.Cui veþi lãsa averea? Fundaþiei „Sergiu Nicolaescu”. Se spune cã Ion Gheorghe Maurer v-a sprijinit în carierã. Mai ales cã îi frecventaþi casa. Aþi fost sau nu amantul doamnei Maurer? Este adevãrat cã îi frecventam casa. Dar numai un nebun putea sã fie, la o adicã, amantul unei soþii de mare demnitar, în condiþiile în care Securitatea ºtia tot ce miºcã. Logic, i-ar fi raportat imediat soþului. Maurer chiar îºi bãtea joc de cei care ascultau, prin microfoanele din pereþi, tot ce se vorbea. Îmi zicea uneori: ”Vorbeºte mai tare, cã nu te pot înregistra ãºtia. „Toate aceste bârfe ordinare, cã aº fi amantul nu mai ºtiu cui, sau cã aº fi homosexual, erau lansate, de regulã, de ºefii mei, sau de unii dintre colegii mei, regizori. Adevãrul e cã am apelat la Maurer o singurã datã, în legãturã cu filmul „Lupta pentru Roma”, cãruia nu-i mai ieºea aprobarea. În rest, m-am bazat doar pe mine ºi munca mea. Maurer mi-a fost de un real folos la cenzura filmelor „Dacii” ºi „Mihai Viteazul”. Era un om deosebit ºi un adevãrat prim-ministru. Cine a construit Studiourile Buftea? Gheorghe Gheorghiu-Dej? Studiourile Buftea au fost construite de Gheorghiu-Dej pentru Cinematografia noastrã, care deschisese larg uºile fiicei lui, Lica Gheorghiu. Împreunã cu doi colegi ai mei, inginerul Gorun ºi inginerul Pãtrãºcoiu, am lucrat din primele zile la construcþia propriu-zisã. Eu venisem în Cinematografie în 1954, ca inginer. Aparatele de filmat ºi optica erau meseria mea. Aici l-am cunoscut pe consilierul sovietic care venise sã construiascã un nou studiou de cinematografie în Bucureºti. El a ales Buftea, pentru cã îl impresionaserã castelul ºi curtea lui, cu adevãrat senzaþionale. În sarcina mea a cãzut construirea platourilor ºi a atelierelor, pe care le-am terminat în 1956. Cât din creaþia dumneavoastrã datoraþi femeilor? În ce fel v-a mobilizat sexul frumos? Nicio legãturã cu profesia ºi cu ambiþiile mele profesionale... În ce fel m-a mobilizat sexul frumos? În tot ceea ce este frumos, cred eu! Care au fost femeile importante din viaþa dumneavoastrã? Mama ºi toate celelalte! |
My God,
cum se intervieveaza securistii intre ei in gazete de sud... |
lasa asta... mie interviu asta mi s pare o capodopera d penibil: 'in c fel v-a mobilizat sexu frumos? sunteti un om liber? cum a-nceput celebritatea? cit cistigati inainte d 89?' si alte bullshituri - ar trebui studiat in scoli d jurnalism cum sa NU faci un interviu! :lol:
in plus, intrebarea aia 'paparatza' ('ati fost amantu dnei maurer?') e tot c poate fi mai jos & mai dizgratios - nicolaescu trebuia sa-i traga mojicului 2 pereki d palme :sick: da el s-a complacut... |
pai, pentru k-i mojic la randul lui!
|
Iar un interviu in care ii servesc astia pe tava intrebari la care ii place in general sa raspunda. Macar daca il intrebau ce parere are despre reactia aproape unanima a criticii la "15". Daca toti din jurul lui il perie la fel de mult ca jurnalistii astia, nici nu te mai miri ca traieste in lumea lui imaginara in care el e cel mai mare cineast pe care l-a vazut Romania (si la care visa America) vreodata.
|
| All times are GMT +2. The time now is 15:06. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.