Charlotte e fata cu Lemon Incest-ul, nimic nu o mai poate soca :)). Von Trier a facut o gluma...de prost gust intr-adevar, dar o gluma la urma-urmei. Ma surprinde faptul ca cineva i-ar putea lua vorbele in serios.

http://www.chicagotribune.com/entert...,703413.column

Nuri Bilge Ceylan's Once Upon a Time in Anatolia is this year's Police, Adjectiv. Marathon take on police procedural interplay.
:P

Ma bucur pentru turc, il asteptam sa aiba un film bun, are note mari din partea criticilor. Poate fi surpriza cea mare.

Izvorul lui Radu Mihaileanu lupta din rasputeri pt titlul de cel mai prost film al editiei

Pana acum are media 1.10 (unu virgula zece) / 10 :))

http://micropsia.otroscines.com/2011...-1-10-5-votos/

Macar cu prezenta daca nu se poate mai mult =)) .

Mi-e greu sa inteleg punctajele astea de pe micropsia. Ma gandesc si la sistemul de notare de pe imdb. Nota 1.10/10 nu o obtine nici cel mai prost film din lume, filmele lui Ed Wood au note mai mari decat 1.10. Cred ca exagereaza si criticii astia, au propriile lor frustrari, nu cred ca poti sa arunci cu note din astea.

Chiar asa de incomensurabil de proaste sa fie filmele astea de la Cannes? Nota 1, nota 2, nota 4?
La scoala se dadea 1 din oficiu, mai mazgaleai ceva si luai mai mult decat nota 1.10. :))
O fi slab filmul lui Mihaileanu in comparatie cu alte filme din competitie (pe mine ma atrage subiectul, eu as vrea sa il vad), dar cred ca exista cateva mii de filme mai slabe decat asta, alea ce note sa mai primeasca de la critici?


Filmul lui Kim Ki-Duk (pe care imi doresc foarte mult sa il vad dupa ce am citit despre ce e vorba) a castigat UN CERTAIN REGARD, dar in viziunea criticilor nici macar nu trece clasa, nota 4.10 in clasamentul ala, printre cele mai slabe? Eu ce sa mai inteleg din asta?

poate ia si maihaileanu palme d'or-ul cu 1,1 puncte ;)

Competitia pt Palme D'Or s-a incheiat. Clasamentul final micropsia

1. LE HAVRE – 8.73 (29) MEJOR PROMEDIO GENERAL

LE GAMIN AU VELO – 7.85 (32)

DRIVE – 7.28 (21)

ONCE UPON A TIME IN ANATOLYA- 7.12 (12)

THE TREE OF LIFE - 7.09 (30)

LA PIEL QUE HABITO – 6.92 (28)

L’APOLLONIDE – 6.40 (25)

HABEMUS PAPAM – 6.38 (33)

HANEZU – 6.30 (22)

HARA-KIRI – 6.15 (24)

PATER – 5.77 (22)

THE ARTIST - 5.75 (22)

MELANCHOLIA – 5.54 (26)

FOOTNOTE – 5.285 (30)

MICHAEL – 4.67 (26)

WE NEED TO TALK ABOUT KEVIN – 4.39 (27)

SLEEPING BEAUTY – 4.19 (28)

THIS MUST BE THE PLACE – 3.075 (19)

POLISSE – 2.89 (29)

THE SOURCE – 1.10 (5)

Eu m-am hotarat sa tin cu Nuri Bilge Ceylan! :D

eu unul ma indoiesc de afirmatie asta. daca ar fi asa cum spui tu, filmele de propaganda ar trebuie sa fie nule din punct de vedere artistic, si atunci ar trebui sa aruncam la gunoi operele lui eisentein. ceea ce nu se face. dimpotriva. nu cred ca exista film care sa nu contina ideologie intr-o masura mai mare sau mai mica. ideologia a fost mereu prezenta in toate formele de arta fara a-i dauna in vreun fel. un tablou de goya, o piesa de moliere sunt cat se poate de convingatoare in privinta asta. contin valori, idei despre morala, religie, politica, sex, etc. cat de explicit sau implicit e prezenta ideologia: e o alta discutie. in plus trebuie relativizata chestiunea. un film in care ar aparea niste prostituate, de exemplu, neutru pentru majoritatea barbatilor, ar putea trece drept pledoarie pentru suprematia masculina pentru un grup de feministe. la cealalta extrema se afla filmele de avante-garde cu imagini abstracte, lipsite de idei. forma pura care poate constitui un entertainment vizual. dar numai atat.

Palme D'Or: The tree of life

Grand Prix: Ceylan - Once upon a time in Anatolia / Dardenne - Le gamin au velo

Best Director: Nicolas Winding Refn - Drive

Best Actor: Jean Dujardin - The Artist

Best Actress: Kirsten Dunst - Melancholia

Jury Prize: Pollise

Best Screenplay: Footnote

Camera D'or: Las Acacias

Si alea stiute de ieri:

Prize of Un Certain Regard Ex-aequo
ARIRANG directed by KIM Ki-Duk
HALT AUF FREIER STRECKE (STOPPED ON TRACK) directed by Andreas DRESEN

Un Certain Regard Special Jury Prize
ELENA directed by Andrey ZVYAGINTSEV

Directing Prize of Un Certain Regard
BÉ OMID É DIDAR directed by Mohammad RASOULOF

Un palmares echilibrat ce reflecta un an cu multe filme bune, eu spun ca au incercat sa impace cat mai multa lume (filme), in final dand Palme D'Or celui mai previzibil candidat dinaintea intrecerii.

Imi pare rau ca Lynne Ramsay nu a luat nimic, dar ma bucur pentru turc, astia erau favoritii mei.

De acum incepe "munca" noastra, intocmirea listei cu filme ce vrem sa le vedem si sa vanam aparitia lor la cinema. :P

Vazand posturile de mai sus, nu ma pot abtine sa n-o zic:

LE HAVRE, cel mai bun film in lista criticilor n-a luat nimic din partea juriului, in schimb Pollise, un film de nota 2,89 in lista criticilor a luat Jury Prize.
Cine se pricepe mai bine la filme: criticii sau De Niro? :-S
Are curajul vreun critic care a dat nota 2 lui Pollise sa ii spuna lui De Niro "du-te acasa ca nu te pricepi la filme?" :-S

Si eu m-am mirat avand in vedere faptul ca a castigat FIPRESCI. Oricum, ma intereseaza mai putin cine a castigat, desi ma bucur ca a fost Tree of life pentru Palme D'Or, dar important e ca am o lista kilometrica de filme pe care vreau sa le vad anul asta. Si mai vin si alea de la Venetia unde pare a fi o selectie interesanta.

Ma mai bucur si pentru Dunst, pe care pana acum o consideram o actrita de duzina. Foarte curios sunt fata de Drive. Initial mi-a placut trailerul, apoi a crescut interesul cand am vazut cat de bine a fost primit. Dupa ce a castigat si regia deja am asteptari foarte mari...

Dupa editia asta raman cu urmatoarele filme de vazut neaparat (in ordinea prioritatii):

THE TREE OF LIFE
MELANCHOLIA
Once Upon a Time in Anatolya
DRIVE
The Artist
The kid with a bike
The Day He Arrives

plus 2 pe care le ochisem inca de la Sundance:

Take Shelter (Jeff Nichols)
Martha Marcy May Marlene (Sean Durkin)

regret ca iar incepem (nu de alta dar nu e locul potrivit) insa nu e vina mea. dar oricum festivalul s-a terminat asa ca nu mai e chiar o crima.
acum, mercutio: adorno mentiona la un moment dat in "minima moralia" ca sa spui ca filmul e ideologie e o ideologie banala. desi el nu a apucat maturizarea "artei" cinematografice afirmatia sa e la fel de valabila si pentru epoca noastra. n-o sa ma apuc acum sa demonstrez asta. cine are urechi de auzit sa auda.
fals! nu nule pentru ca nu sunt NUMAI propaganda, mai e si altceva. insa poti sa fii sigur ca nu propaganda din ele este admirata astazi. din punctul meu de vedere interesul pe care il mai prezinta este unul de ordin istoric-documentar si reduce la anumite reusite tehnice. daca printr-un miracol ar mai exista - in afara criticilor si filmologilor - si profani ce manifesta un interes non-snobist (dar doar printr-un miracol) fata de ele, acesta se explica prin distinctia care se face intre intentie (a autorului) si sens (al produsului). un film poate sa fie conceput in scop pur ideologic si totusi prin forma sa finala sa razbata inca ceva independent de autoritatea creatorului, ceva obiectiv si autentic-artistic: Spiritul. aceasta e posibila insa numai in anumite limite: o ideologie suficient de densa blocheaza continutul complet.

nu cred. faptul ca o opera atinsa de ciuma ideologica se poate impune in final nu inseamna ca ideologia nu i-a daunat. daca aceasta ar fi lipsit ele ar fi fost si mai marete. faptul ca arta unei opere poate depasi componenta sa ideologica (deja ma ingretosat supra-uzul termenului) nu schimba statusul sau (al ideologiei) de acuzare. tot ramane ceva reprobabil in sine.
si inca doua precizari aici: 1. nu sunt sigur ca ideologia poate fi posibila in pictura. aici forma se identifica atat de mult cu continutul incat subiectul e aproape indiferent. daca e totusi prezenta, e diafana pana la neglijabil. 2. cred ca trebuie facuta distinctia dintre arta geniilor si "arta" celorlalti. numai prima reflecta sensul autentic al termenului. in contextul asta indraznesc sa spun (si cu ocazia asta explic si de ce am pus arta cinematografica in ghilimele mai devreme) ca cinemaul nu a dat niciodata genii si deci arta in sensul zdrobitor al termenului, ca in arta lui Beethoven, arta lui Tolstoi, arta lui Caspar David Friedrich, arta lui Michelangelo.
dupa ce am renuntat sa mai iau de buna pretinsa arta a cineastilor, m-au mai pus pe ganduri din cand in cand un Lynch, un Tarkovski, un Charlie Kaufman, dar nu stiu, daca ar fi sa ma pronunt, optiunea mea ar fi una pesimista.

PS:
Puetm vorbi de vreo urma de neghina ideologica in , sa spunem, "Lolita" sau "Ulysses"? Sau in termenii nostri (cinefilici): ideologie in "Zerkalo" sau "Lost Highway"? :|

on-topic: rezultatele finale mi-au provocat o dubla surpriza placuta. palma copacului si actrita melancoliei (credeam ca vor pedepsi filmul pentru circul lui von trier.)

''Corcodușul vieții '' a luat ''palmierul de aur '' .Arboricolă ediție ;eco frate.
E clar ca fata de anul trecut ,avem si noi niste filme de vazut.

Un mic Best of

http://www.festival-cannes.com/en/me...yer/11597.html

Sa-l vezi/auzi pe De Niro vorbind frantuzeste e un film in sine :)

Tanti Maiwenn e astmatica or what's the big idea?:-?

eu am contrazis afirmatia ta despre ideologie, ca fiind cel mai mare dusman al artei, referindu-ma la ideologie ca si componenta a artei. pe de alta parte afirmatia ar fi adevarata din contextul revolutiei culturale a lui mao, sa zicem. talibanii, alt exemplu, au aruncat in aer statui gigantice de piatra, vechi de doua mii de ani, ale lui budha. ideologia ca forma de guvernare e cateodata cel mai mare dusman al artei. trebuie tinut cont de nuante.

daca inteleg bine ceea ce spui tu, pentru a aprecia o opera de arta la valoare ei, trebuie mai intai indepartat, detasat, tot ceea ce reprezinta ideologie. ceea ce e imposibil, cel putin in momentul creatiei. trebuie sa observi, pentru ca e evident, ca ideologia nu numai ca e o componenta a artei in general, este chiar motorul ei si nu trebuie vazuta ca o "ciuma". artistii sunt oglinda vremurilor lor. ei au fost manati de idei pro sau contra unei ideologii. si iti dau exemple cate vrei. vorbeai de michelangelo - nu stiu daca are vreo opera care sa nu fie inspirata din religia crestina. in film esenstein e un exemplu bun, comunist fiind toata arta lui era pusa in slujba acestei ideologiei. ajuns la hollywood n-a mai fost in stare sa realizeze mare lucru. ideeile lui nu se potriveau deloc cu ce se intampla acolo. e adevarat ca in timp se pierde cumva contextul si motivatia originala a creatiei si ramane aceea universalitate a operei. scena scarilor din odessa e mareata oricum, nu trebuie neaparat sa se stie ca unii erau rosii, ceilalti albii. insa pentru o intelegere profunda cred ca trebuie cunoscuta motivatia autorului, ideiile, politica lui. de altfel cu sau fara voia/stiinta lui opera transmite o idee, o opinie care nu poate multumi pe toata lumea. practic ideologie, mai mult sau mai putin, vei gasi in orice opera. si in lolita (libertate sexuala) si in ulysse (idei republicane, ateiste), daca privesti din unghiul potrivit.

Salut din nou. De data asta vreau sa mentionez ca desi anterior am dat - poate - impresia pe alocuri ca detin un doctorat in filosofia artei, adevarul e ca posed atata adevar absolut cat poate poseda cineva care din cele 5-6 estetici academice fundamentale a tatonat abia o jumatate dintr-una singura (a lui Adorno). Cu alte cuvinte habar n-am ce-i aia arta. :D Toate teoriile mele de aici penduleaza intre speculativ si derivativ. Momentan sunt sub influenta perspectivelor lui Nabokov (din cursurile de literatura) si a Susanei Sontag (din eseul „Against Interpretation” )



Da, ideologia imanenta artei este singurul aspect care ne intereseaza. Partea a doua frazei, cu factorii externi (ideologici sau nu) care ajung sa dauneze la propriu artei,sa actioneze asupra obiectului fizic e amuzant de irelevanta. :P



Arta nu este taramul ratiunii. Daca scopul ei nu este numai exprimarea frumosului (orice ar insemna asta) si ea mai si vorbeste atunci nu o face in limbajul categorial (idei si concepte), ci in cel arhetipal (imagini si afecte). Nimeni nu consuma arta doar ca sa extraga idei din ea. Daca ar fi asa critica si exegeza ar fi mai importante decat obiectul lor. Acolo „mesajele” operei sunt autopsiate si amplificate in asa hal incat continutul ideologic al operei este inghitit de cel al comentariului asupra ei precum balena inghite planctonul. Daca toti ar avea aceeasi misiune (sa impuna teorii despre realitate) ar putea concura artistul cu filosoful, psihologul, sociologul si omul de stiinta? Si atunci ce nevoie am mai avea de artist? Insa nu e cazul. Pentru ca in arta cautam ceva ce nu gasim nicaieri in alta parte. Masina de tocat concepte ne-a abstractizat viata, ne-a atrofiat simturile si ne-a alienat suficient de realitate incat sa ne faca nevoiti sa-i interzicem accesul in arta. Din contra, arta trebuie sa raspunda cu contragreutate proportionala. Cu cat abstraciile stiitifice ne-au saracit perceptia realitatii cu atat este datoare arta sa ne-o intensifice. In acest context, sa o impregnezi cu ideologii (ca „artist”) si sa o vacuizezi prin stoarcerea ideologiei, sa o interpretezi, sa o gandesti (ca receptor) inseamna nu mai putin decat sa o VIOLEZI in cel mai pervers mod posibil.



Cred ca trebuie facuta o discriminare aici. Intre idee si ideologie. Am puncat asta si intr-unul din posturile precedente. E o chestiune de prioritate. a) Obiectivul numarul unu al lucrarilor propagandistice este sa impunerea unor idei. Toate demersurile tehnico-stilistice sunt indeplinite in vederea inlesnirii procesului de deglutitie psihologica al spectatorului. b) In lucrarile artistice singurul lucru care-l preocupa pe autor e fidelitatea pentru realitate si viata. El nu va pune niciun fir de par in plus pe capul unui personaj de dragul sugestiei unor idei preexistente. Din cate am auzit eu, procesul creator este declansat de lovitura de trasnet a viziunii formei viitoarei opere. Artistul nu este bantuit de o idee si cauta mijloacele de expresie prin care o poate vehicula. Artistul este bantuit de o imagine. Aceasta fie ca creste in el ca un fat in pantecele unei mame, fie ca – in termenii unui viitor mare filosof roman – cade fulgerator si definitiv ca un veritabil meteorit transcendental, ea isi cere inexorabil dreptul la fiinta. Cum a motivat Nabokov aducerea pe lume a Lolitei: am scris-o ca sa scap de ea. Ce sa mai spunem de celebra nevoie a lui Mozart de a isi scutura notele de pe timpan, asemanatoare nevoii de a urina. Revenind la inceputul ideii (b), faptul ca aritstul e cum nu se poate mai indiferent de expedierea unor mesaje, indemnuri sau critici privitoare la viata sociala, morala, sau religioasa a oamenilor, nu exclude prezenta unor idei, a unor semne de intrebare relative la anumite probleme ale destinului uman (de exemplu, cum ai propus tu libertatea sexuala). Deci in cazul asta ideile sunt niste accidente, niste epifenomene, nu-i apartin autorului si sunt probabil infinite. Asta e diferenta.

Cand pui ideea inaintea vietii, rezulta ceva fals. Pentru ca in viata lucrurile nu inseamna nimic. Prin nicio fiinta nu incearca nimeni sa reprezinte nimic. Chiar ieri m-am uitat la „Night on Earth” al lui Jarmusch. Si este in el o scena in care un taximetrist are ca clienta o oarba. In timpul calatoriei el tot arboreaza un ton condescendent iar la final ii spune femeii sa aiba grija pe unde calca. Ea ii ureaza la fel si merge mai departe. Dupa cateva secunde se aude scrasnet de cauciucuri ce franeaza si o bubuitura. In acest moment tot edificiul afectiv investit in film colapseaza. Te simti tras pe sfoara. Papusarul e demascat. Chiar daca aici secventa e cusuta cu ata alba exemplifica cu suficienta elocventa mecanismul auto-sabotor al acestui tip de constructie, indiferent de subtilitate.


PS:
Ca sa intelegi bine unghiul meu de vedere si de ce urmarea unui filon ideologic in citirea unei opere este un drum infundat trebuie sa ne intoarcem la Nabokov (si Sontag). Domnul Nabokov a spus candva urmatoarele chestii:

"Va recomand calduros sa cititi cat mai des cartile lui Cehov [...] si sa visati cu ele caci pentru asta au fost scrise.” (V. Nabokov, Cursuri de literatura rusa, ed. Thalia, 2006, pag.203)

„Desi nu urmarea niciodata sa transmita un mesaj etic, geniul lui Cehov a dezvaluit [...] (op.cit. pag.203)

„Criticii lui Cehov [...] au fost infuriati de felul de a descrie ceea ce considerau ei a fi probleme inutile, banale, in loc sa examineze cu atentie si sa rezolve problemele casniciei burgheze.De indata de ajunge in acel oras, in primele ore ale diminetii, si ia cea mai buna camera la hotelul local, Cehov, in loc sa-i descrie starea de spirit sau sa insiste asupra dificultatilor morale ale situatiei lui, ne ofera arta in cel mai inalt sens al cuvantulului: observa cenusiul covorului, facut din panza militara, si calimara, cenusie si ea, din cauza prafului, cu un calaret care isi flutura palaria si care nu mai are cap. Asta este tot: nu este nimic, dar este totul in literatura autentica.” (pag. 207)

„Gogol este o creatura bizara, dar geniul este totdeauna ciudat; numai un scriitor sanatos de mana a doua ii pare, cititorului recunoscator, un vechi si intelept prieten, dezvoltand agreabil propriile notiuni despre viata ale cititorului. Marea literatura trece granita spre irational.Hamlet este visul salbatic al unui erudit nevrotic. Mantaua lui Gogol este un cosmar grotesc si necrutator, facand gauri negre pe fondul intunecat al vietii. Citittorul superficial al povestirii se va multumi sa vada in ea o mare zburdalnicie si o bufonerie extravaganta; cititorul solemn va considera de la sine inteles ca intentia initiala a lui Gogol a fost de a denunta ororile birocratiei ruse. Dar nici persoana care doreste sa rada din plin, nici care cauta carti care „te fac sa gandesti” , nu vor intelege despre ce este vorba in Mantaua. Dati-mi un cititor creativ, pentru el este aceasta poveste.” (pag. 45)

Iar Susan Sontag: „What is important now is to recover our senses. We must learn to see more, to hear more, to feel more. Our task is not to find the maximum amount of content in a work of art, much less to squeeze more content out of the work than is already there. Our task is to cut back content so that we can see the thing at all. […] In place of a hermeneutics we need an erotics of art. “ http://www.coldbacon.com/writing/son...pretation.html