acuma vrei sa iti povestesc filmul? :-/

Cred ca poti da niste raspunsuri scurte si la obiect. Pana la urma tu ai tinut sa-ti exprimi parerea, eu doar vreau sa stiu in ce consta ea mai exact, ca pana acum ai scris doar un rezumat din care nu se intelege mare lucru. Ma refer doar la ideea din mesajul la care am raspuns putin mai inainte.

Cred ca asta a fost si intentia lui Aronofsky. Intregul concept e Swan Lake in varianta giallo, pe mine ma multumeste pe deplin. Mi se pare ca atinge toate punctele esentiale in ordinea care trebuie si reuseste sa fie inca o variatiune stilistica a povestii pe care ne-o spune Aronofsky in fiecare film.
Probabil tot hype-ul te-a facut sa te astepti la altceva.

ok, daca insisti, am sa iti raspund:

se vede de la inceput ca tipa e ciudata tocmai din cauza vietii pe care o duce... cu mama ei are o relatie cat se poate de exploziva, are tulburari psihice, etc. plus, ca dorinta ei de perfectiune absoluta se vede inca din scenele in care ea e acceptata si fuge in baie si plange... sau, cand e acasa si isi coase papuceii aia (nu stiu cum se numesc)... e o scena semnificativa... sau cand isi rupe unghia... dar asta nu o opreste... sau cand se milogeste ca mai vrea sa incerce inca o data dansul lebedei negre...
nu stiu daca am spus vreodata ca e diferita in vreun fel la inceput si in altul la sfarsit... tocmai, ca eu am spus ca mi se pare foarte liniara... adica she is crazy de la inceput pana la sfarsit... cat despre psihoza ei, nu stiu daca mai are relevanta sa iti raspund... eu cred ca e cat se poate de evidenta pe parcursul filmului...

desigur, faptul ca are curajul sa plece de acasa si sa isi infrunte mama... ca are curajul sa mearga in club, sau faze de genul, implica o anumita evolutie a personajului... insa, sa nu uitam, cam 60% din ce se intampla in seara aia... si tind sa cred, in tot filmul, se petrece in imaginatia ei... ok... sper ca nu am exagerat cu procentajul... dar eu cam asta cred.

Pai ce tulburari psihice pot fi observate la inceput? De asta si ziceam de diferenta intre ciudatenia ei la inceput si la sfarsit. Stiu ca tu nu ai zis nimic de asta, dar mi se pare foarte clar ca personajul din inceput e mult diferit fata de cel din sfarsit. La inceput parea o persoana normala, foarte muncitoare, care dorea sa urce in cariera, cu o mama obsedata de viitorul fiicei sale, dar care nu o facea in vreun fel nebuna pe ea; era doar o fiica ascultatatoare, care isi asculta, eventual tolera, mama. Unde e nebunia? Unde e ciudatenia? De ce ar fi ciudat sau nebunesc sa te duci in baie si sa plangi dupa ce ai obtinut un lucru foarte important? Toate lucrurile enumerate de tine le-as caracteriza prin perseverenta, vointa, dorinta de perfectiune, dar de aici pana la nebunie/ciudatenie e un drum extrem de lung. Momentan n-are sens sa intru in lucrurile care o caracterizeaza la sfarstiul filmului pentru simplul fapt ca vedem diferit lucrurile din inceput, care diferenta de viziune, daca n-ar exista, ar permite o observare clara a evolutiei personajului pe parcursul filmului.

Liviu... totul tine de conceptia pe care o avem asupra lumii... nu pot sa spun ca gresesti, insa, mie mi-au transmis ceva scenele respective... tocmai prin prisma faptului ca mama este exagerat de exigenta, e normal ca si copilul sa fie un pic dus de acasa... trust me, i know the feeling

Niste spoilers aici.

Poate e doar parerea mea, dar nu e nimic cu adevarat neobisnuit si nebunesc in film in prima jumatate de ora si chiar dupa nitel. Cam tot ce se intampla pana cand incepe explorarea de sine e in limitele unei persoane relativ normale, dar poate prea introvertita. Nu cred ca poti spune ca disciplina si pasiunea ei pentru perfectiune definesc in mod neaparat o persoana cu probleme. Chiar si cearta cu mama in faza tortului nu spune ca ea are o problema mare, ci ca mama are.

Cand elementele disfunctionalitatii ei apar pentru prima oara, nu sari la concluzia ca are o disfunctionalitate. Aceasta se confirma doar prin repetivitatea elementelor.

Odata ce obsesia controlului se dilueaza si face tranzitia in "lebeda neagra", lumea ei chibzuit construita incepe sa se sfarme si realitatea devine difuza. Tot felul de efecte mai mult sau mai putin evidente indica la evolutia unei transformari, dar am impresia ca majoritatea lucrurilor care se petrec sunt reale, mai putin trei scene in seara cu pricina si seara premergatoare.

Am surprins o imagine care am convingerea ca nu e intamplatoare, cand Nina si Lily se intorc dupa petrecere, deci o scena imaginara, prin care se confirma, sa-i zicem, transfuzia ce-a avut si are loc: http://postimage.org/image/wybdrksk/ (Nina stanga, Lily dreapta, cele doua jumatati)

Pana la urma filmul prevesteste de la inceput ce se va intampla, din scena visului, dar maniera in care se desfasoara evenimentele din film si ritmul calculat care se intensifica ideal pentru un final, vorba vine, apoteotic m-au surprins si marcat in aceeasi masura.

hmmm... uite ca nu am privit lucrurile din perspectiva asta... si totusi... s-ar putea sa ai dreptate... :)

Hmm, l-am vazut azi. Impresii la cald: un film de vazut, desi exista imagini in film de se putea si fara ele, dar am priceput: tineau de psihoza personajului principal. Un film cam freudian, cu un personaj schizoid care incearca sa se contopeasca cu rolul interpretat intr-atat incat devine si paranoic. Clinic avem de-a face cu o urgenta. O lupta intre bine si rau de fapt nu exista, caci odata ce binele se baga in lupta cu raul isi pierde atributul. Asistam de fapt la o demascare a frustrarilor inhibate, la o defulare sub acoperamantul artei concretizate in real. Nu-mi place inducerea ideii de nebunie = perfectiune nici chiar in arta. Portman joaca bine desi se cam vede de la o posta ca in secventele de balet e ajutata la greu. Nici ideea de jertfa nu e clar conturata, avem de fapt de-a face cu un suicid, deh perfectiunea actului artistic tre sa se plieze perfect pe scenariu, nu?!. Faptul ca ceilalti nu realizeaza nebunia si o confunda cu genialitatea tine de nivelul cultural atins de societatea in care traim. Daca in Lacul Lebedelor printesa vrea sa iasa din starea de lebada la libertate prin iubire, in film balerina vrea sa intre in starea de lebada prin desinhibare de orice regula morala pe care o percep ca pe o decadere la animalic, la instinctual, lucru subliniat si de faptul ca nu vrea sa intre in starea de lebada alba ci in starea de lebada neagra!
Hai ca deja o iau pe aratura.
Pe scurt: povestea unei bolnave care crede ca atinge perfectiunea in arta sinucigandu-se. Am un sentiment de mila profunda.

Si totusi sunt oameni care ating culmile simturilor reusind sa traiasca intr-un moment intens poate mai mult decat traiesc altii in vieti intregi :) Inca nu stiu exact pentru care ar trebui sau nu sa simt mila, poate fiecare gaseste fericirea in propriul stil.

Nu se stie daca a fost o sinucidere .
In film nu arata ca eroina principala moare,deci finalul l-am perceput ca fiind deschis în care spectatorul poate decide
ceea ce s-a intamplat .

Sau mai e posibil ca ceea ce s-a petrecut in final ,sa fi fost doar in mintea Ninei.:-?

:O tu vezi ce ai scris...? Cum sa nu arate ca moare eroina...? Cand filmul practic se termina cu ultima ei suflare ? :|

Nici Dl. Lazarescu nu moare. :D

Nimic nu piere, totul se transforma. Scena mortii lebedei e apogeul kitsch-ului. N-am vazut ceva mai penibil de la coborirea lui Leo in adincuri.

Deci moartea ei nu-i chiar un kitsch, pentru ca se pare ca nu are loc :P

Pai daca n-are loc, kitsch-ul e si mai mare. S-a chinuit omul sa puna in scena o moarte a la Bollywood, care moarte nici macar nu mai e moarte acum?:( E un fel de mintuire sau ce satanic e?:-? S-a lepadat fata de Satan k sa parasim noi sala impacati.(:| Lasa, mai bine sa moara, sa-si mai pastreze domnul un dram de respectabilitate, acolo...

Pai e treaba lui Natalie Portman cum interpreteaza ea scena, treaba lui Aronofsky cum a gandit-o el si, in final, treaba noastra cum este de fapt. :D