Tocmai am revenit din Corfu si recomand oricui un sejur in aceasta insula, a fost o combinatie de mare, munte si vacanta la tara. Insula fiind mica, aproape 600 kmp, am inchiriat un scuter si am explorat-o aproape in intregime in cateva zile, ajungand chiar si pe cel mai inalt varf, Pantokrator, de 917 m. Iata cateva imagini:

Corfu Town (Kerkyra), cu strazi foarte inguste:





Paleokastritsa, considerata cea mai frumoasa statiune din Corfu:





Satele din Muntii Pantokrator:



Vedere de la Achillion, palatul imparatesei Sissy:



Plaje accesibile doar de pe mare:



Apa limpede, de culoare turcoaz:

Welcome back Cori. :) Lovely sights.

le-am zis
 

Strutii de mare (sau "oceanici")

La Capul Bunei Sperante :) (akka ciugulesc bi-oceanic)


nu le-am calarit, ca mi-ar fi mila :))

daca vrei, iti mai aduc. mai am din specia "babuinilor de sosea" ori a "pinguinilor desertului"

p.s. inca o data mersi ca m-ai primit atunci cu simpatie: funny and nice ;)

le-am botezat eu asa B-)
imi place sa ma joc
si nu, n-am 100 de kile :))

pentru salutul tau, iti multumesc ... of, pot sa trimit un emoticon cu sarut?:-* fara sa socotesti ca sar calul?

dintr'astia n-am intalnit, decat vargati (le zice parca "zebre")

astia-s
 

Pinguinii nisipurilor :)

si impresiile de calatorie care ar fi ? ca nu se lasa calariti usor ?

@cinemania - io cred că e vb doar de-o călătorie în... PhotoShop. de exemplu struţul din primul plan şi-a pierdut umbra, sau este fotografiat într-un interval orar diferit ce următorii 2 struţi (cei din stânga spate!) =)) =)) =))

Drago, nu cred...
Uitä-te bine la contururile trupului: penajul, scämos,se suprapune perfect pe fundal. Stii si tu ce greu e sä creezi un asemenea merge mäcar acceptabil, necum impecabil! Chiar si la marginile liniare, cu definitie sharp, ai probleme. Plus cheia de luminä si culoare...
In schimb, dacä observi cu atentie solul, acolo se zäreste o denivelare (greu vizibilä, din prima); se prea poate ca umbra strutului sä fie dincolo de micul dâmb, într-o adânciturä.

E greu sä-ti dai seama... Am väzut la ce te referi, da, umbra ultimului strut PARE orientatä mai la stânga, dar cred cä totul e real, totusi: pur si simplu, sunt efecte datorate denivelärilor solului.

Splendidä! Si eu am câteva, de la Geneva - lebede din strandul de pe Leman unde înotam, erau niste scumpe, obisnuite cu oamenii, te tolerau destul de aproape...
(Voiam sä spun cä da, sigur cä lumina soarelui cade pe aceeasi directie, dar denivelärile solului pot face ca, din perspectiva noasträ, umbrele sä parä asternute în alte locuri si directii decât cele firesti - deci, dau ILUZIA unor diferente de directie a luminii, când de fapt diferä doar pozitiile în plan ale ecranelor.)

Călătorie la „capătul lumii"
 

aşa i-am zis - unde se sfârşesc cuvintele, iar povestea se rosteşte de la sine, prin imagine.

Nici n-aş putea să descriu toate câte mi s-a înfăţişat răsucit, altfel decât mă aşteptasem, contrar celor ştiute sau trăite. Mai întâi că stăteam cu capul în jos … (glumesc, desigur!), într-un ianuarie aproape torid, mai apoi că de pe o stâncă botezată „Capul Furtunilor” (căruia cei din vechime îi născociseră un euphemos, bună speranţă), priveam, uluit, la cea mai netedă întindere de ape: cică locul unde două oceane se întâlnesc sau se despart… în vreme ce „Furtuna” o puteai zări doar în grămada de stânci şi de pietroaie bulucite la ţărm. Par mai curând amintiri (impresii?) despre începuturi de lume (illo tempore :P ), … pentru a căror înţelegere nu prea ai cuvinte, ori dacă sunt, îţi vin în minte unele ca dintâi, brutal ori pur aleatoriu (eu ca şi Caliban upon Setebos). Cel puţin aşa le-am notat atunci.

Pozele le-am înşirat într-un photo-bloggering (cum i-am zis înadins, că sună a hai-hui şi fără ordine cronologică). Alteori, le-am întors-o ca să curgă „invers”.

Struţii de mare şi Pinguinii nisipurilor i-am ales fiindcă ilustrează ce percepusem eu drept paradox. Nu-s prelucraţi, sunt cât se poate de reali. Vă puteţi convinge.

În altele, am reţinut contrastele: un oraş (Cape Town) prins între ocean şi munţi cu siluete stranii, căsuţe elegante presărate pe costişe, construcţii din beton şi sticlă, pe care ei nu le prea părăsesc după lăsarea întunericului, de teama celorlalţi; lumea de ghetto, străjuită de lumini de far orbitoare şi din care se tot abat înspre oraş, flux-reflux, refugiaţi care lucrează, cum altfel? decât "la negru", haimanale şi răufăcători, privaţi de identitate, născuţi fără un nume; câteva memento-uri ţesute din sârmă ghimpată; apoi iarăşi munţi, câmpii nesfârşite, ierburi şi flori de tot soiul, copaci, mori de vânt, orăşele albe, cochete, frontoane în formă de clopot şi un memorial hughenot în care recunoşti nostalgia obârşiei; bolovani imenşi, întinderi de grohotiş, dar şi un prundiş de geme în care n-ai decât să scormoneşti după cea mai preţioasă dintre cele semi-; în fine, o dezlănţuire în cel mai negru şi fierbinte dans, aidoma nopţii africane … şi bineînţeles, „Capătul lumii”.
Sunt toate acolo, plus struţi, babuini, pinguini şi ....

M-aş bucura mult să-mi acceptaţi invitaţia!











(aici chiar c-am simţit pe pielea mea "chemarea abisului" :D )


P.S. Promit că nu-mi pun adresa la semnătură şi că nu voi da link spre blogurile cu „impresii de călătorie” decât aici, on-topic.
Mulţumesc, mult.

http://a-arrah.blogspot.com/2009/05/blog-post_2784.html

sunt REALI.

cât se poate de :)

ca şi ăştia

iar ăştia sunt ei, reali, fără alte efecte decât muzică, ritm, mişcare, vibraţie, descătuşare

aici, mi se părea că lumina nu-i decât o flacără - aprinsă de trupurile lor





P.S. în continuare, scuze, am să le tot repet

Deleted, sunt super pozele si mai ales, comentariile tale la ele. Uneori emotionante.
Tu esti fata sau baiat ca nu ma prind?

E baiat ma!


Mie nu imi plac pozele.

Deleted, ia de-aici:
http://video.google.com/videoplay?do...7709393612282#
:D