Da, lăcustuţa tatii, da.
Nici o grijă, nu mă refeream strict la cuvinte şi fraze (care-s în mare corecte), ci la sensurile lor. Alea di diediesubt!

Nu eşti deloc "defectă", eşti doar umană.
(Când râzi, nu te mai tăvăli atâta, că-i praf pe jos.)

...stand si cugetand pe prispa mi-a venit o intrebare:

oare experienta placerii / durerii poate fi traita si in afara corpului material ? pana la urma creierul e in stare sa-mi "spuna" acuma ca ma doare o mana, dar daca nu as mai avea acea mana cu toti nervii ei....nu ma mai intind si cu alte organe mai mult sau mai putin critice ca ma doare capul (?)...apropo de ce ar putea fi 'dincolo'

no, bine dragă, bine, mă duc la treburile mele nu înainte de-a trece prin sita conştiinţei întâmplările de azi. nu ştiu despre voi, însă io pe zi ce trece constat că numărul persoanelor sănătoase mintal e în continuă scădere. şi acum nu mă refer numai la forum.

şi acum te rog frumos să-mi răspunzi, în detaliu, cum mama dracului e sinonimă cu Dzeu conştiinţa unui om, pentru care ai făcut totul, om care nu face decât să te reclame peste tot de mai bine de jumătate de an pentru nişte motive dincolo de telenovelă. :D mai nou a ajuns şi la DNA. (am râs 2 ore citindu-i memoriul; mă întreb, totuşi, ce-or crede despre mine cei care nu mă ştiu?! nu că ar conta prea mult, da' totuşi unde e Dzeu şi unde e aci conştiinţa, copia lui fidelă?!)

OK. si-n timpul äla îmi traduci tu cartea, da? Mersi. Ti-o trimit prin postä, sau vii tu s-o iei?
... si pe lângä cartea mea, mai tradu si fragmentul din tine, cä sunä fix ca monologul lui Lucky.

io sper să nu existe dincolo, îmi ajunge un aşa de intens trăit aici, cred că aş da în depresie dacă aş lua-o de la capăt.

cât despre durerea din organul dispărut nu ştiu ce să zic, pentru senzaţii tari poţi încerca o amputare! fii pe pace, glumesc!

io m-am întrebat chestia asta vis-a-vis de frumuseţe (mă rog, integritate fizică), deoarece prietena mea cea mai bună a fost implicată într-un stupid accident de circulaţie pe trecerea de pietoni, chestie de pe urma căreia a rămas cu ditamai cicatricea, şi care o afectază mult mai mult decât eu mi-aş fi putut imagina. mai exact nu-mi pot imagina ce presupune să-ţi fie distrusă pentru totdeauna integritatea fizică. :-?

Lucky al lui Pozzo, zic.

@Pitbull - cred că dacă n-ai mai uni, şi / sau separa aiurea postările/ frazele ai pricepe şi singur.
[traduc cartea dacă tu vii şi calci, evantual şi speli şi aragazu', pls]

Vezi...? Deci, nici unul dintre noi n-are timp de "explicatii detaliate". Nici nu cred în ele. Cred în concluziile pe care le tragem singuri - eu doar arunc niste idei, sperând cä vor fi urmate... Uneori, îmi räspund unii: "Daaa, asa e!" (si-mi zic: "Doamne, de ce mi-ai scos în cale molusca asta?"). Alteori, altii-mi zic: "Mä faci sä râd!" (si-mi zic: "Säraca de tine...!"). Dar, câteodatä, mi se spune: "Bäi, nu stiu ce sä zic... Mä mai gândesc..." (Iar eu, în sinea mea: "Iti multumesc!")

Nu sunt moderator la Cafenea, nu pot face nimic cu mesajele.
(Din nou, în întâmpinarea replicii previzibile: în sectiunile mele, înainte de a sterge, muta, splita, uni, le acord o atentie sporitä, ca sä pot decide; deci, am lämurit-o si pe asta.)

Nu mi-ai tradus monologul äla cu D.N.A.-ul si jumatea de an...

am să-ţi răspund pe scurt: "nicio faptă bună să nu rămână nepedepsită" asta trăiesc io, cea care chiar fac fapte bune fără a fi similara lui Dzeu în planul conştiinţei (LOL). te întrebasem unde e Dzeu în toată povestea asta?! de ce tocmai cei pe care-i iubim ne demonstrează mai tot timpul că nu ne merită dragostea!? cât şi pt. cine să mai fim buni?! şi cum îţi dai seamna că ceea ce nu te omoară te-a făcut mai puternic? buruienile sunt şi ele vii, nu cred că faptul că au rezistat insecticidului le-a făcut mai puternice. :-?

Päi si CUM AS PUTEA sä-ti räspund, doar dupä un rezumat atât de succint si unilateral (justificat, desigur; nici tu n-ai timp sä povestesti mai mult, si nici n-ar fi cazul, sunt lucruri personale, confidentiale, etc...)? Da, räspunsul existä (desi, cu sigurantä, nu e clar, simplu, didactic), dar numai un ignorant s-ar repezi sä-l dea în necunostintä de cauzä.

Nu cred ca Dumnezeu va da socoteala cuiva pentru faptele sale, nici nu mai trebuie sa demonstreze ceva. In fnal, credinta in el realizeaza conexiunea aceea indestructibila dintre om si sufletul sau, protejat si creat in egala masura de acelasi Dumnezeu de care ne indoim sau pe care ni-l asumam.
E ca bancul cu Nietzsche: el spunea ca D-zeu a murit, dupa care rolurile s-au inversat...
Adevarata credinta, adevarul lipsit de eroare, se intalnesc in momentele de cumpana, atunci cand suntem pusi fata in fata cu posibilitatea. Indiferent ca o acceptam sau nu, e clar ca multi dintre noi se intreaba ce ar fi fost daca......si se gandesc ca fiecare pas a contribuit la intersectia in care se afla, la acea cumpana.

Si da, Pitbull, ai dreptate: musuroiul e creatia lui Dumnezeu....
Dar nu stiu ce parere are acum creatorul de furnicutele lui, care isi distrug singure musuroiul, il inunda cu rautate si il pun sub egida interesului.
Dar cine crede in Dumnezeu, va crede mereu ca exista si o cale mai buna, una aplicabila, una in care omul sa nu mai fie o fiinta coroziva.

Da, e unul dintre favoritele mele! :D

"Dumnezeu e mort!" (Nietzsche)
"Nietzsche e mort." (Dumnezeu)

Si fiindca totusi filmele ne-au adus aici, nu pot sa nu ma gandesc la Constantine, in care Keanu Reeves ii spune lui Rachel Weisz ca Raiul si Iadul se afla in spatele fiecarei ferestre, dupa fiecare colt. Asta fiind singurul lucru retinut din film...
In aceeasi ordine de idei si Dumnezeu are numitor comun in tot ceea ce ne inconjoara, nu putem nega asta.
Ma bucur ca ti-a placut bancul:)

despre practicile religioase ale altora, şi nu numai. :">

http://www.slideshare.net/Dragomara/simpatica-religie

Nu, dar asta nu ma impiedica sa fiu tolerant si bun pentru societate in masura posibilitatilor mele.

Nu inseamna neaparat ca sunt dispus sa admit teroia evolutionista desi in mare e OK, cred ca au fost niste imixtiuni extratereste pe la un moment dat dar in nici un caz de origine divina.....

Daca am am o conversatie pe subiect cu cineva credincios nu ma pot abtine sa nu il intreb cine l-a creat pe Dumnezeu si cand in majoritatea cazurilor mi se raspunde ca aceasta intrebare nu trebuie sa o pun ma gandesc la diferenta dintre intrebarile : crezi in Dumnezeu ? si crezi in existenta lui Dumnezeu ?

Pentru ca nu e nevoie sa existe, trebuie doar sa crezi in el. Daca crezi in el este oriunde vrei tu sa fie este oricine vrei tu sa fie, chiar si femeie ca in Dogma.

Mai rau este ca unii credinciosi(pentru ca tot asta sunt) pornesc razboaie sfinte in numele lui.....

dragomara....ok...sa zicem ca ai dat o definitie tehnica a conceptului de constiinta, sa zicem ca e sita aia prin care cerni tu...si atunci....daca nu exista dumnezeu, de ce pana mea nu largesti ochiurile de tot? de ce simti nevoie sa le strangi din cand in cand,? pe ce criterii faci distinctia intre bine si rau? "în funcţie de disercământul, de obiectivitatea, de sinceritate şi de bagajul intelectual, moral, şi afectiv cu care mă judec" zici tu....ok...dar eu te intrebam ce relevanta are acest bagaj moral? eu zic ca in absenta lui dumnezeu, moralitatea nu se justifica*.
iar citatul tau din hegel mi se pare ca vb mai degraba de corp-intelect

*chestia asta am citit-o si in dostoievski, e prin fratii karamazov pe undeva, poate imi fac timp sa caut.


"Ar tb să mai spun acum că Dumnezeu nu are cum fi reprezentat altfel decât moral."

pei da

"Deci Dumneze e motivul pentru care eu trebuie să-mi iubesc aproapele, să-mi cinstesc părinţii, să nu ucid etc, pe scurt să fiu morală. Din punctul ăsta de vedere Dumnezeu e conştiinţa morală impusă de către cei care mă vor altfel decât întâmplarea a făcut să fiu."

ia-o incet, deci: dumnezeu vrea sa fii morala, da? => dumnezeu = constiinta morala. de acord. dar , sa zicem ca tu esti altfel, adica structural nu esti genu' sa-ti iubesti aproapele, parintii etc (asta inteleg din ce scrii tu acolo), si dumnezeu iti impune asta....= ptr tine dumnezeu e o constiinta impusa. 2 intrebari:
1. daca crezi ca exista dumnezeu, atunci de ce le percepi ca pe impuneri?
2. daca nu crezi, atunci de ce sa te supui impunerilor?

pana la urma, cum a zis si pitbul, unde e deosebirea aia covarsitoare intre dumnezeu si constiinta?

Defineste "divinä" - altfel, "în nici un caz" devine lovit de nulitate (nu poti nega ce nu cunosti).
Am un räspuns. Evident, nu stiu cât de adevärat o fi - dar, mäcar ca speculatie teoreticä, e valid. (Nu, nu-l scriu pe forum, ar suna neconvingätor. Poate, dacä discutäm vreodatä face to face....)
Partea a doua e absolut valabilä. Din päcate, prima are o premisä complet ilogicä: "nu e nevoie sä existe". Problema nevoii e inaplicabilä, irelevantä si chiar absurdä, apropo de o existentä imuabilä si absolutä. Nu vorbim despre un aparat de ras, despre leucocite sau despre adverbele adjectivale de mod - doar alea existä fiindcä e nevoie.
E mai mult decât "mai räu" - e monstruos de räu.

@ bre - scuze dar azi am program de ieşit în natură, mă aduc acolo unde se află primul lăcaş creştin din România (o peşteră, bineînţeles), adică la Mânăstirea Sf. Andrei. şi nu, nu merg să mă rog, ci să fac ceva la fel de sănătos, adiă culeg flori de soc, pentru ceai. :">

când o să mă întroc o să-ţi povestesc cum l-am cunoscut pe Dumnezeu. :">

astept cu nerabdare :)

pentru că nu mă lasă legea morală din mine, şi restul legilor scrise ale societăţii în care trăiesc.


pentru că o dată cu înaintarea în vârstă mi se întăresc şi convingerile morale.


Pe criterii morale pe de-o parte, şi pe baza legilor scrise ale societăţii pe de altă parte.


Moralitatea nu are nicio legătură cu Dumnezeu, ea ţine de educaţie, de restricţiile impuse de societate. Să-ţi dau un ex. ca să mă înţelegi mai uşor: nu-ţi dau cu parul în cap, nu din cauza lui Dumnezeu, ci pentru că:

- societatea m-ar izola într-un loc deloc plăcut, în încercarea de-a mă aduce pe calea cea bună,
- ştiu că te-aş răni, dar şi că ai putea să mă loveşti la rândul tău, mult mai rău decât te-am lovit eu,
- ştiu că nu am ajunge la niciun rezultat, şi că util şi absolut nedureros ar fi să încercăm să discutăm despre motivele neînţelegerii.

Oamenii au avut principii morale şi înainte de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, societatea nu ar putea funcţiona fără ele, că pentru a le impune a fost necesară introducerea legilor e cu totul altă poveste. Dacă Dumnezeu ar fi sinonimul moralităţii nu am mai avea nevoie de legi scrise. Şi acum mă întreb unde e moralitatea celor din puşcării, acolo unde există cei care-şi fac din credinţă altar mai frumos decât cel din biserică?! Probabil că şi-au descoperit-o în timpul, sau după ce-au făcut vreo fărădelege, nu?! :D

Conform afirmaţiilor tale dacă Dumnezeu este conştiinţa mea, iar El mă iubeşte implicit, de ce ar mai trebui să mă străduiesc să fac ceea ce-mi spune Biblia?! Eu sunt morală implicit, din moment ce Dumnezeu e conştiinţa mea, îmi voi păstra, eventual spori moralitatea după ce-ţi voi fi dat în cap cu parul, nu?! :)


Pentru mine Dumnezeu este o moralitate pe care altii încearcă să mi-o impună. Habar n-am ce vrea Dumnezeu! :D Eu una doar am afirmat că pentru ca noi, oamenii, să-L iubim Dumnezeu încearcă şi reuşeşte să fie profund moral. Aa… şi Dumnezu nu e o conştiinţă, dacă ar fi om aş putea spune că El posedă o conştiinţă. Ar fi interesant de aflat cum se reprezintă Dumnezeu pe El Însuşi în mintea Lui.

Răspunsuri
1. nu cred că există Dumnezeu; e mai mult decât evident că alţii încearcă să mi-L impună.
2. din moment ce Dumnezeu nu există, nu mă supun impunerilor Lui, ci legilor societăţii, altminteri nu aş avea cum trăi liber printre semeni.

Reciteşte-mi postările şi vei înţelege.