Da chiar ...

nici eu nu cred ca a fost una dintre intentiile lui Mungiu, ca Gabita sa fie perceputa ca o victima a sistemului. pe de alta parte, insa, cred ca orice sistem isi transforma supusii (caci de parteneri de viata nu cred ca poate fi vorba in totalitarism) in victime cind (le) ascunde informatiile si mijloacele prin care anumite lucruri pot fi evitate, sau mai bine reparate.

dincolo de asta, ai dreptate in cea ce o priveste pe Otilia. si pina la urma prin asta e tulburator filmul in ceea ce-l priveste pe spectator: intreprinderile Otiliei sint cele cu care privitorul da nas in nas. devin problemele lui de constiinta in timpul vizionarii.

Nu intamplator mi-am ales avatar-ul. Pitbull era la panda, dupa colt, la ora 3 din noapte. Ii multumesc pentru incurajare. Puteti sa mi va adresati la... masculin. In niciun caz nu am vrut sa spun ca filmul lui Mungiu nu este bun. Ar ramane sa definim ce este un „film bun”. Nu acum, desigur. Cert este ca despre un film prost nici macar nu se poate discuta. Problema cu „la ce bun”, chiar ma apasa, desi sesizez o ironie indreptata spre mine din partea lui... Guru Carmine Galante.
Cat priveste victimizarea Gabitei nu este doar o impresie a mea. Nu numai ca asa a declarat Mungiu si asa au apreciat multi critici de film, dar asa am vazut eu pe ecran. Scenaristul Mungiu a atribuit un diminutiv unui diminutiv. Cu ce scop ? Nu pentru ca-i este un personaj drag? Faptul ca aceasta Gabita o lasa pe prietena ei sa se dea de ceasul mortii si ea coboara la restaurant sa manance, nu poate fi decat o bila neagra pentru Mungiu. Eu, ca simplu spectator, nu vad dincolo de ecran, cum vad criticii, atunci cand vor sa vada. Eu vad doar ce e pe ecran si, eventual, inaintea lui. Chiar as vrea sa pun problema „cine-i critica pe critici”. Dar, deocamdata, nu vreau sa supar pe nimeni.
Daca vreti sa ma mai vedeti, spuneti-mi cine si unde dorea sfaturi pentru a deveni scenarist profesionist.
Dar mai e ceva: de ce nu scrie nimeni cu diacritice ? E o problema tehnica, sau ce? Mi-e foarte greu sa scriu fara diacritice...

Unde sa te vedem?
E o sectiune - "Atelierul de scenaristica", e plina de wannabe's.

Doare la oki.

Apropo de diacritice. Unicode, sau orice alt sistem pentru asimilarea alor nostre, încä nu rezolvä toate problemele de tastare într-un mod pe gustul tuturor. Eu, personal, nu-l folosesc la scrisul curent, fiindcä m-am obisnuit cu diacriticele pe alte taste - asa cä la mesajele de forum, prefer cum vezi... Altii, fiecare cu problemele lor. Dar dacä tie ti-e comod sä folosesti un sistem de diacritice compatibil cu forumul, te rog, nu te codi! (Si Leonard le foloseste, si alti câtiva - dar putini, din päcate).

On-topic:
Pärerea mea despre Gäbita e mai complexä. Imediat ce väzusem filmul, când am scris cronica, simteam mai multä compasiune fatä de ea. Apoi, treptat, am ajuns s-o plasez într-o perspectivä mai justä. Totusi, nu o "înfierez", n-o consider atât de "odioasä" ca manipulatoare cum se comenteazä uneori. E drept cä i se pot reprosa multe, ca persoanä, dar consider cä tocmai aici e unul dintre meritele lui Mungiu: nici n-o victimizeazä, nici n-o diabolizeazä - o trateazä cu aceeasi detasare obiectivä care-i este caracteristicä la nivel general.
In aceeasi luminä interpretez si chestia cu restaurantul. Pe de o parte, o femeie care tocmai a pierdut o sarcinä poate avea, într-adevär, un apetit vorace, si mai ales de cärnuri; organismul ei trebuie sä se refacä. Iar Gäbita nu e o fatä eminamente corticalä sau moralä, ci thalamicä si flusturaticä. Desigur, nu e deloc scuzabil cä i se fâlfâie de problemele pe care le cauzeazä celor din jur - dar nici de condamnat nu e. Câte fete, câti oameni, nu sunt ca ea? Nu la un nivel dezastruos, destructiv, criminal - ci exact asa cum vedem aici: mediu, tolerabil, strict uman...

Gãbiþa este, într-adevãr, prin comportament, un personaj „normal”, adicã uman. Numele, însã, nu ea ºi l-a ales. Aici îl suspectez pe Mungiu de implicare pãrtinitoare. În „Moartea domnului Lãzãrescu”, Cristi Puiu a fost, într-adevãr, echidistant cu toate personajele.
Meritul lui Cristian Mungiu este cã a oferit spectatorului aproape „un film interactiv”. Nu oricine poate face acest lucru. În primul rând, din motive de orgoliu. Nu se lasã pânã nu spune „el” tot. Scenariul lui Mungiu, nu cã este simplu, cum apreciazã Pitbull, dar este „invers”. Adicã încalcã (toate) regulile. Trebuie curaj pentru aºa ceva. N-ar fi avut curaj dacã n-ar fi cunoscut regulile. Cred cã acest curaj a apreciat critica de specialitate la filmul lui Cristian Mungiu.
Iatã cã se poate ºi cu diacritice! Înþeapã la oki?

Sunt CONVINS cä diminutivul numelui are o dozä clarä de ironie din partea lui Mungiu. De fapt, este tipic pentru o "gagicutä räsfätatä" ca ea. Un fel de "Joitica" dacä vreti.
Aici ai spus un lucru ESENTIAL. De 'j-de mii de ori am insistat, în ultimii 23 de ani, asupra acestei legi fundamentale: învatä sä respecti regulile la perfectie, ca sä le poti apoi încälca genial. Este ceea ce nu-s în stare sä înteleagä atâtia veleitari si diletanti, care-si camufleazä incompetenta sub scuza "libertätii de creatie" si a falselor "nonconformisme".
In diverse mäsuri, aceastä metodä a încälcärii constiente si controlate a regulilor e caracteristicä pentru generatia actualä. Il consider "eroul" ei - apropo de curajul urias la care te referi - pe Porumboiu (pentru mine, "A.F.S.N.A.F." rämâne the top post-1990). Dar o regäsim si la Puiu, si la Muntean.
Ete, Lulu, înteapä! Bine-ar fi sä se generalizeze cât mai repede.

Pe 1 decembrie, cand lumea se inghesuia ca vitele la brad, la Berlin filmul "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" a fost desemnat cel mai bun film european al anului si Cristian Mungiu a castigat premiul pentru cel mai bun regizor din partea Acdemiei Europene de Film.
Acest premiu a fost castigat si de Pedro Almodovar („Totul despre mama mea“, 1999, si „Vorbeste cu ea“, 2002), Roberto Benigni („Viata e frumoasa“, 1998), Peter Cattaneo („Gol pusca“, 1997), Lars von Trier („Dansind cu noaptea“, 2000), Jean-Pierre Jeunet („Amelie“, 2001), Wolfgang Becker („Good-bye, Lenin!“, 2003), Fatih Akin („Cu capul inainte“, 2004), Michael Haneke („Ascuns“, 2005) si Florian Henckel von Donnersmarck („Viata celorlalti“, 2006).
Nu-mi ramane sa spun decat "Mungiu esti cel mai bun. Tine-o tot asa."

Legatura fiind?

Pe 1 decembrie, cand lumea se inghesuia ca vitele la brad, nea Vasile din Cojasca a omorat-o pe Niculina cu 34 de lovituri de shuriu.

am rasfoit topicul si am constatat - uluit - ca nu am acordat nicio nota filmului lui Mungiu. si eu care credeam ca de atata e bine primit si multiplu premiat, pentru ca mi-a placut mie. ei bine, "432" primeste 8,5 - cea mai mare nota pe care o dau unui film romanesc.
mi-a placut... aproape ca nu-mi vine sa cred ca din desertul cinematografic romanesc a putut sa iasa asa ceva. un an de gratie, o borna acest 2007, anuntat, e drept, de cateva semne bune...

e o discutie interesanta. comunismul este vizat in banalitatea gestului cotidian, detaliul anodin & reflexul primar de supravietuire sunt mult mai expresive decit forta bruta a represiunii. "sistemul" opereaza implacabil dar indirect, prin mijlocirea si cu complicitatea indivizilor care-l compun ["frica" nu ofera o explicatie suficienta a malformatiilor caracteriale si comportamentale pe care le recunoastem in film]

natura umana e perversa, a ajuns la o solutie de coabitare cu politicul. nu trebuie decit sa respecti niste reguli, atit de clare ca nici macar nu le mai simti. codul situatiei ii cerea otiliei sa fie precauta si indiferenta, ea alege calea altruismului si implicarii. e o auto-victimizare, aproape o sinucidere

f bine spus.
e si diferenta d estetik, fundamentala, intre cinema-ul anti-comunist emfatic-declarativ (d la noi), kre e f prost, si cel implicit, 'intimist' (sau minimalist) si subtil al lui mungiu... ideea fiind k, orice ai fi filmat - intr-o poveste plasata in comunism -, obiectele/gesturile/s.cl erau, oricum, impregnate d asta.
cinema-ul - spunea pasolini - este prin excelenta metonimic... (si i-as ruga p moderatori sa interzik orice postare stupida in ac. kestiune!)

Extraordinar. Lumea cinematografiei e uimita, herbert de pe cinemagia acorda un onorant 8,5 unui film romanesc.

nominalizat la globuri :love:

next stop: oscar ;)

Doamne-ajutä.

Mai ia mah filmu' asta multe premii??? :shock:
Ia sa insire careva tot ce a castigat ca eu nu mai tin randul: 8) 8) 8)
- ....
- ....
- ....
- ....
- ....
samd

eu cred ca are sanse la globuri, dar nu la Oscar. Oscarul cred ca il va lua Persepolis

http://www.cinemagia.ro/news.php?news_id=6999 :shock:

ma tem k ai dreptate... :(

Mungiu: "Avem sanse la Oscar"15 Decembrie 2007

Florentina Ciuverca

Dupa nominalizarea la Globul de Aur, regizorul spera sa obtina si o statueta la Los Angeles.

Filmul romanesc cu cea mai spectaculoasa cariera, “4 luni, 3 saptamini si 2 zile” al lui Cristian Mungiu, este la un pas de “visul american”.
Cu o nominalizare la presigioasele premii Globul de Aur, la categoria Cel mai bun film strain, „432” isi netezeste drumul catre Oscar. Cineastul nu-si cunoaste competitorii la Glob, pentru ca n-a vazut nici unul dintre celelalte patru filme nominalizate: „Persepolis”, „Scafandrul si fluturele”, „The Kite Runner” si „Lust, Caution”. Gala Globurilor de Aur va fi transmisa in direct pe HBO, in noaptea de 13 spre 14 ianuarie, la 03.00 dimineata. Cateva zile mai tarziu, pe 22 ianuarie, vor fi anuntati nominalizatii la Oscar.

Pana acum, doar doua filme straine s-au ales cu distinctia suprema atat la Cannes, cat si la Globurile de Aur: “Pelle Cuceritorul” (1988), in regia lui Bille August si “Adio, concubina mea” (1994) al lui Chen Kaige. Intr-un interviu acordat EVZ, Cristian Mungiu recunoaste ca are sanse la statueta, insa cere „sa nu ne lasam sedusi de premii”.

EVZ: E prima nominalizare la Globurile de Aur pentru un film autohton. „Ai spart gheata” pentru cinematografia romaneasca peste Ocean…
Cristian Mungiu: E o premiera care inseamna consumarea unor complexe ale cinematografiei romanesti. Pentru ca ne uitam mereu la premiile americane ca la ceva care se da la televizor, si uite ca a venit si ziua cand avem acces la ele din interior. Suntem actori si nu simpli comentatori.

Cat de dificil iti va fi sa te mentii pe aceeasi linie, cu urmatoarele filme?
Imi dau seama ca, pe masura ce se acumuleaza aceasta gramajoara de premii, cu atat mai complicat imi va fi la urmatorul film. Dar cum sa nu ma bucur ca se intampla chestia asta? Fiecare premiu sau nominalizare inseamna ca filmul va ajunge la din ce in ce mai multi oameni.

Globul de Aur este tot un premiu de presa, care are marele avantaj de a fi foarte popular in Statele Unite, unde conteaza mult lobby-ul. Daca se aude si se scrie de tine, lumea va merge la film.

Distribuitorii americani vor reprograma premiera „432” la cinema pentru a face lobby la Oscar?
Cred ca filmul e pregatit acum sa ruleze o saptamana in Los Angeles, saptamana de calificare, cum i se spune. Tehnic vorbind, asta ii permite filmului sa participe la Oscaruri, la toate categoriile, cu exceptia Celui mai bun film. In cinematografe va avea premiera cum s-a stabilit de la inceput, pe 25 ianuarie, la trei zile dupa ce se anunta nominalizarile la Oscar.

Speri la un Oscar?
Am sperante ca vom obtine o nominalizare. Cred ca avem sanse reale sau, daca vrei, cele mai mari sanse pe care le-a avut vreodata un film romanesc. Si chiar Globurile de Aur anunta lucrurile astea intr-un fel.

Ai vazut vreunul dintre filmele concurente la Glob?
Nu am apucat sa vad nici un film. Si e foarte greu sa faci comentarii. Mai bine le citesti pe ale altora. Si mai e chestia cu numerologia.…. Unii sunt convinsi ca avem sanse la Oscar, pentru ca la Cannes am castigat la editia a 60-a, la Premiile Academiei Europene la a 20-a, iar la Oscar ar fi a 80-a... Dar stii cum e, asta e pronosticul de la fabrica de impachetat fum.

Pentru tipul de cinema pe care il practici tu ce e mai valoros, un Palme d’Or sau un Oscar?
Valoric nu pot sa le diferentiez, nu suntem la fotbal sa impartim campionatul mondial si campionatul european. Toate ierarhizarile legate de premii trebuie relativizate foarte tare. Nu ma raportez la recunoasterea pe care a primit-o filmul la nivel de premii.

Si nu fac comparatie intre un mar si o para: uite, am primit la Cannes un mar si la Oscar o para, care-i mai gustos? Au rosturi foarte diferite: Palme d’Or e un trofeu de recunoastere profesionala si e cel mai important pentru un cineast care practica un asemenea tip de cinema ca mine, iar Oscarul e un premiu foarte popular, care iti aduce public.

As vrea foarte mult sa nu ne lasam sedusi de premii, pentru ca vom fi foarte dezamagiti, nu numai de persoana mea, dar de toti ceilalti. Pentru ca vor fi multe filme foarte bine facute, care merita vazute, si pe care probabil nu le vor certifica atatea premii.

Cum prinde filmul la public? Incasarile iti pot asigura si urmatoarele proiecte?
La nivel de public stiu ca merge foarte bine in teritorii mici, in Olanda, Belgia, Austria si altele, dar la nivel de incasari nu-mi pot da seama acum. Se strange o suma bruta, care se imparte la distribuitori, la promovare etc. si abia anul viitor vom sti daca suntem in stare, din incasarile filmului, sa dam inapoi creditul luat de la CNC. Ceea ce ar fi o alta premiera. Pana una alta, e primul film care are o sansa sa plateasca acest credit la stat.

Cand crezi ca te poti apuca de urmatorul film?
Pana in februarie e exclus. In momentul acesta, sunt atatea obligatii sociale de indeplinit, ca nu ma pot gandi la nimic altceva. Seria „Amintiri din Epoca de Aur” n-o s-o mai continui ca regizor, ci ca producator si scenarist. Vor fi sase episoade a cate 30-40 de minute, iar pe primele le vom termina de filmat, sper, pana la sfarsitul anului. La asta lucrez acum. Regizori sunt Hanno Hofer, Constantin Popescu si altii. Si inca sunt in cautare de regizori.

PAREREA CRITICILOR

Palme d’Or, cel mai important

Cristina Corciovescu: „Facand o comparatie intre Cannes si premiile americane, sigur ca, in mintea mai tuturor, Oscarul este distinctia suprema. Dar nu trebuie sa comparam mere cu pere”.

Mihai Chirilov: „Pronostic: va fi si prima oara cand un film romanesc va primi Globul de Aur. Premiul de la Cannes este cel mai important. Oscarul ramane insa cel mai „sonor”„.

Aura Puran: „Se uita ca Oscarul este totusi un premiu strict national, care are o sectiune pentru film strain, pe cand Cannes este un festival international, in care te masori cu cineasti din toata lumea”. (Doinel Tronaru)