ok, citind ce s-a scris in ultimele minute pe aici, ridic un semn de intrebare. unu mare:

voua de ce va e frica?
1. de Dumnezeu?
2. de Judecata de Apoi
3. de Iad
4. de Moarte si de ce ar putea fi dupa ea?

Eu as interpreta flashurile alea ca fiind amintiri timpurii (2-3 ani), care mai tarziu devin noninteligibile, straine (creierul nefiind indeajuns de format). Mi s-a intamplat de foarte multe ori sa am asemenea amintiri pe care nu le puteam identifica, dar cand mi s-a intamplat sa astept pe cineva intr-o locatie, contempland, am descifrat una din acele amintiri timpurii. N-as zice deloc ca sunt amintiri dintr-o viata anterioara.

Astea fiind, de fapt, legäturile karmice.
(Oricum, sintagma "al 7-lea neam" e conventionalä, nu se ia ad litteram.)

pentru ca asa e lasat de sus si daca ar fi asa ar fi mai nasol dar in tot raul asta e si un bine si sa iti spun care e daca exista un preot in familia ta marita ti se iarta pacatele pana in al 7-lea neam..sper sa nu ma insel :)

Intrebarea mea a fost stric legata de copii, pentru ca am presupus ca nu exista reincarnare, prin urmare ei nu au pacate de ispasit, nu inca. Cum se traduce Cunoasterea/Mintuirea prin experiente traumatizante? Sa vorbim doar de suferinta din boala, nu de suferinta provocata de altii, daca asa am putea avea o alta explicatie, logica.

O sa fiu putin mai cinica acum ;) Sa interpretam impreuna un citat. Citatul zice: "iubiti-va aproapele ca pe voi insiva". De aici, orice om cu credinta, intelegind prin asta, care cunoaste acest citat, atunci cind ii va face cu buna stiinta un rau altui om se deduce ca asa se iubeste el pe el insusi. Si merg cu deductia mai departe, De ce se iubeste asa pe el insusi? Pentru ca nu are un exemplu mai bun. Pentru ca i se vorbeste de iubirea lui Dumnezeu dar el vede ca iubirea lui Dumnezeu inseamna de multe ori suferinta si atunci suferinta=iubire. Prin urmare el nu face rau unui aproape cind pleaca la razboi impotriva lui, cind distruge copilaria unui copil, el ii iubeste pe toti, asa cum se iubeste chiar pe el.

eu unu aleg varianta a 2-a si prima :D sper ca am voie 2 alegeri :D
ps: daca ti-ar fi frica de 1 si a 2-a nu te-ai mai gandi la ultimele variante :)

Unii poate ajung asa, altii poate ajung criminali in serie, violatori la randul lor etc.

Ce am vrut doar sa spun e ca raspunsul tau nu mi se pare deloc multumitor si oarecum gresit.
Oricum am primit un raspuns bun la intrebarea mea, dar din pacate nu mai am timp sa raspund acum. As vrea sa mentionez insa ca explicatia lui Pit mi se pare cam... persoanala. Nu stiu cati crestini impartasesc ideea asta. As vrea un motiv adevarat pentru care ar trebui sa cred ca aceasta este explicatia corecta si nu alta, dar probabil motivul e unul simplu, prin care ne intoarcem la baza: crezi sau nu crezi, simti sau nu simti. It's that simple :)

De nimic din toate astea.
Doar de mine însumi - cu prostia mea, cu räutatea mea, cu släbiciunile mele... De consecinte mä tem. Si nu le aduce nici Dumnezeu, nici Judecata de Apoi - vin de la sine.

amintirile mele erau destul de clare. nu recunosteam pe nimeni, nu recunosteam locul, nu ma recunosteam pe mine. eram tot Eu, eul meu, dar parca altfel. depinde de interpretarea fiecaruia. insa, sincer, eu nu am iesit din oras cand am fost mica decat de cateva ori. cand am crrescut, am vizitat toate locurile si oamenii pe care i-am vizitat si cand eram mica. trebuia sa simt ceva sau sa imi amintesc de ei. sa imi dau seama ca ei au fost in amintirile acelea. dar nu au fost. nu i-am vazut niciodata nici pe oamenii aia, nici locurile. si culmea, ca mi s-a intamplat de mai multe ori, si de fiecare data erau alte personaej si alte decoruri. scum, insa, daca ma intrebi, nu as putea sa iti descriu ce vedeam. stiu doar ca imi aminteam ceva. atat. mai mult nu. si nu mi s-a intamplat foarte des. cred ca maxim de vreo trei-patru ori. insa eram foarte mica.
deci nu imi pot da seama cum ar putea sa fie din viata asta, din moment ce erau oameni si locuri pe care nu le-am vazut in viata mea...

Biblia e o carte, o compilaţie cu autori necunoscuţi. Până la proba contrarie. ;)
Logic, dacă ar fi "dictat-o" Dumnezeu, şi e scrisă în perioade diferite, are mai mulţi autori. Asta înseamnă că le-a "dictat" mai multora?

odata si odata toti platim fie ca am facut bine fie ca am facut rau nimeni nu ramane nepedepsit de aceea zice Iisus lasati razbunarea in mainile lui Dumnezeu, iar daca am respecta decalogul asa ceva nu s-ar mai intampla dar Bad angel nu sta de pomana si se uita cum respecti tu decalogul ci te impiedica
ps: un preot spunea in liceu la orele de religie ca diavolul vine la tine ca un prieten hai sa facem aia hai sa facem cealalta,dar Dumnezeu bate la usa intai daca ii deschizi intra daca nu sta si plange ...si pleaca de la usa ta

De faptul ca o sa mor si nu o sa cunosc cat as fi vrut. De faptul ca o sa mor si nu o sa traiesc tot ce as fi vrut. Practic e imposibil sa evit lucrurile astea, deci nu-mi ramane decat sa cunosc cat pot de mult si sa traiesc cat pot de mult...

Si cu asta am incheiat pentru moment. De acum ma pregatesc pentru ziua de maine... dormind.

LE:


Suna mai degraba a scoala primara decat liceu...

Ce-ar fi sä nu mai reinventäm apa caldä?
Biblia e o compilatie de texte de diferite feluri:
Istorice, administrative, poetice, genealogice, biografice, legislative, morale, filosofice, esoterice, profetice...
Ce mare lucru, sä-l luäm pe fiecare asa cum e, si sä învätäm din fiecare ceea ce are de spus?
Ce ne tot învârtim ca coiu-n cäldare?

corect. daca el nu se iubeste nu ii iubeste nici pe cei din jur.

@mircea. ce fel de alegere e asta? pe bune. e ca si cum eu as alege cu cine voi vota peste 20 de ani. ti-e frica de ceva ce poate va fi peste foarte mult timp. in loc sa iti fie frica de prezent. de greselile pe care le faci si sa te axezi pe incercarea de a le indrepta. daca ti-e frica de Judecata, e clar ca o vei da in bara. trebuie sa fi degajat si sa iti vezi de viata dar sa nu Il uiti pe Dumnezeu.

Şi care-i dovada că e de inspiraţie divină, că e "cuvântul lui Dumnezeu" ?

Teoretic mi-e frica de tot ce nu pot controla dar ma afecteaza direct, cum ar fi o boala incurabila, da e discutabila frica asta, stiu, daca am credinta o s-o depasesc :)). Adica nu-i frica aia sa-mi dau drumul pe Carp, e altceva ;)

Hai, mä, mai terminati cu judiciarismele astea de douä parale - care-i "dovada", auzi acolo! Vä credeti la trebonal, sau unde vä credeti? Chiar n-aveti minte sä mai si gânditi, sunteti sclavii imediatului, ai simturilor, ai lui 1+1=2?

pai stai sa iti explic gandindu-ma la judecata si fiindu-mi frica de Dumnezeu ca..de..daca nu ti-e frica de Dumnezeu care e creeator de cine sa iti fie frica atunci? revin gandindu-ma la judecata de apoi ma face sa ma infricosez de ce ma asteapta si ma face sa ma gandesc de mai multe ori la un pacat,fapta rea inainte sa o fac,sti ca toti sfintii se considerau cei mai mari pacatosi de pe pamant?

De nimeni!
Ce-i cu obsesia asta, cä "trebuie" sä-ti fie fricä de cineva?
Frica e o emotie vulgarä, proprie fiintelor slabe, inferioare, neevoluate moral, afectiv si cognitiv, pe care credinta si inteligenta ne ajutä s-o depäsim. E eminamente nocivä, dezumanizeazä, îmbolnäveste, duce sigur pe calea rätäcirii.

eu nu prea cred ca de nimeni orice ii este frica de cineva sau de ceva