Der Himmel uber Berlin- frumos frumos frumos....9.9/10.declar luna bruno ganz.
Il giorno di la prima di Close-Up-say what??? prima dezamagire din seria scurt-metrajelor europene..inteleg unde vroia filmul ala sa fie ironic si cu ce, dar jumatatile de masura mucegaiesc ideile "revolutionare".nu notam.
Magnolia-10/10.nu se poate mai bine.(am mentionat deja ca eu am facut filmul ala, nu? :D ).
The camera-scurt.am uitat al cui. bun totusi. "when you record a moment you record the death of a moment".8.5/10

doctor zhivago - un film dominat de 'reziduul romanesc' (daca pot spune asa - nu vreau sa par cinic). in fiecare cadru & in fiecare scena poti literalmente sa simti romanul lui boris pasternak. stralucitul storytelling al genialului david lean insa surprinde, ca intr-o condica, realitatile sociale de pe vremea revolutiei bolsevice. plusuri speciale si pentru imagine si muzica lui maurice jarre. :love:

Da, 'cover' dupa un cantec de pahar irlandez. :) L-au mai cantat si Pulp, si Thin Lizzy. Ce bine ma simt cu atatia corectori :D
ps: eram convins ca articolul era al lui Chirilov, dar am verificat si e de Carmen Mezincescu. Scrie bine gagica asta.

aia e cea mai buna versiune :P nu ca Pulp ar fi formatia mea preferata sau ceva de genu' asta :P :P

and in other news:

The Grudge - ala americanu'. Prost. o sa fac o cronica pt. TIFF despre el :P 2/10 (2 pentru femeia-fantoma care ragaie).

The Dreamers - Prost. Zilele (S)exploitation-ului au trecut de mult. Prefer oricand un (s)exploitation japonez decat mizeria asta.

Furia - 8.75/10 - super tare filmul, Bucur a fost de nota zece...film recomandat by me... ;)

Da, deci cover. La Iasi, netul ajunge mai greu:
In pop music a cover version is a new rendition of a previously recorded song. Pop musicians may play covers as a tribute to the original performer or group, to win audiences who like to hear a familiar song, to increase their chance of success by using a proven hit or to gain credibility by its comparison with the original song...
In the early days of rock and roll, many songs originally recorded by African American musicians were rerecorded by white artists, such as Pat Boone, in a more toned-down style that lacked the hard edge of rock and roll, and vice versa. These cover versions were considered by some to be more palatable to parents, and white artists were more palatable to programmers at white radio stations. Songs by the original artists which were then successful are called crossovers as they "crossed over" from a black to a white audience. Also, many songs originally recorded by male artists were rerecorded by female artists, and vice versa. Such a cover version is sometimes called a cross cover version .

Carmen Mezincescu scrie bine casete tehnice. Luati-va de mina si sariti din lac in puta.

Please, aici nu suntem la monologurile lui keyzer soze, take it somewhere else.

Lars von Trier, Jørgen Leth - The Five Obstructions(2003) - 9/10

Lectie de cinema predata de cei doi, mai interesanta ca proces decat ca finalitate, mergand pe ideea restrictionarii ca motor creativ - Leth, autor-cult de documentare si scurtmetraje experimentale, este pus sa faca 5 remake-uri la propriul sau film 'The Perfect Human'. Doar ca fiecare dintre ele trebuie sa se supuna unui set de reguli impuse de von Trier - unul sa fie turnat in Cuba cu un montaj de 12 f/sec, altul sa fie animat, altul filmat intr-un decor extrem si totodata decontextualizat, altul fara nici o restrictie, etc. Rezulta 5 scurte inegale valoric (cu plusuri pentru Cuba, Bruxelles si Cartoon), intercalate de dialogurile celor 2 si de insert-uri din filmul original (care, pe bune, pare sa fie supermisto - experimental-metaforic, filmat in alb negru, aducand uneori a Bergman si alteori a Resnais). Si, ca sa nu se dezminta, von Trier regizeaza ultima 'obstructie', sub forma unei false scrisori narate de Leth:
(cititi daca aveti chef, dar pe imagini efectul este inzecit)

"Dear, silly lars, you thought you could trip me up. I hope you understand better now after more than a couple of days. You say your obstructions had no underlying plan. But you had a theory. You thought, "this is jorgen.
Just what is jorgen?" "Jorgen is a wretch, just like me. He'd made the film you felt more akin to than any other, so "i must be from the same family". Just as you wanted to be chastised, you would now chastise jorgen. It was a personal assault. Don't pretend it wasn't. You thought "jorgen is trying to hide his true self - behind his provocative,
perverse perfection." "He wants to conceal his angst behind a personal fiction of rows of armani suits on hangers, protecting him through his
months of depression on haiti." "Jorgen gets the rush of sartre and
hemmingway's historical wings - to wave away the discomfort
and that damned insecurity because he hasn't the guts to take wing for himself!" "I see through him." It was arrogant, but i realize it was meant kindly. You wanted to get into where the scream was, and let it out. "He is the most beautiful bird but just doesn't believe it." "I'll chase him till he takes wing." You ordered me around and issued prohibitions - to distract me, to penetrate my armor. "We could distract jorgen by getting him to make a film." "This is how the perfect human makes a film, watch him now... then he'd give himself away for sure... or what if i provoke him? Film him with his guard up and we'll find all the gaps." But no matter how odd the clarinet sounded - you could not see behind my eyes. No matter how close you got - you couldn't see beneath the skin of my hand - to the nerves and most delicate blood vessels. Nothing was revealed and nothing helped. I didn't come staggering out of the ruins to thank you, lars. Or did i? You've got me now. You're forcing me to read your words. So let's get it over with. Dear lars, thank you for your obstructions. They've shown me what i really am, an abject, human human. I try to fool the world because i don't want to be part of it. My trick is cheap
and i repeat it endlessly. If i go on telling the viewer what i see, - like a prisoner of war repeating his name and number, - without adding anything... emotions are far too dangerous, - the world and i will fall for it.
I call it art but i am certain that i cannot do a thing. I only do all this so
i can put up with myself. My films are bluff. A hideaway, lars. Thank you for chastising me so lovingly!
Was that nice?
Does it make any difference?
Maybe you put words into other people's mouths to get out of saying them yourself.No, it makes no difference, and you know it. Your theory didn't stand up, lars. Your pedagogical mission didn't get to grips. My hand shook less, obstruction by obstruction. I grew more sure of myself as we receded - from the person my first film was really about to anybody but you. You say i didn't dare to find my way into what i so dishonestly and skillfully conceal - and you imagine to be so valuable. But it's no good. The dishonest person was you, lars. You only saw what you wanted to see. The skepticism you felt about yourself must go for me, too.
But you exposed yourself. You wanted to make me human, but that's what i am! You got me to play along but you let me get on the defensive. As we all know, it's the attacker who really exposes himself. The truth is, you got it wrong!
I obstructed you, no matter how much you wanted the opposite. And you fell flat on your face. How does the perfect human fall?
This is how the perfect human falls."

And that's a von Trier movie.

melinda and melinda, un film de woody allen. ca ideie filmul este cat de cat bun, adica se joaca cu intrebarea daca viata este o tragedie sau o comedie si avem o poveste, care este povetsita in doua feluri, tragic si comic.
desi povestea nu este proasta, felul in care este facut nu te atinge prea mult. e un film simplu, chiar foarte linistit, care sare dintr-o povestire intr-alta, de la tragedie la comedie, si care arata felul in care societata americana din secolul 21 se lupta cu tristete, cu frustrari, cu probleme, si felul in care cuplurile americane rezolva problemele: "of course we communicate, can we not talk about it?".
desi personajele sunt clar conturate, si probeleme sunt aratate simplu, woody allen reuseste sa combine tristetea vietii cu bucuria vietii, si sa le uneasca cu un umor simplu, average. un film slab, fara accente, comod, cu o singura ideie lurcata a l'americain, fara sa se complice, si fara sa se loveasca de teme sensibile. 93 de minute in care poti relaxa, in care poti rade, dar care nu te ajuta in viata: pierdere de timp. 5,5/10

p.s. tragedia, adica viata aratata tragic mi-a placut mai mult decat cea comica.

house of flying daggers. desi acest film incepe colorat f. frumos, cu accente puse pe diferitele culori, ca in hero, devine dezamagitor spre sfarsit.
inceputul, cu interioarele lucrate foarte meticulos, cu culori alese cu grije, cu compozite buna, si cu un dans chromatic splendid, montat cu mare grije, este misto, si te face sa savurezi un inceput bun de film (te trimite la hero). insa dupa aceasta scena incepe o lupta, care stand in contrast cu dansul cu pricina, devine de prost gust, chair tampit. si apoi scena se schimba, toata povestea se misca din interioarele controlate cu grije de operatori, in padure, unde totul este scapat de sub control. o padure, un simbol puternic in toata cultura asiatica, care nu are nimic mistic, care nu are nici o putere poetica, care este numai un decor care sta in mare contrast cu personajele, cu luptele, cu culoriile folosite la costume.
totusi, din cand in cand, atunci cand lumina soarelului era buna, operatorul a reusit sa filmeze niste cadre bune, cu culoare, cu putere de expressie, dar pacat ca dupa fiecare taietura, padurea devenea din nou numai background-ul ala prost.
personajele sunt bune, sau cel putin ciudate. el, luptatorul fara frica, care trage cu arcul bine de tot, si ea, fata oarba, care de fapt nu e oarba, si care se lupta contra a 10 (?!) indivizi auzindu-le numai miscariile. din cand in cand o scena de lupta reusita, in rest, aberatie. totusi, desi se simte ca exista o legatura sentimentala intre aceste doua personaje, futaiul nu vine, si de fiecare data cand se incepe, se sfarseste sau printr-o bataie cu tipi care tot apar din padure, sau ca ea nu vrea.
o singura padure a reusit sa fie filmata bine, si sa aiba un efect constant, bun, mithologic. padurea de bambusi, cu culoarea verde este lucrata bine, cu grije, si reuseste sa se combine frumos cu personajele care se tot lupta prin ea.
dupa multe lupte, si o poveste destul de simpla, se intelege, de dragoste, povestea se indeparteaza de padura frumoasa de bambusi, si ajunge din nou in padurea aia rosie, filmata prost. deh, de aici filmul devine o aberatie, care din cand in cand reuseste sa devina sentimentala, si chiar sa zmulga o lacrima la cate un spectator (ciudat, eu am stat si am ras, desi recunosc, scena e cat de cat trista).
in sfarsit un futai, spre final, unde te gandesti deja: "ole ole, super, aici se termina."... crezi tu. bine, el pleaca, si ea este omorata: aha, aici s-a terminat.".. not quite. dar ok, ultima lupta zici, si protaginistul incepe sa se bata cu antagonisltul, si este o lupta misto... "dar cat se bat astia frate?". aici devine frumoasa secventa, pentru ca incepe sa ninga, si ei tot se bat. ca ideie de basm e f. frumoasa, dar totusi, atunci trebuie sa vina un fade-out, si gata. dar nu, in lupta lor, dupa ce-au umplut campul ala cu sange, femeia aia cu cutitu' in inima se trezeste, si incepe si ea se bata, desi cazuse asa de multa zapada incat se pare ca trecusera cel putin 2 zile. deh, pentru mine aici s-a terminat filmul, eu am inceput sa rad. scena de final a reusit sa smulga cateva lacrimi la femeia din randul 5, si la baba din spate.
un film care din pacate intrece dimensiunea permisa de basm , si ajunge sa fie numai un spectacol de actiune, de culori, de compozitie, fara excese actoricesti; o poveste care trece in prostie spre sfarsit, devenind numai o aberatie pe o tema clasica de basm, care insa isi pierde si puterea. 5/10

a bout de souffle - j. l. godard. o poveste care este si dupa 40 de ani actuala, fara sa se para invechita, si care intr-un fel te trimite cu gandul la tarantino. un film despre un mic infractor (jean-paul belmondo), un tip care fura masini, dar care impusca si un politist intre timp, si de asta devine cautat cum trebuie. povestea insa nu este lupta lui cu politia, care este ironizata ca in toate filmele frantuzesti, ci este relatia lui de dragoste cu o americanca naiva, blonda si buna, care vorbeste franceza in cel mai haios fel. ea este tipul ala de femeie care inca mai este la moda si azi, care citeste faulkner, care surade la cuvinte de genu: "je veux devenir immortelle, et apres mourir.", si care nu stie de fapt ce sa faca in viata, asa ca se incerca in jurnalistica, sau incearca sa scrie romane.
relatia lor este geniala, si inca la moda. el vrea sa se culce cu ea, ea il refuza, si de nervi, pentru ca totsi el incearca din rasputeri, ii zice "fut les camps, degeulasse", stiind ca ea nu intelege. cand stau in pat, dupa ce-au reusit sa stabileasca relatiile franco-americain (adica un futai scurt intr-o dimineata), si ii citeaza din faulkner "between grief and nothing, i choose grief", el ii raspunde "le neant n'est pas mal."
de fapt, relatia lor de dragoste nici nu este sigura. el o iubeste, insa ea nu stie exact. ea vrea insa sa fie iubita de el, si aici incepe 'tragedia' filmului. la un moment dat, ea il da pe mana politie, pentru ca el n-o crede cand ii spune "je suis pas amoreuse de toi".
scena finala inchide cercul filmului asta. el este impuscat si ea si politistii se apleaca peste el. el ii spune numai "tu est vraiment degeulasse", la care ea ii intreaba pe politisti ce inseamna, si ei ii repeta numai, intr-un ton sec.
montajul este ciudat, adica violent in multe puncte, mai ales in scene de dialog, cu taieturi in mijlocul propozitiilor, dar totusi, curge si ramane in general curat, frumos si cald.
la fel cum curge montajul, asa este si tot filmul. linistit si cald. un fel de vis placut care nu este intrerupt decat atunci cand jocul se termina, cand realitatea porneste din nou fara nici o modalitate de oprire: mastiile cad, viata reincepe/se sfarseste. 8,5/10

Star Wars Episode II: Attack of the Clones - 7/10: cu greu poate fi numita vizionare ce-am facut eu aseara pe ProTV, dar whatever... Ce m-a surprins la acesta vizionare (n-am mai vazut filmul de acum trei ani) este simplitatea filmului. Nu e atat de incarcat ca "Phantom Menace", amintind oarecum de primele episoade din serie.

The lizard wakes up and finds he's the last lizard alive. His family and friends are all gone.Those he didn't like, those who picked on him in school, are also gone. The lizard is all alone. He misses his family and friends. Even his enemies. It's better being with your enemies than being alone. That's what he thought. Staring at the sunset, he thinks."What is the point in living...If I don't have anyone to talk to?" But even that thought doesn't mean anything...when you're the last lizard.

Pana acum doua ore Thailanda insemna pentru mine strange food, strange names, peisaje exotice, masaje si bagaboande. Nu mi-am schimbat prejudecatile, dar am mai facut o descoperire - cinematografia thai, mixtura de taceri si sensibilitati extreme, deloc deosebita de suratele sale mai frumoase.
Si mi-am ales si un ghid pe masura - domnul Pen-ek Ratanaruang, prezenta obisnuita pe la festurile europene si nord-americane din ultimii ani. Iar pe post de translator cultural l-am ales pe vechiul amic Chris Doyle. Adica, v-ati prins, 'Last Life in the Universe', filmulet atmosferic si sensibilos, tovaras bun cu 'Chungking Express', 'Bin-Jip' si 'Lost in Translation'. Ca sa nu-l uit pe bunicul Antonioni. Nimic nou, dar nici de dat la cos - un puzzle bine stapanit, amestecand vis si realitate, disperare si erotism, tacere si violenta, totul pudrat cu un scenariu excelent si cu o preocupare maniacala pentru detalii. 'God is in the detail', cum spunea Mies. Si, slava cerului, avem destule cat pentru enspe vizionari - de la soparlele lui Escher pana la aparitia lui Takashi Miike in rol de yakuza. Voi puteti sa stai sa potriviti toate piesele alea aruncate 'intamplator' in background, dar eu am preferat sa ma bucur de poezia individuala a fiecarei scene - casetele cu 'quick learning japanese', ruland continuu si inlocuind dialogurile dintre cei doi... credits-urile care se deruleaza pe ecranul din aeroport... obiectele din casa ei, dansand in rewind... Bun film, cu atat mai bun cu cat e imposibil de catalogat (love story, gangster flick, critica sociala?). Toate si nici una. 8/10

ps: nu ma pot abtine sa nu transcriu o mostra de dialog absurd, ca multe altele care impaneaza filmul - Just one bag, sir? / Yeah, we only go there to kill someone. Then come right back. / Hope you're not hijacking the plane. / Don't worry, we're not Arabs. / Here are your boarding passes. Your gate number is 69. Have a pleasant flight, sir. Mr. Tajima, you're very funny. / Hey, young lady...You have some seaweed stuck in your teeth.

and more...

Kinji Fukasaku - Battle Royale 2 (2001) - 6/10

Am rezistat o ora. In care vedem un nou joc inventat de adulti (acum nu se mai omoara intre ei, ci tintesc un grup de rezistenta format din supravietuitorii primei batalii), mult bors pe pereti si multe mui sparte. N-ar fi chiar rau, dar fiecare scena dureaza triplu fata de cat ar fi trebuit. Rezultatul? Mult onanism, cu micii tragatori tintind in gura Statelor Unite post-911. Repet, ar fi fost chiar eficace, dar dureaza prea mult si este prea explicit (am trisat si am vazut finalul - grupul copiilor undeva in desert, deghizati in pachistanezi-afganistanezi-pechinezi sau ce dreq s-or mai fi vrand). Totusi, o secventa de tinut minte - reluarea aproape cadru cu cadru a debarcarii in Normandia, varianta 'Save Private Ryan', numai ca acum este impuscat unul si mor cate doi. Pt ca au la gat un colier care ii face dependenti de partenerul de echipa - daca ala da coltul, iti explodeaza capul. Pula mea.

ps: Fukasaku Kinji a murit de cancer la cuc inainte de terminarea filmarilor, asa ca restul a fost dus la bun sfarsit de un alt japonez, am uitat cum il cheama.

Star Wars 2:Attack of the Clones:8/10,dar 1h de reclame,ma plictiseam,oricum un film bun ca sunt fan Star Wars,mi-am luat mobil cu Revenge of the Sith.Un film SF si Actiune.

Danny Boyle - 28 Days Later (2003) - 6/10

Mi-a scapat la vremea lui, iar daca imi scapa si de data asta nu aveam de ce sa-mi para rau - Boyle o da acum pe filme cu zombies (nu chiar zombies, dar tot p'acolo, cica infectati cu un virus care-ti face ochii rosii si parul maciuca), genul poveste cretina + personaje infecte + the good and the evil. Singurul motiv pentru care l-am urmarit pana la final au fost artificiile vizuale (cu kilul) si camera lui Anthony Dod Mantle.
ps: e naspa sa te-arate lumea cu degetul si sa spuna 'uite, ba, e ala care-a facut Trainspotting'.

Adam Benjamin Elliot - Harvie Krumpet (2003) - 8/10

Biblia a fost scrisa de aceeasi oameni care credeau ca Pamantul era plat.
O tigara este un substitut pentru sfarcul mamei tale.
Viata este ca o tigara, trebuie sa o fumezi pana la capat.

Daca va plac aceste aforisme (fakts), varsate din putul gandirii de un personaj verzui, cu ochii mari si cap de plastilina, atunci vizionati short-ul animat al lui Elliot care a facut furori la Cannes, galele Oscar (Best short animated film) sau Sundance (Honorary mention 2003). Narator - Geoffrey Rush.

carmen mezincescu este o tipa mult prea 'de treaba', modesta si bine intentionata ca sa aiba vreo legatura cu un promotor al dispretului, rea-vointei si egoismului ca tine.

mai mult... tot scurtmetraje:

Alain Resnais - Guernica (1949) - 9/10

Superb montajul picturilor maestrului pe fundalul imaginilor de arhiva cu bombardarea orasului Guernica. Hipnotic.

Quai Brothers - Street of Crocodiles (1986) si The Cabinet of Jan Svankmajer (1984)

Da. Meserie. Very inspiring. 8)
ps: stiati ca fratii astia sunt gemeni identici? As in a cartoon...

sigur ca stiam 8) ... chiar sint meserie. vezi ca amicul nostru comun mai are doua.

PS: thx lui ALS.

I heart Huckabees ?/10 gheez! nici nu stiu daca sa ii dau -100 sau +100! cel mai ciudat film care l-am fazut in viata mea! nici nu stiu cum am avut rabdare sa ma uit la tot filmul...

Carl Th. Dreyer - Vredens Dag (1943) - 10/10

Aaa, uau, it's... I'm speechless. Cel mai bun film vazut anul asta. Daca il compar cu Dreyer, von Trier e ciorap.

Throw Momma from the Train - 8/10 - 'Where are you going? - I'm gonna kill the bitch. Want anything? - Get me a Chunky' 8)

"Kung Fu Hustle" -7/10 Mare caterinca de film! Cea mai buna comedie pe care am vazut-o de la "Napoleon Dynamite" incoace. Parodie la filmele "serioase" cu gangsteri si filmele cu arte martialae, la "The Matrix", "Kill Bill" sau "Hero", si cu mici aluzii la"The Shining" sau "Silance of the Lambs". Filmul se bazeaza in mare parte pe efecte speciale si pe imagini (foarte bine lucrate). E un film foarte relaxant care chiar merita vazut!

"The Interpreter" - 7/10 Africa atrage din nou atentia realizatorilor de filme. Dupa "Black Hawk Down", "Tears from the Sun" si mai recentul "Hotel Rwanda" vine un thriller de actiune care militeaza pentru pace, denunta genocidul si ura rasiala (sau cel putin cam asta vrea sa faca) si a carui actiune se petrece in SUA. Filmul are in distributie doi actori mari: Sean Penn (putin cam plat dupa mine...) in rolul unui ofiter al serviciilor secrete care trebuie sa treaca peste un moment foarte greu si Nicole Kidman care surprinde in rolul unei africance alba care e traducator la ONU. Intr-o noapte ea aude in sala de conferinte o discutie in limba "cue" referitoare la asasinarea unui controversat presedinte african acuzat de genocid. Acesta trebuie sa se prezinte curand la sediul ONU pentru a face o declaratie. Penn este cel care trebuie sa investigheze amenintare si incetul cu incetul desopera cateva secrete bine ingropate din trecutul traducatoarei. Filmul e antrenant si are cateva fineturi. De apreciat e ca Pollack a mentinut relatia dintre cei doi la un nivel relativ platonic si nu a trensformat-o intr-o stupida idila ca in "Random Hearts". Finalul e cam exagerat, prea multa dramatizare dar merge... Un film bun , care pute fi mult mai bun, cu niste actori deosebiti.

"Hostage" 7/10 Bruce Willis se incalzeste pentru "Die Hard 4.0". Un film de actiune get-beget cu accente de drama (care poate nu-si aveau rostul...) usor exagerat pe alocuri dar relaxant. Personajul lui Bruce (care aduce vag cu cel din "Mercury Rising" ) este fost negociator SWAT actualmente sef de politie dintr-o mica localitate, care trebuie sa recupereze un DVD dintr-o casa in care familia unui contabil al mafiei a fost luata ostateca. Un rol cua devarat bun face Ben Foster care interpretaeaza un psihopat sarit rau de pe fix (interesanta imaginea din final cu el intre flacari cu doua cocktail Molotov in maini). Bruce e la fel de disperat ca Sam jackson in "the Negotiator" dar paraca nu e la fel de dur. Un alt film relaxant care nu omoara neuroni aiurea (sau poate doar cativa) :)

N-am ce sa-i fac (scadeti cat vreti de la nota) I :love: "Die Hard"

Se7en 7/10 :D dar acum serios, ii dau un 5/10...destul de previzibil sfarsitul. ma asteptam la mai mult

Boys don't cry 9/10 Un film foarte bun despre schimbarea sexului fara operatie.Un rol greu pentru Hillary Swank.La sfarsit mi-a parut rau ca murise pentru ca jucase foarte bine.Un film de Oscar despre o femeie ce se face barbat si se intalneste cu o fata pe care o iubeste nespus>Vi-l recomand.

Coffe & cigarettes, r. Jim Jarmusch
-3 bucatele al dracu' de plictisitoare. Cea cu Begnini, cu Buscemi si ultima cu Iggy Pop si Tom Waits. Unde e topicul ala sa vad si eu ce ati scris voi ...
Nu prea vad sensul filmuletelor.

daca tot m-am dus sa vad Milion Dollar Baby si m-am tot mirat de ce drac o fi luat atatea oscaruri (pentru ca ceva mai bun de unde, probabil) iaca am zis sa merg putin mai in spate si sa vad ce vraji a mai facut Hillary Swank in cariera sa oscarizata. asa ca m-m oprit la Boys don't cry.

are un intro bunicel, introduce stecherul in priza suficient de adanc incat sa te tina in tensiunea necesara depasirii urmatoarei prime jumatati de ora, unde ti se dau indiciile necesare intrarii in paine! a doua jumatate e binisor lucrata, nu sint surprize naucitoare, ca mediul in care se invart oamenii aia e predispus la astfel de intamplari. un film bun, cu un nenea Swank formidabil, cu alti actori care-si duc bine rolurle! si cu alte scene care raman in memorie si prin faptul ca altele asemenea (in tematica - dragoste, viol) nu sint atat de senzuale :)

7.8/10

Wild Things 7/10 Un film plin de tentatii.Doua fete seducatoare care isi seduc profesorul.Dar una dintre ele,minte ca a fost violata de catre el si incepe suspansul.Un film cu mare succes la box office.


Edward Schissorhands.9/10 Un film clasic de tim Burton despre un om care are in loc de maini :foarfece,care este gasit de o femeie si dus acasa la familia ei si incepe sa se imprieteneasca cu cei din jur.un film de la care ai ce vedea.

per un pugno di dollari - kinna cool, kinna not cool. cool:

- stilul lui leone
- prim-planurile atipice in momentele de maxima tensiune
- muzica lui morricone :love:
- scenele de tortura (=sa-l vezi pe eastwood batut mar)
- finalul

not so cool:

- ca joaca clint eastwood (se misca ca un fatalau si are o voce de adolescent dragalas numai bun de casapit intr-un slasher movie :sick:)
- ca l-am mai vazut o data ('yojimbo' ! oh, god, si mai e si boratura aia a lui walter hill 'last man standing')

8/10 (ok)

Ne certam rau! :) "Spaghetele" lui Leone sunt cele mai tari westernuri ever made. Chiar ma gandeam la un topic pe clasic. Gandeste-te numai la influentele care continua si in ziua de azi. Eastwood e de acolo, si nu uitas ca filmele alea sunt printre primele care l-au scos din anonimat.

The Haunted Mansion - 6/10...6 din acestea pentru monstri...999 de mosntri...uuu spooky...deci recomandat pentru mosntri...

Master of Disguise sau cum o fi 3/10.O luare din Austin Powers.Dar oricum n-am inteles nimic. :huh:

Vanity Fair - 7.5/10: nici pe departe atat de prost pe cat ma asteptam. Poate ma simteam eu prea bine in timpul vizionarii (:?), dar nu m-am plictisit deloc si chiar m-a amuzat stilul de prezentare al romanului. E drept, abordarea a fost un pic cam moderna (George Osbourne arata ca sefu' din campus), chestia asta nu e Thackeray, cu siguranta nu e "Barry Lyndon", dar pica bine...

Tarom Curtain - 5/10: nu e un film (foarte) slab, dar mana lui Hitch nu se prea simte. Poate doar in cameo-ul tipic si in scena de la sfarsit de la teatru (acolo suspans si rezolvare a situatiei!)

Throw Momma from the Train - 8/10: he-he... :D Rupe rau filmu' asta! Cand il laud, imi place sa ma refer la rolul pe care DeVito si l-a dat sie insusi, in care isi bate joc de propriile sale defecte (fizice) din viata de zi cu zi, adaugand inca cateva din... motive dramatice. Joaca de-a Hitchcock functioneaza de minune!

Shinya Tsukamoto - Tokyo Fist(1995) - 9,5/10

Demential. Parintele spiritual care imi vegheaza colectia personala de monstri asiatici. Mama este Wong Kar Wai.

About Schimdt - 8.5/10 - Mai interesant la a doua vizionare.

Kung fu Hustle 5/10 Replici din filmele americane. :huh: :sick:

Sin City 9/10 vb despre el mai incolo putin...oricum loved it

Kung fu hustle 7/10 fain fain...mult mai palpitant decat crouching... sau alte filme cu "zburatori"...au fost unele faze ff comice!! :lol:

Absence of Malice 8,5/10 Un film clasic cu Paul Newman si Sally Field foarte impresionant despre moartea unei fete.
All about the benjamins 7/10 Un film comedie de actiune cu Ice Cube si asta e tot ce am inteles.

Takashi Miike - Rainy Dog (1997) - 5/10

Un film telenovela de actiune cu Horia Moculescu si asta e tot ce am inteles. Care ploua. Penal.

rosemary's baby - roman polansky.

vazusem doar realizarile lui recente, pianistul, bitter moon [aici, dincolo de gesturi hollywoodiene - cap lasat pe spate in vremea unei felatii, reactie ce nu se potrivea cu firea lui Oscar (Peter Coyote), ori de faptul ca Emmanuel Seigner nu e atat de frumoasa precum Rebecca din carte in mintea mea, Polanski creca face o ecranizare excelenta a unui roman dificil, Luni de Fiere], a noua poarta... si m-am hotarat sa-l caut pe tanarul regizor, la primele incercari americane si, cat e posibil, la ultimele realizari poloneze.

in rosemary's baby gasim o Mia Farrow in forma excelenta, chinuita bine de regizor (dar nu cum o va face peste trei decade von Trier cu personajele sale feminine), inspirata. filmul are bune doze de suspans si fiori, o melodie lalaita ce ramane in memorie, dar este mai lung cu zece minute decat ar fi trebuit. probabil, de vina este epoca in care a fost realizat (anu 1968), perioada in care nu era chiar ortodox sa lasi deznodamantul unui film suspendat.

8,5.

ma rog, gandeste-te ca si leone a fost influentat (ex kurosawa). ;) pot sa zic ca 'c'era una volta il west' a fost primul western care m-a dat pe spate ! 'pt un pumn in nas' este mult sub 'c'era una volta...'

tystnaden - un (nou) bergman axat obsesiv pe psihanaliza, mai degraba un experiment pregatitor pt impecabilul 'persona'. gasim, ca si in 'persona', tema izolarii (filmat superb in doar cateva decoruri - niste caere de hotel, un vagon de tren, un bar... un cinematograf :D), de unde si un artificiu regizoral absolut remarcabil - trio-ul de personaje sosite in orasul strain sunt incapabile de a comunica cu exteriorul, pe parcursul celor 90 de minute, neexistand nici un schimb de replici decat intre cele trei personaje - un baiat, johan, mama sa anna (jucata de o impecabila gunnel lindblom cu o frumueste de portelan si o privire de gheata), intre care ni se sugereaza o posibila relatie incestuoasa, si matusa sa, jucata de o ireprosabila ingrid thulin.

de aici, tensiunea emotionala se ralizeaza numai intre cele 3 personaje, care, de fapt, nu mai au nici o tangenta cu lumea din afara. fascinant.

Werner Herzog - Auch Zwerge haben klein angefangen (1969) - 9/10

a.k.a. "Even Dwarfs Started Small". Parabola superba si al dracului de violenta, cu un cast format exclusiv din pitici. Pitici care, dupa ce-l izoleaza pe directorul comunitatii unde locuiesc (numita, enigmatic, 'institutia'), se pun pe distrugeri. Un simbolism dificil de interpretat, dar foarte ofertant vizual: o masina fara sofer, rotindu-se nebunesc in cercuri, doi pitici orbi (orbi in tara orbilor?), o maimuta crucificata, gaini care se mananca intre ele, etc. O revolta impotriva sistemului, personificat de lucrurile iesite din scara - de fapt normale, dar percepute monstruos de catre pitici. Sa mai spunem si ca totul este filmat de jos, simuland un eye-level nanist? Sa mai spunem si de scena balconului - cu directorul refugiat pe acoperisul cladirii si indemnand la calm ? Mai lipseste doar elicopterul. Si de acelasi director care, dupa ce se pare ca il omoara pe piticul prizonier (foarte misto scena, totul este doar sugerat), ajunge sa se rafuiasca in desert cu o creanga 'care-l arata cu degetul' ? A feast for the psychiatrist. Dar mie cel mai mult mi-a placut 'metoda' lui Herzog - isi alege un punct de pornire socant si controversat, introduce o serie de simboluri care conduc obligatoriu la lecturi multiple, tese totul intr-un ansamblu anarhic si cenzurat de orice urma de 'common sense', iar apoi se asaza frumos deoparte si filmeaza totul in cadre lungi, hipnotice, cu o privire detasata, obiectiva si cu aer de fals documentar. Brilliant.

Splatter Farm - -10/10 - Cel mai prost film facut vreodata. Notele cu minus inseamna ca e atat de prost incat e bun. Asta e cel mai prost. Trebuia sa scrie la sfarsit "Several models were severerly injured during the making of this film." pentru ca vedeam de fiecare data, inainte sa i se intample ceva urat personajului respectiv (decapitat, impuscat in cap etc.), clar manechinu'. Si asta n-ar fi nimic daca nu s-ar fi jucat de-a kill billu' da' cu tone de ketchup. Si cu toporu, securea, si un cutit mare pe care-l caca unu-n vis. Da, il caca. De vazut.

Daaaarling. Ai uitat de personaje: baba necrofila si pedofila care zici ca-i Tatuca Serje, poponarul necrofil, gemenii retardati. Plus antologica scena de sex intre baba si unul din gemeni. ntz ntz ntz. tot io sa te invat sa fii atent la detalii?

Replici memorabile:

"He's not my husband! He's my brother!"
"You didn't kill him! I did and i made you think you did!"
"Jah-rah-may..dr-ah-nk your lah-moh-nah-de!"

Solo 6,76/10.Un film de actiune gen Soldatul Universal.Nimic impresionant. :huh:

Am zis sa nu-i ingrijorez pe saracii cinemagisti. Se eviscereaza vadit un cadavru manechin din care sare mai mult sange decat din JC in Passion of the JC. Apoi, dupa ce este sectionata mana cu multa meticulozitate cu un topor, se ia si se masturbeaza cu ea serial killeru'. Asta e opening scene-ul. La un moment dat il vedem cum se duce in hambar, ia o secera si vedem drumul spre padurea pe care nu am mai vazut-o pana acum, unde-i taie capul unui tip, for fun, tip pe care nu l-am mai vazut pana acum. Si cu capul tipului isi face sex oral. Neat. Baba Serje il drogheaza pe unu' si il violeaza. Se mai intampla chestii, dialoguri etc. si la un moment dat un biet adolescent e prins de brutalul criminal, batut, legat, supus abuzurilor urofilului, anal fisting si apoi injunghiat cu furca. Si, ca final grandios, este infipt un artificiu (din-ala de revelion) in vaginul batranicii si e aprins si face poc. Toate astea imbracate-ntr-un dressing de dialoguri penibile, doua melodii in tot filmul, cantate de un pian dezacordat si montaje facute (foarte) prost, constituie un mare, mare film. La cat de (de)montat e filmul asta, dupa definitia lui Eco ar fi porno.

eh..asa mai merge, Jahrahmay.

Splatter Farm

Filmu' e bun, are ceva. E atat de prost ca e bun. Lumea e disperata dupa el. Pe imdb unii intreaba capiati de unde pot cumpara sau inchiria o copie a productiei. Are fani in toata lumea. Nu trebuie luat in serios, e fun ... Ce pretentii vrei sa ai de la un vhs home movie.

Tomb raider-cradle of life 6/10 cu nimic mai bun decat prima parte
Finding Neverland 8.9/10 Superb!!

Retzeaua mea e plina de non-cinefili...nu are nici unu filmele despre care vb voi aici...am ramas in urma cu vizonatu...

anyway...
Carnivale ep.13 - 8.50/10...a inceput exact de unde s-a terminat prima serie...serialul are ceva in el, ceva chiar f bun, merita de vazut, misterul din el depaseste pe al oricarui alt serial din prezent...

"Layer Cake" 8/10 Un thriller regizat de britanicul Matthew Vaughn, producatorul succeselor "Lock, Stock and Two Smoking Barrels" si "Snatch" (comparatia cu acestea doua fiind inevitabila). Si acest film se invarte cam in aceeasi zona: lumea interlopa din Marea Britanie. Personajul principal (al carui nume nu-l aflam pentru ca am fi la fel de destepti ca el) este un traficant de droguri calm si calculat, care isi onoreaza mereu datoriile si caruia nu-i plac com-plicatiile. Fara sa vrea ajunge implicat intr-un joc periculos al gangsterilor mari (din "stratul de sus al tortului", de unde si titlul filmului) trebuie sa recupereze fiica drogata a unui boss, sa negocieze cumpararea a 1 milion de pastile de Extasy si sa incerca sa ramana in viata. Desi cam previzibil pana intr-un punct filmul e chiar deosebit mai ales datorita personajelor care mai de care mai pitoresti si modului britanic de a spune povestea. Regizorul nu prea face exces de imagini, de cadre naucitoare precum Guy Ritchie insa per ansamblu filmul e foarte bine filmat (de exemplu scenele in care XXXX ucide si apoi are remuscari de constiinta). Parca nici actiunea nu e la fel de alerta. Filmul nu are senzatia de caterinca pe care o aveau celelalte doua poate si datorita faptului ca personajul principal nu e un simplu excroc ci , totusi, un traficant de droguri. Umor exista si in "Layer Cake" dar e britanic, rece si mai negru decat o ceasca de "Earl Gray". Coloana sonora e antrenanta reunind melodii de la Duran Duran, Strasailor, Joe Cocker sau The Cult care se integreaza numai bine cu ce se vede pe ecran. De mentionat ar fi ca in ftr-un rol mic apare si Marcel Iures care interpreteaza un mafiot sarb razbunator nevoie-mare de unde si o scena destul de simpatica pentru ca la un moment dat Iures suna dupa un recuperator si ii vorbeste acestuia in ROMANA (?!). In fine cu aceasta mica scapare (intentionata sau nu) Vaughn a facut un film solid cu gangsteri, rece si cu un final chiar placut (desi s-a mai vazut si prin alte parti)!

Half a loaf of kung-fu - 1/10 - probabil cel mai prost film semnat Jackie Chan. Nu am vazut toate filmele sale dar asta este categoric prost.

Police Story 2 - 8/10 - better than the 1st one ... waiting for the 3rd one.

Unleashed a.k.a Danny the Dog - 8.5/10 - plain, simple, coloana sonora semnata Massive Attack care merita ascultata ptr cei care asculta genu. Un pic de umor engezesc, cateva "scheme" kung-fu bine regizate si muzica de pian care scoat in evidentza drama care e un pic piperata si putin impusa dar overall kindah nice.

Sahara - 5/10 - o scuza de film mai jalnica n-am vazut. Povestea in plina putrefactie si resarata cu Mathew care enerveaza constant cu accentul lui de sudist. Zahn amuzant iar Penelope i simply adore & very much love ... :love:

House Of wax - 2/10 - admirabil felul in care Paris Hilton da ortul popii in film. Film slab (putin spus) care inepe abea dupa 1 ora si aprox 7 minute. urmariri cu mashina, nishte ceara, un alt criminal cu o masca pe fatza (so original, so brand ... never before seen NEW) care e din ceara. Singurul lucru "cool" a fost insashi casa de ceara. Mai departe's spoilere ...