Numai în zonele inferioare ale societätii.
Pentru oamenii elevati, credinta si frica sunt radical incompatibile.

bineinteles se mai pune si ca fiecare isi ia cat il duce capul

In mare iti dau dreptate, cu cateva obiectii.
Nu as putea crede povestioara cu visul nici daca s-ar jura respectivul doctor in fata mea. Am o doza mare de scepticism cand vine vorba de miracole. As accepta-o ca pe o posibilitate minima, insa mai mult as crede ca e o minciuna.
Apoi, am scris si mai sus, de acord ca biblia nu trebuie aruncata al cos, ca e parte a istoriei noastre, a umanitatii. Chiar si sa nu crezi ca e o relatare istorica, trebuie apreciata pentru miturile sale ancestrale. Pana la urma e o descriere a ceea e este omul, a luptei cu limitele sale, a felului in care ne acceptam moartea.

Si sa stii ca nu e asa greu sa ne inchipuim ca e inventata. Acceptam usor acum ca mitologia greaca e o inventie, nu? Eu cred ca Biblia este o istorie mistificata a evreilor, de unde si acel "popor ales" bagat din patriotism. Cred ca are multe mituri imprumutate de prin vecini, multe mistificari ale faptelor evreilor, multe exagerari, si nu cred ca e cuvantul lui Dumnezeu. E cuvantul oamenilor, a celor ce au trait atunci. Asta nu inseamna ca e lipsita de valoare, ca nu poate fi o carte ce iti ofera intelepciune.

Ceea ce spui si tu, Federico, si Pit, e o atitudine pana la urma normala, adaptiva la realitatile contemporane. Insa nici tu, nici Pit, nu vorbiti in calitate de crestini. Majoritatea nu gandesc ca voi, institutia Bisericii nu spune ce spuneti voi, dimpotriva. Majoritatea inteleg biblia asa cum e scrisa si o accepta ca pe unicul adevar, complet si suficient. Buddha? Epistola ta ar fi considerata o blasfemie nu cu mult timp in urma, chiar daca e un argumet pentru crestinism.
Pit incearca sa-i minimalizeze impaciutor, asezandu-i la acelasi nivel cu ateii combatanti. Insa crestinismul sunt ei. Crestinismul inseamna acel mesaj pervertit, inseamna dogme rigide, preoti incuiati, biserica corupta, dornica de averi si de putere, inseamna influenta, manipulare, materialism.

Si ma repet iar (nu e pleonasm, chiar ma repet iar), cand lucruile sunt incerte, revii la ce stii sigur. Aici intra ratiunea, aici e rolul stiintei. Poate aveti dreptate, poate stiinta nu ne poate duce singura catre iluminare, poate e nevoie si de spiritualitate, dar eu cred ca acum, la inceput, ea trebuie sa primeze, ea trebuie sa fie baza de pe care pornim. E si logic, pentru a lua o decizie cat mai corecta, trebuie sa aduni cat mai multa informatie. Sa afirmi de la inceput ca detii adevarul absolut, si pe parcurs sa apara dovezi care sa te contrazica, te cam arunca in ridicol.

1) Färä "si".
2) Nu numai crestini; e valabil pentru toti bigotii, din majoritatea religiilor.
3) Inlocuieste "împäciuitor" cu "rezonabil".
4) Deci tu însemni hainele de pe tine, nu omul din ele.

Sa nu folosim spiritualitatea numai in contextul credintei. Si arta e spiritualitate, o sursa foarte mare pentru om de a se imbogati spiritual.

Absolut. Spiritualitatea autentica se gaseste in orice demers care iti dezvolta constiinta de sine.Eu in ultimii 10 ani am intrat doar de doua ori in biserica. Odata la moartea unui bunic si a doua oara dintr-un fel de obligatie, ca sa nu jignesc pe cineva drag (nu ca as avea ceva impotriva religiei ADEVARATE, care e o rara avis astazi [de fapt sunt oameni ai bisericii pe care ii apreciez si citesc cu placere... vezi Steinhardt, vezi Dumitru Staniloaie etc.] ci pentru ca nu citisem inca si eu o carte; eram ateu teribilist pe trotineta).

@Marius,
- in legatura cu miracolele, ca o coincidenta draguta am vazut chiar azi pe prima pagina de pe site mentionat un film cu numele "Lourdes" . Lourdes este un loc in care au loc vindecari miraculoase, cauta un pic pe google. Eu zic ca e interesant si sa fim cu ochii pe el.
- da, cred ca ratiunea e un mijloc indispensabil iar rolul ei apare la inceput de drum dar de la un moment dat intram pe un teren accidentat iar ratiunea devine inutilizabila. reteta pare a fi 90% cunoastere stiintifica si 10% experienta inefabila (evident proportiile sunt relative rau).

@paul_aramis:
- intelege odata: nu ne intereseaza cine le-a inventat ci daca ne ajuta sau nu.
- stii bine ca exista moralitate si in afara religiozitatii. nu conteaza cum ai ajun sa ti le insusesti, daca crezi in legile alea pt ca scrie in biblie sau pt ca sunt demonstrate stiintific sau pt ca le-ai descoperit cu capul tau. conteaza daca sunt valabile sau nu. si da cineva care ucide sau fura sau isi necinsteste parintii e imoral... dar nu pt ca scrie in biblie ci pt ca ca incalca niste principii logice evidente pe care se bazeaza ordinea si civilizatia.

Dati-mi voie sa pun si un link.
NECESITATEA RELIGIEI SI CAUTAREA REALA: http://www.joculrealitatii.com/blog/...rea-reala.html

LE: Am editat cu astea: * [de fapt sunt oameni ai bisericii pe care ii apreciez si citesc cu placere... vezi Steinhardt, vezi Dumitru Staniloaie etc.]
*iar ratiunea devine inutilizabila.

Imi iau la revedere de la acest topic, dandu-i cuvantul domnului profesor universitar doctor neurolog si psihiatru Dumitru Constantin-Dulcan, si reproducand aici un fragment din cartea “Catre noi insine” (ed. Eikon, 2010). Sper ca imi veti aprecia micul efort de a trascrie personal aceste randuri intelegand de ce am considerat ca il merita.

Spor la lectura si intelegere deplina! :)


Viata este o experienta terestra a Spiritului. Este trecerea prin substanta a Spiritului etern pentru a invata sa-i depaseasca inerentele ei limitari. In acest sens, viata ne apare ca o ucenicie a Spiritului la scoala lumii concrete.
Prin om, viata este forma prin care Universul se exprima in cuvinte. Prin viata s-a interrupt tacerea minerala si s-a animat Universul.
Viata este un miracol prin care materia sub forma de substanta se perpetueeaza si se autoconserva pe durata unui destin.
Viata este forma de existenta rationala, inteligenta a materiei. Este ceea ce numim Dumnezeu pentru ca este singura sursa de emanatie a ratiunii in Univers.
Din punct de vedere stiintific, viata este o ordine in dezordine, o negentropie intr-un univers entropic.
Viata este prin esenta comunicare activa, nu pasiva, deoarece ca biosistem deschis are nevoie de o permanenta comunicare cu mediul, ca sursa de energie, de substanta si de informatie. Pentru indeplinirea functiilor metabolice si de perpetuare, este de asemenea nevoie de o comunicare permanenta la nivel intracelular, extracelular, intre mebrii aceleiasi specii ca si intre specii.
Viata este un miracol atat la nivel microscopic, cum ar fi cel al bacteriilor si al virusurilor, cat si la nivel macroscopic, luand ca exemplu organismele pluricelulare. Un alt exemplu ar putea fi edificator. Se apreciaza ca intr-o celula din organismul nostru se petrec circa 100.000 de reactii pe secunda. La miliarde de celule existente in structura noastra, este usor de inteles ce univers urias de reactii trebuie sa fie sincronizate, ordonate, amorsate sau inhibate pentru ca o fiiinta de complexitatea organismului uman sa fie in permanenta functionala. Sa adaugam ca aceasta extraordinar de complexa “uzina” lucreaza in afara oricarei intervente constiente. Cine o dirijeaza? Sistemul nostru vegetativ – ne raspunde stiinta. Dar in primele 3 minute dupa expierea unui om, toate celulele noastre nervoase sunt inca functionale. Ce lipseste pentru ca viata sa poate continua? Materia, substanta din care suntem “fabricati” este inca acolo, cu integritatea anatomica pastrata, doar viata ne lipseste. Si asa ajungem la concluzia ca viata este “ceva” pus in materie. Cand nu ne vom mai razboi cu acest “ceva” , cand vom incheia o pace definitiva, atunci viata noastra va fi implinita.
De ce nu vedem cu usurinta acest “ceva” ? Pentru ca nu avem decat o dovada indirecta a existentei sale, locul sau fiind intr-o alta dimensiune decat cea accesibila simturilor noastre. Despre aceasta dimensiune vorbesc marile religii, marii maestri spirituali, si mai nou fizica cuantica. In naivitatea noastra, cultivate de stiintele secolului al XIX-lea, reducem existenta lumii, la universul solid, accesibil simturilor noastre. Stim bine acum ca ceea ce nu se vede nu inseamna ca nu exista…

Mai adaug ca bonus textuletele de pe copertile interioare:

1. Stiintele de ultima ora ne pot oferi un support de exceptional importanta pentru posibilitatea de a ne implica la modul benefic in demersul Universului. Aflam acum noi putem influenta evenimentele care au loc chiar in central galaxiei noastre, prin simpla schimbare a modului de a gandi si de a ne comporta, pentru ca Universul este doar un camp care contine energie-constiinta. Acolo unde trimitem gandul, se deplaseaza instantaneu si energia, pentru ca gandul transformat in cuvant nu este altceva decat un camp de energie, o forta capabila sa organizeze spatial si materia. Nu ni se cere decat sa inlocuim ura care dezbina si distruge, cu iubirea care uneste; indiferenta si sfidarea cu empatia, multumirea si recunostinta; violent cu toleranta. Aceasta inseamna schimbarea si ea nu va putea vi implinita decat printr-un salt in constiinta. (Catre noi insine, 2010 A.D. )

2. In fiecare clipa gandeste statornic ca roman si barbat, sa faci tot ceea ce trebuie cu deplina si simpla demintate, sa ai sentimental afectiunii, libertatii si dreptatii, si sa te descarci de toate celelate ganduri. Vei ajunge la aceasta usurare daca vei desavarsi fiecare fapta din viata ta de parca ar fi ultima, lasand la o parte neglijenta si aversiunea patimasa, precum si fatarnicia, iubirea de sine, ca si nemultumirea fata de tot ce ti-a fost harazit.( Marcus Aurelius, Catre mine insumi, II.5 )


Pace!! :)

...si dracii cred si se infioara.

@ federico
cate patetisme.

"Viata este un miracol atat la nivel microscopic, cum ar fi cel al bacteriilor si al virusurilor, cat si la nivel macroscopic..."

E o intamplare. Si insectele traiesc, am inteles din diferite surse ca si hipopotamul e un animal viu.

Stii ca si dinozauri au vietuit? Ei de ce sa nu fie considerati un "miracol"? Dar gandacul de bucatarie, care exista de sute de milioane de ani, e mai indreptatit sa fie considerat un miracol decat noi.

"Prin om, viata este forma prin care Universul se exprima in cuvinte. Prin viata s-a interrupt tacerea minerala si s-a animat Universul. "

Inseamna ca Universul e defect si plictisit. Cred ca il amuza pe Univers felul cum ne omoram intre noi, omul fiind o creatie cu care nu te poti mandri. Sa ne revenim, noi nu suntem centrul universului, nu suntem nici macar centrul sistemului din care facem parte. Suntem doar niste papagali minusculi de care universul se poate dispensa cu mare lejeritate, poate chiar nici nu va observa acest lucru.

"Stim bine acum ca ceea ce nu se vede nu inseamna ca nu exista… "

Wow! Crede si nu cerceta. Acum in alt ambalaj.
Cuvinte multe. Aspect pompos. Nici o substanta.


Supravietuirea e scopul omului. Amanarea mortii. Atat. Noi suntem niste animale, si ca la orice animale, instinctul primeaza. Avem si constiinta, dar instinctul e decisiv.

Omul este un animal. El se naste, el moare. Singurul lucru de care suntem siguri, ca se va intampla dupa moarte, este transformarea noastra in petrol. Acelasi lucru il patesc si caprioarele, cerbii etc.

Un om este bun cu altii mai slabi ca el, doar daca vrea, daca ii este mila de cei slabi, daca se simte superior celorlalti.
Din frica/lasitate, un om slab este bun cu unul puternic.
Natura umana nu e formata din clisee, din codul bunelor maniere. Nu e buna.

...bâzâia musca în jurul copilului adormit, ca sä se afle si ea-n treabä.

Toti oamenii sunt buni in esenta. Devin rai pentru ca uita de ea, pentru ca uita de valorile cu care au fost inzestrati. Nu cred ca exista "bad seeds". Omul este o creatie complexa; evident sunt specimene care ne fac sa ne fie rusine de ceea ce suntem, dar la viata mea am apucat sa cunosc oameni deosebiti, speciali, care m-au facut sa cred ca maybe there is a hope after all.


Ba da, suntem, insa nu luati ca indivizi, ci toti impreuna, ca un grup imens, suntem cetateni ai planetei. Bine, asta cel putin pana descoperim alte forme de viata superioare :D. Independent de ce fiinte se mai gasesc prin spatiu insa, avem rostul nostru in lume si crede-ma ca ni s-ar simti lipsa. Ne facem simtita prezenta, desi nu mereu for the right reasons, dar si absenta noastra ar fi simtita. Fara noi i-ar merge probabil mai bine planetei, dar ce s-ar alege de tot ce-am construit si tot ce-am lasat in urma?


Apropo de asta, mai e o vorba simpatica pe care am auzit-o candva. <i><b>How can you make the invisible visible? You take it away.</b></i>

"Crede si nu cerceta" a avut initial o forma diferita: "Nu intreba! Crede si credinta te va salva!". E o mica-mare diferenta intre ele, dar in principiu sunt valide ambele exprimari, desi mentionate in contexte diferite. I mean...look at us! Tocmai datorita setei noastre de cunoastere ajungem sa distrugem mai tot ce atingem. Daca ne referim doar la Crestinism, care e rostul de a pune intrebari, daca oricum ori nu am intelege raspunsurile, ori nu ne-ar satisface? Daca toata viata punem intrebari, la un moment dat o sa constatam ca viata a trecut pe langa noi in timp ce noi asteptam sa ne vina raspunsurile. Cum spunea si Blaga, cunoasterea trebuie facuta mai mult prin "intermediul" iubirii, decat prin cercetare, fiindca misterele odata descoperite isi pierd farmecul. Cand vorbim de Dumnezeu, e greu sa primim raspunsuri 100% rationale, concrete si obiective, pentru ca El tine mai mult de simtire, decat de ratiune. It's all about how you feel God si tot ce e legat de sentimente are o oarecare doza de subiectivitate. Multi cred ca prin faptul de a nu pune intrebari, Crestinii ne indemnau la ignoranta, dar de fapt vroiau sa ne faca un bine, spunandu-ne sa nu pierdem timpul :). Acum mai in serios, e ca atunci cand incerci sa ii explici cuiva de ce il iubesti. You just feel it....poti sa cauti cuvinte mai mult sau mai putin potrivite, dar in cele din urma nu o sa poti da un raspuns exact.

Eu simt ca exista un Dumnezeu si vreau sa cred ca exista. Ma mai "cert" cu el, ii mai contest deciziile, il mai consider orb, dar cu toate acestea credinta nu mi se clatina. Exact, doar pentru ca nu il vedem nu inseamna ca nu exista. Faptul ca nu l-am vazut sau ca nu am auzit vreodata o voce din Cer sau mai stiu eu de unde o pun pe seama ca I'm not worthy. Oricum ce s-ar schimba daca l-am vedea? Ne-ar face asta sa fim mai buni? Poate ca ne-am converti toti la Crestinism, dar asta nu inseamna ca ne-am si comporta ca atare.




Intre "nastere" si "moarte" exista ceva...destul de important. Viata. Viata nu porneste de indata ce te nasti, ci de indata ce constientizezi care este misiunea ta in aceasta lume - cea de a imprastia iubirea peste tot. Suna siropos, dar iubirea este scopul suprem; atata timp cat o dai si o primesti, ai viata. Din momentul in care vei inceta sa o mai faci, vei fi mort in timp ce esti viu. Iubirea e ceva atat de simplu, ai mereu acces la ea, e o resursa inepuizabila si totusi noi fugim uneori dupa orizonturi. Omul nu este un animal. Daca tu te consideri unul, cum ar spune Bale, OOOOOOOOOOOOOOOH GOOD FOR YOU! Lumea e plina de oameni violenti, care se comporta ca niste animale, asa cum consideri tu (well, sort of), dar e injusta o generalizare atat de grosolana. Generalizarea ca "Romanii sunt niste hoti" e copil mic pe langa a ta. In unele cazuri ar fi chiar o jignire pentru animale sa ne comparam cu ele, fiindca de multe ori dau dovada de mai multa bunavointa decat noi. Daca tu te consideri un animal care are doar instincte...animalice, treaba ta. Well, at least I know you wouldn't be a corpse in bed :)), nu ca m-ar interesa prea tare. Apropo, ce animal esti? Dinozaur?


No shit? O sa dea peste aur negru si se vor face milionari cei care iti vor descoperi locul de veci.


Eu sunt buna cu toti cei cu care consider ca trebuie sa ma comport ca atare si care nu mi-au facut vreodata rau intentionat. Nici nu ma gandesc daca persoana e slaba sau puternica. Cine decide asta anyway si pe ce criterii? Muschi? Bani? Banii conteaza, dar nu DOAR banii conteaza ;). Eu pur si simplu ofer prietenia mea tuturor celor interesati de ea...asta cu omul slab/puternic e bullshit. Daca se intampla ca din frica/lasitate, un om slab sa fie bun cu unul puternic, adica pe scurt, sa-l pupe in cur, asta nu se numeste bunatate, nici nu este vreo virtute, ci doar lipsa de boase. Cum am mai spus, natura umana este "imaculata" - in cursul vietii insa, omul ajunge sa o "pateze" mai mult sau mai putin.


Uimitor cat de superficiali pot fi unii. Cine i-a dat drumul Brontozaurului asta de Danonino? Big mistake. Ar trebui trimis inapoi in perioada jurassica.

PS: Sper ca are ceva logica ceea ce am scris, e iar ora cand creierul mi-e in stand-by. De ce scriu la ora asta? Nu intrebati! Just believe :)).

Gresit, nu sintem nicicum. Noi am inventat notiunile de "bun" si "rau" pina la urma. Dar daca e sa o spunem pe hai dreapta, sintem rai, nu buni, in esenta, in masura in care "rautatea" noastra corespunde acelui instinct de supravietuire darwiniana" a speciei. Adica e in instinctul nostru sa supravietuim, iar pentru a duce la bun sfirsit acest lucru sintem nevoiti sa facem "rau", vrem-nu-vrem... Cind omul a ajuns poet, a inventat si notiunea de "bine", de "valori" (cu astea nu esti "inzestrat", le acumulezi, eventual, pe parcurs).

Ca orice alta fiinta, vertebrata sau nu.

Asta scrie si pe cutiutza cu Placebo. And guess what? It really works... Sometimes. Ceea ce spui tu e foarte poetic si frumos si s-ar putea chiar sa aiba efect asupra unora pentru ca, pina la urma, ce e Dumnezeu daca nu o pilula (dulce) de Placebo? Problema e ca poti face bine si fara pilula respectiva, iti poti iubi aproapele si fara ca un gagiu cu o putere de convingere egala cu osinza si fireturi all over sa te sfatuiasca in privinta asta...
Omul este animal, dar nu in sensul ala peiorativ. E o chestie animata de exact aceleasi procese chimice si biologice ca oricare alt animal. Doar ca mai are si ratiunea care-l determina sa filozofeze cum ca nu-i animal, cum ca el e the bad ass mothafucka' ce le arata celorlalti cum merg treburile prin zona. Iubirea e o inventie care prelungeste un pic efectul Placebo-ului de mai sus. Trist, dureros, dar adevarat.

In concluzie, da, exista principii etice si morale care ne deosebesc de restul animalelor si care ne separa de turma (pina, sau mai bine zis, de la un punct). Acestea nu au insa de-a face cu credinta, Dumnezeu sau mai stiu eu ce. Au de-a face cu ratiunea.

P.S. Nu va mai tot luati de danonino doar pentru ca nu va e simpatic sau pentru ca ceea ce spune va sta in git citeodata. Nimeni nu e perfect pina la urma iar politica asta a pumnului bagat in gura e, in cel mai bun caz, paguboasa. Fiecare avem dreptul la opinie si, din cite mi-am dat seama, omul nu a jignit pe nimeni daca nu a fost provocat.

Invingator prin K.O... ... ...Booty! :D
(Dar musculita, dupä omologarea rezultatului, se ridicä împleticit si... bâzbâz-fleosc, începe sä dea cu sireturile de la mänusi spre femeia de serviciu care mätura ringul....)

:-O Logica de fier. ;)

I rest my case... :">

PS: Danonino, nu te supara ca am profitat de situatie si am scos la lumina perla asta, caci nu ca sa te atac am facut-o sau ca sa-ti deturnez argumentatia, ci pentru a hrani un pic buna-dispozitie de pe-aici.

credinciosii care cred in prostia asta, sunt loviti in cap... unde o zis Domane-Doamne sa nu cercetam existenta Lui?... nu se supara, fii sigur... ;)




1.omul nu poate amana moartea oricat ar incerca... el e constient de treaba asta, asa ca faza cu supravietuirea se anuleaza... intradevar, intra in panica, in momentul in care vede ca se apropie momentul, insa reuseste sa isi dea seama, pana la urma, ca totul e tardiv...
2. buna gluma cu petrolul... parca era tarana (pamant), nu petrol... in fine, nu conteaza... ai dreptate, corpul se transforma... e materie, nu are cum sa ajunga nici in Iad nici in Rai... cu sufletul, insa... ei, asta e alta poveste...

P.S. si animalele ajung in Rai si in Iad... degeaba ne compari cu animalele.
si sti ce am mai observat?... ca tu nu urasti femeile, numai....tu urasti pe toata lumea... si acum te intreb:... pe tine te urasti, sau te iubesti?... sau ce parere ai despre tine?

1. omul este un animal, biologic el este un animal. Singurul lucru care ne diferentiaza este ratiunea, capacitatea noastra de a gandi, de a abstractiza. Atat. In rest, are inima si vaca, are rinichi si porcul etc.

2. @ Buticut.
Omul este violent. Villenta este in natura sa. Uita-te la un bebelus de 8 luni care mangaie dragastos o pisicuta, iar in secunda urmatoare o da cu capul de pereti fara ca aceasta sa fi facut ceva. E in natura noastra sa fim violenti, daca oml nu ar fi fost violent atunci el nu ar mai fi supravietuit atat.
Omul nu e bun, omul daca ar fi fost bun, ar fi fost un om mort.
Scopul nostru este supravietuirea. Nimeni nu vrea sa moara, la dracu', atunci hai sa traim. Simplu.
Daca ti-ar cere un necunoscut un rinichi, tu il dai gratis, din bunatate? Ti-ai reduce tu viata cu 10-15 ani, pentru cineva pe care nu il cunosti? Dumnezeu spune sa ne iubim aproapele, sa il ajutam., daca nu il cunoastem pe individ, asta nu inseamna ca el nu este "aproapele" nostru.

"Vrea Dumnezeu să împiedice răul dar nu poate? Atunci este neputincios.
Poate dar nu vrea? Atunci e răuvoitor.
Vrea şi poate? Atunci este diabolic.” - Epicurus


3. @ Buticut

Omul este un animal tanar. Aparut relativ recent. Dinozaurii au fost pe planeta asta zeci de milioane de ani, au disparut. Ghici ce? Pamantul s-a descurcat si fara ei. Noi, oamenii nu suntem speciali. Noi daca disparem in secunda asta, crezi ca Pamantul va inceta sa se mai invarta?

4. @ Federico
Da, nu am gresit cu nimic. Am spus ca e o intamplare.
Hai sa luam logica ta cu miracolul in care viata e un miracol. Moartea ce e atunci? Care e opusul miracolului? Unde gasesc miracolul vietii in violarea unei femei? Sau unde gasesc miracolul vietii in torturarea unui om? Dar pedofilul, este si el un miracol? Miracolul tau consta in faptul ca omul respira si face pipi, ghici ce? Si un criminal in serie e capabil de asta. Te intreb daca permangatul de potasiu e un miracol? Dar dioxidul de carbon? Dupa logica ta, totul este un miracol, absolut tot de la apa sarata a oceanelor pana la existenta Soarelui. Daca miracolul e peste tot, atunci nu mai e miracol.


5. @ libelula
Gresit, mie imi plac femeile, nu le urasc, nu le iubesc, dar imi plac.
Da, da. Sunt un mizantrop... Mai degraba as zice ca spun ce gandesc, nu intotdeauna intr-un mod politicos.
"pe tine te urasti, sau te iubesti?... sau ce parere ai despre tine?"

nu voi spune mai mult de atat: Unul din cele mai dificile lucruri este acela de a invata sa traiesti cu tine insuti.

"Credinţa nu îţi dă răspunsuri, doar te opreşte din a pune întrebări." - Frater Ravus

eu una: DA!... mai am unu, deci e ok.


ai auzit de liberul arbitru?


da... iar in momentul in care ai reusit, vei reusi sa traiesti si cu cei din jurul tau... ceea ce ma face sa cred, fara suparare, c nu te suporti... pentru ca nici pe cei din jur nu ii suporti... adica, ii accepti, dar numai la nivel de critica... te-am ghicit?... ;)


nu mai da citate din altii... de cele mai multe ori, un crestin adevarat, nu se ia dupa citatele astea... eu cred in Dumnezeu, insa Il caut... pentru ca e de datoria mea sa aflu cat mai multe despre El si sa fiu sigura ca El exista cu adevarat.

stiu si eu un citat: "a iubi si a fi iubit este taina fericirii"
si atunci cum se face ca eu iubesc si sunt iubita, si totusi sunt nefericita?... ;)

1. sigur ai da. Asa, la nivel declarativ, suntem toti niste zane maselute. Nu fi ipocrita, nu te-ai supune unei vietii de constrangeri, unei operatii periculoase. Nu ai vrea o viata mai scurta si restrictionata. Sunt atat de multi oameni care au nevoie chair acum de un rinichi. Du-te si da-l, nu mima altruismul si bunatatea dand din gura.

2. Deci, Dumnezeu e neputincios, nu are puterea de a trece peste liberul arbitru.

3. Nu incerca sa imi faci o analiza psihlogica, pornind de la faptul ca postez pe un forum folosind ca alias un iaurt pentru copii. Nu consider ca trebuie sa raspuns la intrebarile alea altcuiva decat mie. Alea sunt intrebari pe care mi le pun mie, la care trebuie sa fiu sincer cu mine, nu cu altii. Mi se pare un raspuns mult prea sincer si personal, nu are ce cauta pe un forum.

4. Citatul ala cu iubirea e patetic. Nu isi gaseste o fundatie in viata reala. Povetele lui mamaie nu functioneaza in lumea reala. Nu mai citi basme, si nici cosmopolitan.
Pe cand, citatul pe care l-am spus poate fi demonstrat prin pura observatie, chiar folosindu-ne si de topicul asta.

Acum, spune-mi: Unde l-ai gasit pe Dumnezeu?

A high estimate for the speed of the electrochemical
signals sent and received by the brain’s neurons is 150
meters per second. The speed of the electronic signals sent
and received in a computer’s CPU is the speed of light;
nearly 300,000,000 meters per second. The computer is thus
about two million times faster than the human brain. Even
higher estimates of neuronal capacity would still rate
electronic circuits as at least a million times faster.
Imagine that the superior speed and accuracy of
electronics was combined with an artificial intelligence that
dedicated its intelligence to improving its own intelligence,
and that smarter superintelligence improved the design of
its own intelligence. If this pattern repeated so that each
recursive self-improvement occurred at a faster and faster
rate, technological progress would accelerate beyond the
ability of biological humans to follow. The first superhuman
AI might merge all of the computational power on the
internet into its own power, master all of the significant
information on the internet, and then reorganize the entire
global brain of the internet so that it “wakes up” as the
global mind of God. This is one path to the Singularity: the
creation of greater-than-human intelligence. Beyond the Singularity, expanding out into space, the entire universe
may then “wake up” as God.

Thanks Pit! Hey, pana la urma sunt destul de lucida si la ore tarzii :D.

N-am timp acum sa dezvolt, dar o sa-ti spun o povestioara pusa de Jodorowsky pe Twitter (Apropo, pentru cei care inteleg Spaniola, tweet-urile lui sunt geniale):

Un turist ii spune unui copil cersetor mexican: "Iti dau un dolar daca imi spui unde este Dumnezeu". "Si eu, domnule, va dau doi daca imi spuneti unde nu este."