Scuzati-ma daca pangaresc topciul-altar al forumului cu offtopicareala mea neinteresanta dar...
Originally Posted by charles:
Rupe Bordwell prietenia cu tine de nu te vezi! Fotbalul se joacă pe goluri, fie ele și-n prelungiri.
|
Pastreaza-ti
castravetii, mestere, si ramai cu ochii pe subtextul metaforic ;) : [in filme!] un gol [metaforic vorbind!] inscris din offside nu sterge cu buretele... Asta era ideea. E un detaliu irelevant (pentru coerenta dialogului nostru) dar, ma rog, just saying.
Quote:
Vorbești de arhitectură și de coerența întregului la nivel conceptual fără să ai practic experiența (mă refer strict în cazul de față, cu Der Baaden...) lui.Să închizi cercul hermeneutic, obligația nu e să cunoști doar o parte a întregului ci chiar invers, trebuie parcurs întregul
|
Der Baader nu e primul film pe care l-am vazut vreodata. Der Baader nu e un eveniment sui-generis. E doar un alt element al multimii {FILME}. Cuvantul Film are o definitie iar faptul asta fisureaza orgoliul de unicat al membrilor acestei familii si ii condamna sa impartaseasca unii cu altii (in dulcele stil comunist) un minimum de ingrediente si atribute. Anumite zone prezinta o concentrare sporita de proprietati comune elementelor ce ocupa arealul respectiv. In Cinema, cel mai adesea avem de-a face cu Genurile, in acest caz. Ce implica asta? Nimic, in afara de faptul ca, daca ai vazut un singur film dintr-un anumit gen, le-ai vazut pe toate suratele lui de nisa. (Evident, doar intr-o anumita, cateodata irelevant de vaga masura. Evident, problema trasarii granitelor inter-categoriale dintr-un anumita tarla cognitiva e una de-o ineficienta aproape fantasmagorica, dar pun problema in termeni principial-ideali ca sa ne-ntelegem mai usor. ) Recte, in baza acestei acceptiuni, am acces aprioric la coerenta eshatologica a filmului. Stiu unde bate si unde vrea sa ajunga. Si vorbesc aici de coerenta absoluta a obiectului. Ceea ce simplifica si mai mult datele discutiei, pentru ca Der Baader nu e The Master sau 2001, nu e un puzzle in care, pana nu incep sa se deruleze creditele finale, nu ai garantia ca perceptia ta asupra unei piese e in afara pericolului de a suferi deodata o inflexiune semantica radicala. Astfel, putem sa reducem discutia la problema unei coerente locale. Daca pe un tronson de 40 de minute, filmul (genul asta de film!) nu reuseste sa aluvioneze o scena de actiune cu suficienta insemnetate in plus fata de simplul spectacol fizic, daca n-o ancoreaza suficient de adanc in (prezumtivul) context intelectual subiacent aparentelor, devine clar ca n-o s-o faca nici dupa inca 100 de minute. Ca e doar un alt film de actiune. Ce au gandit producatorii filmului cand au decis ca felia aia de istorie merita pusa pe pelicula? Sa fim realisti... Imi vin in minte 1000 de puncte de eruptie a tensiunii istorice (germane) ale caror unde de soc au reverberat mai profund si mai prelung decat turbulentele diletante ale RAF. Dar banuiesc ca nu tot la fel de spectaculoase. Btw, uite, Carlos e aparent acelasi gen de film dar care totusi ‘functioneaza’ (dpmdv). Scenele de actiune nu mi se par a fi despre actiunea in sine, mi se par despre personajul lui Carlos. In parte, cum il schimba acele evenimente, in parte cum isi descopera datul temperamental. Der Baader nu e un studiu caracterologic insa, asa ca scenele de actiune sunt vaduvite de un centru de greutate.
Quote:
Iar ca atitudine, ce să zic, doamne fereaşte să mai fim dezamăgiţi, din proprie iniţiativă şi ca fapt posibil asumat, de vreun film
|
Hmm, faina observatie. Atat de anti-filistina… Stii, chiar m-am tot gandit in ultima vreme la asta. Am pus la Repere recent citatul ala care instiga la rabdare si pasivitate hermeneutica, si m-a mai bantuit si o idee tarkovskiana asemanatoare: ca filmul nu e o tableta coldrex (in formularea unui tovaras forumist, insa), ca pretentia unor spectatori ca orice film tre’ sa-si dezvaluie enigmele in maxim 24 de ore este absurda. Dar, in special, e o problema de experienta personala. M-au tot asaltat in ultimele luni imagini din Ceremonia lui Chabrol, film vazut acum gen un an jumate, doi in cadrul Turneului prezidat de Liviu. Imagini care se infatiseaza intr-o cu totul alta lumina decat cea din timpul experientei directe sau perioadei imediat urmatoare. A trebuit sa citesc cateva chestii si sa trec prin anumite experienta ca sa-mi fac si eu o idee despre cum e cu tensiunea dintre proletariat si burghezie si cu luptele de clasa in general. (desi filmul nu e neaparat despre asta)
Quote:
Dar sensul nu se constituie din fragmente de sens corespunzătoare fiecărei secvențe în parte şi apoi aglutinate într-o manieră matematică. Coerenţă nu înseamnă nici omogenitate, nici structură simetrică, și nici o promisiune de staus quo.
|
Da, ‘opera e mai mult decat suma momentelor ei tehnice’, se cheama sinergie.
Quote:
De aia consecinţa ta obținută din proprietatea de coerenţa e una pe cît de facilă pe atît de greşită.
|
Sincer sa fiu, am scris postul ala in bataie de joc, ca sa ma descarc (dovada ca omuluidindulap nici nu i-am raspuns ducandu-mi ideea pana la capat) nu era obiectivul meu cardinal sa imbogatesc spiritual membrii audientei. No offense. Nici de data asta nu tin sa schimb viata nimanui, postul (mai ales prima parte) e un pamflet pseudo-elitist si e recomandat a fi tratat ca atare. (Dar stii ceva? cre’ c-o sa ma mai uit o data la film. Pana la capat de data asta. )
Ah, si inca o chestie. Ca sa ramanem (sau revenim) in campul semantic al sportului (in speta fotbaulul): omudindulap, btw, am vazut topicul cu ‘hate&dismay’ pe mubi si m-au apucat remuscarile; scuze, daca ti se pare ca am intrat cu talpa inainte cand am recenzuit Zhit-ul. N-a fost premeditat sau constient. But then again, macar nu poti sa zici ca nu te-ai fi asteptat niciodata la asa ceva din partea unuia ca mine. :">
PS:
Originally Posted by omudindulap:
Mi-ai adus aminte de asta. :P
|
Clipul asta emana o autenticitate intoxicanta. Trecusem filmul de mult amar de timp pe lista, dar nu credeam ca e atat de bun. Daca nu-mi promiteam ca urmatorul la care ma uit e Seppuku (desi tare mi-e ca ma uit la Baader mai degraba – stiti, eu nu am doua vorbe la un loc; double entendre… <):) ), bagam un tackling (fara menajamente) la el imediat.
