Nu e "abrogarea" nici unui päcat - äla-i folclor.
E pur si simplu primul act ritual din viata individului, introducerea lui în practica sacrä. Sensurile lui teologice diferä de la o religie la alta.

Dezvoltä qedul.

Exemplul Olandei e gräitor. Intr-adevär, acolo nivelul de civilizatie e foarte ridicat, iar cel al criminalitätii mult mai scäzut.
Islamul a fost acceptat prin forta împrejurärilor, din cauza invaziei de magrebieni - care, din päcate, reprezintä si principala problemä demograficä si infractionalä a tärii.
Biserica olandezä e la rândul ei marcatä de extreme. In sens pozitiv (practicä insistent caritatea si asistenta socialä, e mult mai putin dogmaticä, condamnä homofobia si discriminarea pe bazä de sex, acceptä femeile în rândul clerului, asistä euthanasia), dar si negativ (o atitudine foarte laxä fatä de practica religioasä, culminând cu cvasi-renuntarea, de facto, la tinerea posturilor si la sfintele taine ale spovedaniei si împärtäsaniei - practic, o glisare accentuatä spre rolurile profane ale bisericii, în dauna celor sacre).
Deci, toate sunt cu douä täisuri... Nu putem da verdicte.

da, exista o legatura intre lipsa religiozitatii si vidul din inchisori, mai mult decat evidenta. Rahaturile de religii nu fac decat sa te ingradeasca pe tine ca individ, sa iti violeze propria capacitate de a judeca, sa-ti arate caile lor bune (dpdv-ul lor) si sa se pise pe pornirile tale intuitive, pe inclinatiile tale native. adica sa te desfiinteze ca individ pur. ei cum naiba sa nu te apuce in atari conditii dracii si sa nu te umpli de nervi, frustrare? Adica tu esti un tampit care nu poate judeca, tre sa vina altul sa-ti zica ce e bine si ce e rau? dar cine pana mea e acel altul? de ce stie el mai bine decat mine ce vreau de la viata asta, cum pot obtine lucrul pe care-l vreau, ce e bine pt mine, ce mi se potriveste? de unde stie un idiot de acum nu stiu cate sute sau mii de ani cum functionez eu???????????

da, normal ca ma frustrez si dau in cap la altul si ma trimit aia la parnaie....pt ca religia (indeosebi crestina si islamica, nu intra aici budismul) nu are alta treaba decat sa ma futa pe mine la creieri si sa ma anuleze ca individ cu optiuni.....

O fi având ea niste probleme... mesajul ästa nu-i în stilul ei, e ilogic, incoerent, violent, ignorant, dragokaelian - când ea e tocmai opusul: rationalä, elaboratä, competentä, illotemporarä. Nu stiu ce-a tulburat-o acum, da' sigur o sä-i treacä pânä mâine.

CE E POSTUL 161?

scuze de capslock

am un limbaj vulgar pt ca imi plac injuraturile, nu gandesc in metafore atunci cand ma enervez, orice om cand se enerveaza gandeste coleric, urat, temperamental....si nu pozez in cuvinte dragute si delicate in astfel de situatii....

:))

hai mai Pit....you dont know my dark side :-*


nu mi se pare nimic ilogic in ce am zis mai sus: daca e ceva ilogic te rog sa-mi spui.


l.e. si ce, daca discutam despre Dumnezeu inseamna ca tre sa folosim limbaj de fete de pensiune? ....

Nici nu vreau sä-ti cunosc dark side-ul.
Ilogicä e toatä demonstratia - aia cu iesirile necontrolate ale oamenilor, cu dezläntuirile anarhice, criminale, etc., ca reactie la sistematizare si institutionalizare religioasä... Pur si simplu, omul nu functioneazä asa - nici individual, nici colectiv.

nu cred ca am spus ceva de crime si alte orori....si oricum, institutia pertinenta sa pedepseasca asa ceva este legea.
Religia nu face altceva decat sa-ti spele creierii si sa propage prostia - cu cat esti mai prost (sarac cu duhul dar fericit in imparatia cerurilor) cu atat esti un mai bun crestin si Dumnedzeu are grija de tine. Eh, oricum nu de asta mi-e mie sila la crestinism, ci de miile de reguli cu care te conditioneaza; nu fa aia, dar nici aia, aia e rau, aia e inadmisibil, aia e condamnabil, nu gandi asa, nu indrazni aia, nu cerceta, crede.....wtf??????????????

cu cat mai multe reguli, cu atat mai stresant pt oricine....puteti sa iesiti din cadrul religiei.....va place ca viata sa va fie reglementata in cele mai mici detalii? let's get serious.....sa ti se spune cum e bine sa gandesti si cum nu e bine ca altfel te paste nefericirea vesnica??????

Hai, mä, îmi vii cu spanacuri de-astea marxist-buimace cu care ne îndoctrinau la scoalä, pe vremea comunismului? Sunt atât de naive si false, încât au contribuit ca sä-mi deschidä ochii... Tu esti din altä generatie, cum se poate?

primul vis: partea dreapta reprezinta influenta paternala - tatal tau....aparitia unui mugur (adica inviere, viata) - poate sugera dorinta ta ca tatal tau sa se intoarca. dar asta numai in contextul in care in ziua respectiva sau cu o zi-doua in urma, te-ai gandit la tatal tau, ti s-a facut dor de el, sau ai vbit despre el. :)

la al doilea vis ma mai gandesc, sunt usor surmenata acum.

spune-mi daca se leaga ceva din ce ti-am zis legat de primul vis.

hai ma ca ma enervez si mai tare acum.....tocmai ca nu m-a indoctrinat nimeni niciodata, ca apartin altei generatii iar in familia mea, din mosi stramosi, cam nimanui nu i-a pasat de dumnezeu.....deci nu a tinut musai cineva sa-mi demonstreze ceva...


logica e foarte simpla: de ce vine altcineva sa-mi impuna mie regulile lui??????????????? si modul lui de a privi lumea?

Päi tocmai asta e: credinta nu-ti impune, îti propune, iar tu accepti sau nu - acceptare bazatä pe constientizare si întelegere. (Desigur, existä si latura dogmaticä, abuzivä, fundamentalistä - dar pe aia o combat si eu; aia nu porneste din sacralitate, ci din confiscarea ei de cätre oameni, în scopuri profane.)
In schimb, institutiile laice, comparativ, îti impun mult mai multe - si accepti din constrângere, cä altfel te leagä!

si ce ti se intapla daca nu accepti ce iti "propune"?

O iei în barbä.
De la nimeni altcineva, decât de la tine însuti, c-ai fost fraier si te-ai crezut mai destept.
(La modu': cineva ti-a zis: "N-o lua pe-acolo, c-aluneci si cazi!", si tu: "Ete, cine esti tu sä-mi dai ordine, lasä-mä-n pace!" :P - si BOINGGG!!! Mortii mä-sii, ce m-am loviiit...!!! :(( )
Dupä care, te uiti în oglindä si-ti tragi palme câteva zeci sau sute de ani, pân-la urmätoarea încarnare, când vrei avea o nouä sansä de a îndrepta gugumänia pe care-ai fäcut-o.

Pitbul, teoria asta e varza. Deci religia nu te conditioneaza in schimb iti propune ceva iar tu accepti sau nu. Insa daca nu accepti o iei in barba.

Q.E.D.

Adica te conditioneaza si te amenintza!!!!!!!!!!!!!!!!!
daca nu faci cum spune eu (eu, dumnezeu) ai imbulinat-o!

mai sa fie!

@Bogdan.Andro. Nu, nu confund religia si biserica cu dumnezeu. Chiar de Dumnezeu vorbesc si de "cuvantul lui" si al lui fiu-su trasmis prin apostoli. ca doar biserica de unde s-a inspirat daca nu din spusele lor?

Dumnezeu, asa cum este el przent in crestinism (caci imi place de exemplu dumnezeul budistilor, much more) nu face decat sa ne spele creierele la toti....

Illo nu te recunosc... :-S
Parcä nu esti tu, am zis eu cä-n seara asta ai o problemä.
Numai ce ti-am zis cum stä treaba, si tu fix la prostia dinainte ai regresat. Adica eu zic: "Albu-i alb si negu-i negru", si tu: "Deci, albu-i negru si negru-i alb!"
Mai bine s-o läsäm moartä, cä-mi piere tot chefu'...

splendid :) as simple as that....

dar asta are legatura cu tine insuti, nu cu Dumnezeu....stim si noi ca suntem supusi greselii, ca o dam in bara, ca platim pt ignoranta noastra, sau indolenta, sau ignoranta, sau incapatanarea.....e vorba de capacitatea de a avea ochii deschisi si de a vedea ce se intampla in jurul tau.....adica de a fi inteligent (iar nu prost, cum iti cere crestinismul, sarac cu duhul)

cat de tare mi-a placut poezia :-*

multumex >:D<

Te rog, da un exemplu. Ce lucruri le mai sunt interzise femeilor in biserica?

Cum ar trebui sa intinda mana stiintei? Ce sa faca?

Ti-ar fi placut sa fii avortat? Copilul ala are dreptul la viata. In primul rand trebuie sa eviti sarcina, daca cei doi nu sunt in stare, omorarea copilului nu este o solutie.

Sa nu ma intelegi gresit, am fost intotdeauna de acord cu legalizarea avorturilor. Desi il consider un pacat, cred ca mama trebuie sa aleaga viata copilului si nu avortul nu dintr-o constrangere legislativa, ci la indemnul propriei constiinte.
Mai mult, de unde stie mama, cand merge sa faca avort, ca nu avorteaza un geniu care ar urma sa gaseasca leacul impotriva cancerului, de exemplu?

Sunt preoti deschisi la ecumenism, nu toti sunt ingusti in gandire.

Crezi ca o ora-doua de religie te indoctrineaza? Cred ca iti imbogateste cultura generala.

cori vezi ca ti-am interpretat unul din vise

Am vazut, thnx, nu stiu daca are neaparat legatura cu tata. Evident, mi-e tare dor de el si uneori as vrea sa ma trezesc si sa constat ca totul a fost un vis si ca el traieste si este sanatos.
Am mai mentionat ca am avut si un bambus care a inceput sa se usuce. Oricum, mi s-a parut straniu.

vorbisei pe forum de tatal tau, din cate am observat, insa cumva inaintea acestui vis?

bine, nu am remarcat ca bambusul se usuca

La tata ma gandesc des. Bambusul care se usuca nu este cel din vis (din piciorul meu), ci bambusul real, din vaza, pe care il am in casa. :)

Ce expresie de schizofrenic! :))

chiar ca ..... :)

tu si Paul Eluard :P

Hai sä-l ajutäm sä se corecteze.
Varianta pläcutä lui Dumnezeu:

“Sunt de acord cu ecumenismul. Vreau să ne apropiem, să ne unim etc. însă cum să renunţăm la propria noastră opinie despre cuvântului Dumnezeu, cum să facem acei paşi înainte pe care ni i-au cerut catolicii ? Ne unificăm, însă dacă protestanţii nu au acceptat filosofia ortodoxismului ca schelet şi vor ca noul creştinism să fie umanist, în slujba omului şi, prin el, a lui Dumnezeu, noi ce să facem ? să renunţăm pur şi simplu la învăţătura cu care ne-am deprins ?”

Astfel reformulat, generos, deschis si pätruns de Sfântul Duh, textul primeste urmätorul räspus:
DA! Fiti binecuvântati!
(Iatä ce simplu e sä eliberäm ortodoxismul de excese, sä-l curätim de päcatul trufiei si sä-l apropiem de Dumnezeu! :) )

Te cred, dar si din niste parinti prea tineri poate iesi un geniu. Dar repet, avortul e regretabil, dar nici eu nu sunt de acord sa fie incriminate prin lege.



Nici eu nu sunt de acord ca orele de religie sa fie obligatorii in scoli. Mi se pare normal sa fie optionale. Ai dreptate cu istoria religiilor, e de preferat orelor dedicate unei singure religii, oricare ar fi aceea.

Nu exista Dumnezeu. Si nu o zic asa deodata, nu o zic de parca am fost intrebat pentru prima oara, pentru ca nu e. Dupa lungi seri de discutat cu altii, dupa lungi sederi la bere avand acelasi topic ajungem multi, daca gandim logic si realist, ca aceasta creatie a omului, Dumnezeu, e doar o superstitie pentru omul primitiv si naiv.

Evident, nimeni nu trebuie sa se simta jignit, asa cum nici eu nu ma simt jignit atunci cand imi spun credinciosii cu care mai intru pe subiectul asta ca o sa ajung in "Iad". Iadul...un taram fermecat de unde focul iese din pamant si unde exista oameni rosii cu coada si picioare de tap si tepuse...pare un loc prea pamantesc ca sa fie ceva inventat. In fine, astea deja sunt povestiri la care si un copil de gradinita poate sa-si foloseasca imaginatia. Facute anume pentru el ca atunci intra cel mai bine informatia in capatana. De mici avem creierul spalat, de mici ni se spun minciuni strasnice despre aceasta insitutie profana, care nu mai este spirituala, asa cum ar trebui sa fie.

O religie trebuie sa te ajute spiritual, trebuie, de la sine, sa lucreze pentru tine. Nu tu sa lucrezi pentru ea. Nu trebuie sa dai bani dar in primul rand nu trebuie sa fii jefuit la o inmormantare sau o nunta, acolo unde trebuie sa dai milioane in stanga si in dreapta, ba la preot, ba la gropar, ba la imbecilul ce confirma decesul (CE??? ... ) - la inmormantare se intampla asta de cele mai multe ori :) . In fine, asta tine de Biserica si observ ca din ce in ce mai multi crestini o neaga...foarte bine, asta e urmatorul pas spre ateism. Pe mine nu ma deranjeaza dar nici nu ma bucura.

Oamenii care nu cred in ceva sunt ca niste oi pierdute, cam asta e si ideea crestinismului, nu? Sa ne ghideze prin negura necunostintei si nesigurantei noastre de-a lungul vietii. In loc sa infruntam viata asa cum ne este data, din nastere, dintrun act natural ce nu tine de nicio divinitate. Un copil e nascut si crescut in padure, nu aude intreaga viata de Dumnezeu sau de vreo idee despre religie...ce se intampla cu el? Are suflet? Va fi primit in imparatia cerurilor? Intrebari inutile despre un subiect inutil.

Inteleg si de ce multi din artisti au nevoie de o divinitate. Pe multi aceasta ii inspira, le e ca o muza - izvor infinit. S-au creat capodopere pe acest subiect (Cina cea de Taina, Capela Sixtina si cate si mai cate, nu's eu in stare enumar cat mai multe).

Ce-i drept, seman putin cu Bill Maher, simt ca am avut aceeasi copilarie lipsita de grija dar nelipsita de religie. Si nu, cand o sa imi moara cineva drag din familie n-am sa cred, automat, in cele "Sfinte" din cauza ca am sa cred ca e intrun loc care ii place. Unul fara griji in care fiecare zi e doar o distractie si placere. Varianta pesimista a acestei vieti de dupa moarte e intuneric sau nimic. Si tind sa cred ca pesimismul e mai aproape de realism in acest caz.

M0n0 dragä, iartä-mä, dar vorbesti fix ca o încrucisare între Lenin si tata Floarea de la scara trei.
Mä bucurä oricând o pledoarie asa-zis "ateistä", fiindcä mä ajutä sä mä verific si sä gäsesc argumente noi - dar astept sä aibä o bazä cât de cât solidä, un discurs rational, niste lecturi (fie si întelese pe dos, însä mäcar parcurse). Dar sä-ncepi cu "Nu existä", pentru ca imediat sä aräti cä nici mäcar nu stii cu ce se mänâncä äla de zici tu cä "nu existä" e lejer jignitor (pentru interlocutor, deloc; pentru tine, partial; pentru media de nivel intelectual a speciei, în primul rând).

Dar poate mä însel... Hai sä facem o probä:
Dä-mi un verset din Biblie, o surata din Coran si un paragraf din Bardo Todol între care sä existe o contradictie esentialä, definitorie (atentie, nu e întrebare încuietoare: existä numeroase exemple contoversabile în acest sens - unele transate, altele încä în disputä; sunt curios pe care-l vei alege tu).

Pai uite ca e ciudat...eu nu am citit nici Lenin si nu l-am ascultat nici pe tata Florea de la scara trei. Cum de stiu ce stiu si ei? Nu mi-a bagat nimeni ideile astea in cap, le-am facut eu si totusi suna cu ale altora...

L-am citit pe Eliade, spre exemplu. Am citit Incercarile Labirintului...cartea-interviu care a facut-o cu un francez a carui nume mi se pare prea putin important pentru a-l retine. Omu asta, Eliade, stie toate religiile, stie si hermeneutica si totusi cand e intrebat la finalul cartii despre credinta sa, a crezut ca nu e important de mentionat. Iar eu, daca eram in locul lui si stiam toate religiile si stiam ca toate la baza se focalizeaza pe aceeasi idee e cat se poate de clar sa spun ca sunt toate niste basme, niste idei care sperie copii dar si oamenii care se cred mai presus de Dumnezeu (cred ca de la asta si s-a pornit initial...)

Normal, eu nu ma rezum la "Nu exista" cand vorbesc despre existenta lui dzeu dar prefer sa iau calea opusa si sa ma duc cu stiinta. Prefer BigBangul, prefer evolutia naturala, prefer circumstanta incredibila in care Pamantul s-a pus in locul perfect din Sistemul Solar astfel incat viata sa se nasca. Prefer calea asta pentru a n-o discuta pe cealalta.

Am citit Biblia dar nu am retinut nici un verset din ea, poate pentru ca stiam din start ca e scrisa de oameni care aud voci si au vazut "chestii"...hm...da, am citit-o mai tarziu in viata, nu cand inca puteam sa fiu spalat la creier. Dar daca ar fi sa dau un exemplu din Biblie care mi se pare ca o desfinteaza ca o carte serioasa, demna de luat in serios...cred ca ar fi minunile lui Iisus si cele ale lui Moise...care sunt si cele mai cunoscute. Ca sa nu mai zic de Noe cu barcuta lui care s-a oprit nu pe cel mai inalt munte de pe glob...si numeroasele dovezi ca nu a existat niciodata o inundatie ce a acoperit toata planeta. Sunt multe. Nu dau versete, desi as putea (am o biblie pe aici pe undeva) dar ar insemna ca trisez...

In concluzie, nu stii ce anume contesti.
Simplu, nu?

Contesc o creatie fictiva...o inchipuire, un neant. Cate dovezi imi trebuie sa desfiintez asta? Poate nu contesc Biblia ca o carte moralistica dar o contesc ca o carte ce ne spune de o fiinta ce sta in nori si ne supravegheaza.

Se presupune ca am fi fiinte rationale, trebuie sa gandim mai intai...nu sa dam exemple din carti. Nu?

Contesti ceva ce NU CUNOSTI.
Mai onest ar fi sä spui: "Nu stiu, nu mä bag, nu mi-am putut forma o pärere, mä abtin."
Acum patru ani, venisesi pe forum, nu stiai cinema, dar erai avid sä înveti. O recunosteai cinstit si cu bun-simt. Si, de-atunci, ai învätat... Ti-ai format o culturä cinematograficä amplä si solidä, si un aparat competent de analizä a filmelor. Bravo.
In schimb, la un subiect incomparabil mai complicat, controversat de filosofi, savanti, gânditori, etc., de mii si mii de ani, dintr-o datä "te pricepi!" Asa, din burtä, dupä ureche si almanahe... Mäi sä fie!

Cum sa cunosc ceva nu exista? Mintea mea rationala (asa cred) nu poate sa creada ceva de genu asta...

N-am zis ca am citit Biblia?

In fine...poate imi mai retin din pareri pe topicul asta, dar am sa-l citesc cu interes in continuare....

Nu cunosc dintro data religia, am facuto toata viata la scoala, vorbeam despre ea in pauze cu colegii. Da, mai aveam discutii de genu asta daca credeau ca au disparut complet avand in vedere generatia pitziponco-cocalaristica. Am multi ani la activ vorbind si disecand fiecare vorba a lui dzeu. Aici nici nu aveam unde sa o arata asa dintro data. Topicul asta l-am vazut destul de tarziu... Am mai vorbit insa pe alte forumuri.

Biblia nu se "citeste", bäiete... Nu e un roman.
Biblia se studiazä, se analizeazä, se întelege...
O viatä-ntreagä nu-ti ajunge. Si tu, ce sä vezi, la 20 si ceva de ani - gata, te-ai dumirit! Bravos, natiune!

Asa, nici un raspuns nu e bun decat:

Da, exista Dumnezeu!

Previzibil.

Orice axiomä e previzibilä.

(Apropo, si aberatia cu "Nu existä" e la fel de previzibilä - nu cä ar conta cu ceva.)

Regulile bisericesti sun trase din Biblie. Azi se tine post ca a murit nu stiu care sfant din nu stiu care verset...Azi e nasterea domnului ca presupunem ca a fost intro zi de iarna desi in desert nu e iarna. Daca e sa-l iau pe Dumnezeu ca forta ce impinge viata, forta ce invarte Universul ajungem iar la Big Bang...Big Bangul fiind o explozie a format o forta de inertie infinita (din cauza ca nu exista obstacole sau forte de frecare). Totul poate fi tradus stiintific.

Chiar...o poveste misto despre minunea din desert cu pestele si paine. Iisus strange cei trei pesti si cele doua paini si le pune in cos. Le da mai departe dar toata lumea e jenata sa ia ceva din cos. Asa ca atunci cand vine cosul la ei, ei se prefac ca iau ceva dar de fapt gasesc pe la ei ultimele bucatele de mancare pe care le aveau. La final, cosul se intoarce la Iisus cu acelasi numar de pesti si paini...il intreaba pe un apostol ce s-a intamplat, ii vede pe toti mancand si apostolul zice ca a fost o minune.

Pai na, au ajuns si ei la concluzia ca e naspa sa crezi in prieteni imaginari. N-au mentionat si ei ca nevoia unui adult de un prieten imaginar e cruciala pentru restul existentei sale? Daca maine murim toti, dzeu mai exista? Vezi, merge both ways....

Alea celelalte, tot crestine, imi plac mai mult. Nu se bazeaza pe un egoism al lui dzeu, pe o gelozie asa de nedumnezeiasca pe care o are. Sa aveti un singur Dumnezeu. Stau si ma intreb cum sa-l scriu pe "Dumnezeu"...daca il scriu cu d mare cred in importanta lui. Daca il scriu cu d mic il neg. Aberez si eu...iar...

Normal ca nu, ca doar e Dumnezeu. Trebuie anume sa le faca alambicat pentru ca prostu sa nu le inteleaga. Prostu nu are ce cauta in imparatia lui. Dumnezeu nu salveaza pe oamenii prosti. Cam asta ar trebui sa inteleg eu din prima intrebare.
Bucatile bizare de astronomie si fizica nucleara au fost bagate de om, nu de dzeu...A fi sfios, nu e o caracteristica umana? De ce s-ar comporta dzeu uman? Ne-a facut dupa infatisarea lui...sa zicem, dar si dupa comportamentul lui? Wow...

Am fost agnostic, dar in fiecare zi vad un nou motiv pentru care sa nu cred in doamne-doamne. Si chiar de am 21 de ani, parerea asta nu o mai schimb. O intaresc pe zi ce trece.

Betie de cuvinte, vid de idei. Vacuum.
Greu e sä zici "Nu stiu, nu m-amestec, nu e treaba mea..."
Termini repede, te duci la nani, îti dormi viata, n-ai treabä.
Somn usor, ratiune. Vor veni vremuri mai bune.

@Pitbull...foarte greu. Mai ales pentru mine.

Ce trebuie sa fac ca sa te fac sa intelegi ce spun fara sa zic ca am vid in cap si ca sunt beat...

Si totusi...cum vine chestia cu "sa nu ma bag"...nu sunt locuitor al acestei planete? Nu am fost si eu botezat sub crestinismul ortodox?

Dumnezeule... :))

Nu ma deranjeaza...

Asa e, nu se exclud dar se contopesc poate prea bine in ochii unui credincios al lui Dumnezeu. Sa zicem ca el ar dori sa creada si in evolutie. Multi nici nu stau sa se mai gandeasca la chestii de genu asta. Aceasta noua parte din poveste a fost introdusa dupa ce a fost definitivata Biblia si felul cum este privita creatia in ea.

Cei care au scris cartea se refereau la exact 6 zile lumesti, zile in care a fost creata lumea. Se gandeau la cele lumesti din cauza ca e Dumnezeu si are putere infinita. Il credeau in stare. Acum, convenabil, s-a schimbat interpretarea...nuuu, sunt 6 zile dumnezeiesti, o zi pentru dumnezeu dureaza milioane de ani omenesti...pentru a se contopi cu varianta Big Bangului. Pai nu se face asa. Timp de mai bine de 1700 de ani Biblia a primit sute de interpretari, daca nu mii la diferitele pasaje ale ei. Este o carte a carei poveste parcurge o continua evolutie pentru a tine pasul cu lumea stiintifica tehnologizata care si ea e in continua evolutie. Si sunt multi care vor sa o tina in viata...in frunte cu cei de la Vatican.

Insa un adept al teoriei evolutioniste mai crede dupa si in geneza? Nu stiu...

Päcat... Mie mi-e FOARTE USOR sä spun "Nu stiu, nu mä bag", despre nenumärate domenii importante, si care mä implicä - dar... nu le stäpânesc! (Vezi exemplul, imediat mai jos.)
Pentru început, renuntarea la suficientä si la aerele de falsä certitudine ("am 21 de ani si stiu cä niciodatä nu-mi voi schimba pärerea" - ce ridicol, ce penibil, ce caricaturä a pseudo-respectului de sine, a falsei încrederi în valentele proprii! Päi eu, la 49, stiu bine cä-mi voi mai schimba, ajusta, corecta viziunile si opiniile de nenumärate ori, de-acum încolo - cum e si firesc!), mai mult spirit dubitativ (dubito ergo cogito, etc...), înlocuirea lui "stiu" cu "cred cä", mai multä modestie, mai putinä ignorantä (evident, sincere, nu ostentative), ar face minuni.
Apoi, o încercare de a riposta cu contraargumente logice, legate punctual si coerent de argumentele mele initiale, si bazate pe o culturä solidä - nu cu generalitäti präfuite si superstitioase din arsenalul propagandei politico-ideologice a secolului trecut.
(De fapt, dacä vei reusi vreodatä sä ajungi la nivelul ästa, nici nu va mai fi necesarä discutia - pentru cä va începe sä ti se ridicä singurä ceata de pe ochi si creier; de ASTA ai nevoie, nu sä mä convingi pe mine de ceva; eu sunt doar un om oarecare, iar opiniile mele contazä prea putin...)
Nu sunt locuitor al acestui oras? Nu depind (cu viata!) de buna lui activitate? Si totusi, nu-mi permit sä am "opinii" despre cum functioneazä distribuirea apei, sau a energiei electrice, sau termoficarea... Sunt tufä, clei, lemn-Tänase în privintele astea, la fel ca tine în problemele teologice (deosebirea fiind doar de formä: cä eu nu mä dau cunoscätor). Dacä am ceva de comentat despre luminä, apä sau cäldurä, o fac cu modestia si îndoiala cuvenite, nu mä reped sä dau verdicte, de parcä as sti eu adevärul absolut. (Sau, de pildä, dacä la un moment dat nu curge apa la robinet, mä duce mintea sä zic: "Reparä ästia ceva" sau "E o problemä" - nu ineptii gen "In Bucuresti nu existä apä!")
Oho, si-ncä cum! Nenumärati oameni ai lumii moderne, cu orice nivel de cunostinte si gândire (de la elevi de scoalä pânä la docenti) sunt perfect constienti de deplina compatibilitate dintre cele douä interpretäri, întru totul complementare, ale fenomenului.
Asta-i ca si cum ai zice: "însä un profesor de chimie organicä mai simte dupä si gustul dulce al zahärului?"
In sfârsit! Vezi cä se poate? :)

@Bogdan.Andro:
In citatul dat, ai eliminat, din fraza mea pe care o suspectezi de "atac la persoanä", TOCMAI fragmentul pozitiv care echilibra obiectiv atitudinea, înläturând o asemenea impresie. Päi ce facem aici?

@Bogdan.Andro:
Crezi iar gresit. Si oricum nu crezi, presupui...pentru ca sigur nu esti sigur...
Nu am zis ca e disconcordanta, ba chiar deloc, e contopita perfect. Astfel incat nici una sa nu se anuleze fata de cealalta. La orice subiect un evolutionist are o parere valabila dar si crestinul. Evolutionistul spune ne-am tras din maimute, crestinul spune ne-am tras din tarana. Pentru evolutionist nu merge treaba cu tarana din cauza ca stie ca totul a pornit de la organisme unicelulare...nu de la ceva fara viata care, magic, a primit-o...

Dostoievski a facut ce orice om cu frica de dzeu si moarte ar fi facut. Adevarul putea sa nu fie pe placul sau sa pe placul oricarui om care are planuri privind viata de dupa. Si apoi mai este si intreaga poveste cu păcatele, reguli pentru un joc existential. Cu cat esti mai bun cu atat ai mai multe puncte si ajungi in ceruri, cu cat esti mai rau, nu stii sa joci jocul, cu atat mai mult iti stabilesti pozitia pe la baza ierarhiei. Dar chiar de esti rau ai sansa sa te caiesti deci practic nu conteaza ce fac in timpul vietii atata timp cat iti pare rau la sfarsitul ei.

Toate aceste radacini neurobiologice sunt psihologice si tin tot de frica omului fata de moarte. Atata timp cat exista frica de moarte exista si o preocupare despre viata de apoi din cauza nevoii omului de a trai pentru totdeauna. O nevoie egoista, nefondata in realitate. Cred ca e stiut ca nimeni nu vrea sa moara dar cam toata lumea ajunge la o intelegere asupra acestui fenomen. Moartea in sine nu tine de religie ci de un proces biologic. Totul se bazeaza pe o frica rationala in spatele careia s-au adus argumente pentru a linisti persoana cu aceasta frica.

Care este totusi acel cadru biologic in care toate religiile se reconciliaza?

@Pitbull:
Si mie mi-e sincer usor sa spun ca nu stiu multe despre multe...dar religia nu poate sa fie una din ele din cauza ca imi influenteaza viata, zilnic. E una din acele teme ce necesita gandire analitica si imi place (sa o contrazic dar si sa fiu contrazis). Dar mai mult imi place sa o practic fara sa fii citit prea multe despre ea, de la prea multi scriitori. Prefer sa-mi folosesc capul, logica si rationamentul folosind experiente din viata care imi apartin sau nu. Tu pe de o parte crezi intro dezbatere numai atunci cand toti interlocutorii sunt foarte cititi si cum stim, asa cum si scriitori respectivi aveau frica de moarte sigur credeau in dzeu deci automat vorbeau in cartea respectiva despre existenta lui si aduceau argumente pentru asta. Asa ca decat sa ma las sa-mi fie bagate in cap idei, un om ar trebui mai intai sa gandeasca pe cont propriu si abia apoi sa studieze capul altor mari oameni din istorie.

De obicei eu cand zic "nu stiu" mai pun si un "nu cred"...dar cand ma grabesc sa scriu...

Da, asa e...am preferat sa o spun asa cum o intelege toata lumea...
Normal, problema nu e asa de simpla. Niciodata nu este.

M0n0 - vorbim aceeaşi limbă. :"> :-* >:D<

Da, limba de lemn a lui taica Marx.
In copilärie, mä amuza.
Acum, mä oripileazä. Lemnul a putrezit, si pute - iar zombii si golemurile nu-mi plac decât în filmele horror. In viatä, prefer fiintele vii si normale.

Si crezi ca pe mine nu ma sperie oameni inteligenti si cu carte (multa) care cred intr-o superstitie / fantoma / inchipuire ? Fiintele normale sunt alea care cred in fantezii? Ar trebui sa incepem sa credem si ce ne spune Petre Ispirescu sau fratii Grimm ca exact la hotarul ala dintre real si fictiune se afla tot...si Biblia si povestirile de adormit copiii.

N-am nicio treaba cu Marx si cu ideile lui comuniste. Nu ma intereseaza parerea lui despre religie si nu cred nici in ideile sale politice si sociale. Daca tu vrei sa imi compari gandirea cu a lui, fie, dar te inseli. Eu simt la fel de mult ca orice om, credinta nu ma face sa simt mai mult pentru ceva, orice. Pur si simplu nu ma mai implic emotional in divintati al caror rost l-am gasit mult diminuat in societatea de astazi in care un om ar trebui sa fie in stare sa-si asume responsabilitatea asupra propriilor greseli si neajunsuri, fara a mai fi paranoic. Si sa inteleaga ca vocea din capul lor nu e un spirit, nu e sfantu duh si in nici un caz nu e dzeu, e vocea lor interioara.

Emotiile le impart acolo unde trebuie, familie, prieteni, iubita si oameni in general. Nu tin râcă nimanui, nu fur, nu vorbesc pe la spate, nu ma intereseaza viata altora, etc...si nu ma ghidez dupa reguli "divine" ci dupa felul cum m-au crescut doi oameni. Cu multa dragoste si intelegere...fara drumuri dese la biserica...si chiar de eram la biserica, tin minte de mic eram total derutat de ritualurile robotice, inutile si nici pana acum nu am retinut multe din ele desi acum mi s-ar parea simple de executat. Da, eram foarte mic cand m-au dus ei ultima oara...

Asadar consider ca sunt FOARTE fericit si fara sa cred in dzeu. Si pot spune sincer ca nu am niciun regret si nici nu o sa am, oricat oi avea sa traiesc. Si "slava" mie ca ma pastrez sanatos si cuminte, la fel ca familia mea.

Ei, dacä în fundätura asta ai ajuns, nu pot decât sä-ti plâng de milä.
Case closed. None of my business.

Aici e-aici!
(Sau, altfel spus: abia atunci, fericirea devine autenticä, nu doar iluzorie - ca aia a drogatilor. Apropo, ca sä vezi ironie - Marx zice, cicä: "Religia e opiu pentru popor!" când de fapt e taman vitävercea: ateismul e drogul care te buimäceste cu fantasmagoriile lui superstitioase. Unii ar zice cä Marx era un papagal - fals: era un geniu, dar perfid; a inversat valorile pe deplin constient de ceea ce fäcea - în limbajul de azi: mistificare, intoxicare, manipulare.)
...Tocmai circular nu e, ci mai degrabä spiralat: ciclul metempsihozei merge înainte, pânä la limita maximä de care e capabil individul - ästa fiind si unul dintre scopuri: autocunoasterea (spre näuceala celor care cred cä gata, se cunosc perfect si pe ei însisi, si lumea din jur, si mai mult decât atât.)

Cu alte cuvinte daca ai dus o viata asemanatoare credinciosilor, dar nu ai crezut in el nu poti ajunge in rai sau cum? Chiar daca ai fost o persoana mult mai buna decat majoritatea credinciosilor?

Si ce te face asa sigur ca exista o "cealalta viata"?


Cine zice ca e invers? Pitbull? Cine e Pitbull ca sa il cred eu? De ce ar trebui sa te cred pe tine si nu pe Marx? Cat despre manipulare, nu crezi ca acelasi rationament s-ar putea aplica si celor care sustin inversul?

1) "Rai" e un termen generic, care defineste grosso modo, pe întelesul tuturor, o evolutie pozitivä dupä moartea actualei fiinte fizice. Realitatea e mult mai complexä, nuantatä si bazatä pe diverse variabile - fatä de care, o întrebare ca asta reluatä de tine (si de atâtia altii) e nu gresitä, ci prea otova... Un räspuns non-otova, pe mäsura fondului întrebärii, mi-ar depäsi disponbilitätile de timp/energie/chef proprii mesajelor forumiste. Poate ne vedem la o bere, ceva, si ne däm drumu'...

2) Nu stiu ce-l face pe el, stiu ce mä face pe mine:
Un cumul sistemic de experientä personalä, lecturi, discutii, statisticä, logicä si calcul al probabilitätilor.

...prilej cu care îmi vine în minte un argument clasic:
In nenumärate cazuri, raportul probabilistic dintre "coincidentä" si "divinitate" înclinä net în favoarea celei de-a doua.
Mai clar: nici una nu se poate dovedi; dar sunt pur si simplu prea multe "sincronizäri" care, înscrise strict matematic într-un sistem probabilistic, dau cam asa:
- interventie divinä: 1/1.000.000
- coincidentä: 1/10.000.000.000
(Si nu sunt douä-trei - ci, la rândul lor, prea multe...)

3) Pitbull nu zice, el doar conchide.
Pe bazä de lecturi, experientä de viatä, criterii, discernämânt, si multe altele...
Deci, ignorä persoana lui Pitbull (care conteazä prea putin), orienteazä-te spre cele de mai sus (care nu-s numai ale lui, ci si ale multor altora), si depäseste-l. E si usor, si fascinant, si rentabil - cu investitie minimä: (timp si deschidere) si beneficiu maxim (cunoastere).

A word to the wise:
Personal, dispretuiesc douä categorii de oameni: cei care mä aprobä, si cei care mä contrazic.
Ii respect pe ce-i care-mi räspund: "Bäi... Stiu eu...? :-? Mä mai gândesc..."

Nici unul dintre noi nu poate sti sigur care e realitatea. Sunt atatea lucruri legate de viata pe care nu le putem explica inca (si de obicei ne oprim la explicatia cu "interventia divina" din cauza faptului ca nu suntem capabili pentru a le intelege) incat e aproape imposibil sa intelegem ce se intampla cu noi dupa ce aceasta inceteaza. Desi cea mai banala explicatie, in care cred si eu, ar fi ca nu se intampla nimic, pur si simplu dispare atat trupul, cat si sufletul. Bineinteles ca omul refuza sa creada ca va disparea asa pur si simplu si se gandeste mai linistit la moarte cand stie ca nu se termina acolo.


Uh, probabilitati, cifre, ce frumos! Dar totusi cine si cum a facut acel studiu? Asa la randul meu pot inversa acele cifra si pot sustine contrariul. Ma vei crede?


Ce zici tu e absolut valabil si invers: