|
Dedesubtul limului! :happy:
|
what?
|
SUPERbbbbbbb!! 8)
ma declar, ink o data, fanul 'din umbra' al acestui mic-mare (& roz) geniu poetic numit nightwane... cine nu-l gusta has no taste! a se observa trecerea de la registrul leonardcohenesc, din primele 65% ale poemului, la acela grav, si totusi gingash-poznash, din ult. 4 versuri: un hybris postmodern se desprinde, cvasi-oximoronic, din invocarea - atentie! - cot la cot (or shall i say: sleeve to sleeve?) a figurilor - emblematice ale lui isus & hitler, vazute aici, cu tandra ironie, as fashion gurus... which, in a subtle way, they were! |
lim
(...) lim = lângä lim (aläturea de el) Lim (...) = tot lângä lim (în partea cealaltä) (...) ___ = Deasupra limului (pe lim) lim lim ___ = Dedesubtul limului (sub lim) (...) Acum ai pricipit, dragä? C'etait seulement un calembour, Pour ton poème et pour toujours. |
iaaaa. sa ma pishu pe limite. cah cah. integrale stii sa faci?
|
When Nighty's stihîi gäsouillesquent,
I feel un souffle îngeressque. |
what?
lasa asta, citese si comenteaza poezia :P |
I've commentatärä déj�*.
Du bist heureux, or maybe ba? |
:lol:
si 8) si :happy: -- rethinking habits |
In urma interesantei discutiuni de la:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...=366&start=100 nobletea mä obligä sä vä împärtäsesc acest din primele-mi dadapoeme, compus în clasa cea de-a unspcea, într-o orä de practicä în productie la fabrica de componente de televizoare, împreunä cu un coleg care acum e profesor universitar doctor la facultatea de matematicä din Bucuresti: Iarna la Tananarive De vreme ce azurul lasä ploi Mä-ntreb: spre unde mergem noi? Noian de fulgi plonjând din microcosm, Sälas gäsim în sufletu-mi malgas. Si prin galopul dezechilibrat mintal Feerica torturä-a evadärii Imi strânge-n chelicere strict senzuale Un gând ce explodeazä färä jenä Dar epocal. Sä ne pätrundem de misterul ästui fulg Privit prin prisma triortogonalä A caldarâmului empiric sfâsiat. Ta Na Na Rive! Irump preabahica cetate Concomitent cu dezmembrarea firii, Mä pierd, Mä storc, Mä ning. Liviu Ornea Mihnea Columbeanu 1978, Bucuresti * * * Tananarive Winter And since azul leaves rainings as it were, I wonder: us, we’re going towards where? A crowd of flakes from microcosmos plunging, Haven we find in soul of mine Malgashian. And through the mentally unbalanced full gallop, The eerily fierce torture of escape Clenches in strictly sensual kelytcheres A thought that without qualming does explode But epochally. Let's get instilled by the mistery of the flake here, Seen through the triorthogonnalian prism Of the empirically ripped cobblestones... Ta Na Na Rive...! I do irrump the over-Bacchic citadel Simultaneously with the dismemberment of being... I lose myself... I squash myself... I snow myself... (Translated by Mihnea Columbeanu 09.16.2001, Bucharest) * * * Deci, acum trebuie sä învät la perfectie malgasa neaosä, arhaicä si poeticä, pentru a întregi trilogia poemei, care nu poate exista decât în versiune trilingvä. Dupä aia, pot sä mor. |
Originally Posted by Pitbull:
in acest caz, domnule Pitbull, trebuie aplicata sentinta care spune ca marile placeri trebuie amanate pana cand mor ele insele. astfel incat noi sa putem trai cat mai mult! desi cantitatea nu aduce intotdeauna calitate, nici macar in viata, ci mai repede dilueaza, macar asa vom sti, precum Solon povestea odata, cand, unde si ce a insemnat fericirea, ce ar fi trebuit sa facem incat sa o fi avut (posedat :P) deplin. |
Originally Posted by gionloc:
|
frumos si ma inclin in fata ordinii ce pare a domni la dvs - a regasi chestii scrise long-agoo :D mai asteptam ce urmeaza
|
Pitburg, nu imi place. Daca nu e despre shopping, degeaba.
|
8) :happy: :lol:
|
Am sa ma incumet si eu sa pun o poezie scrisa de mine...de fapt, doua :D
The Saddest Music in The World Sãrutã-ne, Alungã aceste, rãtãcitoare, mult prea Umbre, Ne du departe de valea crucificaþilor Lãcrimãm Lãcrimez Lângã mine aud o inimã de sticlã Cum se sparge Trezeºte-ne Corãbii Pe când lunar se-avântã-n depãrtãri Fãrã ultima ºoaptã ªi mâinile cãzute trist în poalã, ªarpele mã învaþã sã repet dupã el: „ – Aceasta este ora Lupului” Cuvinte pe când În scaune cu rotile sângereazã Sublimul amurg al agoniei noastre... Ascultã! Prin vis ºi albe prafuri Moartea se aude cãlare Sau cioburile Geamului spart A adormit acum, Nu Nu e dreptul tãu sã îl trezeºti Din capãtul lui de lume Unde cu grijã ºi-a închis inima Spune-le ca nu mai existã Nici albii amanþi de la capãtul pãdurii Peste luna prãbuºitã Deºertul naºte nefericite legende În limba ceasurilor demult dispãrute Priveºte... Prin perdele Fantoma ta se vede Miºcându-se trist Senzual Ca lenta sinucidere A unei balerine Nimic nu se salveazã, Zici În pustie statuile Predicã geneza naºterii, Sexualitatea divinã Sau avortul îmbrãcat în mireasã La capãtul seringii se aflã scrisorile de dragoste Epopeea unui prometeu de porþelan Ce a gãsit focul între coapsele Unei femei de lut Pe care pânã ºi dumnezeu a uitat sã o nascã Aminteºte-þi cã noaptea poartã semnul tãcerii ªi visele sunt negre gânduri Ascunse întrun colþ obscur al camerei Felinarele sunt monºtri Atunci când lumina lor te priveºte numai pe tine Demult un înger mi-a ºoptit: „ – Crucea sau pustiul” Între ele se poate sparge un glob de cristal O lume îºi poate schimba cursul Fãrã ca nimanui sã îi pese Iar noi, Suntem mereu delãsãtori În mersul sfidãtor printre amintiri O viaþã ce s-a ni s-a ridicat împotrivã-ne Fiindcã nu am învãþat nimic din ea, O enigmã ce poartã un craniu în capãt, Ca o ultimã capcanã a senzualitãþii Picturile zac mute Nicicând neputând sã alunge Cancerul ce se târãºte în salã Frigul infernal ªi pereþii deun albastru de gheaþã, Fiecare salon se preschimbã-ntrun azil În care nebunii reinventeazã normalitatea Sensul iubirii ºi al urii Înalþã temple Morþii Supreme Cãci numai ei ne mai putem închinã Când am devenit cu adevãrat singuri Acum eu plec Te las cu umbrele tale De improvizatã fericire Cu decepþiile de foileton ªi zeii tãi dezgoliþi ªi aruncaþi în pat Nu mai e nimic ce sã ne acopere Sticla s-a spart A rãmas Oglinda însãºi Paºii albi ai morþii Raful ºi visele zadarnice Suntem doi paralizaþi în acelaºi scaun Condamnaþi Sã nu ne putem apropia unul de celãlalt ªi nici sã nu ne putem despãrþi E aceeaºi poveste de la începutul omenirii Aceeaºi inimã în care ºerpi îºi clocesc ouãle Aceeaºi orã... a Lupului. Das Schlangenei Sã nu uiþi, Ceasul din perete îþi ascultã paºii, Ameninþã fiecare vis, Fiecare literã aplecatã spre iluzoriu – Felinarele tac – Nu mai plouã peste coasta lui Adam - In catedralã, oul de ºarpe þine predici ªi din pantecul femeii ªopârlele iºi poatã cuvântul strivit de rugãciune – Acesta nu mai eºti tu Sau un altul... Nu uita, ceasul din perete e viu, Ca un revolver ascultã bãtãile inimii, Ochii încremeniþi ºi mâinile albe, Într-un pat de carne vie Te-ai învelit cu propriul sânge ªi nu mai plouã peste coasta lui Adam - Felinarele tac Pe strada mâncatã de cancerul preschimbat în adâncul apelor, oul de ºarpe planteazã Pomul Cunoaºterii ªi ochii femeii se cufundã Într-un prelung leºin ªopârlele urlã la Dumnezeu Îi aruncã în geam cu secole de foamete ªi Isuºi scoºi la licitaþie Acesta nu mai eºti tu Sau un altul... Sa nu uiþi, Ceasul din perete are un glas, Un tremur al cãrnii În care toate îºi regãsesc liniºtea Te întorci spre proprii-þi ochi Te prinzi de mânã ºi te scoþi din oglindã Felinarele tac ªi moartea s-a tãiat în coasta lui Adam Picurã rar peste fantoma ta de pe banca rece Oul de ºarpe îl naºte pe Om ªi îl culcã în pântecul Evei ªopârlele naufragiazã peste divina iluzie Acesta nu mai eºti tu ªi nici un altul |
Kaspere, bine c-ai readus topicul la poezie pe bune - de mult asteptam s-o facä cineva! Päi atunci, sä mai pun si eu una:
As vrea Sä fii din nou fäpturä omeneascä, Sä-ti väd în ochii lumina de demult, Ferice iar sä fiu când te ascult, As vrea din nou iubirea sä träiascä. As vrea sä fie sufletul o poartä, Al meu spre tine si al täu în fatä-mi. Vezi-mi tristetea, bucuria-nvatä-mi, In patru mâini tinând aceeasi soartä. As vrea ca fiara urii sä-si ia zborul Sä mi te lase blândä si curatä, Mireasa mea din rai de altä datä, Cu care-am stiut ce dulce-amar e dorul. Dar, vai, cat doar spre un liman himeric. Iubita mea rämas-a o nälucä Si-astept ca altä doamnä sä-mi aducä Un ultim dar: supremul întuneric. 29 septembrie, 1998 h. 23:45-23:58, Bucuresti I wish A human being you to be once more, Your eyes to have the light of long ago, Happy to be when hearing you, sweet so, I wish our love alive as was before. The soul I wish to be a sort of gate, Mine over you and yours in front of me, To learn my sadness, and my joy to see, Four hands together holding the same fate. The beast of hate to fly away I wish, To leave you pure and gentle as the snow, My bride from heaven who made me to know How bitter-sweet the longing is a dish. But, oh, the shore I watch is bare and stark. My most beloved is now only a wraith, And from another lady here I wait A final gift - supreme, eternal dark. Translated, September 2000, Bucharest |
Domnu' Pitbull sa stii ca imi placu poezia ta(am citit numai varianta in romana). Mi-au placut fluenta, modul direct si sinceritatea acesteia.
|
Drept gräiesti, cred cä e una dintre rarele mele poezii, mai degrabä decât versificatii, în termenii sinceritätii de care vorbeai - cäci a iesit cam de la sine, ca singurä cale de descärcare a unor stäri ce atinseserä masa criticä.
Se impune sä rostesc si eu câte ceva despre versurile lu' matale, si-ti multumesc cä m-ai scutit de o dilemä ingratä. Indiscutabil, acolo existä substantä poeticä, fior liric autentic si mijloace stilistice consistente. Poate cä, la o analizä foarte aplecatä pe text, s-ar identifica unele mici imperfectiuni (au existat imagini care mi-au dat o senzatie de soväire), dar nu mä încumet, dintr-un motiv ce-ti face cinste: orice criticä asupra versurilor tale nu poate porni decât de pe pozitia unui exeget, iar eu, oricât de familiarizat cu poezia, nu sunt totusi decât un amator. |
Si daca tot s-a pus si poezie cu rima, am sa pun si eu si ceva cu rima, also.
Corabia neîntoarsã Priveºte! Prelinse-n zori, cum curg tãcute ape ªi scaldã þãrmuri bãtrâne de-aºeptare, Corabia pierdutã în trista depãrtare, Ne-ntoarse vise þese... Strivite printre pleoape Ne-ntoarse vise...trecutul sa-l(e) îngroape Corabia-i pierdutã în trista depãrtare, Ne-ntoase ºi albastrele catarge... Sub miturile-i o lume se-naltã ºi se sparge Un soare când se-ntinde pe hoitul altui soare Unde te-ai dus, când ruga tremurândã A noastrã, sub lumini închise-n reci ecouri Te conjura, întoarce-te din celeste tablouri Prin care ºi-acum lebãda oarbã cântã? Erai de hianct...lunarã nãlucire Printr-o olgindã-n care cuvinte ancestrale – Corabie pierdutã – ecourilor tale Le înãlþau palate, în lunga pribegire Dar sticla-ncet se sparge ºi valsul se destramã Sub ochii-atinºi, profetic, de lipsa de speranþã Poemul pribegirii acum e doar o stanþã Un stigãt sugrumat regatului din ramã ... Priveºte! Prelinse-n zori, cum curg tãcute ape ªi scaldã þãrmuri bãtrâne de-aºeptare, Corabia pierdutã în trista depãrtare, Ne-ntoarse vise þese... Strivite printre pleoape Ne-ntoarse vise...pe veci ca sã ne-ngroape |
am gasit si eu o poezie veeeeke-veke, cred k de prin liceu (we're talking anii 70 here!), i-o dedic lui pitbull - care pastreaza poezii kiar mai veki se pare...
k vorba ceea: nu e om sa nu fi scris o poezie :) n-are titlu, n-are nimic si zice asha: o tipã miºto cu un cîine de rasã trece pe lîngã noi în timp ce stãm la coadã la benzinã chiar în dreptul unui copac femeia ridicã un picior ºi-i spune animalului "e ultima oarã cã-þi mai arãt cum se face pipi!" |
@Kasper
Versul alb ti se leagä mult mai bine (slavä Domnului, cäci e si mai modern, si mai de substantä, si mai dificil!) In formula clasicä, ritmul mai schioapätä, iar rima e mai säräcutä. Din fericire, imaginile poetice si fiorul liric sunt la fel de consistente. @A.L.S. Nu stiam bancul, iar punerea lui în versuri are ceva cärtärescian (nici nu-i de mirare)! Versul meu favorit e al doilea (äla cu benzina!). Päi dacä tot veni vorba de poezii de pe vremea lui Pazvante, uite si cea mai veche atestare documentarä (ar mai fi ele si altele, da' nu se meritä), inspiratä din serile când tata stätea ciuci lângä radio, ascultând Europa Liberä: Pace Räu al tärilor, o, du-te! Hai, iesi din Cehoslovacia, Din Vietnam, tu iesi degrabä Din întreaga noasträ lume! Pace, hai, alungä räul, Si ia-i locul repejor, Sä se-nfunde-odatä häul, Sä porneascä un tractor. Tunurile-n foc sä piarä, Hora sä se-ncingä, hei, Räul sä disparä-odatä, Alungat de porumbei! 1968 Bucuresti Publicatä în revista "Mlädite" a Sc. Gen. 174, cu urmätoarele modificäri: Versul 1.2: "Sä nu-ti mai aud de nume" - adicä, mä-ntelegi, Cehoslovacia...? ;) Versul 2.2: "Vino repede în zbor" |
[quote="Pitbull"@A.L.S.
Nu stiam bancul, iar punerea lui în versuri are ceva cärtärescian (nici nu-i de mirare)! Versul meu favorit e al doilea (äla cu benzina!). quote] pai 'bancu' e tot de la mine, l-am inventat adicatelea, k sa dea bine la fabula absurdisto-suprarealista! n-am 'preluat' nimic - decit 'imaginea' cu coada de la benzina (eh, ce vremuri...) :happy: |
A, deci si matale inventezi bancuri?
Mä rog, poeme, nepoeme, dacä tot suntem la cenaclu, uite si unul inventat de mine cândva (din seria celebrelor bancuri sadice): Vaaai, Bulä, abia ieri ti-am adus surioara de la maternitate, si azi ai si vrut sä vezi ce-are înäuntru? :(( |
:love: 8) :lol:
GE-NIAL!!! n-am fost atit de entuziasmat de la shoppoemele lu nightwane! |
Nightyyyyyyy! :w00t:
Cum e corect, dragä? Shoppoeme, sau shoppopoeme? :? (Sä-l vezi cä zice shoppopoeme - pe cât punem pariu?) ;) |
Poeme Shop-enhaueriene :P
|
Aaaa... asa mai vii de-acasä...! :happy:
Da, da... Asa DA! :hmm: Asa... da. :sleep: |
Da!
DA! DAAA!!! MAI TARE!!! MAI ADANC!!! IOI!!!! |
ceva scris acu vreo 5 ani
Poem naiv Odata credeam ca as putea sa..., Dar acel ceva ce-mi spunea ca... Si-mi amintea ca am destin tragic Datorita acelui fapt Si-am scris ceva,undeva... din care citez:"..." Si ma prabusesc mort pe perna moale Si ma gândesc cum ar fi sa... Si amintesc: "Cândva, Undeva Cineva Spunea ceva...” Închei acum acest testament Singurul capabil sa ma justifice Si incet ma-ndrept catre acel loc U... N... D... E... V... A... |
pst pst, vezi ca e SILENCIO nu SLINECIO.
|
Ouch!:o ...modificat, ms de atentionare.
|
...
|
:sick:
|
.ce zici ma? fade to gay?
|
Originally Posted by HyperX:
In raport cu asta, repet recomandarea dinainte: postati aici numai versuri proprii, sau versuri ale altor poeti doar sub formä de "citate on-topic" (ca exemple în discutia din jurul câte unei poeme), si spuneti întotdeauna ale cui sunt. Dacä vreti pur si simplu sä ne împärtäsiti din poeziile altora care vä sunt dragi, folositi topicul "Lyrics". |
...
|
...
|
Originally Posted by HyperX:
Evident! :) Nu verific nimic, te cred. |
...
|
Dragä, detaliile astea regulamentare nu le stiu, din päcate... Decât sä te îmbrobodesc cu presupuneri, mai bine întreabä-i direct pe cei de la DACIN-SARA. Vezi cä Silver_Boy si-a înregistrat ceva acolo, deci la nevoie ti-ar putea da oarece îndrumäri.
|
Originally Posted by HyperX:
Textul incepe promitator, dar cam atat, deoarece nu evolueaza, din contra, este tras in jos de urmatoarele doua strofe care practic nu exceleaza la nici un capitol. Ritmul scioapata, la fel si rima, pune intrebari, puse si raspu(n)se. tonul este unul infantil. Ultimele doua versuri sunt destul de reusite, dar insuficiente In fine, am sa mai pun si eu un text Cel dispãrut... L-au cãutat prin pãduri, peºteri ºanþuri, chiar L-au cãutat prin baruri ºi biserici, Dar el nu era nicãieri... I-au gãsit însã inima, în visul unei bãtrâne În ea îºi fãcuserã lãcaº femei, copii ºi rãzboinici, Preoþi, zei ºi îngeri, Îl cãutau cu toþii pe el, Sã le mulþumeascã pentru adãpost, Dar el nu a rãspuns – Nimeni nu ºtia cine e, nimeni nu l-a vãzut vreodatã ªtiau doar cã a dispãrut... Aºa deodatã I-au gãsit ºi trupul, scufundat în nisipuri, Un trup fãrã cap, mâini sau picioare, Ca o pâine ce sângera rãnile Cristului fugit de pe cruce L-au înmormântat chiar, într-o înverzitã pãºune Acolo, el, singur, strãin de celalte morminte, De cei ce odatã au fost ºi nimeni nu îi mai ºtie ªi atunci Femei, Copii ªi rãzboinici Preoþi Ingeri ªi zei Au ieºit din inima lui sã îºi caute alt adãpost ªi pe inimã i-au lãsat o cruce, Ca o , din urmã, recunoºtiinþã O cruce albastã de-a lungul unei inimi deschise, Dar el se ridicã atunci: „ – Nu v-am cerut, Într-un mormânt sã mã-nchideþi Deasuprã-mi s’atârne Pustia noapte a unui zeu absent, Nu v-am cerut sã cãutaþi Când nici mãcar nu veþi ºti cine sunt, Dupã cum nici nu v-am cerut sã mã naºteþi Dar m-aþi nãscut, M-aþi cãutat ºi m-aþi gãsit Mi-aþi alungat singurãtatea ªi m-aþi îngopat.. Acum ºi inima-mi vreþi s-o `mpovãraþi Cu sangele unui strain!” |
Hmm...
De la primele versuri, m-am gândit la "Duhovniceascä", de Arghezi - si pe urmä, s-a tot confirmat. Acum nu pot decât sä zic cä-i bunä. Cä, ce-i drept, e si grea, iar pentru o discutie aprofundatä si detaliatä, cu laude concrete si critici pertinente, e nevoie de timp... Ceea ce e foarte bine, nu? |
"in dulcele stil clasic" va spun ca o poeziile "ard" cel mai tare
|
my latest poem. este un obelisc al conditiei umane si o fresca a societatii mizere in care traim. atentie: nu este un poem shop-enhaurian. este un protopoem.
Baga-mi cucu' in papuci Da-mi cu ruju' pe la buci. Mi-a amortit p.ula, Exacerbeaza-mi celulalulasulalulacelula, Mortii ma-sii, p.ula. Sanitarii albi cu ochi rosii mi se par cei mai rezistenti pesti, Cesti. |
cumming after yr wonderful shoppoems, this is such a disappointment, nightwane! :((
in fact, it's really - sorry! - plain shitty. :sick: try to concentrate more; channel yr creative juices better; wait longer... there's a gloryholeous rainbow at the end of the tunnel 4 u 2 :) |
Deci, era si normal sa nu placa. Dar vroiam totusi o schimbare in curentul artistic pe care il practicam inainte. Incearca sa vezi poemul nu ca unul shop-enhauerian ci ca o columna centralis (Sau fovea centralis sau umoare apoasa, ce iti vrea tzutzurelu´tau) al societatii noastre.
|
thank you, mi-am insushit sugestia! o s-o implementez negreshit. 8)
|
Deci, ha ha. Adicatelea bravo asa sa procedezi. Pentru ca da.
|
...
|
| All times are GMT +2. The time now is 17:53. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.