Liviu,

pai primul val de spectatori e format din cinefilii pasionati, aceia care citesc cronicile.
acest val se duce primul la film.
urmeaza valul al doilea, format din cei care aud parerile cinefililor pasionati care deja au vazut filmul.
eu nu i-as include in statistici pe cei pasionati, nu sunt relevanti.
ei sunt nucleul dur al spectatorilor si nu scapa nici o premiera, fie romaneasca, fie straina (in categoria asta intra si snobii, bineinteles, pentru ca e trendy sa te duci la premiera unui film romanesc din noul val).

sper ca nu din cauza asta ai ratat premiera Feliciei...
sau nu esti cinefilul pasionat care te dai p-aici?

dar m-am dat vreun moment cinefil pasionat? :-/
eu sunt doar un scenarist cu diverse angajamente, atata tot.

Eu nu inteleg pina la urma ce reprosati noului val? Ca nu abordeaza subiecte profunde sau ca nu aduce oameni in sala? Pentru ca nu "vorbesc limba" spectatorului? Eu nu sint specialist ca voi, astia care lucrati in domeniu si chiar as vrea sa stiu. De ce-s filme proaste si de ce se inseala criticii?

Sincer cred ca supraaprecezi impactul pe care cronicile il au asupra numarului de spectatori, precum si impactul pe care cinefilii pasionati il au, dar cum nu putem decat presupune, nu exclud ca ai putea avea dreptate, desi ma indoiesc foarte tare.

Cred ca mai degraba lumea se duce la cinema dupa un sinopsis si un trailer sau poate chiar si fara astea, se trezesc cu afisele in fata si se hotarasc in fata cinemaografului.

Acum nu stiu ce sa zic despre faptul ca cinefilii pasionati nu scapa nici o premiera, de exemplu eu ma duc destul de rar la cinema, ce-i drept nici nu am foarte mult timp, dar motivul nu e de fapt timpul, ci faptul ca stiu in cea mai mare parte dinainte ce trebuie evitat si ce mi-ar putea place. Nici in conditiile in care stiu ca filmul e apreciat de critici nu ma duc neaparat (ex fluierul romanesc). Probabil cel mai mult se duc persoanele cu bani, cei care chiar isi permit, atat financiar cat si din punctul de vedere al timpului liber, sa incerce orice film. Astia pot intr-adevar influenta, dar in ciuda faptului ca poate vad multe filme, nu poti spune ca e un public "specialist". Stiu si eu cum eram pe la 14-15 ani cand vedeam foarte multe filme, dar majoritatea erau proaste, mediocre si din cand in cand se mai strecura, fara sa realizez, cate un film foarte bun sau de exceptie.

eu gasesc un motiv foarte uman.
criticii scriu cum scriu pentru ca sunt tributari spiritului de gashca, tipic romanesc.
hai sa-i luam, absolut intamplator, pe pit si cristi puiu.
pai daca cristi puiu vine la un seminar condus de pit, credeti ca acesta din urma il va desfiinta pe puiu in cronicile sale? Nu.

relatii de acest gen se regasesc intre alti critici si alti regizori.
la noi e o intreaga cumetrie intre noul val al regizorilor si noul val al criticilor.
asta ar fi o prima problema: criticii aciuiati pe langa regizorii tineri, care, habar n-am de ce, incearca sa intre in gratiile acestora.

n-avem un critic independent, fara mama, fara tata, pe care sa-l doara fix in cot daca il supara pe cristi mungiu, pe muntean sau radulescu.

asta cu profunzimea subiectului e discutabila. profund sau superficial, sa fie nene un subiect incitant si pentru minte si pentru ochi, asa cred eu..
buba este la prezenta...
cel putin asta-i oful lui keep de vreo doua-trei zile incoace. si, bineinteles, i-a picat pe "saraca Felicia".

deci, keepy, trebuie sa fii "pornit rau" ca sa scrii asemenea aberatii.

Daca m-ai intrebat cumva si pe mine, repet: nu am absolut nimic impotriva 'noului val", ba chiar din contra!!! Eu sunt deranjat de elogiile acelea exagerate ale criticilor, de unele comparatii ridicole pe care le fac niste oameni a caror activitate nici macar nu solicita atatea resurse cate le sunt necesare creatorilor de film. Cei mai multi dintre cineastii vizati au insa indeajuns de mult bun simt incat sa zambeasca jenati in astfel de situatii. Din fericire. ;)

Stiu încä de pe vremea räposatului pupin... (si nu numai "pupi"), pe care l-am zburätäcit de-aici cu coada-ntre picioare, acest clasic obicei: acuzä-i pe altii de propriile tale frusträri, näravuri si obsesii.
Pentru cei pe care-i intereseazä cu adevärat: Cristi Puiu m-a läsat paf cu "M.D.L.". La vremea aia, nici nu stiam cum aräta la fatä. Si nu stiam nici cä peste câtiva ani îmi voi relua cursurile.
In schimb, Grid Modorcea mi-e un prieten drag. Da, mi-este. Si-l bag în mä-sa färä sä clipesc, pentru porcäriile pe care le scrie în "Tricolorul". I-o spun si în fatä, când ne vedem - iar el räspunde: "Dragul meu, douä pensii sunt mai mult decât una."
Si e doar primul exemplu care-mi vine-n minte: mai am destui prieteni, sau oameni de care mä leagä datorii de loialitate, dar în raport cu care nu fac nici cel mai mic compromis moral. Inclusiv în cinema. Ajunge doar sä spun de doi veterani cärora le datorez realmente TOTUL (si care chiar si acum, în prezent, continuä sä mä ajute cu lucruri importante - sau sä mä invite la câte-o bäutä prelungitä, de suflet) - ceea ce nu mä împiedicä, atunci când e cazul, sä spun adevärul despre filmuletele lor penibile.
Dar, desigur, ca sä poti concepe asta, trebuie sä fii tu însuti obiectiv si moral.
Asa cä nu mä mirä dacä denigratorul unor valori, în lipsä de argumente, ajunge sä zicä despre mine cä le sustin din interes. Mä astept si sä mä facä ungur, evreu, mason, comunist, homosexual, lesbian baptist, tigru siberian, insulitä polinezianä, sau surubelnitä în cruce cu mâner de ebonitä maro.
Când nu-i cap... vai de topicuri!

pit,

nu e vorba de interes, ci de o anumita politete care te impiedica sa spui adevarul verde-n fata.
inteleg asta cand e vorba de prieteni, dar cand e vorba de meserie, de raportul critic - regizor, nu trebuie sa mai functioneze.

Reiau:
Completez:
Inträ în ecuatie si TACEREA.
Printre apropiatii mei se numärä destui pe care i-as räni, spunând adevärul despre ei.
Asa cä... TAC MALC.
Mä fac cä plouä.
Dar nu laud de complezentä.
Când laud, o fac 100% din convingere.
Pricipit?
(Nu crez.)

Bine, dar filmele astea sint laudate si de critica internationala. Aia ce interes au?:-/

citeste, de pilda, cronica scrisa de Pit pe topicul "Les Herbes Folles", de la "Acum pe ecrane".
sunt convins ca e o cronica 100% obiectiva.
vei vedea ca descalifica filmul lui Resnais.
in acelasi timp, cronicile internationale sunt rasunatoare, fiind incluse cu titluri de-o schioapa in trailerul filmului, disponibil tot aici, pe Cinemagia.

avand in vedere ca Pit n-avea motiv sa fie subiectiv, inlin sa cred ca cei de la Variety & co au fost mult prea generosi in aprecieri.
cu alte cuvinte, i-au facut un cadou lui Resnais, ca sa nu-si amarasca sufletul la batranete.
deci, mai poti crede in obiectivitatea lor, din moment ce pot ridica in slavi un film in care, cu siguranta, nu cred?

Dar nu vad de ce n-ar fi obiectivi in cazul unui film romanesc. Doresc sa incurajeze noul val sau care ar fi motivul?

iata un articol trecut cu vederea, bineinteles, de apologetii "noului val"
l-am gasit acum, si veti vedea ca vorbeste si de spectatorii care, pana una, alta, aduc bani cinematografiei romanesti.

http://www.ftr.ro/producatorul-lui-c...nesc-40459.php

Producătorul lui Caranfil şterge pe jos cu „Noul Val” românesc

Invitat la Cluj în cadrul Galactoria 2010, producătorul Cristian Comeagă a acuzat sistemul cinematografic autohton că a reinstituit „Cîntarea României”. Acesta a catalogat ca fiind deosebit de gravă reinstituirea, într-o formă foarte perversă, „mai evoluată şi mai controlată”, a simptomelor celebrelor manifestări din perioada comunistă, cu atît mai mult cu cît nimeni nu vorbeşte despre asta. „Cîntarea României a fost inventată pentru a stimula talentele, numai că a ajuns să proclame valori care nu erau valori, care nu aveau nici tehnică, nici artă, astfel că, într-un timp scurt, s-a ajuns la degradarea sistemelor de valori. La fel, filmul românesc a ajuns într-o formă aberantă, în care profesionalismul a fost înăbuşit”, a declarat Comeagă în cadrul unei conferinţe susţinute azi în faţa studenţilor Facultăţii de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeş-Bolyai”.

„Felia de viaţă” naşte plictiseală, nu tensiune

Producătorul filmelor „Asfalt Tango” şi „Restul e tăcere”, regizate de Nae Caranfil, a mai spus că mai grav, în sensul consecinţelor imediate, e faptul că s-a redescoperit realismul, naturalismul şi minimalismul pentru a demonstra că filmul se poate face şi fără mijloace, deci fără tehnică. „Orice actor e capabil să tacă între 10 şi 50 de minute cu ochii în tavan, filozofic, altminteri. Regizorul nu trebuie să ştie decît să spună motor, pentru că toată lumea în jur îşi face singură treaba. Cum poţi să dai un premiu pentru montaj unui film ca «Poliţist, adjectiv» (foto - n.r.), cînd sînt doar şapte-opt cadre?”, s-a indignat producătorul. Comeagă a comparat racordul tinerilor regizori la ilustrarea unor „felii de viaţă” cu cineaşti din perioada comunistă, ca Mircea Veroiu, Dan Piţa sau Mircea Daneliuc. „Singura diferenţă e că, atunci, dincolo de felia de viaţă, era vorba despre transfigurare, care face această simplă diferenţiere între artă şi reportaj. Filmul nu e o manifestare în sine, ci un spectacol, iar veridicul, verosimilul înseamnă total altceva decît felia de viaţă. S-a tot vorbit de tensiunea acestor filme, dar un cadru foarte lung, în care cineva doar stă pe după stîlp şi nimeni nu-l bagă în seamă nu naşte tensiune, naşte plictiseală. Vrem realism? Duceţi-vă la «Croaziera», la «Faleze de nisip». Acolo sînt actori care chiar joacă, regizori care chiar creează un univers”, consideră Cristian Comeagă.

Spectatorul, absent din „Noul Val”

Acesta a acccentuat faptul că „falanga minimalistă” reprezintă o lume foarte bine gîndită, iar filmele pe care le fac regizori precum Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu sau Cristi Puiu sînt gîndite cu predilecţie pentru festivaluri. „Nu e nimic peiorativ sau de condamnat în asta. Dar Nae Caranfil, de pildă, face filme pentru spectator. Caranfil e cvasi-unic, pentru că încearcă să împace şi capra şi varza, încearcă să demonstreze că e posibil să faci un film care să aibă valoarea unei exprimări artistice şi să placă, să poată umple sala. Din punctul meu de vedere, condiţia de bază pentru un film e să aduci un spectator la el şi, la sfîrşitul filmului, acesta să iasă mulţumit din sală. Restul, discuţiile despre valoare artistică şi aşa mai departe, vin abia după aceea. Din păcate, faţă de ce se întîmplă, nimeni nu mai are o poziţie critică, analitică. Mi se pare tragic că toată lumea vorbeşte la unison, ca toată această chestie să fie tratată ca o genialitate, iar ce nu este la fel să fie tratat ca un gunoi”, a afirmat Comeagă.

Premii ştiute dinainte

Producătorul s-a arătat surprins şi de cît de unitar gîndesc înşişi tinerii regizori, declarîndu-se împotriva oricărui alt punct de vedere. Acesta şi-a amintit de perioada în care, acum cîţiva ani, a fost preşedinte al juriului la Festivalul DaKino şi, încercînd să discute cu regizorul Corneliu Porumboiu despre filmele din competiţie, acesta i-ar fi replicat că el s-a dus la festival doar pentru a-i da premiu lui Radu Jude. „A cataloga drept non-artistic tot ce nu este în acest fel... E cel mai periculos. Vorbesc despre un minicultism, adică despre o combinaţie între ce se afirmă vulgar cu scuza că ar fi minimalism şi proletcultism. N-am nimic cu acest fel de a face cinema, dar ce e îngrozitor şi trebuie respins e totalitarismul şi autoritatea cu care se impune cizma”, a spus producătorul lui Caranfil. Cristian Comeagă a mărturisit că există şi filme cu adevărat minimaliste, care ştiu să exploateze emoţia: „Eu, cînd vreau să fluier, fluier”, al lui Florin Şerban, dar şi „4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile”, al lui Mungiu.

„E foarte important de văzut ce se va întîmpla mai departe, cum vor evolua. Cum va arăta următorul film al lui Porumboiu? Al lui Puiu? Al lui Mungiu?. Dincolo de trend, după un film ca «Poliţist, adjectiv», ce urmează?”, a încheiat producătorul

http://www.rottentomatoes.com/m/herbes_folles/

Nu-mi par a fi chiar asa rasunatoare, doar intr-o anumita masura. Daca tot faci o afirmatie macar o mica documentare inainte, nu ca ai vazut in trailer sau pe afis, ca daca e dupa astea la orice aberatie se gaseste cate un critic sa spuna o prostie...

uita-te la trailerul filmului.
e aici, pe cinemagia.

keep, e de ajuns un singur critic sa spuna ceva pozitiv despre film, iar cei care il promoveaza exact de acel lucru se vor folosi, ca doar nu o sa puna criticile negative. De aceea ce vezi in trailer sau pe afis poate fi total irelevant. Eu ti-am dat site-ul respectiv pentru ca acolo nu e vorba de o parere ratacita...

LE: Acum sa nu se inteleaga ca-mi dau cu parerea despre filmul lui Resnais pe care nici nu l-am vazut de altfel. Eu doar am vrut sa arat ca nu sunt atat de favorabile cronicile precum le vezi intr-un trailer...

Liviu,
daca nu existau acele cronici, producatorii n-aveau ce pune in trailer.
si sunt din Variety, din New York Times, din Time, etc., nu din reviste obscure.

iata-le:

Ravishing!
Beautiful!
Hallucinatory!
Sublime!
Psychodrama, sex farce, tragedy, comedy: Alain Resnais’s masterpiece is all of this things and more!
A boisterous breath of new invention….A hugely entertainment story….
Wow! The most unexpected, out of the blue surprise!
Delightful!
A lucid, luxuriant dream!
A constant, confounding delight…you should see the movie…

-----

ti se par putine, nesemnificative?

Am fäcut armata cu Cristian Comeagä.
Si patru ani de facultate.
Iti multumesc, Keep, pentru acest articol care-l aratä asa cum este:

Un jeg.
Un porc, lingäu, lichea, mincinos, arogant, nevertebrat.
O curvä, o cocotä masculinä.
In armatä, în primele luni, se gudura pe lângä apevisti si politruci (pe-atunci, erau totuna).
In ultimele luni, pe aceiasi, îi lua la mistouri grobiene cu o nesimtire totalä.
As putea povesti aici tone despre acest poltron oportunist, dar as deveni off-topic.
Nici în I.A.T.C. nu s-a codit.
Intamplarea a fäcut sä intre pe felie cu C.N.C.-ul actual - asa cä-i înjurä pe Mungiu, Puiu, & Co.
Era la fel de posibil sä pice taman invers - nici n-ar fi clipit.
La fel a primit bani si pentru filmele lui Nae. OK, "scopul scuzä mijloacele" - dar pe Comeagä nici Sfântul Duh nu-l va scuza vreodatä.
Comeagä...?
O, da!!! :-&
(Räu au fäcut sustinätorii noului val cä i-au trecut cu vederea dejectiile! Pentru cine-l cunoaste pe "Kiki" Comeagä, voma aia era mai mult decât elocventä!)

Keepy, ce puii mei, mai informeazä-te si tu despre oameni, cä uite, IAR te faci de râs! :">
Un simplu goagäl nu-i de-ajuns... Unele date încä n-au ajuns pe net.

dar sa-l lasam pe Resnais.
a fost doar un exemplu despre cum pot criticii de film sa laude doar din complezenta, doar pentru ca au de-a face cu un nume "mare".

sa revenim la ce spune producatorul lui nae caranfil.
sau e si el "un frustrat" pe care nu trebuie sa-l bagam in seama?

pai Pit,
are vreun motiv Comeaga sa "mature pe jos" cu minimalistii?
dincolo de trecutul sau, greseste in ceea ce spune?

Am si räspuns! :D
Nu e un "frustrat", E O COCOTA MASCULINA! :-&
(Vezi mai sus.)

Evident cä greseste - dar nu la modul evident, fiindcä prost nu e, ci doar lipsit COMPLET de caracter ceea ce-l face cu atât mai periculos: e o canalie desteaptä.
Motivele lui de a fi antiminimalist le-am expus în mesaj: slugärnicia pe lângä mafia dinozaurian-cenecistä.
La obiect: manipuleazä valorile, scoate ideile din context, trunchiazä conceptele, etc.
Manipulare clasicä. Naivii (cum zicea RVN) ca tine, picä în plasä ca obletii.

bine, cum spune cineva adevarul, e porc, cocota, lichea, etc, etc....:|

Eu ce am zis am zis ca sa poti vedea ca sunt alti critici care mai echilibreaza balanta. De exemplu compara cronicele filmului lui Resnais cu asta sau asta. Si acum nu mai e vorba de Resnais, un "mare" al cinematografiei mondiale, ci niste necunoscuti din Romania. Aici n-au nici un interes...

Cat despre persoanele care critica noul val bine fac atat timp cat o fac in mod corect, cuvantul "frustrat" fiind nelalocul lui aici, desi dupa indarjirea lui Pibull as zice ca nu e de aceeasi parere cu mine :))

Nu nu - nu "adevärul", ci MINCIUNA la care ai aderat tu. Evident cä pentru mincinosi (si... "naivi"), minciuna poate trece drept adevär.
(Apropo, în 1979 nu erau nici minimalisti, nici C.N.C.-isti; era doar C.C. al P.C.R., U.T.C., Tovaräsulnicolaeceausescu si Tovaräsaelenaceausescu, Secu, si ore de învätämânt politic în unitate... doar atât... si multe altele... si doar atât... Si-n 1980-1984, erau doar... Da' lasä, ce rost are sä-mi pierd vremea... Tu esti genul de orb care nu vede fiindcä nu vrea sä vadä.)

Atata timp cat nu aduci argumente impotriva celor spuse de Comeaga, poti face galagie si deturna subiectul la nesfarsit, degeaba!
Am vazut care e tactica ta diversionista.
Ok, eu ma fac de ras, Comeaga e un porc, dar contrazi-l in ceea ce spune!

Nu meritä efortul.
Sä repet pentru a suta oarä argumentele pe cre le-am tot adus, în ultimii ani, ultimele luni, ultimele topicuri, când tu esti complet impermeabil la logicä, o tii una si bunä, cu ura ta nemotivatä la adresa filmului românesc actual si dorul dupä un film românesc de consum util, da - dar tangibil abia într-un viitor îndepärtat? Tu vrei o aberatie - pe variante:
a) Sau sä se nascä spontan filmul de consum românesc; färä scoalä, färä profesori, färä traditie, färä fermentul fecund si inspirator unui film de continut prealabil - ci doar asa, instantaneu, biblic: "Sä fie luminä!"
b) Sau cineastii de continut sä renunte la modul de creatie pe care-l simt, si care aduce dacä nu succes de box-office, mäcar succes de criticä (internä si internationalä - inclusiv premii, prestigiu, respecvt pentru arta româneascä) si fie sä treacä brusc la pistruiati, bedeuri sau comisari (genuri care le sunt sträine), fie sä se lase de meserie. (Ori sä lucreze în continuare, dar neläudati de criticä, la ordinul Märiei Tale: "Mie ästia nu-mi plac, asa cä nu-i mai läudati, cä de nu, zic de voi cä sunteti pupincuristi si aplaudaci, pe forumul Cinemagia!" Si ei: "Da, sä träiti!")
Multumesc, da' mi s-a acrit.

Comeaga spune ca
„Orice actor e capabil să tacă între 10 şi 50 de minute cu ochii în tavan, filozofic, altminteri. <font color="Red">Regizorul nu trebuie să ştie decît să spună motor, pentru că toată lumea în jur îşi face singură treaba.

daca ii dai dreptate lui Comeaga si pentru tine la asta se reduc MDL, Aurora, 432, Politist (mie nu mi-a placut din motive care tin de constructia narativa a peliculei), AFSNF sau Hirtia, atunci n-are sens sa isi mai bata cineva capul cu povestile pe care le aduci aici :)

Gionloc,

eu am subliniat acolo niste pasaje.
alea as vrea sa fie contrazise, argumentat.

Sä le contrazicä argumentat cineva care mai are resurse de luptä cu morile de vânt.
Deceptiile din ultima vreme m-au lehämitit de exercitiile de futilitate.

Pit,

ai un stil aparte de a te eschiva.
ce tot ii tragi cu "ura" mea fata de noul val?
pai are dreptate Comeaga cand spune ca toti cei care critica minimalismul sunt tratati ca niste dusmani de clasa.

"Din păcate, faţă de ce se întîmplă, nimeni nu mai are o poziţie critică, analitică. Mi se pare tragic că toată lumea vorbeşte la unison, ca toată această chestie să fie tratată ca o genialitate, iar ce nu este la fel să fie tratat ca un gunoi”

Bine mäcar cä mä eschivez în stilul meu aparte, si nu într-un stil banal.
In locul täu, mi-ar fi rusine sä väd cä descurajez fostii interlocutori, care cândva aveau încredere si bunävointä si räbdare, si acum întorc spatele, scârbiti si plictisiti.

adevaru-i ca n-am niciun chef sa scriu juma de ceas-un ceas ca sa arat de ce noul val e valoros (chiar daca nu toate filmele sint de nota zece), sa arat ca, intr-adevar, proba de microfon ii un film bun si ca asta nu inseamna ca filmele actuale is proaste si asa mai departe. mai bine ma duc sa ma uit la un film ;)

nu spun asta cu condescendenta, deloc: dar, asa, ca exercitiu, alege niste oameni carora ai fi tentat sa le dai credit in ceea ce scriu. urmareste cronicile care trateaza filme construite intr-un acelasi stil - realist, sa spunem. vezi ca in ele propun o serie de judecati dupa care apreciaza unele filme si, poate, resping altele (din aceeasi zona conceptuala). daca nu ti se par justificate argumentele lor, ok, vino tu cu alte judecati estetico-filosofice si darima-le demersurile. jos palaria pentru asa ceva! pe asa discutii merita sa stai zile intregi.

in rest, nu cere nimanui sa combata opinii care pleaca de la presupozitia ca un regizor actual - porumboiu, puiu, muntean sau care o fi - tre doar sa stie sa spuna motor!

n-are rost.
ma simt ca in fata biroului organizatiei de baza, acuzat ca subminez oranduirea sociala prin opiniile mele.
aceleasi tehnici totalitaro-securistice, de genul "n-ai voie sa vorbesti", "de ce urasti regimul, tovarase?", de ce faci opinie separata de marea masa a oamenilor muncii din cinematografie?", "ce ai dumneata cu tovarasii regizori?", "de ce lipsesti de la spectacolele muzical-coregrafice inchinate tovarasilor regizori?", "incerci cumva sa faci prozeliti contra tovarasilor regizori?", "militezi impotriva regimului minimalist?", "indraznesti sa ne contrazici?", "esti cam palid la fata, s-ar putea sa fii bolnav, tovarase, de ce nu te duci sa odihnesti?", "ce pregatire ai dumneata, tovarase, ca sa vorbesti despre minimalism?", etc. etc. etc.

Literaturä.

Minimalismul e singurul care a dat rezultate, a pus pe harta filmul romanesc. Am impresia ca toata aceasta cruciada gratuita impotriva criticilor este motivata de cronicile umilitoare receptionate de ho ho ho, pe care tu incerci sa le plasezi intr-un context subiectiv, ca sa iti autovalidezi efortul. Draga keep, nu e frumos din partea ta sa lovesti orbeste in stinga si-n dreapta ca sa te razbuni. Razboiul cu turcii s-a cam terminat. Nu sunt un admirator al minimalismului, ba din contra, dar ce s-a facut in materie de film comercial la noi este execrabil.

dansatorule,

ma bucur ca ai un mesaj echilibrat.
ok, sa lamurim niste lucruri.

- in primul rand, nu m-au preocupat cronicile la "Ho, ho, ho". Am aflat de aceste cronici prin grija halebardului (un fost "amic" de pe forum), care scotocea dupa tot ce era negativ pe net vizavi de acest film. Nu m-au afectat in asa masura incat sa ma faca sa ies cu kalashnikovul pe forum si sa impusc pe toata lumea:). Deci, legatura dintre parerile mele despre filmele minimalismului sterp si cronicile la "Ho, ho, ho" nu exista. E un film de televiziune, care a avut succes si in cinema. Chiar sunt multumit.
- ceea ce sustin eu e ca minimalismul impinge la faliment cinematografia romaneasca. La un faliment efectiv, palpabil, pur financiar. Prin "Felicia...." s-a incercat o intrare in sfera filmului de public, dar a fost un esec. De aia am tot subliniat numarul scazut de spectatori si caderea foarte abrupta a incasarilor dupa doar trei saptamani de difuzare. E un semnal de alarma.
Pai daca cel mai bun scenarist al momentului rateaza intalnirea cu publicul larg, la ce ne mai putem astepta de la ceilalti? Si nimeni nu vrea sa vada aceasta realitate. Nimeni dintre critici. Am mai vazut un titlu pe undeva, ieri, ceva de genul "Razvan Radulescu, magistral". E prea mult. E jenant de mult. Cand aduni abia 2.000 de oameni in trei saptamani nu prea poti vorbi de "magistral". Aceste excese rupte de realitate imi sar in ochi si ma fac sa "simt enorm si sa vaz monstruos".
- un alt lucru care ma deranjeaza e talibanismul sustinatorilor minimalismului. Dupa cum s-a vazut si mai sus, dar si in alte ocazii, pur si simplu nu poti avea un dialog cu ei. Daca Cristian Comeaga isi expune un punct de vedere vizavi de o stare de lucruri, vine Pit si spune ca e un porc. De parca ne-ar interesa daca acest Comeaga face suta de metri sub 12 secunde sau merge la biserica in fiecare duminica. Nu, vorbim de un producator important al unui regizor important. E un om din sistem care cu siguranta are mai multe informatii decat noi si o perceptie mult mai clara despre breasla. Dar, vezi, daca a facut un pas in afara cercului de aplaudaci, e taxat imediat, intr-un mod extrem de agresiv.
- nu neg rolul pe care l-au jucat minimalistii in emanciparea cinematografiei romanesti. Am apreciat si apreciez filme precum "A fost sau n-a fost", "432", "Amintiri din Epoca de Aur". M-am intalnit cu Tudor Giurgiu la Iasi, intr-o seara cand a fost prezentat "Legaturi bolnavicioase" in fata a 900 de studenti care au facut o sala arhiplina la cinema Victoria. Era o atmosfera absolut formidabila. Cunosc o parte din regizorii noului val, pe Cristi Mungiu il stiu de 7 ani. Sunt baieti foarte inteligenti, cu bun simt, talentati. Dar se petrece ceva ciudat: individual, toti sunt ok, dar cand ii iei ca intreg, ca "nou val", isi pierd identitatea si formeaza o casta aroganta. Si cred ca aceasta perceptie vine din cauza elogiilor excesive cu care criticii au alimentat publicul. Bine a spus Judex pe undeva ca regizorii acestia de multe ori zambesc jenati de omagiile cronicarilor. Asa si este. Critica i-a transformat in vedete, fara voia lor. Critica a plusat, a supraevaluat. Pe undeva, e firesc. Un cronicar/ziarist se simte bine asociat cu numele unei vedete. Numai ca excesul asta dauneaza grav sanatatii cinematografiei romanesti. Pentru ca foarte putini critici si-au pus intrebarea: ce va urma dupa minimalism? se poate continua cu sali goale si filme de festival? e sanatos acest lucru pentru viitorul cinematografiei?

Si daca rateaza intilnirea cu publicul larg inseamna ca e un scenarist prost sau ca respectivul public e needucat? Ceea ce vrei tu keep e un fel de prostituare a minimalistilor, sa zic asa. Adica, lasati naibii la o parte artificiile artistice si oferiti ceva care sa aduca bani. Sa-i lasam mai bine in liga lor, sa faca in continuare ceea ce stiu mai bine sa faca - daca e arta sau nu, e la latitudinea fiecaruia sa decida pina la urma - si sa speram ca vor exista si oameni care se vor face intelesi marelui public, oferind, in acelasi timp, si un pic de valoare. Caranfil incearca marea cu degetul, dar e singurul deocamdata... Poate mai apar si altii...

Nu, nu, nu spun asta! E doar o realitate, o stare de fapt. Inseamna ca nu se pliaza pe gustul publicului. Nu exista doar extremele scenarist prost - public needucat.
Si apoi, a face filme de mare audienta nu inseamna a te prostitua!

Ok, minimalistii isi vor urma cursul. Vor face filme de arta, fara spectatori. Insa asta e o intreprindere neprofitabila pentru producatori. Mai ales pentru stat, care contribuie cu 40-50% din bugetul filmului.
E un paradox: pe de o parte, vrem ca salile de cinema sa nu dispara, dar, pe de alta parte, nici nu furnizam materia prima pentru ca aceste sali sa aiba ce "mesteca". Statul plateste un producator sa faca o marfa care nu se vinde. Dar acelasi stat e acuzat de producatori ca ii dispar salile de cinema si n-au unde sa-si difuzeze filmele.

Mai e o chestie. Mare parte dintre regizorii minimalisti sunt si producatori. Macar in calitatea asta ar trebui sa incurajeze productia de filme cu succes la public.

nu neaparat. concurenta e acerba.
keep, uita-te macar cateva secunde la reclama care se face la Eclipse, numai aici, pe site...
cum sa se plieze un film romanesc pe gustul publicului, cand productiile astea fantasmagorice aduse de pe ocean, ne intoxica privirea cu reclame agresive?

compartiv cu asta: ce reclama s-a facut Feliciei? ca tot e cazul tau preferat...

rvn,

a existat un trailer.
ce puteai vedea interesant in trailerul filmului?
a fost vreo secventa care sa te "agate", sa te faca sa-ti spui "uau, uite un film bun, trebuie sa-l vad!"?
si ce sa spuna intr-o reclama la Felicia? nu stiu, uite, Pit, care a vazut filmul, ar putea sa dea o idee de promo, in trei fraze, in masura sa atraga publicul.

Filme precum Eclipse - turnate dupa carti usurele DAR captivante - au un public tinta bine destinat. Plus ca Eclipse continua o traditie a unui gen de filme dintotdeauna comercial, cu vampiri, numai ca de data asta, chiar e filmat original si contine chestii ce alte filme cu vampiri n-aveau (a se cauta cronica pitbulliana la Amurg).
Felicia...cui este destinat? Care-i samburele comercial? Ce aduce nou?

din cite stiu eu cnc nu ofera granturi, ofera sume de bani care trebuie restituite in masura in care casa de productie/autorul doreste ca drepturile de proprietate asupra peliculei sa ramina in curtea sa.

daca banii oferiti de cnc nu sint restituiti in zece ani, filmul ramine in proprietatea cnc.
acum, uita-te in contabilitatea cnc si vezi cite filme - si ce filme - au restituit cnc-ului suma imprumutata! probabil ca acelea sint cele mai de succes filme romanesti (din moment ce au restituit suma). banii i-au adus de afara, in mare masura, unde societatea e mult mai stabila ca nivel de trai si unde publicul iubitor de filme intense si polisemantice ajunge mai usor la cinema. un public care, in acelasi timp, s-ar putea sa fie cu adevarat pretentios, cu un standard al calitatii bine definit. astfel, filmele in cauza s-ar putea sa fie si cele mai bune filme romanesti - cel putin din ultimii douazeci de ani.

o intrebare ar fi de ce sponsorizeaza cnc filme care nu vor restitui niciodata banii imprumutati si care n-au nicio valoare artistica ori comerciala (logodnici, pacala &co), filme care vor ramine in patrimoniul cnc si vor aduce fix 0 lei de pe urma folosirii lor? daca oferi bani unor proiecte/producatori care au restituit banii imprumutati in trecut ai o minima garantie ca s-ar putea sa se intimple si in acest caz la fel, ceea ce inseamna ca tu, ca institutie (cnc), ai si mai multi bani pe care sa-i implici in productia de film.

apoi, nu stiu ce te tot agiti cu filme de arta fara spectatori (in romania)! dintre toate filmele romanesti, oricum astea au avut cel mai mare numar de spectatori (432 si MDL).

asta ziceam si eu: nimic. chiar nimic nu s-a facut in sensul promovarii insistente a filmului.
in schimb, Eclipse, are parte de ditamai reclama iar filmul e un mare, mare fisss!
si in alta ordine de idei: Pit nu e promoter, el e critic. de reclama se ocupa oameni pregatiti pentru asa ceva, care stiu sa vanda si scoata bani si din piatra seaca daca vor.

ori 0 lei, ori 1.000 de dolari adusi inapoi (din incasarile Feliciei, de pilda), tot nimic inseamna fata de cei 300-400.000 de euro cu care CNC contribuie la bugetul unui film.


astea sunt exemplele bune.
nu pot fi generalizate.

si daca tot vorbim de cnc, ar trebui sa-si defineasca foarte bine misiunea.

daca e un organism care finanteaza arta si, in consecinta, nu asteapta profit, atunci n-ar mai trebui sa astepte nici returnarea banilor.
dar asa, se pare ca vor si banii inapoi, si film de arta.
lucrul asta nu e posibil.

inseamna ca trebuie sa-si schimbe viziunea.

de pilda, sa aloce o parte din bani unor filme susceptibile de succes la public.
practic, sa dezvolte un sector comercial care sa alimenteze capitolul bugetar destinat filmelor "non-profit".

mai bine ar da bani cui merita, nu dinozaurilor comatosi dpdv artistic

asta ar fi ideal.
da' ,cine merita? asta-i e important de stabilit....