si crezi ca ar trebui pentru asta sa-i trecem cu vederea grosolaniile?

mercurito , eu recunosc ca-s grosier , nu mi-e rusine. Recunosc ca intrec limita , dar o fac doar pentru ca nu suport ipocrizia si falsitatea pe care unii mi-o arunca cu superioritate scriind pagini intregi despre nimic . Cat despre chestia cu Picasso ... A fost chiar random , nu am avut nici cea mai mica intentie sa te jignesc...Si mie-mi plac filmele din anii '20 dar nu ma dau superior fata de altii cu asta. Scuze daca te-am jignit...

filmul noir este simbolul unei epoci: a stralucirii, a glamourului, a vietii usoare,a idilelor infiripate intre femeile frumoase din cluburile de noapte si gangsteri. poate lucrul acesta se datoreaza suprapunerii cu perioada de inceput a emanciparii femeii, cand trupurile incepeau sa se dezgoleasca de volanele uriase, fustele nenumarate si corsete, iar libertinajul, ca expresie a independentei femeilor in societate, familie, permitea acesteia sa demonstreze ca poate fi o partenera egala a barbatului, sau, chiar sa-l domine, cu farmecele sale.
filmul noir este un omagiu adus femeii, chiar daca, caracterul ei si moralitatea, sunt de cele mai multe ori, indoielnice, menirea ei este de a da farmec, stralucire, sustinere si echilibru, partenerului. nu toate actritele de noir sunt deosebite. multe femei frumoase au batut la usile caselor de productie care capatau notorietate si se imbogateau pe spatele lor. unele sunt celebre si astazi, inca se mai profita de pe urma numelui lor, asa cum se profita de tot ce este legat de istoria industriei americane de film.

era mercutio... ma rog. faptul ca renunosti ca esti grosier nu e o scuza. sau crezi ca daca recunosti o sa trecem cu vederea peste? ca si cum ai spune "am un picior de lemn", "ah, da, are un picior de lemn, nu poate merge mai repede": e o regula a forumului sa fii civilizat in exprimare. nu respecti regulile: esti dat afara. cartonas rusu, ca la fotbal.
am impresia ca tu nici nu realizezi, acuzi de ipocrizie si falsitate, vorbesti c-o siguranta de parca ai tu un aparat cu care poti masora chestiile astea, o sfera de cristal care iti permite sa le vezi tu pe toate si prin urmare sa-i judeci pe ceilalti. o faci pe lupul moralizator de fapt. ia-o mai incet, te rog!

reivan si-a cerut deja scuze cu un post mai sus.
o sa votez si eu maine sau poimaine. saptamana asta m-a doborat.

care-i rostul frazei asteia?

nu unul rau intentionat. e bine sa acceptam opiniile tuturor, indiferent cum sunt spuse. avem temperamente diferite, varste la fel de diferite, iar singurul lucru care ne da intalnire in spatiul acesta virtual, este, sau ar trebui sa fie, dorinta de a discuta despre cinema si filme. e normal sa existe opinii, viziuni diferite, mai ales ca, fiecare dintre noi, am primit o anume educatie sau ne-am autoeducat. eu zic sa lasam deoparte "mustruluielile" ca la scoala si sa ignoram sau sa tratam ironic ceea ce nu ne convine si sa ne scriem in continuare propozitiile si frazele, cu relaxare, nu cu incrancenare, fiindca aici, ar trebui sa nu ne mai atinga realitatea cotidiana care ne mananca viata in fiecare zi si pentru care suntem nevoiti sa ducem adevaratele razboaie.
eu respect si accept fiecare mesaj scris aici, fie ca vine de la tine,de la Malombra, Twinsen, Liviu, MinRep, White, Robert sau Onefly, fiindca stilul personal al fiecaruia de a se exprima tine de libertatea individului si de modul cum alege sa se faca inteles. afinitatile sunt alta mancare de peste si ele, oricum, sunt prea greu sa fie unanime intr-un grup atat de eterogen.

@reivan,
eu si Mercutio am crescut uitandu-ne la filmele astea. am iubit Telecinemateca si genericul ei.

Hei nu am vrut sa jignesc pe nimeni de aici , sunt un tip limitat dar drept si daca vreu s-i spun cuiva ceva o spun cu subiect si predicat.
Recunosc ca de multe ori gresesc , si nici eu nu vreu sa mai fiu asa "acid" . Eu am fost luat la misto pe aici si nu am comentat , si in continuare nu o sa o fac...

Mie, sincer, Out of the Past mi se pare un film de 10 curat, realizat în stilul clasic american, adică fără exuberanță și pretențiozitate în manevrarea camerei. De pildă, trecerea de la o secvență la alta se face prin fade-uri lungi, caracteristice Hollywood-ului anilor 1950, iar alternanta planurilor se face prin tăieri care urmăresc să redea o anumită coerență logică a acțiunii. Nuanțele vizuale sunt black & white standard, cu luminile și umbrele deja caracteristice film noir-ului, moștenite de la expresioniștii nemți și rafinate într-un nou gen.

Plot-ul, care face referire des la evenimente petrecute anterior timpului principal al acțiunii, apelează la stratageme la fel de clasice, precum flashback-ul. Așadar, ca execuție, pelicula urmează perfect rețeta arhicunoscută a filmului noir - atât ca instrumente de editare cât și ca artificii de conținut prin care se pune în valoare epicul sau povestea dacă vreți. Nu-s multe motive care te fac să spui: mamă, ce bine a filmat regizorul aici sau doamne, cât de frumos este montajul ăsta. Există, totuși, în schimb, o poveste crime captivantă de la început până la capăt, multe semnificații legate de trecut (cum acesta nu te lasă să începi o nouă viață, ci te ajunge mereu din urmă și-ți aduce aminte o vorbă pe care noi românii o știm foarte bine - "destinul e cum și-l face omul" sau "ce semeni aia culegi"). Toate acestea fac parte dintr-un stil romantico-fatalist pe care și-l asumă filmul pe tot parcursul său.

Nu aș vrea să încep o nouă polemică, dar, legat de asta, îmi aduc aminte că am citit acum ceva timp un articol al unui om de film, nu mai țin minte numele, care îi critica printre rânduri pe cei care au sărit rapid în barca stilului modern de a face film și au început să renege, rând pe rând, cinemaul clasic. S-a creat, în timp, această falsă elitizare a publicului, care a luat forma unei stratificări sociale pe două niveluri: cei cunoscători și avizați, care pot să înțeleagă un film și cei care sunt prea dobitoci ca să facă asta. Nu pot zice că sunt întru totul de acord cu el, dar îmi amintesc că Herzog a spus la un moment dat: "film is not the art of scholars, but that of illiterates".

Când spui film de consum, nu spui automat film prost. Eticheta de bun sau rău o atribui unei pelicule care reușește (sau nu reușește) să atingă ce-și propune (fie că este vorba despre o motivație exclusiv artistică, de una pur comercială sau de un mix între cele două). Un film de consum înseamnă o creație artistică care poate fi înțeleasă de un număr mai mare de indivizi. Să-mi explice și mie cineva cum naiba poate fi acesta un dezavantaj. Da, poate fi un minus atât timp cât considerăm că o peliculă este cu atât mai bună cu cât e mai greu de înțeles. Însă un astfel de raționament ne-ar face snobi - iar acesta este, de altfel, principalul lucru pe care mai marii specialiști în cinematografie l-au reproșat stilului modern de a face film.

Revenind la Out of the Past - un mândru reprezentant al film noir-ului clasic american -, eu unul nu cred că s-a dorit vreodată ca această peliculă să fie realistă. Personajele nu sunt nici ele realistic conturate - niciodată, de exemplu, o conversație dintre doi oameni nu va conține în proporție de 80% replici și contra replici memorabile. Există o anumită fâstâceală care se manifestă din plin atunci când doi necunoscuți discută pentru prima dată. Aici însă, parcă fiecare replică a unuia este așteptată de către celălalt pentru a răspunde la rândul lui/ei cu câte o vorbă romantică sau vreo expresie de mare rafinament. Scenele par staged, neautentice. Cu mențiunea că, la mine, acesta nu este nicidecum un drawback. Un film care se vrea a fi autentic, dar nu este, are o problemă. Dar un film care nu se dorește a fi 100% credibil poate fi savurat pur și simplu ca o poveste fără legături instant recognoscibile cu viața reală. Strict la un nivel pur ficțional.

Eu sunt de acord cu rvn, cred că laitmotivul femeii fatale, atât de activ în cinemaul noir, provine și dintr-o emancipare a femeii. De ce doar bărbații să fie mari și tari? O femeie cu inteligență și voința de a acționa poate fi, foarte bine, cel puțin la fel de letală ca un purtător de cromozom y. A, că cu timpul ceea ce era revoluționar la un moment dat a devenit, în mod inevitabil, un clișeu (vezi Basic Instinct - Sharon Stone + Swordfish - Halle Berry, sau alte blockbustere mainstream), asta e altceva. În acel moment însă, femeia fatală era o apariție minunată, un contrast extraordinar între aparența de păpușă barbie și sângele rece pe care doar cele mai strălucite minți criminale îl arată în momentele cheie (ca-n Double Indemnity, de pildă).

Evident, Thumbs Up

Scurt rezumat robertsandu:

1. Out Of The Past e filmat banal, dar asta e un simbol a lipsei de pretentiozitate americane.
2. E un film de consum, dar trebuie sa-l apreciem pentru asta ca sa nu fim snobi.
3. Sustine emanciparea femeii (??) ceea ce e un cliseu, dar la vremea aceea nu era un cliseu, asa ca ar fi bine sa gandim ca acum 60 de ani si sa-l consideram de nota zece.

Apreciez încercarea, dar n-ai nimerit-o aici:

1. N-am spus că e filmat banal, asta-i o deducere venită de la tine. Out of the Past este un film clasic motiv pentru care filmarea nu atrage atenția asupra sa (ceea ce este chintesența ideii de clasic cinema).

2. Nici vorbă. De ce ții morțiș să răstălmăcești ceea ce spun? Am zis că nu trebuie să dăm în cap unui film doar pentru că X îl etichetează ca fiind de consum. Atât. Contrariul nu este valabil. Adică nu orice film de consum e bun, ca să lămurim și problema asta.

3. Filmele trebuie judecate în contextul istoric, tehnologic sau artistic în care apar. La acea dată femeia fatală nu era un stereotip de personaj - a devenit ulterior din cauza sutelor de producții de mâna a doua care au tot copiat noir-ul anilor '40-'50.

Oh, deci chintesenta ideii de clasic cinema e ca toate filmele genului sa fie identice ca stil? Citind ce ai spus: "trecerea de la o secvență la alta se face prin fade-uri lungi, caracteristice Hollywood-ului anilor 1950, iar alternanta planurilor se face prin tăieri care urmăresc să redea o anumită coerență logică a acțiunii. Nuanțele vizuale sunt black & white standard, cu luminile și umbrele deja caracteristice film noir-ului". vad ca totul e standard si nimic deosebit fata de alte filme de genul lui.
Hotaraste-te, Out Of The Past e sau nu e un film de consum?
Exact la acea data, femeia fatala era foarte departe de a fi o idee originala, ba chiar poate un cliseu a genului. De exemplu vedem pe IMDB o gramada de filme noir anterioare lui Out Of The Past care contineau tema asta: http://www.imdb.com/list/RIZDJGo09Cc/

Si in esenta e pur si simplu absurd cum filmul sustine ca toti barbatii ramaneau trazniti de fulger cand o vedeau pe Kathie, fara nici un motiv veridic.

Repet, cinemaul clasic are niște reguli stricte care țin de menținerea coerenței logice a acțiunii. Deci se bazează pe principiul editării continue, așa numitul continuity editing. Asta înseamnă că, în mare, filmele noir folosesc aceleași tehnici vizuale. Nu se permit, de exemplu, montaje (cut to an idea), care încalcă atât continuitatea spațială, cât și pe cea temporală.

Însă, în pofida acestor asemănări clare de stil vizual, nu toate filmele seamănă între ele. Sigur că există și deosebiri, fiecare film vine cu semnificațiile lui, cu mesajele lui dacă vrei. Out of the Past ne vorbește despre trecutul întunecat care vine să te muște de fund când ți-e lumea mai dragă. Nu face greșeala de a considera că filmele au ceva de spus doar la un nivel de aspect. Pentru că, din câte știu eu, nu ăsta e spiritul clasic.

Nici nu are importanță dacă e sau nu e film de consum, pentru că cuvântul "de consum" nu spune nimic despre calitatea unui film. Nici că e bun, nici că nu e bun. Spune doar că se adresează unui număr mai mare de oameni. Majoritatea filmelor clasice sunt de consum, asta pentru că fac parte din așa-zisa artă populară, cea pe care o poate înțelege aproape toată lumea. Sigur, asta nu înseamnă că putem pune un semn egalitate între Casablanca și Twilight, doar pentru că ambele ar fi filme de consum. Se cuvine să luăm în calcul mai multe elemente atunci când asemănăm două filme.

Adevărat, însă eu privesc Out of the Past ca un membru al familiei noir, iar orice curent are și el anumite elemente definitorii. Femeia fatală este unul dintre personajele care au făcut cinste genului - așa că, în mod evident, ocupă un loc important.

Acum ceva timp, ai propus în turneu El Metodo. Și țin minte că filmul nu a dus lipsă de scene absurde (a.k.a toilett sex scene). Vorbim acolo tot de un soi de femme fatale, să știi. Chiar dacă e versiunea bussiness.

Te rog spune-mi alt film care are o scena similara cu cea din El Metodo.

Later edit: E o diferenta intre a a avea o scena de 2 minute care e neveridica, dar relativ distractiva si originala si a avea o tema care suna fals.

Even later edit: Motivul pentru care nu am votat thumbs down e ca il consider un film bun in genul sau, dar care nu ma atrage si e invechit. Apreciez filmele dupa ele insele nu dupa curentul artistic si genul din care faceau parte. Mai exact judec un film din anii '40 aproximativ la fel ca unul din 2012, ma intereseaza ce transmite la nivel uman.

il sustin pe Twinsen , in anii `40 era in cinematografia americana un curent pro-feminitate resimtit in multe filme , iar in Out of the Past , Kathie , interpretata de tanti Greer chiar nu are calitatile necesare pentru a se incadra in tipologia femeii fatale .
Deasemenea nu inteleg nici de ce in film toti barbatii erau "lesinati" dupa personajul interpretat de ea avand in vedere ca nu era nici o femeie foarte frumoasa , nici senzuala . Avea genul ala de frumuseste fada ..nimic special la ea.Nici macar talentata nu era , dar asta-i doar opinia mea. Un minus al filmului alegerea ei in acest rol.

"Out of the Past" este, daca se poate spune asa, un noir prin excelenta. abunda in cliseele specifice acestui gen de film: intriga incalcita, o intamplare intuncata din trecutul unui fost detectiv, care, se reia, odata cu inceperea actiunii propriu-zise din film, trunghi de personaje clasice ale noirului :o femeie frumoasa,fosta amanta a unui om periculos, detectivul particular angajat s-o caute si evident, amantul care-l angajeaza pe detectiv, miza ascunsa fiind banii.
am vazut sute de astfel de filme in copilaria mea si tin minte ca m-au fascinat intotdeauna personajele feminine, deci, nu intamplator am scris mesajul acela despre importanta femeii fatale in noir si faptul ca prezenta ei este definitorie pentru el, ingredientul fara de care, efectiv, acest gen de film, n-ar fi putut exista. "Out of the past" nu are nimic deosebit in afara de statura impunatoare si sarmul lui Robert Mitchum, aflat, se pare, in plin avant al carierei sale de actor, consacrat prin noir si devenit legenda dupa roluri care i-au solicitat mai mult decat aici, calitatile interpretative, ma refer la "Promontoriul groazei".deci, revenind la filmul in cauza: exista un Jeff Bailey reprofilat, atragator in trench-coatul specific macho-manului din noir, rapus de farmecele, greu definibile, ale blondinei Jane Greere,care seduce doar cu aparitia sa. cliseul nelipsit din orice noir, nu putea lipsi nici aici, nu? intr-adevar, totul este nerealist, dar, asta este un element definitoriu si logic al femeii fatale, caci altfel, n-ar fi fost numita asa. fatalitatea ei consta in acest amestec de sexualitate, senzualitate, eleganta, rafinament (latura pozitiva) si interesul ei material, pentru care este in stare sa ucida, manipuleaza si cucereste barbatii din jur (latura negativa). filmul noir nu prezinta fapte si personaje care au legatura cu realitatea, lucru valabil si pentru "Out of the past", fiindca perioada cand el era pe val, realismul nu prea avea ce sa caute in filme. noirul este un film clar de consum. marile studiouri americane lucrau la foc continuu, fiindca marea masa a proletariatului american avea nevoie de distractii ieftine, iar cinematograful era unul dintre ele.
totusi, am observat faptul ca, "Out of the past", la nivel de imagine nu exagereaza in cadrul ambiental al noptii, asa cum face noirul, de regula. am fost placut surprinsa de o imbinare a momentelor cand actiunea purta personajele alternativ, la lumina zilei si la umbra noptii, fie ca era vorba de un decor natural (plaja si muntii Mexicului), fie ca era vorba de barurile unde, toata lumea fuma si bea alcool, simbol al uzantelor sociale ale vremii.
mi-a facut deasemenea placere sa-l revad pe Kirk Douglas, chiar daca, rolul sau, n-a fost unul de anvergura. chipul lui Jane Greere nu-mi spune nici mie nimic. frumoasa, perfect fardata, cu un corp frumos,o femeie ca sute altele care se inghesuiau sa devina actrite.

Thumbs Down.
in afara de figura Robert Mitchum, nu prea impresioneaza nimic in filmul asta.

Fiecare cu părerea lui până la urmă. Nu o să scriu acum zeci de rânduri de forum pentru a apăra un gen de film - și anume film noir-ul. Cui îi place foarte bine, cui nu îi place la fel de bine, din punctul meu de vedere. Există filme pentru toată lumea.

Există o vorbă care zice că "frumusețea este în ochiul privitorului". Înseamnă că fiecare vede frumusețea în mod diferit. Pentru mine, Kathie este arhetipul femeii fatale: frumoasă, seducătoare și perfidă. Dar alții pot să vadă lucrurile în mod diferit.

am observat spunandu-se ca la femme fatale este un cliseu. trebuie tinut cont ca noir-ul este un gen si ca toate genurile au conventiile lor proprii. femeia fatala este o coventie a noir-ului, asa cum cowboy-ul este o conventie a filmului western. nu suna bine sa spui ca un cowboy intr-un film western e un cliseu. un film de gen, de la bun inceput, apeleaza la conventiile genului respectiv cu scopul de a se incadra in categoria lui, pentru a capata denumirea lui, in ideea de a raspunde asteptarilor spectatorului. mai bine spus asteptarilor fanilor genului. exista, deci, o idee comerciala aici.
in noir avem ca si conventii principale stilul vizual, cu imagine low-key, personajele specifice, in primul rand femeia fatala, care apare aproape mereu, detectivul loser, gangsterul, etc. nu cred ca e corect sa se afirme ca, din cauza conventiilor, genul e lipsit de creativitate. exista creativitate si in filmele noir, dar ea este redusa la cateva elemente. in primul rand la poveste: intrigile ajung cateodata sa fie imbarligate, trebuie sa le urmaresti cu atentie, dar si fascinante in acelasi timp. iar in al doilea rand la jocul actoricesc: filmele noir se bazeaza pe staruri de obicei. in cazul de fata avem de a face cu un noir bine realizat, cu o poveste bine inchegata si o interpretare fara excese, moderata. asta da un anume realism. realism la care contribuie si mizanscena. majoritatea filmelor noir au putine locatii in care se filmeaza: un apartament, un bar, cateva filmari pe strada noaptea sau in masina. ori in Out of the past avem mult mai mult decat atat: scene, filmate in detaliu, in orasel, in San-Francisco, la Alcapulco, la exterior, la interior, in padure, in vila de la marginea lacului, pe plaja oceanului, etc. aceasta diversitate devine interesanta si da o nota de exotism filmului.


tumbs up