Da, aia cred ca e.

l.e.
A publicat, în 2009, o culegere de articole intitulată Bunul, răul şi urâtul în cinema la Editura Polirom.

Interviul producătorului Cristian Comeagă. In principiu sunt de acord cu tot ce zice el, ar fi doar o problema: nu au reusit sa faca filme mai bune ca cele minimaliste, degeaba se indigneaza el, daca nu e in stare sa livreze ceva mai performant.

l.l.e.

"In munca sa de descriere a operei, pe care trebuie s-o patrunda in articulatile ei intime, criticul nu trebuie nici macar sa spuna daca ii place ori daca nu-i place, daca o prefera sau nu alteia, caci aceasta inseamna de-acum subiectivitate si cum stim, gusturile nu se discuta. Descrierea ar trebui sa fie singura lui judecata, critica e constatatrea realitatii unei opere, a logicii sale, este o munca de verificare sau de constatare."

Nu sunt suta la suta de acord cu Ionesco, eu cred ca tot treaba criticului e si sa faca o apreciere valorica obiectiva, adica e film bun, foarte bun, trebuie neaparat vazut, sau, doar daca nu ai altceva mai bun de facut, totusi, cat de mult a degenerat conceptul de la el pana la unul ca Gorzo, care zbiara "magnific" prin cronicile lui. Baiatul asta ar trebui sa inteleaga in cele din urma, ca pe nimeni nu intereseaza inclinatiile lui personale si sa-i scuteasca pe Bazin, Antonioni sau Tarkovski de tot felul de mezaliante, "Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!"

Noi nu avem critica, avem doar niste indivizi situati intr-o tabara sau alta.

tocmai ca nu! da, montajul si miscarile de camera sunt mijloace de expresie. prin ele poate emerge esenta mediului cinematografic. nu ele in sine reprezinta esenta. conteaza ce naste interacțiunea elementelor astea, cum fiecare element formal este depasit pentru o unitate de rang superior. na, daca vrei, specificitatea cinemaului este tocmai mediul cinematografic.

Este mai putin poet Whitman decat Shelley? sau Arca este mai putin cinematografic decat orice alt film de Sokurov, pentru ca-i lipseste montajul?

@djinjis
critica de film nu tine de metodele stiintifice. filmul nu-i o piesă facuta pe strung ca mai apoi sa vina un inginer si sa afirme obiectiv ca piesa respecta specificatiile si cotele din desenul tehnic. exista un grad de subiectivitate care nu poate fi depasit, oricat ai incerca.

evident, asa cum si un anumit grad de obiectivitate este obligatoriu. critica nu e o stiinta exacta, dar are un sistem, elemente de referinta si standarde.

amice charles, vorbim de lucruri diferite. interactiunea elementelor, sinergia lor, faptul ca un film (bun) reprezinta mai mult decat suma acestor elemente, etc, e altceva. nu de asta m-am legat eu. n-am pomenit nimic de esenta cinemaului (ce notiune vaga!), vorbeam despre specificitatea lui.
fratele lumiere dupa ce a inventat masinaria a declarat ca nu foloseste la nimic. la ce bun sa urmaresti o imagine proiectata pe o panza cu un tren sosind in gara daca te poti duce foarte bine in gara sa-l vezi de adevaratelea? nici prin cap nu le trecea ca inventia asta ar putea fi arta. mai tarziu cineva a postat o camera in sala de teatru, dar o piesa de teatru filmata e tot o piesa de teatru. unii teoreticieni, in special rusii, au vrut sa scoata la iveala ce anume face cinematograful o arta separata de celelalte. si au dedus ca montajul si miscarile de camera sunt elemente esentiale care apartin exclusiv cinemaului, reprezinta ceea ce aduce nou cinemaul ca mijloace de expresie si care il pot ridica la rang de arta. a 7-a. binenteles ca mai sunt si alte aspecte mai marunte specifice cinemaului sau care au devenit specifice de-a lungul timpului. de exemplu diferenta dintre jocul actoricesc din teatru si cel din film. dar cand se vorbeste despre specificitatea cinemalui, in general, nu poti ignora montajul si miscarile de camera.
dar poate Puiu nu se referea la cinema in general, ci se referea la domeniul minimalismului. :D
e o diferenta dintre un mod de reprezentare al realitatii si o arta. o filmare la nunta nu e arta, la fel o filmare in domeniul stiintei, desi mediul e acelasi.
deci la ce se refera Puiu cand afirma ca el speculeaza specificitatea domeniului? asta e intrebarea mea. el nu metioneaza, cel care i-a luat interviul nu se deranjeaza sa intrebe. gorzo il citeaza in cartea lui, dar da vreo explicatie pana la urma sau e prea ocupat cu apologia?

nu inteleg cum poti vorbi de specificitatea unui obiect in comparatie cu alt obiect fara sa te legi de esenta sa (oricat de vaga ar fi ea). e ca si cum ai spune ca specificitatea sculpturii e dalta si (de ex.) marmura. ceea ce e corect. dar nu stiu cat de bine surpinde natura. seamana mai mult cu o definitie de dictionar.

da, si au fost depăsiti.

ti-ai raspuns singur.

exact. desi are si miscari de camera si montaj nu este. dar poate fi.

nu am ajuns inca pana acolo.

Cred ca important este nu ce spune Puiu, ci ce anume face, pentru ca el afirma, de exemplu ca provine din pictura doar pentru ca a abandonat-o, la fel cum as putea spune si eu ca provin din nijutsu si magie neagra.

Reteta lui Puiu e urmatoarea: ia un subiect oarecare, incropeste un scenariu si il filmeaza ca pe un documentar. Rezultatul e un fel de fals documentar botezat pompos film minimalist.

Ca documentar nu are valoare, pentru ca ii lipsesc detaliile reale, cele care fac un documentar sa fie inedit, interesant si bineinteles, real, iar ca film, este undeva la cel mai simplist nivel de tratare, situatie rapid taxata de spectatori prin intoarcerea curului.

Daca faci niste simplificari pe discursul lui, observi ca esenta cinemaului pentru Puiu este documentarul sau aproape-documentarul, asta ramane dupa ce respinge el, ba una, ba alta.

Teribilisme de astea au mai fost, vezi dogma 95, abandonate ulterior pe usa din dos.

charles, nu comunicam deloc mon ami, batem apa in piua.
daca iei franturi din textul meu si le comentezi la misto nu se produce nici o dialectica. ai pornit de la bun inceput cu parti-prisuri (ca sa ma exprim si eu a la gorzo) in discutie. si desi n-ai un raspuns la problema, esti determinat sa arati cu orice pret ca n-am dreptate. ca si cum ce-am afirmat eu aici e ceva scornit de mine, nu e o chestiune elementara tratata in orice carte de estetica de cinema. ma refer la carti serioase, nu la cea de fata.

pe bune, nu ti-am raspuns la misto! nu aveam cum sa-ti raspund altfel cand tu incepi sa povestesti cinemaul de la lumiere.

mi le zici si mie care-s? (retoric doar, nu te chinui sa-mi raspunzi)

uite, vezi? asta-i parti-pris! n-ai citit din carte mai mult de 2-3 fragmente, dar iti dai cu parerea ca ar fi neserioasă, apologetică, etc.

daca am o parere diferita inseamna ca tin cu orice pret sa-ti arat ca nu ai tu dreptate? am plecat de la afirmatia cum ca "specificitatea cinemalui consta in miscari de camera si montaj", o afirmatie de acu' aproape goala de sens, in contextul asta.

ai dreptate(sîc)! ramai cu teoreticienii anilor '20, poate intre timp ti se releva si notiunea de progres.

Problema cu Gorzo este ca-si pierde umorul cand e vorba de filmele romanesti, se incranceneaza pe o idee ca gaina in smoala. Nu-l mai scoti de-acolo.
Cand e vorba de filme straine, e foarte permisiv. Accepta si prostii, daca au cat de cat haz. Sau daca ii plac actorii. Daca o au pe Jacqueline Bisset protagonist, filmul e bun prin definitie.
In varianta romaneasca n-ar putea accepta un "My cousin Vinnie", un "Easy Rider" sau chiar un Tom & Jerry, ca nu-s pe linie cu Susan Sontag.
Cineva sa-l trezeasca.

P.S. <<"Lucruri care nu pot fi spuse altfel">>? C'mon, orice lucru poate fi spus altfel.
Un cititor de scenarii n-ar trebui sa spuna asta...

Eu as face o lista a filmelor care nu ar fi trebuit sa existe, dupa criteriile lui:
La prima mana:

Raising Arizona
Barton Fink
Le notti di Cabiria
orice film de Alfred Hitchcock...
... orice film, cu mici exceptii.