Charlize, Natalie....mmm.

De altfel, nu cred ca The Fountain e un film considerat deosebit de bun de majoritate. Pe de alta parte, se dovedeste ca Black Swan este pentru marele public, la fel cum si Requiem a fost, in sensul ca au fost apreciate universal, chiar daca sunt mai greu de digerat.

Vazut, placut... mult, dar nu a produs asupra mea o impresie la fel de puternica precum alte filme. Probabil lipsa de rafinament in ale cinematografiei ma impiedica sa-l apreciez la adevarata valoare? Cred ca mi-a placut mai mult "The Fountain"... probabil pentru ca am tendinta sa apreciez mai mult ideea decat executia si filmul in sine.

Am tot stat sa citesc comentariile de pe thread si mi se pare un pic trist ca cele mai multe polemici se termina cu atacuri la persoana, si nu la idei :)

Sa nimicim ideile, nu persoanele. :D

Altfel, m-am mai dus o data azi la film, sa-l admir in linistea unei sali aproape goale la ora pranzului, si mi-a placut la fel de mult ca prima oara.

M-am uitat la film si nu am inteles mai nimic din el. Poate un user mult mai rafinat ca mine, eu fiind un grobian si jumatate, sa ma lumineze atat pe mine cat si pe restul, sa imi explice ce mesaj transmite filmul prin nu stiu ce subtilitati.

Nina mi s-a parut virgina si cam vroia sa scape de problema asta, iar personajul, pe care il interpreteaza, i-a oferit pretextul.

E speriata, timida si frigida, momma's girl. Naspa, ea trebuie sa joace rolul unei femei care seduce. Intructorul ala, prost pentru ca a facut alegerea care a facut-o, ii spune fetii: "Du-te si tu, mai agata vreun baiat. Pari asa cam stresata, ia vezi cum faci sa te mai calmezi"

E o mare problema cu transformarea asta, nu are loc. Adica nu se vede pe chipul ei, nu se vede cand e pe scena si imbracata in negru. E aceeasi persoana. Degeaba imi arati tu mie lupta intre personalitatile ei, daca mimica si gestica ramane aceeasi. Nu cred ca sedus pe nimeni.

Cand iese cu Lily in oras, se observa o schimbare in comportament, multumita drogurilor. Ieeee! Dar na, cum efectul etnobotanicelor are durata limitata, a doua zi revine inapoi la zana virgina, numai ca acum e un pic nervoasa.

Da, inteleg, avem o tulburare a personalitatii, Nina se duce o lupta interioara concluzionata cu metamorfozarea ei in Lebada Neagra. Si culmea! Pe scene, acolo unde trebuia sa fie arata in detaliu transformarea ei, nu exista acesta trasnformare. E aceeasi persoana, acelasi rol ca la inceput. Pe toata durata spectacolului a fost aceeasi.

Vincent Cassel a facut un rol foarte prost, dar sunt dispus sa ii iert orice pentru ca a jucat extraordinar in vreo 3 filme foarte bune.

Mila Kunis. Ieeeee! Girls Gone Wild. Atat.

Afronoski, ala, nu stie sa filmeze si el din alte unghiuri? Tot filmul a tinut camera aia in miscare, putin peste umarul personajelor. Ce-i drept, ocazional erau cadre cu miscarea gleznelor.

Cica e thriller, deci e cu suspans. Imi baga acolo o imagine de 2 sec, neclara, neconcludenta in vreun fel, pe fundal era muzica alarmanta. Nu am inteles nimic, pentru ca a durat cadrul 2 sec. Fazele de la metrou, intamplate in drumul spre metrou.

Vorba aceea, si The Godfather e un film despre un gagiu care nu vrea sa devina ca ta'su si pana la urma devine ca ta'su. :D

Un film foarte frumos in care Natalie Portman joaca impecabil . Isi merita Oscarul pentru acest rol

Lame, lame. Portman se vaita frumos si cam atit. La un moment dat am crezut ca o ia pe Mulholland Drive but I was deadly wrong. Inca unul care s-a prostit. Not good.

E un film bun .. merita Oscarul .. se vede cat de mult s-a chinuit Natalie ..

Cheers !

Iete o balerina alb- neagra :P :

http://www.youtube.com/watch?v=bTcvd...eature=related

Aronovsky isi pierde din originalitate cu fiecare film pe care il face. Requiem for a Dream, The Wrestler si Black Swan au aceeasi premisa: oameni obsedati o idee fixa si viata pe care si-o distrug in prealabil, in tentativa de a-si vedea visul indeplinit. E cam perimat din punct de vedere al ideilor, dar il salveaza executia, unde chiar impresioneaza.

Si Pi are aceeasi idee la baza. Oarecum la fel si The Fountain, insa in ciuda punctelor comune foarte vizibile filmele difera mult intre ele. Mie asta mi se pare ca-i da o anume consistenta, e ceva caracteristic lui.

Sigur, o poti privi si asa, dar pe mine ma lasa nesatisfacut deoarece are destul talent pentru a aborda si alte aspecte ale vietii.

Tinand cont ca fiecare are dreptul la o parere, am sa incerc sa imi zic si eu parerea: acest film mi-a placut! un film slab, dar rolul lui Natalie Portman face tot filmul. L-am vazut la Studio , si era sala plina.

m-am uitat si eu la el, dar nu pot sa spun ca m-a marcat... intradevar Natalie a jucat foarte bine, insa, daca stam sa ne gandim, nu e numai meritul ei... si nu stiu de ce, chiar daca ma tinea oarecum in suspans filmul, era previzibil... si nu in sensul ca ghiceam dinainte ce se va intampla, ci in sensul ca nu ma mai mira nimic. a fost prea ciudat de la inceput pana la sfarsit... si din cauza asta, m-am obisnuit cu intensitatea filmului de la bun inceput, asa ca nu ma mai socam pe parcurs. e prea liniar in ciudatenia lui...

oricum, daca stau sa fac o comparatie cu ce am vazut in ultima vreme... filmul chiar merita vazut.

chiar acum vreo doua zile, discutam cu cineva la o cafea... ii spuneam ceva de genu ca sunt o perfectionista si daca nu imi iasa lucrurile cum vreau, devin stresata... la care el, mi-a facut comparatia cu Black Swan... ei, da... daca e sa gandesc atat de departe, daca te uiti adanc in filmul asta, parca parca transmite ceva... dar trebuie sa fi foarte atent... in comparatie cu requiem care ne dadea mura in gura, practic...

anyway, cum zicea si Miercuri... fiecare film e diferit in modul sau (si asta e original)...

mie mi s-a parut evident ca prima parte a filmului are un ritm si a doua alt ritm: intai, poti sa ai impresia ca e un film despre balet si incercarile sportului, iar pe parcurs devine ceva mult mai intunecat si mai intens. din cate am vazut intr-un interviu cu Aronofsky, aceasta a si fost intentia lui, cu o asemenea tranzitie.

cat despre requiem, doar ca o mentionare, filmul mi-a vorbit despre mai mult decat depedenta de droguri, ceea ce este proverbiala mura care-si gaseste drumul in gura, si recunosc ca imi face mare placere sa intru in atmosfera unui film dramatic, cu un crescendo in stilul acestor doua filme aduse in discutie. dar banuiesc ca trebuie sa-ti si doresti sa te lasi cuprins de o asemenea stare, adica sa nu te gandesti mereu ca trebuie sa prevezi ce se va intampla.

am vazut Black Swan fara sa ma fi uitat inainte la vreun trailer, deci si eu am raspuns "un film despre balet" cand m-a intrebat cineva ce ma duc sa vad cand a fost la cinema. in consecinta, am fost lua complet prin surprindere de cum s-a dezvoltat actiunea si m-a captivat neasteptat de mult. am cam si decis ca trebuie s-o las mai moale cu trailere, ca prea multe preconceptii strica.

nici eu nu m-am uitat la trailer si am incercat pe cat posibil sa nu citesc nimic despre film... intradevar, imi imaginam ca va fi altfel, si intradevar nu ma asteptam la sfarsitul care a fost... dar totusi, sa fim seriosi... se vede de la o posta, inca de la inceput ca tipa e ciudata aaa... pardon, diferita...:))

Cu o asemenea mama posesiva cred si eu.

true, true... that is indeed so true... :)

Se vede de la inceput ca tipa e ciudata/diferita cum mai exact? Si in ce fel implica asta psihoza ei pe parcursul filmului? Si ce relevanta are faptul ca ea ar fi diferita la inceput intr-un anume fel si apoi diferita la sfarsit intr-un alt fel? Intreb pentru ca altfel ramane o parere de genul: "Sa fim seriosi <insereaza argument irelevant, fara legatura cu ceva anume>". Pai suntem seriosi, dar legat de ce?

La cite comentarii si pareri am citit inainte de vizionare, eu am ramas perplex cind am vazut cit de simplista e in realitate povestea. Tradari, gelozii, telenovela pentru liceene... Si filmul asta vine tocmai dupa The Wrestler, mi s-a parut incredibil, parca nu e acelasi regizor. Se vorbeste de complexitatea personajelor, a povestii. E o poveste la fel de complexa ca un giallo de-al lui Argento. And not a very good one either. Da, am visat si eu la niscaiva complexitate, ma gindeam la ceva in genul lui Mulholland Drive, dupa cum spuneam, sau Fight Club. Dar nimic. Doar kitsch si un Vincent Cassel mai insuportabil ca niciodata. The gay Casanova.