De ce primeaza acum ? Ca doar ti-am oferit aleator o poveste din copilarie. Daca ti-as fi povestit altceva mi-ai fi spus aceleasi lucruri luand in considerare alt aspect ?

Uite ti-am dat una mai sadica :) . Sentimentul era de : Forta si Superioritate. Cel mai intens moment era cel in care se ajungea la punctul in care fratele incepea sa planga .

Eu sunt primul

Oricum nu te las sa cotrobaiesti prin cotloanele intunecate ale subconstientului meu, ca s-ar putea sa vrei sa te lasi de meserie dup-aia...:-*:P

E in regula, exercitiul se adreseaza doar celor care sunt dispusi sa il faca. :-*

Amintirea cu fratele nu e buna. E o amintire timpurie dar e una repetitiva. Presupun ca ai facut de mai multe ori treaba aia cufrate-tu :)
Amintirea trebuie sa fie a unui eveniment/intamplare unica :)
si daca tot suntem in aceasta conventie, ma astept sa-mi confirmati sau infirmati atunci cand va analizez amintirile, ca sa stiu si eu cum stau.

p.s. ''aleator'' crezi tu ca e modul in care ai selectat amintirea, dar nu e

Cand eram la gradinita, in fiecare dimineata incepeam ziua jucandu-ne, avand la dispozitie diverse jucarii. Intr-o zi, eram prin grupa mijlocie, deci aveam vreo 5 ani, am avut o disputa pe o jucarie cu un baiat. Tin minte ca il chema Marcel si era genul de copil antisocial, agresiv, care batea copiii, toti ii stiau de frica. Pe mine nu ma batuse niciodata, nu avusesem tangente cu el. Se cam batea cu baietii.
Nu mai tin minte ce jucarie sau ce joc era, nu mai stiu nici cine l-a luat primul – eu sau el – tin minte doar ca am inceput amandoi sa tragem de respectivul obiect. Imi amintesc ca la un moment dat l-am impins si a cazut. Nu am rationat deloc, in mod normal m-as fi temut de el, dar cred ca am fost prea nervoasa ca sa mai rationez.
Acesta este momentul pe care il consider cel mai important in amintire, batausul grupei trantit jos, cazut pe burta, iar eu peste el, cocotata pe spatele lui.
Sentimentul a fost oarecum de satisfactie, dar nu atat pentru ca l-am invins, ci mai degraba pentru ca il umilisem, l-am demascat si i-am distrus imaginea de tip dur, am distrus un mit, parca nici mie nu imi venea sa cred ce se intamplase, nu ma crezusem in stare de asa ceva.

Ma mai gandesc la vreo doua intamplari, probabil ca una singura nu este suficient de relevanta.

Sper sa-mi ierti off-ul - da' nu m-am putut abtine: stiam io ca e ceva in neregula cu tine!...>:)


P.S.

Martor la o faza ca a corinkai (doar ca pe invers): batausa era o ea, care prin ironia sortii ramine intepenita sub un gras pe care-l tot teroriza. Pe strasse trece unu' la fro 60 de ani si, cind il vede pe asta deasupra ei, zice: "Scoala-te ma nesimtitule de pe ea!". La care grasu': "Nu pot, nene, ca daca ma ridic ma omoara!!!":)

Am crescut intr-o familie dezaxata. Taica-meu o batea pe maica-mea. Intr-o zi n-am mai suportat, am luat un cutit, si i l-am bagat in spate lui taica-meu. Maica-mea a facut puscarie in locul meu. M-am simtit bine, cand l-am ucis. Am simtit ca sunt puternic, ca pot sa schimb lucrurile in bine daca vreau.

...Si cind te-ai sculat era joi, a?:))


P.S.

Mare timpenie regresia asta, daca intra pe mina lui "Gigi".:D Practic, a compromis psihanaliza - ca stiinta, vreau sa spun - in America, cind a inceput sa scoata false abuzuri sexuale pe banda (de unu' din trei parinti isi violentase odrasla!).:-O (N-ai garantia ca ajungi la adevar si nu la Constanta-n Cazinou!:) )

Cu totii avem proverbialul schelet in dulap.>:) Acum sa lasam reveriile si sa revenim on topic...

Girafel
Ma cunosti. Eu cum sunt cand imi amintesc de o fetita aratandu-ne cuculetu'?
Eram la 4 ani inregimentati la gradinita armatei. Vrei mai mult?

Nu cred ca mergeam inca la scoala, eram inca pe la gradinita si ma jucam intr-o zi in curte. Ma jucam cu o bucata de lemn, desprinsa dintr-un podet pe care il aveam in curte. Intre noi si curtea vecinilor era un gard, care era destul de inalt, iar tata ne construise un podet (de fapt, o mica platforma) ca sa ne urcam pe el pentru a ne putea juca la gard cu fetita vecinilor.
Tin minte ca ma tot duceam spre casa, deschideam usa si aruncam latul in hol, spre enervarea buncii mele, care il arunca inapoi in curte. Dupa ce intra inapoi in casa, repetam operatiunea si fugeam iar, razand, in curte.
Amintirea cea mai intensa: bunica mea stand in pragul usii, certandu-ma nervoasa, nervii ei.
Sentimentul: eram tare amuzata de situatie, motiv pentru care repetam gestul.
Evident, acum realizez ce idioata eram sa o enervez pe buni, dar atata ma ducea mintea pe vremea aceea!


Eram in prima zi de scoala, iar invatatoarea era imbracata intr-un halat negru. Directorul a chemat-o in fata si a inceput sa strige lista cu elevii din clasa ei. Prima strigata a fost prietena mea din gradinita, al doilea era un tiganus ramas repetent din anul anterior (ulterior am aflat ca era repetent), iar eu am fost a treia.
Amintirea principala: imaginea invatatoarei imbracata in halat negru
Sentimentul: indiferenta (nu am avut nicio traire deosebita, ulterior am placut-o pe invatatoare, dar atunci nu mi se parea nici blanda, nici rea, nici nu ma speria deloc culoarea neagra a halatului ei, chiar ii venea bine, iar eu eram multumita ca sunt in clasa cu prietena din gradinita, dar cu privire la prima zi de scoala nu imi amintesc sa fi trait vreo emotie deosebita, desi asteptasem cu nerabdare sa merg la scoala).


@Pitbull
Oare o fi vreo legatura intre faptul ca matusa ta a carei imagine ti-a ramas in amintire a jucat rolul Magda intr-un film, iar personajul feminin din filmul tau se numea tot Magda, iar unul dintre atuurile actritei erau tocmai ochii frumosi?:-?

@Windom
Eu nu chinuiam bebelusi, dar, impreuna cu niste prietene, mai capaceam din cand in cand o fetita mai mica decat noi.:(

Eu omoram pui de gaina de dragi ce-mi erau :)). Asta cand am avut ocazia, ca dp aia ii ascundea matushi-mea de mine :D

LE: gata, nush de unde am scos-o p illo

Vezi ca ai citat gresit, eu o capaceam pe aia mica.

Cu puii de gaina n-aveam nimic, dar aveam alt obicei cretin: calcam furnici.

Eu le degustam. Acrisoare...:D

Sunt singura "sensibilă" de aici? :-?
Îmi amintesc când mă tot învârteam* în jurul unei furnici. Un amic m-a împins dinadins şi am călcat-o... instantaneu am început să plâng. Cred că aveam vreo trei ani.
Şi ca să fie exerciţiul complet: momentul cel mai intens a fost când am omorât-o, iar sentimentul a fost unul de furie şi supărare.

____________
* adică mă roteam în jurul zonei în care căra ceva

Legenda spunea ca daca omori o furnica va ploua... Asadar, la ceas de seceta, mai puneam de cite un holocaust.

Mi-ai amintit de un banc [cam off-topic :P ]:

- De ce le reuşeşte indienilor Dansul Ploii?
- ?!
- Pentru că nu se opresc din dansat până nu plouă.

Eu le borbandam cu "picurele" de plastic incandescent...>:) Ce oameni...

Confirm gustul. La un moment dat chiar deveneai dependent in lipsa de altceva :D

Eu cu fratele meu ii dadeam la varul meu mai mic, bomboane de ciocolata, frumos impachetate, care erau de fapt ....cacareze de oaie :P