:-O
vorbeam despre experiente existentiale (iubire, munca, ura, suferinta), cele care aduc maturitatea, si, daca era adresat cuiva, textul meu raspundea indirect lui lieutenant (care stergea cu filmul pe jos invocand nush ce articol de ziar), da’ vad ca sare fiecare cu ce-l doare: dragobeta ca n-are carte de munca, celalalt ca n-a ciocanit destul..and so on.

si tot legat de asta, la inceput “k-19” imi parea a fi un film mai bun, dar pe masura ce scriu mai mult despre “thl”, imi dau seama ca e peste el ca maniera de constructie. in “k-19”, marinarii rusi erau impinsi intr-o situatie limita de la spate, fortati sa intre acolo fara sa apuce sa mediteze prea mult la conditia lor disperata. aici, dimpotriva, james este un tip matur, rece si calculat (nicicum un sinucigas), care matematizeaza riscul si isi ia toate masurile (asa cum ii spune si colonelului) sa nu moara si sa-si faca treaba pana la capat. un om care priveste hazardul si oroarea in fata si-i opune tot ce are mai adanc-uman in el, curajul si gandirea lui puternica in fata unei situatii imposibile…o necesitate inteleasa, ca sa mergem la hegel (care a spus-o inaintea lui marx), iar asta mi se pare atitudine de o virilitate care-l apropie de “ghost dog”-ul lui jarmusch. de asta mi-a placut filmul.

Ce-i drept, era si o mârlänie (de observat abundenta de intelesuri), remarca mea venind reflex intr-un moment cind... nu eram eu, sper ca aceasta explicatie sa va satisfaca "be satisfied". Ca un ultim aspect, daca minti despre ceva fals s-ar putea sa spui adevarul.

You seem to be on the right track.
Sä înteleg cä ti-ai prezentat scuzele?
(No neet do get into details, a simple YES or NO will be enough.)

Sarcasm, frate. Stiu ca pot sa fiu inteles aiurea pentru ca nu prea folosesc emoticonurile, dar era destul de usor de dedus.

Fanii THL n-au simtul umorului. :) (doua puncte, inchide paranteza)

Ca un punct pe i.

asta da
 

superb! :)

nu e "nu stiu ce articol din ziar" , e un articol scris de soldati si veterani ai campaniilor din afganistan si in irak. daca tu esti suficient de arogant sa vorbesti despre ei ca niste "soareci de net" si alegi sa insulti exact acelasi tip de oameni care sunt prezentati in THL, problema ta. totusi ma asteptam sa citesti articolul, dar cred ca autosuficienta ta nu ti-a permis...
o mai spun o data, un regizor adevarat este capabil sa gaseasca arta si frumos in faptele reale ale unui razboi, nu in situatii ipotetice si practic imposibile. daca ai fi citit ce spun oameni trecuti prin ceea ce trece (teoretic...) James, ai fi abordat altfel problema.
Daca pana si US Army s-a dezis de ceea ce se intampla in acest film , eu zic ca e grav, practic subiectul filmului ei a venit si i-a zis "tanti, n-ai nimerit-o!" , desi acest film prezinta armata americana intr-o lumina destul de pozitiva! asta ar trebuie sa te puna pe ganduri... la modul ca armata americana prefera sa fie prezentata ca profesionista ... iar abia apoi sa intervina arta si imaginea si stilul de filmare si whatever.

Faptul ca US Army s-a dezis de film nu reprezinta un criteriu ce merita a fi luat in considerare. Iar in ceea ce priveste "arta si frumosul" atunci cind vine vorba de un film de razboi, sint niste pretentii cam mari, mai ales legat de partea cu "frumosul". Daca stau bine sa ma gindesc, singurul film "frumos" de razboi care imi vine acum in minte e The Thin Red Line.
Un film "de razboi" fie da in propaganda, fie in pacifism, e extrem de greu sa gasesti filonul artistic sau cel estetic atunci cind esti strins in chingile realismului istoric. Desi, unii au reusit... The Hurt Locker a cam dat chix, asta e adevarat...

filmul asta mi-a dat batai de cap :)

greoi... si... pt cunoscatori are prea multe greseli.... ma refer la cei care cunosc cat de cat ce inseamna arsenal, arme, etc

Ideea e ca tu din fata televizorului/ecranului de cinema nu ai cum sa simti ce simte un soldat care dezamorseaza o bomba, chiar daca e un eveniment filmat live din mijlocul razboiului. De-asta multa lume s-a uitat la prabusirea turnurilor gemene ca la filmele cu Bruce Willis.
Asa ca daca te intereseaza tehnica militara si sa respecti rigorile de pe campul de lupta, faci un documentar.
Daca insa te intereseaza emotiile prin care trece un soldat, atunci construiesti un film care sa reflecte, sau sa sugereze, dramele prin care trece el. Ca sa creezi insa emotie si sa faci pe cineva strain sa o imparataseasca cu tine, trebuie sa recurgi la niste artificii care de cele mai multe ori nu tin de lumea reala. Aud cumva soldatii ritmuri de tobe cand se impusca pe campul de lupta? Evident nu. Dar simt o tensiune...si tensiunea aia poate fi tradusa pentru spectatorii din sala prin zgomotul de tobe. Asta neinsemnand insa ca tensiunea unui om cand aude ritmuri de tobe intr-o sala de cinema, e egala cu ce simte soldatul cand dezamorseaza bombe.

Eu sincer nu ma astept ca niste oameni care s-au confruntat in viata reala cu diverse lupte sa se uite vreodata la vreun film de razboi si sa zica: da domne, asa era si pe campul de lupta.
Nu ma astept nici la oamenii care nu au avut arma in mana, dar lucreaza in SRI-uri, FBI-uri, ministere de razboi etc, sa fie impresionati de filme din categoria The Hurt Locker.

Dar crezi ca medicii sunt impresionati de serialele cu doctori? Crezi ca matematicienii sunt impresionati de Numbers? Si crezi ca avocatii cad pe spate la pledoariile din filme? Normal ca nu, indiferent de cati consultati angajeaza sau nu angajeaza regizorii si producatorii.

Pentru ca filmele nu se adreseaza numai expertilor dintr-un anumit domeniu. Normal ca nu trebuie sa pui numai aberatii pe ecran. Scopul regizorului insa este sa puna probleme si sa creeze emotii si spectatorilor care nu sunt complet informati legat de subiectul tratat. Ca de-asta mergem teoretic la film. Ca sa intram intr-o lume fantastica, pe care nu o cunoastem si pe care o exploram.