Cel mai bun film de pana acum este Le silence de Lorna, de Jean-Pierre si Luc Dardenne. Iata, mai jos, cateva cuvinte despre film:

Saptamana se deschide cum nu se poate mai bine, la Cannes, sub bagheta fratilor Dardenne, care trimit cel mai bun film din festival pana in acest moment. Daca primele cinci zile la Cannes au fost palide din punctul de vedere al filmelor prezentate in competitia principala, doar trei productii distingandu-se, fara sa fie "mari revelatii" (si ma gandesc la Lorna, Linha de passe si Waltz with Bashir), iata ca salvarea vine de la fratii Dardenne, cu Le silence de Lorna.

"A ucide sau sa nu ucide" aceasta este drama Lornei (Arta Dobroshi), o tanara albaneza, aflata in cautare disperata a unei vieti mai bune in Europa si care intra intr-o casatorie de convenienta cu un belgian dependent de droguri. Daca el ar muri dintr-o supradoza - ceea ce e plauzibil - femeia si-ar capata libertatea absoluta. Insa, in pofida unei vointe ingenuncheate, narcomanul isi doreste sa traiasca. Dar salvarea lui e condamnarea ei.

Filmul construieste incet, in tensiune, aceasta producere a evenimentului, moment de alegere fatidica, pe fondul no man’s land-ului unei societati moderne, aceeasi in toate filmele fratilor Dardenne, in care desertul economic si afectiv este spatiu de lupta pe viata si pe moarte. Alegerea pe care o are de facut Lorna inseamna insasi nasterea eului sau (sau umanizarea) si in acest film, ca in toate celelalte ale celor doi frati regizori, regasim caracteristicile cinematografului existentialist si etic, in care personajul inainteaza catre momentul luarii unei decizii.

Cu camera in mana (desi se misca mai putin decat in celelalte filme), regia urmareste indeaproape personajele, mizeaza pe close-up-uri, iar la nivel scenaristic exista trimiteri, indicii-metafora ale haosului interior: dupa ce accepta ca sotului ei belgian (Claudy, interpretat de Jeremie Renier) sa i se faca o supradoza si el moare, ea colapseaza in repetate stari de rau organic. In loc de eliberare, traieste drama revelatiei: acceptul ei tacit pentru crima e inuman. Are nevoie acum de salvare din fata propriei constiinte, astfel incat ajunge sa-si confectioneze un surogat pentru realitate: isi imagineaza ca este insarcinata, astfel incat obligata de colaboratorul ei, cel care a si facut supradoza sotului, sa renunte la sarcina, ea sa refuze avortul. "Daca pe tatal tau l-am lasat sa moara, de tine voi avea grija", vorbeste Lorna cu fiinta imaginara din pantece. Chiar si asa, ne dam seama ca schimbarea personajului s-a facut, convertirea a avut loc, si ca Jean-Pierre si Luc Dardenne au crezut, si de aceasta data, ca sub galagia lumii noastre, fizica si morala, este liniste, ca oamenii au un fond bun.

Din nou un film in care fratii Dardenne se spovedesc: indiferent de raul de care suntem capabili, noi ca oameni, momentul convertirii va veni. Jean-Pierre si Luc Dardenne sunt regizori ce adopta un stil neo–naturalist, care infatiseaza destine de muncitori, vagabonzi, oameni saraci si aspri aflati de cele mai multe ori intr-o lupta dura de supravietuire. Nascuti si crescuti in partea franceza a Belgiei, cu un peisaj cenusiu post-industrial, cei doi au facut si documentare, despre aspecte la fel de dure : imigratia poloneza, rezistenta din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Cu Le silence de Lorna ar putea obtine al treilea Palme d’Or din cariera lor, dupa L'Enfant (2005) si Rosetta (1999).

asta stiu. acolo am vazut si eu.

doar k nu inteleg paralela. is it supposed to be funny or spiteful?

nu stiu exact ce v-a starnit asa curiozitatea pe liternet, dar vad acolo ca se scrie ca "3 Monkeys" e o telenovela. or filmul e clasat primul in topul juriului international "convocat" de screen international.

abia astept filmul lui woody! suna fff bine...

Da, sa stii ca a fost foarte amuzant; o sa prinda foarte bine la public, iar triunghiul Penelope - Scarlett - Javier e ca o prajitura de vanilie cu fulgi de ciocolata :lol:

(gata, merg la masa). :D

desi topicul asta nu mai e atat de animat ca in anii trecuti, incerc sa fiu la curent cu opiniile generale ale ziaristilor, cu tendintele artistice ale momentului, cu marele surprise ale festivalului, dezamagirile si asteptarile si evident ca incerc sa vad pareri din diverse publicatii. bineinteles ma rezum la romana engleza si franceza. ceea ce am constatat e ca la romani, cam toti cei prezenti la cannes au aceleasi impresii, ca si cum ar sta la o barfa dupa film si s-ar pune de acord. intr-un fel e misto, ca intaresc impresia asupra unui film, creeaza certitudini si te fac sa alegi un film la sigur. in schimb cand vezi publicatiile straine, ramai tampit. te intrebi ce dracu sa mai crezi. oare au vazut acelasi film?
un exemplu ar fi "Changeling" al lui Eastwood. deci Iulia Blaga spune nici mai mult nici mai putin ca e o prostie, in timp ce libé, variety, le monde il considera puternic, emotionant, etc. si culmea, punctele considerate slabe de catre IB (interpretare, scenariu, muzica) sunt bifate ca fiind excelente de catre ceilalti. Parca in Le monde erau formulate niste rezerve, cum ca ar fi lipsit de suflu, dar chiar si asa, impresia generala e mai degraba buna. telerama e ceva mai critica, dar nu demolatoare. pana si cei de la Inrock cunoscuti prin exigenta, au fost destul de entuziasti
ce sa inteleg de aici?
uneori e chestie de subiectivism (romanii au laudat destul de mult Boogie, francezii si-au ridicat in slavi povestea lor de craciun), dar pana acum parerile nu au fost atat de radicale.

tocmai a aparut si cronica lui als pe liternet. exact ce spuneam: aceleasi idei ca si la Iulia Blaga(pe hotnews), numai ca formulate altfel. poate ca ar fi fost mai util sa isi ia fiecare cate un film ca am fi iesit si noi mai castigati, cu mai multe filme la activ :D

in schimb, am citit o cronica negativa la Changeling -ul lui clint in NYT. incepusem sa cred ca numai ai nostri l-au gasit prost. oricum nu sunt multe in directia asta. cei mai multi l-au catalogat exceptional.
cum ar trebui sa o iau? fiecare are gusturile lui? :?

Speram sa nu ai timp prea repede :lol:

desi nu a intervenit nimeni cu observatii si comentarii la ceea ce am postat mai sus, imi permit din nou, de una singura, sa revin cu niste precizari ca sa evit orice confuzii sau interpretari gresite.
prin constatarile mele cu privire la discrepantele dintre criticii nostri si unii straini, nu am vrut sa spun ca unii ar fi superiori altora. sper ca nu a inteles nimeni asa ceva. ma intreabam doar cum e posibil ca o comunitate presupusa a avea niste standarde valorice cat de cat similare ajunge la analize contrare. si ma intrebam unde ar trebui sa ne plasam noi, muritorii, cititorii, cinefilii. mi-e greu sa accept ideea "cate capete atatea pareri". in felul asta cam toti forumistii sunt un fel de critici.
de fapt ce face un critic sa fie critic? ca deocamdata singura conditie ar fi sa scrie (bine daca se poate) la ziar.

Am senzatia ca s-a mai discutat undeva despre subiectul asta. Poate ma directioneaza cineva spre topicul respectiv. ma scuzati ca am deraiat de la subiect.

hai, bagati despre Cannes !! :lol:

se pare ca fatih akin iar a dat lovitura. review-ul lui a.o. scott in nyt era ravishing...

da, e un film de luat in seama, nu as zice ravishing. dupa mine ar fi sub Head-on care mi-a placut la nebunie. slabiciunea acestui film e tenta prea mare acordata unor probleme "sociologice" (nu stiu cum sa le zic altfel): identitati, apartenente, integrare, comunicare intre culturi diferite, bla, bla. si aprofundeaza mai putin partile individuale, personalitatile. nu mai e atat de puternic cum a fost precedentul. dar e clar un film inconturnabil

aha... ok, sounds good nevertheless. intre timp mi-am dat seama ca desi review-ul a aparut ieri, si se pierde printre nenumaratele review-uri, interviuri, etc (printre care si radu muntean si als, eh!) filmul asta nu are legatura cu festivalul de anul asta (asta si pentru ca a luat premiu anul trecut- ma miram si eu)... le-am incurcat. so, go on, continuati va rog despre cannes 2008. :D

ca in fiecare dimineata, ma trezesc cu radioul, iar aseara l-am fixat din intamplare pe un canal unde vorbeau unii (m-am gandit ca e bine sa intru dis de dimineata intr-o polemica politica sau sociala, ca iti pune creierul la treaba si te trezesti mai usor). si ghici care era subiectul de azi dimineata?
"En direct du Festival de Cannes: une émission spéciale consacrée �* la critique de cinéma. Alain Kruger du magazine 'Première', Gérard Lefort de 'Libération', Michel Ciment de 'Positif' et Jean-Michel Frodon des 'Cahiers du cinéma'"
:w00t:
ca sa vezi !!!
daca intereseaza pe cineva pot sa las si coordonatele ca sa o ascultati.
Furnizeaza niste raspunsuri intrebarilor de mai sus. pentru mine nesatisfacatoare, dar macar s-au dat niste raspunsuri.

baga :)

(poate asa sa imi mai exersez si io franceza... da' sa nu ma intrebi dupa ce-am inteles :D)

eu nu stiu de ce va bateti capul...

n-avem alte griji. :)

cineva ceva despre Che? e bun sau rau?

Pe mine ma amuza enorm cum, de fiecare data cind zice als ceva important, e prezentat drept "criticul preferat al celor de pe cinemagia" sau asa ceva. Nu cred ca e cazul, totusi. O fi totusi critic si dpdv al altora.
Ce e omul asta, un soi de "readers' digest" al criticii noastre? Pe bune, acum.

e o mica confuzie: Alex Leo Serban a iesit pe primul loc la sondajul "Ce critic roman preferi?", prin urmare o sa-i dam o diploma de "critic preferat al romanilor, conform unui sondaj al Cinemagia". Atata tot. Alte variante ale titlului sunt doar... scapari. :)

"Che" este un film partizan; facut parca, la nivel de mesaj zic, la comanda miscarii de gherila a lui Guevara; daca faci abstractie de perspectiva si tonul adulator, o sa gasesti un film foarte bun, foarte bine facut.