Da pan' la urma v-ati prins vreunu de ce atata minimalism??

Da.

Pai hai.

Unde?

In emisfera ta stanga.

De ce?

pen'ca acolo sper ca ne-asteapta raspunsul tau -- mandru, frumos si neminimalist -- la intrebarea mea.

L-ai localizat? :)

...doamna stanga e cu scrisu.

Bine.

daca n-ai chef sa raspunzi, de ce mai participi?

deci chiar ma intereseaza de ce sunt minimaliste filmele astea.

S-a spus de jdemii de ori pe forum - în topicuri usor de identificat dupä titluri, si mai existä si functia Search.. Dar, ok, hai s-o mai zicem încä o datä.

Un principiu fundamental al profesiunii de regisor este: dacä esti bun, te descurci cu ce ai si gäsesti solutii sä faci cinema bun în orice conditii! Desi trâmbitat demagogic si aplicat abuziv, de-a lungul anilor, preceptul este, totusi, valabil în fond.
Ultimii ani l-au pus la încercare la nivel practic: cinematografia româneascä stätea dezastruos cu mijloacele si finantele - dar asta, evident, n-a împiedicat aparitia unor regisori tineri de mare valoare: Puiu, Porumboiu, Mungiu, Muntean, Jude, etc. Animati de dorinta irezistibilä de a face film (asta înseamnä a fi artist: sä nu poti sä träiesti färä a crea), s-au adaptat conditiilor si, cu ajutorul propriului lor talent, au gäsit solutii de a face filme de continut cu mijloace minime; aceste solutii, partial (si încä foarte insuficient, la nivel de grup), s-au coagulat în niste directii estetice comune care definesc "minimalismul".
De-aia avem minimalism.

Pai asta-i chestia, ca raspunsul asta mie nu mi se pare indeajuns.
(de-aia l-am ignorat, indiferent ca s-a zis de jdemii de ori sau doar la inceputul acestui thread.)

Da, sunt de acord -- conditiile de productie afecteaza rezultatul, in general nru de locatii si de personaje. Dar nu cred ca il determina in intregime. Sunt sigur ca daca ar avea mai multi bani, Puiu si Mungiu tot filme minimaliste vor face.

Eu cred ca este altceva -- ceva mult mai important, desi nu am reusit inca sa formulez o explicatie. Cu Puiu mai ales, filmul lui ma face sa-mi reamintesc k realitatea este simpla; moralitatea, moartea la fel. Si faptul ca le prezinta in mod linear, cursiv, aproape ne-postmodernist, mai ales intr-un context social care doar simplu nu este - nebunia spitalelor, dar si a vietii din Romania in general... pentru mine este un indiciu ca acest minimalism nu este doar o simpla coincidenta in cinematografia romaneasca acum, legata de contextul economic si social doar prin limite de buget, dar are origini si implicatii mai importante.

Si nu uita ca limitele de buget in general inseamna si mana libera la creativitate; spre deosebire de filmele cu buget mare unde e mai mare presiune sa aibe succes si se iau mult mai putine riscuri.

Ei, acum, cä ne-am dezghetat amândoi, väd cä într-adevär pui problema în moduri foarte interesante. Mä bucur.
Ce-i drept, eu am räspuns strict la nivelul primarului "de ce". Tu, deja abordezi aspecte din categoria "bun, si acum...?" Voi medita la ele.
Il invit pe Mihai Fulger sä contribuie la discutie - cartea lui de interviuri despre "Noul Val" (pe care eu continuu sä-l numesc, deocadatä, "generatia actualä", în asteptarea momentului când va deveni, sper, si "val") a prilejuit o excelentä sistematizare a conceptiilor estetice si tiparelor de simtire artisticä ce vor defini evolutiile creatoare la care te referi.
Si nädäjduiesc sä se mai implice si alti comentatori. Tema e ofertantä si importantä. Sigur, voi reveni si eu.

pai imi pare bine ca ti-ai retras coltii. at least for the moment ;)

m-am uitat ieri la blogul lui Mihai Fulger si tot nu-mi dadeam seama de unde ii stiu numele. Aveam cartea! De altfel, singura despre 'noul val' care merita cumparata. Stii cumva daca mai sunt si altele? ...in afara de cea a lui Grid Modorcea, care nu ma tenteaza.

am putea sa deschidem alt thread, ce zici?
desi titlul asteia chiar se potriveste. doar fara :)-ul de la sfarsit.

Acum, cä topicul a devenit serios, i-am ajustat si titlul. Putem continua aici.
Nu stiu de alte cärti recomandabile, deocamdatä. Da, într-adevär, într-a lui Grid n-am nici eu încredere; om fi noi buni amici, dar face niste jocuri. Bunioarä, anul trecut cam pe vremea asta, într-un articol intitulat "Ucinicii", ataca violent filmele minimaliste, tipând cä Premiul UCIN pentru 2006 ar fi trebuit sä-l ia "o operä de exceptie: «Si totul era nimic»"! - adicä super-hiper-ultra-über-lol. :lol:
Hai, sä vedem ce zice Mihai - el viazä cu drag p-aici pe forum.

posibil sa nu ma fi exprimat bine. exista in filmele romanesti postrevolutionare un personaj secundar sau principal (cum vrei sa-l numesti) care are o prezenta greoaie. anume sistemul. aceasta prezenta leaga sau - mai corect spus - ineaca toata povestea. nu am intalnit nici un alt film care sa aiba o asemenea 'amprenta' greoaie. incerc cateva exemple (calitatea unora e indoielnica, dar sunt doar exemple):

persona - relatie pacient-medic, vampirism, lipsa comunicarii etc. nici o vorba despre sistem, despre eventuale disfunctionalitati ale sistemului, despre aparate care nu functioneaza, despre medici obsedati de bani etc.

evadatul - firma de medicamente falsifica sutdiile despre un anumit medicment, afacere din care ies ceva bani spitalului si medicului care conduce studiul. a la michael moore sa zicem. aici putem vorbi de ce spui tu, si anume de o actiune secundara, insa story-ul filmului e acaparat de personajul principal, de politist, de ucigas etc. ok, un film comercial, calitate indoielnica, dar un exemplu de film care trece la index disfunctionalitatile sistemului.

dr. house - in cateva episoade apare afaceristul veros, care concediaza medici dupa bunul plac. totusi serialul reuseste sa nu transforme sistemul in solist principal.

poate ca MDL-ul nu e o analiza documentata a sistemului, dar ramane un film in care sistemul invaluie pelicula cu greutatea unei tragedii antice. ori tocmai aici apare problema, ruptura intre noul val si public. publicul s-a saturat sa mai dea vina pe sistem, fie el medical, politic, religios sau cum o mai fi. nimeni nu mai gusta revolutionarul impuscat in gat (interpretat de marius stanescu). nimeni nu se mai intreaba ce a fost cu revolutia, care e adevarul din spatele mineriadelor, ce s-a intamplat in piata universitatii. nimeni nu mai e pasionat de vanatoarea de securisti sau turnatori. oamenii lucreaza in companii multinationale, isi fac cumparaturile la mall, cred ca nu mai avem mentalitatea aia din anii '90. pur si simplu asemenea subiecte nu mai sunt de actualitate.

BODIES: între viaþã ºi moarte (BODIES-Marea Britanie, 2004)

Nu stiu daca urmariti sau nu acest serial pe TVR2.
Pai acolo sa vezi demascarea sistemului. Si baietii nu vorbesc despre sistemul sanitar al UK din 1944!

MDL este ca o savarina.
Ce-i drept, una borsita in buzunarul de la piept al medicilor romani.
Dar tot savarina ramine!
:)
Celor ce ma acuza ca-l denigrez pe Cristi Puiu sau ca am ceva cu Mungiu, fam Solomon sau Tudor Giurgiu.
Sau cititi tot ce am postat sau va abtineti. Eu nu le contest calitatea de regizori. Ma revolta insa cadenta cu care capata finantari la CNC pentru firmele lor. In baza unor regulamente pe care tot ei le negociaza cu Ministerul Culturii si CNC.

nu cred ca vorbim aici de demascarea sistemului, televiziunea face chestia asta de ani de zile. chiar azi am vazut un show despre malpraxis. problema e daca filmul ar trebui sa urmeze pasii televiziunii, si daca intereseaza pe cineva sa vada pe marele ecran ceea ce oricum vede pe micul ecran.

mister movie
cred ca gresesti. despre ce sistem vb exact? cel medical? sa nu uitam ca 20% din film se petrece in apartamentul lui mr.l. apoi nu prea i se pot reprosa multe sistemului medical. dotari destul de bunicele peste tot, doctorii nu iau spaga...si unde e vointa se misca destul de binisor. lazarescu o mierleste din cauza oamenilor, a ignorantei...toti il ajuta dar formal, doar pana la un anumit nivel. indiferent de statut, profesie ... toti il neglijeaza. pe salvare ii e sete si cere apa. asistenta nici nu il ia in serios apoi la 20s bea ea insasi apa la capul lui-asta nu are nici o legatura cu sistemul. e pura lipsa de empatie si compasiune. indiferent de profesia personajelor mecanismul lipsei de iubire fata de aproape e acelasi. despre asta e filmul si cred ca foarte clar. puiu o spune si altfel, foarte explicit in interviuri.

un anumit tip de sistem e prezent in foarte multe filme. diferenta majora e urmatoarea: publicul romanesc habar nu are cum functioneaza o sectie de politie in america. so, in orice film politist american sistemul e aproape invizibil. dar in mdl sau 432 detaliile si mai ales disfunctionalitatile find arhicunoscute (pana la paranoia) sistemul e mult mai usor de detectat. peste toate astea boala romanului de a da vina pe sistem...si reversul ei.

despre gusturile publicului romanesc-no comment. filemele (cele bune) facute dupa 2000 sunt destul de simple si directe dar romanul daca nu e sensibilizat vazand un amarat cum moare plimbat prin spitale (socant e ca multi se si sparg de ras) da vina pe sistem si pe subiectele "tragice". iar cand mai apare cate o comedie o shmangleste de pe net si se plange ca nu fac si romanii filme"cu batai".
chestia cu multinationalele si molurile...hm...snobism si superficialitate big time, nu mai e loc de compasiune. tot sistemul e de vina?

Deci ce legatura au toate astea cu minimalismul?


Daca vreti sa discutati reprezentarea sistemului (economic, social, politic) in filmele romanesti ale noului val, cred ca merita sa deschideti alt thread.