Too Young

Eram incantata. Eram foarte curioasa...aveam emotii. Era ca atunci cand
mama mi-a luat prima papusa...poate chiar mai mult, pentru ca papusi
mai vazusem si la alte fetite. Am intrat intr-o sala care mi se parea
imensa, ma facea sa ma simt mica, mai mica decat eram. Era aproape intuneric,
lucru care m-a infricosat putin, dar ce poate sa iasa rau la un film
cu un capcaun verde? Era primul meu film vazut la cinema, primul
din ce avea sa fie o lunga calatorie pe taramul magic al filmului. Mami ma tinea de
mana si ma aseza in scaun, in timp ce tati s-a dus sa imi cumpere suc. Langa
mine statea o alta mamica, cu un baietel langa ea. Parea enervant, "noroc ca nu
sta langa mine!" mi-am zis. Ma credeam o fetita mult mai desteapta decat
colegele mele, le stiam pe toate. Filmul imi placea mult si am vazut ca si
mami si tati radeau, deci probabil ca si lor le placea. Mami l-a facut pe tati "Shrek",
desi eu nu am observat asemanari. In partea cealalta, mamica de langa scaunul meu
s-a ridicat si a iesit din sala, lasandu-si baietelul singur. Probabil ca si ea
s-a dus sa ii ia suc. Acesta a inceput sa se agite dupa cateva minute,
pentru ca mamica lui nu se intorsese. S-a ridicat si s-a dus sa o caute,
dar a revenit speriat. S-a asezat pe scaunul de langa mine. Dupa alte cateva
secvente pe care le-am urmarit pe ecran, m-am uitat din nou spre el. Plangea.
Felul jalnic in care arata m-a facut sa il iau de mana si sa-i soptesc
ca va fi bine si ca mami o sa vina curand. I-am dat apoi un pupic,
pentru ca zambetul lui, ca reactie la spusele mele, a fost tare dragalas.
Atunci am cunoscut pentru prima data si un alt sentiment, numit dragoste.
Am aflat pe parcurs ca dragostea traita de mine in ziua aceea a fost cea
mai pura dragoste pe care am intalnit-o pana in prezent. Dragostea mea
pentru acel baietel a fost simpla, a fost... fericire.
Tot atunci am aflat ca nu le stiu pe toate...mai am multe de invatat.
Ii multumesc uriasului Shrek pentru bucuria care mi-a adus-o si
pentru lectia oferita. Sunt una dintre milioanele de persoane carora
minunea numita cinematografie le-a schimbat viata. Si cand spun asta,
nu ma refer numai la prima experienta...

*Aceasta este analiza unei intamplari petrecute in viata unei fetite
care incepe sa cunoasca anumite trairi de care nu isi da seama insa
decat cativa ani mai tarziu, cand re-analizeaza faptele.

Aveau Shrek pe vremea aia ? :)

Pana in acest moment avem 14 povesti; mai sunt 2 zile in care se pot trimite textele. Spoooor la scris, succeees!

si din postul asta () ce parte n-ai inteles, dragomara?

Daca ai fi citit cu atentie toate posturile ti-ai fi dat seama ca deadline-ul a fost decalat de pe 1 pe 8 martie.

Buna,
am sa va povestesc si eu cum mi-am cunoscut iubirea vietii mele..... a fost destul de amuzant dar sper sa nu radeti prea tare...este o poveste adevarata... :D

Totul s-a intamplat intr-o zi frumoasa zi de mai acu' 2 ani. Eram la facultate, acolo plictiseala mare, unii din profesori se pare ca aveau treburi mai importante de facut decat sa vina la ore, asa ca, ma hotarasc eu cu prietena mea cea mai buna sa mergem la cinema. Zis si facut. Dupa 15 minute ne aflam la cinema, ne-am hotarat noi la ce film sa intram, am avut noroc ca urmatorul trebuia sa ruleze in 10 minute asa ca, am luat bilete si am intrat.
Ne-am asezat cuminti la locurile noastre si asteptam sa se stinga luminile si sa inceapa filmul. Eu aveam locul exact la margine, undeva prin mijlocul salii.
Cum stateam noi acolo si vorbeam, ma trezesc cu o cutie de popcorn ce se rastoarna pe mine... Un tip venind grabit sa isi ocupe locul ce se afla undeva pe randul din fata mea, a alunecat si a varsat cutia cu popcorn pe mine. La inceput m-am infuriat, apoi el disperat isi cerea scuze si incerca sa adune popcornul de pe mine. La un moment dat, privirile noastre s-au intalnit, am ramas asa cateva clipe privindu-ne unul pe celalalt, dupa care i-am zis ca nu este nici o problema si i-am zambit. A fost dragoste la prima vedere, eu care nici nu credeam in asa ceva. Pe toata durata filmului ma gandeam la tipul acela simpatic, brunetel cu ochii verzi care mi-a dat mii de fiori si cu coada ochiului nu il scapam din privire.
Dupa film, m-a invit la o cafea, cica sa isi ceara scuze pentru ce facuse. Dupa lungi insistente, am acceptat, si bine am facut. Dupa ceva timp, aveam sa aflu ca si el se gandise la mine pe toata durata filmului, si nu stia cum sa faca sa ma invite in oras sa ne putem cunoaste. Au trecut 2 ani de atunci, suntem impreuna, ne iubim si ne respectam mult de tot unul pe celalalt, ce mai, suntem cuplul perfect. :love:
Acum, de fiecare data cand mancam popcorn, ne amintim de acea faza si ne amuzam copios.

Nu te juca cu dragostea.....asa imi spunea mama....si mare dreptate avea.
Voi povesti si eu o intamplare adevarata...din adancul inimii mele.

Film nou in oras...indian...de dragoste...
Sorin venise pe la mine sa ma ia cu el...deja luase bilete...era rost de distractie, de agatat, ce mai...cu siguranta sala va fi plina de fete, imi zicea el.
Si am ajuns. Eram inarmati cu cocosei, coca-cola , gume, servetele.
Pe scaun langa mine, o blonda, subtirica, cam de statura mea, vorbea soptit cu prietena ei...abia astepta sa inceapa filmul...era genul ei, ii spunea.
Distrat, cu chef de vorba, ii spun ca il vazusem deja...asteptand satisfacut sa intre in vorba cu mine.Minteam, vroiam sa rad de naivitatea ei, sa-l distrez pe Sorin...
Ochii ei senini ma priveau curiosi, buzele ei rozii vroiau sa ma intrebe ceva dar au ramas tuguiate...fara sa rosteasca ceva.Privirea ei m-a patuns, m-a tulburat, nu puteam minti, si-mi parea rau ca vroiam sa rad de ea.
Noroc ca filmul tocmai incepuse, si i-am propus grabit, sa ne uitam impreuna.
Cat timp a durat filmul, am privit-o atent.Avea un profil minunat, mirosea fin a lacramioare, si-si stergea discret, din cand in cand, lacrimile de pe obraz.
Ma simteam ciudat, nu-mi trebuiau nici film, nici cocosei, nici suc. Nici nu observasem cand s-a terminat filmul si a disparut "blonda" mea.
Deodata , totul parca s-a naruit. Simteam ca fara ea nu puteam respira.
Abia cand a plecat plangand, mi-am dat seama ca mi-a luat inima, ca eram indragostit de ea.Era prea tarziu, dar as fi dat orice sa mai pot da de ea.

Cam asta a fost povestea mea.

intr-un post de ieri, gloria a scris ca mai sunt doua zile in care puteti trimite texte. Deci termenul limita e maine, draga Dragomara. Era atat de greu?

- Priveste, se pregatesc sa darame vechiul cinematograf , ii spune Ioana in timp ce se plimbau pe o strada ingusta din mijlocul cartierului.

Atentia Alisei, lipsita de un punct central pana in acel moment, se focaliza numaidecat asupra cladirii impunatoare, acum lipsita de culoare si parca si de forma, un vestigiu tern si dezolant intr-o mare de cladiri noi si stralucitoare. Ochii ii cazura pe afisul lipit pe usa masiva a cladirii, pe care citi urmatoarele cuvinte: Demolare programata pentru data de 24.03.2008, ora 10:00. Va rugam sa aveti deosebita grija. Primaria X!

- Pacat, zise Ioana, inca un loc plin de amintiri dispare de pe fata pamantului, si parca odata cu el si eu ma simt un pic mai mica si mai singura. ti-aduci aminte cand veneam aici dupa ore, in facultate? Cu Mihai, Alina, George si ceilalti? Oare pe unde or mai fi acum, si de ce nu am auzit nimic de la ei?

Memoria Alisei incepuse sa lucreze inca de cand primise prima informatie a prietenei sale, iar cele declansate incepeau deja sa o tulbure. Nu numai ca-si amintea acele zile, ca pe un panaceu pentru orele plictisitoare sau obositoare din timpul facultatii, dar isi amintea si detaliile uneia dintre cele mai frumoase intamplari din viata sa.

Isi amintea de el ... oare cum il chema? Nu mai stia, dar asta nu era important in contextul acelei zile, acelor ore care au facut-o sa simta totul cu o intensitate necunoscuta pana atunci. Nu mai stia exact cum, dar tinea foarte bine minte momentul in care, in timp ce astepta la coada gheretei de bilete pentru tramvai, el ii zambise larg si degajat, si cum, in ciuda unui soc initial, ii raspunsese cu un zambet de acelasi tip ... cum el, incurajat de reciprocitatea ei, se indreptase spre ea si se prezentase cu numele de ... nu, era inutil, nu-si putea aminti ... si cum, dupa doar cateva minute de conversatie de complezenta, o invitase la film ... pur si simplu, fara a o cunoaste si fara a fi intimidat de niciun fel de bariere sociale sau morale. Acceptase, desi nu se credea capabila de o asemenea aventura, reactionand doar cu un zambet retinut cand prietenele ei povesteau lucruri asemanatoare. O atrasese, mai mult decat orice altceva pana atunci, mai mult decat cartile de dragoste pe care le devora cand era singura, apa marii care o alina intotdeauna, sau drumetiile cu cei 2 cei mai buni prieteni ai sai. Era unul dintre momentele in care singura solutie este sa inchizi ochii si sa te lasi dusa de val. si asta facuse. Tot drumul pana la cinema isi vorbisera ... din nou nu-si mai amintea absolut nimic, de parca vorbele fusesera doar un val transparent care o acoperisera o perioada scurta de timp, pentru a se dizolva apoi in amintire intr-o tacere perfecta ... si tot timpul respectiv il privise si ii memorase trasaturile fetei ... ochii inchisi, aproape gri, sprancenele proeminente si gura cu buze mici, abia schitate, in josul nasului subtire, inegal ... stia ca fata lui nu va disparea niciodata, asa cum o faceau multe altele pe care le uita de pe o zi pe alta.

Nu uitase nici plasatoarea cea corpolenta, care parca ii privise cu repros cand el ii ceruse doua bilete ... si nici holul intunecat al cinematografului, in care el ii cautase mana si o stransese puternic intr-a lui ... drumul catre scaunele din penultimul rand si tacerea calma si plina de inteles dintre ei doi ... stingerea luminilor in sala aproape goala si debutul proiectiei ... mana sa inca stransa in a lui ... momentul cand a simtit presiunea stransorii crescand si buzele lui calde peste ale sale ... sarutul lung si plin de vise, creionate in speranta si caldura ... obrazul lui lipit de obrazul ei ... momentele care parca diluau timpul catre o eternitate de placere fizica si emotionala ... nu se mai simtise niciodata asa pana atunci, de parca toate lucrurile din jur se evaporasera si disparusera in neantul celor efemere ... doar el conta, cel de langa ea, cel care atunci o simtise altfel decat toti ceilalti ... l-a iubit, l-a iubit puternic in acea ora si jumatate cat au stat inlantuiti ... filmul nu a contat, dupa finalul sau nu-si amintea nici macar titlul acestuia ... nu i-a pasat nicio secunda de pierderea lui ... au iesit in lumina ... l-a vazut atunci complet schimbat, barbatul de care era acum indragostita ... ca printr-un vis l-a vazut oprindu-se in fata unui taxi si cerandu-si scuze pentru faptul ca trebuia sa se grabeasca catre o locatie pe care nu si-o mai amintea ... erau amandoi atat de socati de potrivirea pe care au simtit-o si de chimia pe care i-a legat pentru totdeauna, incat niciunul nu s-a gandit la urmatorul pas ... atunci totul parea posibil, iar ziua de maine nu era deloc importanta ... fascinatia era atat de mare incat niciunul dintre ei nu a gandit rational, sa-i ofere celuilalt macar o adresa ... s-au despartit cu un sarut, ultimul pe care l-au mai impartasit ...
Alisa s-a intors des la cinematograf, dar nu l-a mai intalnit niciodata ... nu i-a uitat niciodata insa chipul si nu a regretat acele clipe care i-au umplut inima de fericire ... nu putea regreta experienta dragostei, oricat de mult ar fi dorit ca aceasta sa fie mai durabila ...

Trezindu-se din reverie, se intoarse zambitoare spre Ioana si repeta intrebarea acesteia:
- Da, oare pe unde or mai fi acum oamenii din trecutul nostru... ?
Ioana ii raspunde nostalgica:
- Ar fi frumos sa retraim acele zile ... dar stim amandoua ca e imposibil ... peste putin timp si aici va aparea o monstruozitate cu geamuri de termopan, si inca o parte din noi se va rupe ...
Alisa isi privi o clipa putin stanjenita prietena, ii cuprinse bratul si plecara mai departe ...

Aww, another Tornatore ripoff.
Ar trebui sa ma inscriu si eu la concurs, pur si simplu povestind Nuovo Cinema Paradiso, poate nu se prinde nimeni.

Later edit: Ma refeream la mesajul Dragomarei, dar tendinta pare sa se aplice si in continuare.

nu, draga mea, ar fi perfect comprehensibil daca ai citi de la un capat la celalalt posturile :)

Sunt un pic confuza.. cam pana la cat se opreste numarul de scenarii pe care le poate scrie o singura persoana pentru acest concurs? Eu ma gandeam ca incepe si se termina la 1...Ca asa cu 2 sau mai stiu eu cate, se poate ca o persoana sa se claseze si pe locul 1 si pe 2 sau combinatii..nu-i asa? Avand in vedere ca nu se urmareste numele caruia a scris, ci scenariul in sine.

Sä ne imaginäm un caz extrem:

Participä Mugurel Iliu, cu patru scenarii: unul genial, unul foarte bun, unul bunicel si unul mediocru (ar fi logic; Mugurel e un scenarist bun...)
Mai participä Roberta Istrate, Adam Sârbu, Etrusc Butoi, Cuchi Damian, Minodora Nichiticä, Epaminonda Preda, Cristina Popovici, Marius Susotean si Francisc Deleanu, cu diverse scenarii de niveluri variind între cretinut, tâmpitel si oligofren.
Cine câstigä?

De-obicei retinem ce ne-a impresionat mai mult...

Revenind la concurs: astazi pana la ora 24.00 mai primim texte; luni juriul va delibera. Un participant se poate inscrie cu mai multe povesti.

dragomaro, sper sa castigi dvd-uri naspa! :oops:

voi posta o poveste legata de tematica zilelor iubirii scrisa de mine pt un alt concurs de valentine, unde n am apucat sa o trimit. stiu ca a expirat termenul pt concurs, dar vroiam doar sa o postez ca sa o citesca cineva, mai ales ca povestea mea ar fi un scenariu perfect pt un film de dragoste/comedie neagra. povestea mea nu are pretentzii literare, de asemenea este scrisa in gluma intr un limbaj mai mult de chat decat artistic:)
enjoy:D

Iubito, itzi scriu aceste randuri pt ca nu am curajul sa tzi destainui gandurile mele prin vorbe.
Vreau sa tzi fac dovada dragostei imense care tzi o port si sa te intreb daca vrei sa mi fii alaturi la bine si la rau pana la moarte.
Si cum altcumva pot sa tzi dovedesc imensa dragoste pe care tzi o nutresc decat prin a fi sincer fatza de tine?
Si ce alt mod mai frumos de a incepe o propunere in casatorie exista decat prin a tzi demonstra ca viatza mea itzi apartzine intr u totul, cu toate secretele, cu lucrurile ei frumoase si mai putzin frumoase.
Prin urmare, da mi voie a mi deschide sufletul in fatza ta pt a mi asculta confesiunea lucrurilor pe care le am tzinut ascunse fatza de tine.
In primul rand numele meu nu este Wilhem Rambo ci Ucea Costel, (greuceanu pt prieteni). Apoi vreau sa tzi spun ca nu am fost cascador la Hollywood, banii pe care ii cheltui cu tine ii am de cand spargeam bancomate in Italia.
In alta ordine de idei, nu am fost nici in legiunea straina, tatuajual de pe spate l am capatat in penitenciarul de la Jilava si nu in legiune. Nu am studiat nici medicina si nici dreptul, iar cand lipseam noaptea nu ma ocupam de bolnavi la spital ci ma ocupam de ei la cimitir, dupa ce mureau, pt ca meseria mea de baza este de fapt de gropar, din tata in fiu.
BMW ul care itzi place asa de mult nu l am putut lua din salariul de gropar, asa ca a trebuit ca in timpul liber sa lucrez la ecarisaj, precum si la morga spitalului comunal unde ma ocupam de infrumusetzarea clientzilor pentru ultimul drum, de unde mi a venit si ideia de a deschide mica noastra afacere cu salonul de cosmetica.
Acestea sunt lucrurile care am vrut sa le cunosti inainte de a tzi cere mana, iar acum ca ai aflat totul despre mine itzi promit ca de acum inainte voi fi sincer cu tine de vei accepta sa mi fii nevasta. A, si era sa uit un alt amanunt important, nu am terminat doua facultatzi precum am zis, nici liceul de fapt, si nici gimnaziul, iar cele patru clase au fost de fapt trei pentru ca tot ramaneam repetent si a zis tata ca scoala nu i de mine.
Asa ca nici nu stiu sa scriu prea bine, iar aceasta epistola de dragoste o scrie de fapt colegul meu Dan, la dictarea mea.
Si daca tot suntem la capitolul sinceritate, vreau sa tzi marturisesc ca de fapt eu, Dan, te iubesc la nebunie, inca de cand am inceput sa tzi scriu aceste scrisori la dictarea inapoiatului tau iubit. Acum, ca ai aflat adevarul despre el, poate il vei parasi si te vei gandi la posibilitatea de a te intalni cu mine de acum inainte si a mi da sansa sa tzi demonstrez respectul si afectiunea mea.
cu multa dragoste si profunda afectziune,
dan
:ps semnatura este a lui
x x
x x
x
x x
x x

pff, xurile de la semnatura trebuiau sa formeze un x mai mare, dar s au aliniat toate de la capat :)

ai intarziat postarea textului cu 11 ore si 4 minute

Si castigatorii sunt ....

da, dom`le, zi-ne castigatorii. povestile siropoase merita DVD :D (chiar 4,5) 8)