Bune intrebare... Dar cred ca personajul raspunde la intrebare, cand zice "It's beautiful!" (sau ceva asemanator). Parerea mea personala este ca o cumpara pentru ca ii place cum arata sau din dorinta de a fi spontan, imprevizibil, iar apoi elicea dispare din peisajul filmului. Mai exista si comentariul personajului feminin cum ca ar arata grozav nu-stiu-cum in atelierul fotografului.

Cel mai probabil, elicea poate fi expresia unui obiect fara insemnatate, pe care Thomas incearca sa-l integreze intr-un context, la fel cum face cu fotografiile facute in parc.



Un critic de film - a carui parere nu o impartasesc - facea referire la un citat din Kant care zicea ca o opera de arta este o opera de arta pentru ca nu are un scop. Nu mi se pare ca acest lucru explica prezenta elicei, dar e o ipoteza, poate fi privita ca un mod a lui Antonioni de a se justifica.



P.S.: Nu incerca sa joci dur! Eu prefer dialogul pasnic!

Daca e asa cum zice respectivul inseamna ca filmul este un demers inutil.
Inca ceva, de ce incercati sa vedeti lucruri care nu sunt, poate ala n-a vut sa zica nimic prin chestia asta, pur si simplu i s-a parut ca da bine in film.
Inca ceva .... ca tot s-a pomenit de statornicia fotografiilor, care fixeaza realitatea bla bla De fapt, nici nu se stie cu siguranta daca personajului nu i se pare ca vede ce vede, la un moment dat "descoperirile" sale (silueta individului din boscheti, cadravul, planul detaliu cu pistolul atintit spre indragostiti), dispar chiar din fotografii, ca sa reapara peste un timp in poza gasita de T. ulterior vandalizarii atelierului si chiar inainte de asta.

Inca ceva, pana si cadravul pare sa nu fie ceea ce e, a doua zi acesta dispare.

p.p.s. Ti s-a parut ca nu am fost pasnic ? :?

Parerea mea ca elicea inseamna ceva este la fel de valabila precum parerea ta ca elicea nu inseamna nimic. Nu crezi?


Pai, asta poate fi chichita filmului... Poate ca personajului i s-a parut doar ca a fost martorul unei crime, poate ca s-a pacalit singur. Cert este ca el a construit un context din fragmente ale acestuia. Cand contextul dispare (adica cand fotografiile sunt filmate), un fragment scos din context nu mai inseamna nimic (v. ultima poza pe care ai mentionat-o). Eu raman la parerea ca o crima chiar a existat, dar nu este chiar atat de important.




P.P.P.S: Era doar preventiv. :D

Interesant, o cam luam pe aratura, dar in fond nu e rau sa-ti pui intrebari in cea mai cinstita modalitate cu putinta.

De acord cu tine aici.
Pentru ca am fost urecheat pe tema "jocului de tenis" (in privat), asta cum o vezi ? Mie mi s-a parut o mare tampenie.

Aici nu mai stiu ce sa zic... Dar asa cum am mai zis, eu o vad ca pe scena de final care incheie filmul si sublineaza mesajul. Este o scena-simbol si una dintre scenele de referinta ale filmului: cand zici "Blowup", te gandesti imediat la fotografiile lui Hemmings, la "The Yardbirds" si la scena de tenis imaginar.

Tu ai zis ca e penibila. Sunt de acord ca este cel putin bizar sa iti apara brusc in cale niste personaje cu machiaj pe fata si sa se apuce sa faca pantomima. Dar pana si aici este un joc... Thomas la inceput este amuzat de aceasta aparent penibila reprezentatie si sta sa se uite la ei din distractie. Apoi ajunge sa le admire intr-un fel "talentul" (toti se misca la unison, stiu ce urmeaza --- sunt, evident, antrenati in chestia asta). Apoi este un moment in care unul dintre "mimi" se uita in ochii lui Thomas, dupa care acesta incepe sa urmareasca scena de ca si cum ar fi o minge adevarata si, mai mult, camera de filmat incepe sa se miste dupa aceasta minge. Asta e un fel de manipulare foarte bine gandita. Atata timp cat ne multumim la a privi filmul si nu la a-l si gandi in acelasi timp, Antonioni ne face sa accepta jocul imaginar ca pe un joc real, ne face sa acceptam realitatea acestor personaje, la fel cum si Thomas o accepta la sfarsit. Si, intr-un fel, asta a facut Antonioni tot filmul. Ne-a manipulat in a accepta realitatea lui Thomas, pentru a intoarce totul peste cap la final...

Mie scena asta mi se pare geniala! E mult material concentrat acolo, in cateva imagini.




P.S.: Cine te-a "urecheat" pe privat? :D

De filmat e filmata foarte bine ... "mingea" face la un moment dat si unele pauze in miscare, camera o urmareste sacadat, in ritmul avansarii ei pe gazon.

Cer de-acum ca acest topic respectabil cä fie tratat ca atare, nu ca o nouä ghenä de gunoi. In sensul ästa, adaug si eu câteva comentarii:

@europe_east
Citatul pe care l-am dat, despre ideea centralä a filmului, îi apartine chiar lui Antonioni. Tin minte cä l-am citit acu' vreo 27 de ani, în programul Cinematecii. Nu mai stiu care fusese sursa initialä.
Ai dreptate când spui cä aia nu e SINGURA idee. Intr-adevär: chiar dacä Antonioni s-a concentrat asupra ei, din ea a evoluat un sistem mult mai complex - ca în cazul oricärei adevärate capodopere.

@Nume
Te înseli dacä presupui cä Antonioni a introdus unele elemente (de exemplu, elicea), la libera inspiratie, färä sä constientizeze nimic din tot ceea ce ne strofocäm noi acum sä analizäm. Antonioni e regisorul meticulos TIPIC: totul e gândit dinainte, detaliat, notat pe hârtie în ordine, si aplicat riguros la filmare.
In schimb, FELLINI era tipul de geniu dezläntuit, care se pregätea doar conform unor linii generale, si pe urmä improviza enorm. Tocmai de aceea, ei doi sunt atât de complementari: polii opusi ai unei mari perioade din istoria cinematografului italian.

Si mai retineti si urmätoarele:

Cadavrul, asa cum apare în secventa nocturnä, este un MANECHIN. Antonioni a folosit anume un manechin VIZIBIL ca atare (fata, ochii...). Desigur, în POVESTE, e un cadavru real. Folosirea ostentativä a manechinului la filmare este o figurä de stil - încä un memento cä totul e o iluzie... cä realitatea se auto-falsificä din mers...
-

Eu vorbesc, eu aud... Asta e... Vorba românului: "...dacä nu e si FUDUL"... Acuma se mai crede si Dumnezeu, sä dea verdicte existentiale... Mä rog, destul cu cantitatea asta neglijabilä. Sä continuu:

Câte ceva despre elice:
- Primul semnal: "sparge armonia liniilor". Obiectul e o tentativä instinctivä, oarecum subconstientä, de a pune capät inertiei, de a sparge rutina. Dar...
- Retineti cât e de MASIVA, MATERIALA, GREA... Cum e filmatä intrarea ei în casä... Sunetul pe care-l scoate când e pusä pe podea...
- CULOAREA si contrastul pe care-l creeazä...
- E un obiect PROPULSOR, te duce INAINTE - dar... îi lipseste motorul!
- Forma ELICOIDALA; întoarcere într-un fel de spiralä cu volute... înapoi la punctul de plecare!

ideea era - in caz ca nu s-a inteles prea bine sensul mesajului meu precedent - ca "blowup" e un film MARE: poate fi analizat, decorticat, speculat etc etc, dar orice discutie trebuie sa porneasca de la aceasta premisa; cine n-o accepta se descalifica, iar cei care continua sa "combata" cu astfel de persoane strica orzul pe giste...

in privinta "elicei" s.cl, parerea mea este ca antonioni - spre deosebire de fellini (sau de tarkovski) - NU este un cineast al "simbolurilor", ca atare este cumva steril sa incerci sa gasesti "cheia" cutarui sau cutarui obiect din filmele sale. sau - for that matter - a cutarei situatii: ce "sens" are cautarea leei massari in "aventura"? cei care au cautat "sensul" ei au alunecat, inevitabil, in capcana citirii filmului ca "parabola a incomunicabilitatii" blabla (sau, in cazul lui "blowup", ca "film-demascare a capitalismului" sau mai stiu eu ce...)
este vorba - dimpotriva - despre o pierdere a sensului in filmele sale; "simbolurile" au devenit desuete, nu mai "spun" nimic, si atunci singurul lucru care mai ramine de facut - vedem asta la antonioni, daca privim cu atentie desertul din filmele sale... - este sa luam act de aceasta depopulare simbolica a lumii, de aceasta absenta (trista sau tragica), incercind sa traim fara ea.

Just.

Dupa cum se vede, am facut putina curatenie.
De acum va rog sa discutati doar pe subiect.

Multumesc, Emanuel!

Sper din suflet ca de-acum topicul ästa sä rämânä curat!

(Apropo, între timp, am creat în Cafenea topicul "In suturi!!!", pentru cine vrea sä fie mägar si violent si n-are manerä. Am scris acolo cum cred cä ar fi bine sä se foloseascä. Iar dupä ce lumea se va prinde, voi sterge chiar si ACEST mesaj, pentru ca nimic sä nu mai aminteascä, aici, de denaturarea care-a fost.)

Ai perfecta dreptate. Imi scapase ala.
Gata s-a rezolvat.
Back la subiect va rog!

Ca sa mai ajustez din prejudecatile emise ca premise il voi cita pe Ov. S. Crohmalniceanu dintr-un Cinema din 1968:
" [Bolw-up] .... flateaza inteligenta, dar lasa dezamagita dispozitia la incantare".

Superb, ce nr. ?

well, i beg to differ cu mult-regretatul meu vecin & companion de plimbari prin cartier: 'blowup' e CINEMA in stare pura, o opera de arta "scrisa" cu camera de filmat si aparatura de montaj care se dispenseaza de cuvinte (acest balast!), lasind imaginatia sa strabata verdele gazonului pina-n orizont...
nu e ASA CEVA destula incintare pt un cinefil?
atunci, nu stiu ce ar putea fi!
PS cine a citit si povestirea inspiratoare ('funigei', a lui cortazar) isi da seama cit de diferit e filmul, pastrind sugestia literara si transformind totul in hrana vizuala.
PS2 cu 'croh' am avut destule dispute cinefile! dar cadeam intotdeauna de acord pe citiva: fellini, hitchcock, tarkovski...

Eu vroiam decat sa subliniez ca subiectivismul marcheaza exprimarea ideilor. Adica, ne dezvaluim niste impresii incercand sa le impunem altora ca certitudini.

certitudinea este ca antonioni este un regizor important, fara de care a 7/a arta ar fi mai saraca.
abia acceptata aceasta certitudine, putem avea "subiectivitati"...

altminteri, ar inseamna ca in lumea spiritului nu exista certitudini??

toata povestea cu "gustul e relativ" e... relativa. exista gusturi si gusturi, dar e asa cum ai spune> exista gust bun si exista gust prost.
la modul ideal, toti ar trebui sa aspiram spre gustul bun, iar cind nu sintem siguri ca il avem, sa intrebam oamenii de gust.
altminteri, e anarhie.
si anarhia e f. buna in politica, in societate / e parerea mea!/, dar nu in cultura.
unde, macar acolo, ar trebui sa domneasca armonia si ierarhiile.

asta nu exclude, fireste, faptul ca tzatza veta il prefera pe nea sergiu lui antonioni... e dreptul ei, e opinia ei.
dupa cum e dreptul cuiva cu gust sa nu tina cont de aceasta opinie, care in ordine culturala / spre deosebire de cea sociologica/ este nerelevanta.

if u c what i mean ;)

Pitbull, am si eu o rugaminte...atunci cand mai faci un citat, te rog scrie si sursa...pentru mine!...am senzatia ca ai citit destul de multe lucruri si mi-ar folosi sa aflu si eu despre sursele tale...chestia cu fotografia care e singura modalitate, in viziunea lui Antinioni, de a conserva realitatea, era din Teme si stiluri cinematografice, nu?

legat de obiectele pe care Thomas le consiera frumoase...nici eu nu cred ca simbolizeaza ceva...nu ma gandec la elice ca la un simbol al zborului sau al dorintei de a atinge absolutul sau mai stiu eu ce astfel de aberatie...
mi se pare pur si simplu un obiect interesant, extravagant, neobisnuit, despre care poti spune ca i-ai gasi greu loc intr-o casa...si pe care totusi Thomas il observa si il apreciaza...acest lucru se intmpla tocmai ca sa ne dam seama ca Thomas este un om deosebit, cu o viziune deosebita, dar care totusi nu profita cat de mult ar putea de ea...

nu consider ca finalul e atat de deschis pe cat pare...faptul ca Thomas aude mingea inseamna ca el face o alegere...ca el ia o decizie...aceea de a se adapta, de a se maturiza, si de a se implini...sau cel putin eu asa cred...