Pe langa Asa da, asa nu !!! mai era o emisiune ... Reflector.

A fost un väcsuletz pe-aceeasi temä. "Integrala Ching" la televizor, mä-ntelegi, hai sä facem Shainingu' si asa cum l-a scris Je... Transpuneri curätele, cumintele si lipsite de har.
Totusi, era si-acolo un fel de "variatiune pe-aceeasi temä" - la final, când se reabiliteazä taica Jack. Culmea, ideea nici nu-i rea în sine, dupä ce finalul romanului, oricât de shpectacular în sine, fusese totusi cam fâsâit structural. Asa, i-a mai bägat un cârligel... da' miiic, mic al naibii!

si romanul cum se termina, pana la urma ? :?

Romanul se termina simplist: Jack se prindea prea târziu c-a uitat de cazan, si se ducea fuguta sä-l depresurizeze. Halloran venea la fix, îi lua pe sus, si tule-o nene pe usä afarä. Papa Jack începea sä-nvärteascä de roatä, dar... vai! Prea târziu! BUUUM!!! Explozia îi catapulta pe äia în zäpadä. Halloran o zbughea-n magazie, sä ia combustibil pentru titi-caru' äla cu care venise. Acolo vedea un ciocan de cricket (obiectul crimei în carte, devenit târnäcop în filmul lui Kubrick) si deodatä-i venea sä-l ia si sä le dea-n cap. Da' se elucida la timp cä acum hotelul voia sä-l posede si pe el, fäcea un efort vitejesc, si-i trecea.
Hopa-sus în pipi-car, si roiu'! In timp ce se uscheau, päläläile Overlookului se strâmbau la ei.
Epilog: au trecut ani, si viata s-a schimbat... Danny se prinde cä el era äla din propriile-i viziuni, si cugetä cä ta-su' n-a avut nici o vinä, säracu', doar cä l-a posedat hotelul.
(Ce sä-i faci, unul din relele näravuri ale lui King: cât e el de mare scriitor, uneori îsi pleosteste finalurile, ceva de groazä - ca sä fim on-topic!)
Dar pentru azi tocmai pregätisem un nou episod analitic, asa cä, iacätä-l!

* * *

Asa cum spuneam, romanul lui King si filmul lui Kubrick sunt radical diferite. Cei ce le cunosc pe amândouä stiu la ce mä refer. Pentru ceilalti, ca sä nu mä întind, voi puncta doar urmätoarele:
Actiunea este în mare parte aceeasi - sub acest aspect, e o ecranizare aproape fidelä. Diferä numai unele detalii, precum si modul în care e construit finalul. În schimb, Kubrick modificä total accentele, conferind filmului valente care în carte erau abia schitate, tinând mai degrabä de atmosferä, decât de continutul ideatic.
Conform obiceiului säu, manifestat în romanele de mai mare întindere ("IT", "The Talisman", "The Stand") si regäsit mai discret si în cele mai scurte, dar nu mai putin importante ("Carrie", "Salem's Lot", "Christine", "Misery", "Pet Sematary"), King creioneazä un fundal al societätii din Statele Unite. Cei care l-au citit stiu cä muzica americanä (în special genurile jazz, blues, reggae si rock) reprezintä unul dintre elementele lui stilistice principale (multe motto-uri kingiene constä în citate din librete muzicale, iar pe parcursul actiunii regäsim, de asemenea, numeroase trimiteri si prezente ale diverselor piese). Totodatä, arhetipurile personajelor americane, cliseele, etichetele, emblemele, näravurile, idiosincraziile, si multe alte elemente caracteristice ale societätii si ale "American Way"-ului, apar presärate peste tot. Un numär redus de proze ("The Shining", "Misery", sau cele semnate Richard Bachman) se petrec în diverse ale locuri ale Statelor Unite, sau chiar pe toatä anvergura lor ("The Stand", "The Talisman"). Cele mai multe îsi märginesc teatrul de actiune la New England, si mai ales la statul Maine si împrejurimile orasului Bangor (firesc: sunt meleagurile de bastinä ale lui King). În sfârsit, un anumit ciclu, lansat cu "Dead Zone" si "Cujo", se desfäsoarä în oräselul imaginar Castle Rock (care a devenit chiar si casä de productie cinematograficä!). Dar în toate se regäseste, mai pronuntat sau mai estompat, acelasi fundal panoramic al lumii Unchiului Sam. Este una dintre principalele calitäti care fac din King un mare scriitor.
Revenind la "The Shining", aici fresca socialä e si mai vizibil conturatä prin diversele "memento-uri" pästrate în camerele hotelului (babele milionare cu câte-un gigolo tânär venite sä se sinucidä acolo dupä o ultimä säptämânä de pläceri, masacrul bandei mafiote, etc.). Deloc întâmplätor, hotelul se numeste "Overlook" - cu referire nu numai la panorama montanä din jur!
E de presupus cä Stanley Kubrick a identificat färä gres aceastä träsäturä, convertind-o în principala motivatie a filmului säu. Astfel, dacä romanul "The Shining" folosea canavaua socialä doar ca fundal pentru un horror psihologic (si, evident, visceral de la un anumit punct) centrat în jurul fenomenului de posesiune, al glisärii unui personaj spre nebunie, al räului imanent (acel intraductibil "evil"), toate revelate prin confruntarea cu clarviziunea metapsihicä a copilului ("shining"-ul), filmul lui Kubrick preia aceste elemente si le dezvoltä spre o amplä (dar si subtilä) satirä atroce a societätii americane.
Voi enumera doar câteva exemple - poate cele mai elocvente:
- "Fantoma" goalä care-l ispiteste pe Jack: un ideal feminin suplu, cu siluetä "frantuzeascä" (spre deosebire de trupurile americancelor, cu forma lor tipicä de parä), cu pär pubian tuns pe margini (obicei care în anii '80 încä nu se generalizase), si care, în momentul îmbrätisärii, se transformä într-o hidoasä si grotescä babä în descompunere. Imagine-marcä a "visului spulberat", care ne poate duce cu gândul la aceeasi crudä trezire la realitate din "City Lights".
(În carte, spectrul sexy si ispita nu existau - numai cadavrul din cadä si oroarea.)
- Saltul la vacanta lui Halloran, în Florida. Dintr-o datä, tot ecranul e ocupat de un cadru de spot publicitar. De bunä seamä, majoritatea covârsitoare a spectatorilor americani (si, mai recent, si din restul lumii), cred în prima clipä, reflex, cä e "pauza de publicitate".
(Nici reclama nu exista în carte; Halloran primeste mesajul telepatic al lui Danny în timp ce descärca läzi cu portocale dintr-un portbagaj; în roman, începutul oricärei manifestäri de shining era însotit de un miros puternic de portocale usor stricate.)
- Moartea lui Halloran (una dintre cele mai mari libertäti pe care si le îngäduie Kubrick fatä de roman). Personajul interpretat de Scatman Crothers (un actor folosit adesea pentru a portretiza arhetipul "negrului simpatic" - vezi si rolul lui Turkle, din "One Flew Over the Cuckoo's Nest") înfruntä intemperiile, într-o cälätorie pe viatä si pe moarte (de la dreapta la stânga ecranului, când de obicei mersul înainte e asociat cu sensul stânga-dreapta; oare doar fiindcä aceeasi directie duce din Florida spre Colorado? Nu cumva si pentru a sugera odiseea spre Vest a näpästuitilor atrasi de mirajul american?), numai pentru a primi un târnäcop în piept imediat ce päseste în "Overlook".
(În roman, Halloran ajungea bine-mersi, îi scotea pe Wendy si Danny si-si luau tälpäsita cu vehiculul de zäpadä, în timp ce hotelul exploda în urma lor. Cam banal, nu? Cam FOARTE banal.)
(Probitatea mä obligä la o precizare: subscriu la toate aceste idei, dar multe dintre ele nu-mi apartin; le-am preluat din discutiile cu Cristian Läzärescu, mare expert în King si fan forever al lui King si-al lui Kubrick.)
Ar mai fi de spus destule despre aceastä aplecare a lui Kubrick spre social (nu numai la suprafatä, ca în exemplele de mai sus, ci si în substanta filmului), dar pentru azi ajunge. Peste câteva zile, am sä revin cu comentarii privind alte straturi ale filmului, iar într-un final voi aräta si ce anume mi-a displäcut.
Hai, mai ziceti si voi. MinRep - engage!

stai, mi-ai citit gandurile - pt ca am citit si eu un articol de lazarescu din 'pro cinema' referitor la versiunea tv a lui 'the shining'. lazarescu ce mai face ? n-am auzit nimic de el de cand 'pro cinema'-ul a dat ortu popei !

Scrie la Snuff.

Ouch, u touched a sore point 'ere! :((
(PM coming)

Am vazut mai multe discutii referitoare la "satira sociala" a lui Kubrick...(in Shining, EWS,Barry Lyndon etc.); mi se pare ca-l banalizam punand accent pe acest lucru...vorba lui Oscar Wilde :"No artist desires to prove anything.... No artist has ethical sympathies. An ethical sympathy in an artist is an unpardonable mannerism of style."

In mare parte, ai dreptate. Dar, în fond, nu punem accentul NUMAI pe asta. Este o componentä centralä a operei lui Kubrick, care în mod firesc îi conferä consistentä si valoare, dar nu e nici singura, nici cea mai importantä. Ca în cazul oricärui mare artist, implicarea socialä duce mai departe, mai sus, mai profund... spre zona adevärurilor umane majore. Altfel... n-ar mai fi Kubrick, ar rämâne la nivelul lui Stanley Kramer, de pildä... (Cum nici Caragiale sau Camil Petrescu n-ar mai fi ei însisi, ci ar sta aläturi de neputirinciosi ca Baranga sau Everac.)

Satira sociala?Unde?

Päi, dragä, n-am räspuns destul pân-acum?
Da-n fine - O.K.
Întâi de toate, într-adevär, "satirä socialä" poate fi cam mult spus - mai bine zicem "IMPLICARE socialä" (uneori, într-adevär, orientatä spre satirä). Hai sä le luäm într-o oarecare ordine.
"The Shining" - cum tocmai am arätat mai sus, o implicare socialä cu atât mai pronuntatä, cu cât Kubrick o construieste în jurul unei situatii de IZOLARE (trei personaje auto-claustrate în creierii muntilor) - o distantare care sporeste tensiunea dramaticä a procedeului - spre deosebire de acei autori ostentativi (vezi André Cayatte, de pildä, sau mai la noi, Daneliuc) care-ti vârä destele-n ochi de atâta implicare socialä (sau de atâta... orice în general).
"Dr. Strangelove" - o face în cele mai ample proportii: caricaturä a societätii americane, a celei sovietice, a celei umane în general, surprinse la "cel mai înalt nivel", al "reprezentantilor alesi" (sau numiti), si marcatä în tusele unei satire crude.
"A Clockwork Orange" - strigä, tipä, URLÄ de implicare socialä. Desigur, si cu accente satirice (mai ales în secventa "demo-show"-ului, si în unele dintre contrastele sarcastice create cu ajutorul ritmului si al muzicii, ori al decorurilor). Sau nu esti de acord?
"2001: A Space Odyssey" - una dintre cele mai frumoase, prin subtilitatea si discretia ei, schitäri ale societätii omenesti: antropoizii se umanizeazä dându-si cu femuru-n cap pentru un izvor; milenii si milenii mai târziu, rusii si americanii schimbä politeturi sterile dincolo de care se simt încä tensiunile Räzboiului Rece: nici chiar acum n-au reusit sä se împace! (Din nou, accente satirice fine dar incontestabile.)
"Paths of Glory" - iaräsi tehnica distantärii, a abordärii indirecte (prin forta contextului), care o face cu atât mai incisivä: deformarea monstruoasä a celor mai elementare precepte de justitie si moralitate, în universul militar (mai cu seamä, pe front, în linia întâi). Dincolo de tembelismul criminal al ofiterilor (care dupä ce cä-si trimit oamenii la moarte, pe urmä-i mai aduc si în fata plutonului de executie), se contureazä imaginea terifiantä a unei societäti omenesti dominatä de orgolii tälâmbe si ratiune amortitä, pe altarul aceleiasi religii a violentei regäsite ulterior în "Portocala mecanicä". (Nu întâmplätor, în final, mecanismul dä semne cä-l va înghiti si pe onestul si rezonabilul colonel Dax, mestecându-l în fälcile ipocriziei - episod inexistent în romanul lui Humphrey Cobb, care se termina cu executia lui Langlois. Chiar si asa, C. Morley a spus despre "Cärärile Gloriei" cä este "mai mult decât o carte - e o sägeatä înfiptä în constiinta omenirii". Kubrick nu face decât sä-i accentueze si mai mult aceastä dimensiune - ca întotdeauna când pune mâna pe un text, cä-i de Cobb, cä-i de King, de Nabokov, Clarke sau Burgess!)
Cine are celelalte filme ale lui Kubrick mai limpezi în cap decât mine, e invitat sä mä completeze, eventual, acolo unde e cazul.

ma tem ca ews este cel mai prost al lui kubrick.

Pitbull a explicat foarte bine cum sta treaba... De fapt, unii critici sustin ca satira ar fi cel mai important element al creatiei lui Kubrick (iar punctele de varf sunt "Lolita", "Dr. Strangelove", "Portocala mecanica" si "Full Metal Jacket")... Dincolo de asta, mie nu-mi prea place satira si prefer sa ma ocup de Kubrick din alte perspective.

ma tem ca la shining, respectiv space odyssey, ai cam fortzat nota, sub acoperishul pretentziei de "subtilitate". n-au treaba cu implicarea sociala mai mult decat au filmele lui Vin Diesel sau Louis de Funes. As putea spune ca sunt omagii aduse, sa zicem, filmelor cu vampiri si zombie. Si as putea argumenta tot cu ideea autosuficienta ca e un "element discret si subtil si prin asta poate nu tocmai evident".

Aici cred ca e jumatate din problema.Sintagma satira sociala este asociata unui alt tip de filme,avand in primul rand o valoare moralizatoare si in al doilea rand capacitatea de a prezenta o societate,Balul Pompierilor a lui Forman sau La Dolce Vita a lui Fellini(la Fellini se poate identifica satira sociala ca o trasatura majora a operei).Kubrick nu are componenta moralista in abordarea sa si prezinta o detasare fata de subiect.Abordarea sa e mai mult ironica decat satirica(e o diferenta de nuanta importanta)

Da, cam la ideile aastea mä gândeam si eu când am fäcut nuantarea.

Ei, hai, nici chiar asa...!
Te refereai NUMAI la "The Shining", desigur... ;) Mda, filmul contine destule trimiteri la acele filme de gen, dar nicidecum "omagiale" (de pildä, cadrul repetat de câteva ori, cu Danny cicä "speriat" - ochii holbati si gura ca un O - e un citat sarcastic: imagine tipicä de filme horror proaste). Si nici un film de Kubrick nu e, INTEGRAL, un omagiu, un atac, o parodie, un citat, o trimitere de orice fel la "ceva". Kubrick nu e Mel Brooks! Foloseste, slavä Domnului, destule elemente relfexive si referentiale, dar numai integrate în propriul lui sistem estetic.

evident ca-l saracim pe Kubrick cand il "lecturam" doar pe planul satirei sociale. e mult mai mult decat atat. ca un mare creator, Kubrick s-a interesat de filonul tragic-dramatic al existentei umane. aici e Kubrick-ul care-mi place mie. imaginea perfecta din filmele sale e ca un omagiu adus fragilitatii acestei lumi... si ce poate fi mai tragic decat aceasta.

despre etichetari. acestea sunt riscante si partiale.
n-am sa accept niciodata ca Tarkovski e doar - sau in primul rand - un regizor religios (ortodoxia e un alt prilej de jubililatie marunta...), asa cum face Elena Dulgheru in cartea sa "Tarkovski - filmul ca rugaciune".

D-apäi, cum?
Apropo, topic Tarkovski avem? Mamä, ce-ar mai fi de vorbit acolo!

nu pitbulle, de fapt glumeam la faza cu vampirii si zombie, nu vroiam sa o iei ca atare. la fel si in exemplul cu vin diesel, desi, tehnic vorbind, implicarea sociala este mult mai intensa (omu salveaza lumea, goddamm :w00t: ). da-mi voie sa reformulez: tu te bucuri de faptul ca te plimbi pe intuneric si pretinzi ca ai vazut o pisica neagra trecand prin fatza noastra. unii dintre noi, stresatzi sau complexatzi (nejustificat) de faptul ca n-au vazut nimic vor cadea de acord cu tine. eu, cu un vaz extrem de fin, pot sa itzi spun ca n-a fost nici o pisica neagra, ca e pur si simplu intuneric si ca, in cel mai bun caz, tzi-ar fi placut tzie sa fie o pisica neagra in intuneric. sau cu alte cuvinte: ironia sociala (sau ce nuantza vrei tu) la kubrick e bullshit. in nici un caz nu-l caracterizeaza, in nici un caz nu il defineste, in nici un caz nu il adaposteshte. am putea vorbi de asa ceva la un gilliam, la un star trek, la un star wars, chiar si filmele cu zombie au ceva mai socio-subtil in ele. dar nu la kubrick. kub are doua perioade: aia de invatzare in care, ca orice diletant, incearca marea cu degetu si cu atingeri moraliceshti (uneori ironice, alteori tragice ). apoi perioada ambientala (inceputa cred cu 2001), in care se formeaza coloana vertebrala de artist sub influentza "modei" LSD: joaca cu sunetul, lumina, misterul si iluzia. astfel, la momentu ortului popii, kub era format ca regizor de ambiantza, in nici un caz un sarcasto-ironic de maxima subtilitate.

danny cu ochii holbatzi si gura in forma de O nu este nici sarcasm, nici atac, nici parodie, nici omagiu, este exact una din scenele de "horror prost" cu care, din pacate, Shiningul lui kubrick este piparat pe ici pe colo de nepriceperea regizorului (si standardele vremii) pe un taram stilistic care nu-i era comod.