De acord. Inlocuieste prefer cu astept, imi doresc ca oamenii sa...


Spun si eu, nu stiu..

@ Snowman... pai eu tocmai de contradictiile astea facute de om vorbeam... cum sa gasim contradictiile din Biblie daca nu stim cum arata Biblia adevarata?

@ghevara... ce spui tu, spui bine... insa nu ai de unde sa stii, de exemplu de ce nu ii dau eu in cap la manelistu din spatele blocului care da drumul la muzica la maxim... nu e pentru ca mi-e frica de Dumnezeu... e pur si simplu pentru ca tocmai credinta te invata sa discerni intre bine si rau... da-l incolo de Iad... pe mine nu asta ma sperie... sunt indeajuns de mare ca sa stiu ca nu e bine sa ii dau la ala in cap pentru ca sunt om cu ratiune si nu animal, si nu pentru ca ma va pedepsi Dumnezeu... dar tu nu ai de unde sa sti ce simt toti crestinii, nu?
ca doar nu i-ai intrebat... si nici nu stii care e adevarat si care nu... sau sti?.. :-/
(imi cer scuze daca am facut vreo greseala de ortografie, dar ma grabesc... >:) )

"e pur si simplu pentru ca tocmai credinta te invata sa discerni intre bine si rau... "

Dragon, eu cred că asta are treabă cu educaţia, nu cu credinţa. ;)
Hm, îţi poţi da seama destul de uşor dacă cineva crede cu adevărat ceea ce spune. E suficient să-i urmăreşti faptele.

ce educatie?... mai ales in Romnia, cei 7 ani de acasa lipsesc cu desavarsire... de unde sa mai primesti educatie daca parintii pleaca in strainatate si isi lasa copii mici la rude indepartate care accepta sa aiba grija de copii, doar pentru ca primesc lunar bani de la parintii acestora?... hai sa fim seriosi. in ziua de azi, educatia e pe cale de disparitie... ;)

şi din nou: dacă nu ştii care e biblia "adevărată", atunci de unde ştii că ceea ce consideri tu ca fiind dumnezeu nu e de fapt un fals dumnezeu, care te duce nu pe calea mântuirii, ci pe cea a pierzaniei?
asta e valabil şi pentru logica absurdă a lui snowman:

dacă o iei aşa, orice contradicţie ţi-aş servi, ai spune că nu e făcută de biblie, ci de oamenii care au rescris biblia.

dar hai să discutăm totuşi de contradicţii. nu voi vorbi despre cele (să le zicem) "flagrante" (ca de exemplu când s-a născut Arfaxad/Arpacşad; sau de cei 1400 de ani diferenţă între cele două versiuni al bibliei române - ortodoxă vs. Cornilescu; sau care a fost strămoşul lui Iisus pe linia paternă, născut din Arfaxad/Arpacşad):

- prima se referă la ceea ce este baza religie creştine (în fapt a oricărei religii), cea care justifică întreaga practică religioasă: care este scopul credinciosului în viaţă?

eu cred intr-un Dumnezeu pe care Il simt... nu am cum sa simt ceva fals.

dar cum spuneai, sa revenim la contradictii.
intrebarea ta:
care este scopul credinciosului în viaţă?
dar care e scopul ateului in viata?... stiu, nu e frumos sa raspunzi cu o intrebare la alta intrebare asa ca o sa incerc sa raspund dar te rog sa iei in considerare si intrebarea pe care am pus-o eu... ca un posibil raspuns
asa ca:... scopul crestinului in viata, e acela de a incerca sa fie un om bun (ce incearca orice om defapt sa faca), de a incerca sa fie in armonie cu Dumnezeu.
in fond, orice crestin, la fel ca si orice alt om de alta religie are scopuri materiale si spirituale... e normal... un crestin nu se deosebeste de ceilalti prin nimic decat printr-un singur lucru... CREDINTA in ceva... acesta este singurul scop in plus pe care il are...
(cel putin in cazul meu)

o să las un ateu să răspundă la întrebarea ta ...

iar alea ce le-ai înşirat sunt doar mijloacele pe care credinciosul le foloseşte pentru a ajunge la scopul final.

si care e acel scop final, Paul?... hai ca m-ai facut curioasa... ;) poate eu nu il stiu... :-/

ţi-l spune cartea apocalipsei la 21:6 şi 22:14

marius, ai incercat vreodata sa scoti din priza pt cateva clipe ratiunea si gandirea conceptualizata, mecanicista? stii care este principiul meditatiei? uite un reper: :) how it feel s to have a stroke http://www.youtube.com/watch?v=UyyjU8fzEYU
filmul e pt toata lumea, daca aveti putintica rabdare; e extraordinar.
unilateralitatea newtonian-carteziana a mintii e mama crizei spirituale in care se afla omenirea. clipul sugereaza ce se intampla cand nu ne mai identificam cu gandurile noastre si le transcendem

Până la urmă n-am găsit ceea ce căutam atunci când am intrat prima dată la rubrica asta, dar am dat peste noua și cea mai acaparantă religie.

The fastest growing religion in the UK is JEDI :)))...

Lumea e construita pe legi, pe reguli, si totul poate fi explicat prin prisma acestor legi. Imaginatia nu e doar un izvor nesecat de vise cu unicorni si fluturasi, ci poate naste si cosmaruri, poate crea si monstri. Atunci e bine sa stii ca exista ceva solid sub picioare, ca exista ceva concret. Gandirea mecanicista, desi nu la fel de spectaculoasa, te duce prin truda la adevar. Gandirea imaginativa, intuitiva, iti ofera un raspuns la toate fara nici un efort: The wizzard did it!
Nu cred ca cele doua se exclud, dimpotriva, dar cred ca ele trebuie reprioritizate, ceea ce se si intampla, de fapt, acum, incepand din perioada renasterii.

1. e fff adevarat ca lumea e construita pe legi (si foarte surprinzator sa auzi asta din gura unui ateu al carui dumnezeu este hazardul :) ) dar acestea nu sunt comprehensibile pt mintea mecanicista (apropo, spunem ca sistemul newtonian-cartezian este unul reductionist pt ca filosofia celor doi mari filosofi a ajuns trunchiata in zilele noastre si putini stiu ca acestia erau niste persoane cu profunde inclinatii spirituale inclusiv pana la teism) decat pana la un anumit nivel.
2. de pe la galilei a avut loc o rastunare a perspectivei din care era privita lumea, spiritualitatea fiind trimisa la colt si omul inchis in gradina zoologica, iar stiinta materialista preluand controlul. aceasta si-a atins insa demult apogeul, si dupa einstein si fizica cuantica relativsita, va suferi curand o noua schimbare radicala de paradigma, prin care vom ajunge la o imbinare armonioasa intre filosofia occidentului materialist si cea a orientul spiritualizat (care a inceput sa fie sustinut chiar din laboratorele supertehnologizate ale taberei adverse, si nu mai poate fi tinut sub tacere) .

Nu sunt ateu, sunt agnostic, mirarea ta e inutila.

Exact despre asta vorbeam. Faptul ca ceva nu e nu e comprehensibil pt mintea "mecanicista" (s-o numit totusi rationala) acum, asta nu inseamna ca acel ceva nu poate fi inteles in viitor, cand cunoasterea avanseaza, cand se descopera mai multe adevaruri, ce eventual pot fi folosite ca premise in cazul acelui ceva. Omul nu a inteles mult timp soarele, ziua, noaptea, le-a atribuit zei personalizati, tocmai pentru ca erau ceva neinteligibil pentru nivelul sau de atunci al cunoasterii.

In schimb, religia, spirtualitatea, intiuitivitatea propun solutii simple, propun un D-zeu panaceu tuturor misterelor, ceea ce de multe ori franeaza oamenii care chiar vor si au capacitatea de a rezolva acele mistere pe cale rationala. Sunt atatea exemple in istorie, cand oameni au combatut explicatiile religiei asupra lumii, si desi au venit cu dovezi, au fost persecutati. Sunt si atatea exemple contemporane de impotrivire fata de unele adevaruri stiintifice, desi dovedite, argumentate. In Romania, jumatate de populatie crede ca Soarele se invarte in jurul Pamantului, daca e sa credem celebrul sondaj. (Ca o gluma, depinde de punctul de referinta. Daca acesta e Pamantul, tot Universul se misca in jurul nostru).

Pentru ca rationalitatea e mereu un drum lung, si pentru ca de cele mai multe ori ofera doar rezolvari partiale, treptate ale misterelor, lumea prefera solutia simpla, D-zeul Panaceu.

Eu n-am nimic impotriva fata de armonia dintre stiinta "materialista" si filosofia spirituala, atata timp cat aceasta armonie are ca scop cunoasterea, progresul umanitatii, si cat timp filosofia spirituala nu va pune piedici cunoasterii rationale. N-am nimic impotriva ca oamenii sa creada ca exista ceva mai mult decat amarata asta de viata, dar eu, personal, cred sincer ca daca exista un D-zeu, el va fi descoperit prin rationalitate, prin stiinta, nu prin credinta. Cred ca un om ce gandeste trebuie sa accepte posibilitati fata de ce nu cunoaste, sa accepte ca un D-zeu ar putea sa existe sau nu, sau daca exista, ar putea sa fie indiferent de soarta noastra sau nu. Sunt lucruri in care credem, dar nu sunt lucruri pe care le stim, si atunci cand avem dubii, cum de multe ori se intampla in cazul spiritualitatii, trebuie sa ne raportam la ce cunoastem cu siguranta, si sa pornim de acolo.

Marius cred că e greu pentru tine să înțelegi că religia nu propune nimic, nu e ca și cum ar fi fi ceva teorii care să ne spună cum trebuie să fie Dumnezeu. E pe dos Dumnezeu ne-a spun cum să fim. Dar desigur ne-a dat și liberul arbitru și cum nu e foarte ușor de urmat evident că nu toți pot să-L urmeze pe Dumnezeu. Vorba aia și diavolul crede în Dumnezeu, dar tot nu ascultă de El.

sigur ca in privinta viitorului suntem cu totii obligati sa ne pronuntam agnostici, dar e ffffffffffff greu de imaginat ca vom intelege vreodata notiuni precum: infinit spatial si temporal, eternitate, atemporalitate, sau neant.
pe de alta, e din nou fff greu de imaginat ca adevarul absolut sa fie atins pe cale rationala, pt ca aceasta e infinita. avand in vedere la ce nivel ametitor a ajuns sa se ramifice stiinta astazi, cu cat inaintam intr-o directie cu ata aceasta se ingusteaza. vom ajunge sa stim totul despre nimic, cum se spune. doar savatului singur care se va dedica domeniului sau infinitezimal ii va fi accesibila adevarul ala infinitezimal... si doar ala, pt ca pe celelalt domenii fiint nevoit sa le sacrifice din imposibilitatea de a alerga in acelasi timp dupa mai multi iepuri, nu va putea ajunge nicicum la o viziune general si in acelasi timp profunda pana in straturile ontologice ale lumii. numai cand te gandesti la complexitatea coplesitoare a organismului omenesc ti se inmoaie genunchii. in cate sute sau mii de ani am putea ajunge sa cunoastem in profunzime creierul uman?
deaceea, eu inteleg ca unicul mod de catre "marea lamurire" nu poate veni pe aceasta cale ci pe o alta. a intuitiei, a revelatiei - si care se afla la capatul drumului catre cunoasterea de sine (in sens spiritual vorbind). posibilitatea extragerii intuitive a sensului suprem al lumii nu e idee teribilista pe care am visat-o intr-o noapte, ci s-a format din acumularea in timp de marturii ale altor oameni mai... "norocosi" decat multimea profana. sigur, o sa vii sa-mi spui: "de unde stii ca spuneau adevarul? ai dovezi?" . nu stiu si nu pot sti, in sensul asta... dar "STIU" .

Cred mai degrabä cä toti pot, dar nu toti vor.

In primul rând, ar fi nedrept ca, din start, unii sä fie fäcuti neputinciosi (iar Dumnezeu, printre altele, e si Dreptate Absolutä). Pânä si cei mai neevoluati sälbatici au acces la El, prin protoreligiile lor samanice, etc. ("...cei säraci cu duhul").
In al doilea rând, liberul arbitru, pe care pe bunä dreptate îl mentionezi, implicä factorul volitiv.
Si sä nu uitäm nici adevärul esential din preceptul: "Toti se pot mântui, dar nu toti se vor mântui."

De acord cu tine.

Dar nu înțeleg de ce din exprimarea mea s-ar putea înțelege altceva.?
De exemplu eu nu pot să fug 100 de metri în sub 12 secunde. Asta e clar, dar dacă fac din acest obiectiv o prioritate în viață cred că aș putea. Așa e și dincolo unii pur și simplu nu pot pentru că nu au voință.

Da, e o neputintä mai complexä, mai indirectä.
Nu funciarä, nu nativä, ci mai degrabä rezultatä în urma unui cumul de factori cauzali, cel mai probabil conjuncturali, de formare a personalitätii (educatie, instruire, anturaj, varii influente sociale si culturale, etc.).