Capodopera + sala mare a senatului + Vadim + "pata" :sick: = kkat.

Numai lui herbert.

un articol EXCELENT aici:

http://comanescu.hotnews.ro/de-ce-nu...au-inapoi.html

Catholic fury at chocolate Jesus
The unveiling of an anatomically detailed sculpture of Christ made entirely out of milk chocolate has infuriated Catholic groups in New York.

Mälutza, editeazä linku', i-ai uitat un "url" prins în coadä si nu se deschide (noroc cä m-am prins - si eu, da' nu-n coadä - l-am täiat si mi s-a deschis).

Altfel, ce sä zic? N-am eu sensibilitäti d-astea, fac bancuri cu subiect religios cât încape, în conceptul de "blasfemie" nu cred, da' asa zisa sculpturä e o vomä, iar alegerea momentului sare-n ochi si ea; iar au dat äia drumu' la atei si bolsevici frustrati.

:sick: :sick: :sick: :sick:

DA
ASHA E
dar tu esti din gashk loser-ului negricios d nicolau asha k i oftici :lol: :P ;)
ps cit te-a platit sa-i tii isonul?

Mi se pare o mare lipsa de inspiratie. Nu stiu de ce ma duce cu gandul la faza cu Janet jackson si Justin, efectiv se vrea o iesire in fata, sub lupa mass-mediei 8)

Mult.

c rau ai ajuns
mercenaru unui escroc! :sick:

Escrocu' o sa revina pe functie.

rau a ajuns tzara asta

ACUM s-a prins toata lumea k nume asta (carmine) e omu lui?! k d aia stie tot c mishk?

eu as fi fost mandra sa fiu imortalizata in ciocolata. adica ce material mai nobil s-ar fi putut gasi? daca ar fi fost din argint nu s-a fi suparat nimeni. ma intristez cand vad ca ciocolata nu e apreciata la adevarata ei valoare :huh:

No problem, cred cä si eu as fi simtit la fel. Cu conditia sä fie o sculpturä misto. Din ce-am väzut în pozä, aräta ca o scârbosenie. Iar în afarä de mâini întinse si genunchi îndoiti putin la stânga, NIMIC nu aducea cu Iisus - deci, mai era si gratuitä. Singurul clenci rämânea calamburul din jurul cuvântului "sweet" (ieftin, prea ieftin pentru o asemenea mizä).
In plus, dacä eu eram sculptorul si voiam sä fac statuia lui Nae Caranfil în putulica goalä, îl sunam pe mobil si-l întrebam: "Bä Nae, esti de acord?" Sau, dacä era vorba de Bose, Dumnezeu sä-l ierte, îi întrebam familia. Si oricum n-as fi fäcut-o cu ocazia parastasului.
Got my point?

"Don't go to church on Sunday
Don't get on my knees to pray
Don't memorize the books of the Bible
I got my own special way
Bit I know Jesus loves me
Maybe just a little bit more

I fall on my knees every Sunday
At Zerelda Lee's candy store

Well it's got to be a chocolate Jesus
Make me feel good inside
Got to be a chocolate Jesus
Keep me satisfied"

1. profani sunt cei care cred ca ciocolata nu merita onoarea
2. ce s-o fi intamplat cu simtul umorului?

[/i]

Am scapat de Tariceanu. Traiasca Basescu, Patapievici si Liiceanu.

Deci sä înteleg cä eu, care cred cä ciocolata merita onoarea unei sculpturi cu adevärat frumoase, în împrejuräri în care s-o putem savura linistiti (vizual - si gustativ eventual), färä discutii si controverse, sunt sacrosanct, nu? ;)
Yote-l:

Maria Magdalena alerga prin Ierusalim, fugäritä de farisei cu cataroaie. Apare Iisus :
- Stati! Cel färä de päcat, acela sä arunce primul piatra!
Liniste...
Deodatä... BOINGGG!!! O cärämidä, drept în capu' femeii.
Iisus:
- Mamä, mä disperi! :((

un isus din ciocolata ar fi unicul fel in kre - in c ma priveste - l-as putea inghitzi :P

Stai... :?
Adicä, :huh: mai pe scurt:
Deci... :shock:
Aha. :hmm:
Da. :sleep:
Am priceput. :happy:

probleme dorele?? :lol:

le combate bine costinel
brava

C.T.P. Presedinte
Costi Rogozanu
(cotidianul, 22 Aprilie 2007)

Cristian Tudor Popescu face parte din categoria aparte a jurnalistilor cu ambitii mari politicienesti. E la fel de sensibil la aprecierile multimilor, pe cit e de sensibil la atentia pe care i-o acorda oamenii politici.

Jurnalistul de tip C.T. Popescu isi doreste cu ardoare sa conduca din umbra. E bintuit de visul romantic al demiurgului istoric, al demonului creativ care influenteaza decisiv mersul destinului omenirii. Starea de extaz este atinsa in momentul in care jurnalistul cu pricina poate spune cu inima deschisa ca el a influentat soarta tarii. Am vazut citeva astfel de momente orgasmice, traite de C.T.P. in direct, in care povestea cit de important a fost faptul ca tocmai el a moderat dezbaterea finala dintre candidatii la presedintie din 2004, Traian Basescu si Adrian Nastase. Si Andrei Gheorghe avea un discurs asemanator - credea cu tarie ca un talk-show al sau a influentat decisiv electoratul. Chiar si Cristoiu, omul PSD-ului, a simtit o vina profunda cind „a pierdut“ alegerile, vina pe care si-o rascumpara pe Antena 3. Toti au avut impresia ca au plonjat din studiouri direct in istoria tarii. Astfel de megalomanii nu au ce cauta in presa profesionista, nu fatis. Sint oameni cu orgoliu imens care au ramas incremeniti intr-un tipar cumplit al anilor ’90: jurnalistul cu superputeri, care poate sa faca politica fara sa fie numit politician.

Un zvon circula de citeva luni: C.T. Popescu, candidat la presedintie. Cred ca a si negat o data o astfel de virtualitate. Acum, zvonul a fost reimprospatat de PSD, care l-ar fi trecut pe lista drept un candidat dezirabil. Daca Popescu ar accepta o astfel de oferta, presa romaneasca ar avea de cistigat. S-ar trece mai repede de o etapa de-a dreptul reactionara in jurnalismul romanesc: politicieni cu acoperire de ziaristi. Scirbirea generala afisata de C.T. Popescu este un soi de demagogie pe invers. Este o retorica simplista de ecleziast comercial prin care cistigi mase enorme de simpatizanti. Este acel politicianism de tip Titanic Vals: „Va rog, nu ma votati!“.

Nu stiu ce ar avea de pierdut clasa politica, dar mediul jurnalistic ar avea sigur de cistigat daca C.T. Popescu si altii din vechea garda si-ar asuma postura de politicieni. Mi s-ar parea mult mai sanatoasa o campanie electorala care sa-i includa pe Rosca Stanescu sau pe C.T. Popescu. As prefera asta in locul unui continuu jurnalism „sub acoperire“. Au cistigat nefiresc de mult pentru niste ziaristi, sint multimilionari. Sint si oameni de afaceri care isi ascund prosperitatea sub masti ingrijorate. De ce atita ipocrizie? De unde atita ingrijorare inventata? Dintr-un instinct feroce de politician balcanic. Ar fi un moment bun pentru iesirea din „transeele“ presei. Mai ales ca acum nu mai sint transee, ci simple birouri moderne cu fatade de sticla. Asadar, domnule C.T. Popescu, va urez succes in campania electorala, dar doar daca participati fara masca de ziarist. Va multumesc.