silver_boy, cred ca nu e benone, ci ion dolanescu... poate nu e atat de important, dar totusi...
wow, ce putoare siliconata va fi PRM!

ASA E... :happy: herbertissime, e dolãnescu
benone s-a reprofilat pe hip-hop
ºi - ce-i drept - nu-l vãd intrînd deloc în PRM
hip-hopu e cu negri
cu toate cã, acceptînd-o pe Omarosa aia de kerida, purul alb al naþionaliºtilor bate (acum) uºor spre bleu

http://www.facemcatavencu.ro/blog.php?id=0

als-ul intervievat "la podea"....intr-un dialog cu si despre internauti
savuros
:lol:

de vazut si cel din seara asta, despre sexul pe internet

hate you for the cap, by the way...

aha. intre doua scarpineli, auzim ca studentii de la unatc n-au rabdare sa vizioneze un film de bergman.

Baietii destepti cu sutana

daca tot se pricepe atat de bine la afaceri, de ce nu poate BOR sa plateasca pt panourile publicitare din scoli? :hmm:

o veste trista: a murit augusto pinochet! :((

sa-i spunem dumnezeu sa-l ierte si sa se odihneasca in pace?
:lol: :x

da d c 'sa-l ierte'?? c, a facut cva rau? :o

http://cotidianul.ro/index.php?id=83...ash=75b068ec5e

mda, interesant clasament.
imi pare rau ca nimeni nu s-a gandit la Lucian Boia. este autorul care a bulversat maniera de a scrie si a gandi istoria. Macar "Istorie si mit in constiinta romaneasca" ar fi meritat un loc in clasamentul celor mai importante carti contemporane.

nici criticul si istoricul de arta, Victor Ieronim Stoichita, desi are 3 carti ( Efectul Don Quijote, Scurta istorie a umbrei si Instaurarea tabloului) cu referinte elogioase in Occident, nu si-a gasit loc in admiratia "cititorilor cu pontaj". se presupune ca istoria, indiferent de tematica ei, le este indepartata...

ps: totusi e incurajator ca nu apare mentionat catastrofalul roman, realK, al lui dragos bucurenci care observ ca a devenit intens promovat in ultimul timp.

dk nu v-ati prins, p.s.-ul e o copita in directia mea, care am scris o fraza d recomandare pt 'realk'... s-a dovedit k flerul meu este infailibil: volumul lui bucurenci a fost unul din cele mai mari succese comerciale ale poliromului! 8)

Pristanda fascist

Cadem! Ati vazut „Miezul problemei“, luni seara, pe National TV? Nu, nu urmeaza Uniunea Europeana, desi, pe hirtie, asta urmeaza. Uniunea Europeana e ceva, noi ne indreptam spre altceva. Ne pacalim pina la os. Putem raposa foarte bine, in plina inviere europeana.

Credeati ca am cotit, cumva, prin spatele blocului, si am iesit la istoria buna? Nu. Urmeaza Becali. Alunecam in bezna. Asa vor televiziunile. Asa vrea pleava care se cere si se crede noua aristocratie. Nu conteaza ce ne inchipuim noi, inactualii aninati de incercarea de a fi, in sfirsit, buni - nu avuti, porci, nesatui, puternici si grosi ca o caramida. Traim intr-o Republica falsa, condusa de o crescatorie de brute. O trupa de copii lacomi si nerusinati fac service-ul vizual, in Republica brutelor. Tinerii care umplu televiziunile s-au deprins sa faca din regulile presei prezervativ pe timpul acuplarii cu toate cazaturile natiei. Madalin Ionescu, omul care a ramas in studio cu Becali si a lasat sculptura de deseuri sa vorbeasca, a pus mina repede pe formulele noului cretinism etic: drept la replica etc. In acest timp, Becali se usura, in direct, pe tot ce ar trebui sa fie al nostru si numai al nostru: civilizatia, speranta ca vom scapa din strinsoarea venerica in care traim si traim si traim, pina la declasare africana.

Avea Becali drept la replica pentru ca Nistorescu l-a facut paranoic? Dreptul la replica se cucereste. Altfel, orice golan care flegmeaza in mall are drept la replica impotriva celui ce a suierat printre dinti: nesimtitule! De ce trebuia Becali lasat sa ia cu asalt o televiziune? Si ce va lua el cu asalt data viitoare? Parlamentul? Patriarhia? Mai are rost sa tinem alegeri? Mersul demagogiei spune ca nu. Demagogia masoara adincimea pregatirii pentru nesistematic si buna pregatire pentru viata in hoarda resentimentara. Aici, crestem. Acum 10-15 ani, Funar era un demagog nationalist, ordonat de obsesia antimaghiara. Vadim era, la rindul lui, un retor sulfuros, dar coerent. Becali nu are conturul unei obsesii. El e subterana demagogica totala, saracia bruta a capacitatii noastre de a contesta si de a combate. Noua dezordine a demagogiei romanesti e un fapt grav care anunta apropierea de silex, nu rafinarea impotrivirii.

De unde a pornit grozavia televizata luni seara? Un oarecare C.N. l-a facut paranoic pe Becali. Inexact! Dl Cornel Nistorescu, cel mai mare jurnalist al Romaniei, a spus adevarul, numind complotul de presa care ni-l baga pe G.B. in singe si in urna de vot. Cine vrea adeverinte le va primi. Acasa si in plex. Curind, Becali va face Romaniei atit rau cit o cer afacerile si prostia lui nepusa la punct. Vom afla, atunci, ca in Republica Becali nu exista drept la cuvint, ci slugi miluite cu ce pica din sulul de euro cu care umbla Voda Maybach prin tirg. Asta e democratia pe care o aparam de „dictatura“ lui Basescu? Mai bine fara. Traian Basescu a facut, de altfel, cea mai mare greseala a mandatului sau popular, impartind un sprit cu Becali. Populismul e promisiunea pe care politicienii o datoreaza oamenilor cumsecade. Becali e altceva: omul cumsecade ratat, scrumiera in care creste cenusa celor ce puteau fi simpli, dar au ramas primitivi.

Incidentul de la Anti-National TV ne priveste pe toti. Daca mai vrem sa fim uniti fara sa fim platiti, daca mai vrem sa fim romani fara sa facem cu ochiul gardianului, trebuie sa oprim mersul rotit al democratiei prin manejul lui Becali. La naiba cu dreptul la replica! Becali e mai intii un pericol si abia pe urma un cetatean. Ce facem cu milioanele de romani anonimi dintre Turda si Spania? Le spunem ca am schimbat tara? Ca am dat-o pe un loc in Cupa UEFA? Ca in Romania e legala executia televizata a celui mai bun jurnalist? Tocmai pentru ca a avut curajul sa spuna adevarul pe sleau.

Am mai trecut pe aici. Pe vremea cind Caragiale ii crea pe Pristanda si „onoarea lui de familist“. Becali, racnind, la tv, ca e „barbat cu onoare“, ne-a spus ca mai e putin si terminam de cazut. Pristanda era baiat bun. Acum e fascist.

TRU

Despre circul de ieri, din Parlament:
http://www.romanialibera.ro/
http://www.expres.ro/article.php?artid=284959
http://www.adevarulonline.ro/2006-12...or_211093.html

salut cinemagicienilor!
e prima postare in 2007, dupa o pauza de vreo 2 luni... ma gandeam sa va parasesc, dar nu m-a lasat inima...
asa ca, mai intai urarea: La Multi Ani! Un 2007 excelent, rodnic si glorios!

mai jos, un excelent articol al lui Patapie dspr patriotismul fara orizont, vulnerabil si culpabil...

Despre lipsa de patriotism a patriotilor nostri de serviciu

4 Ianuarie 2007, Evenimentul zilei
Horia-Roman Patapievici

Horia-Roman Patapievici: "Din punctul de vedere al realismului politic, maximalistii nationali sunt la fel de periculosi si la fel de inutili precum lasii".

Suntem, in fine, in Uniunea Europeana. De aproape trei ani, suntem si membri NATO. Acum exact saisprezece ani eram inca ai sovieticilor. Succesul unanim de azi nu trebuie insa sa intunece responsabilitatile individuale de ieri.
Sa vedem nu numai cine a lucrat pentru ca Romania sa ajunga aici, ci si cine a facut totul pentru ca acest lucru sa nu se intample. Caci, desi toti politicienii nostri declara ca au in vedere numai interesul national, anume acest interes national major, aderarea la structurile politice si militare euro-atlantice, nu a fost slujit de toti.
Atunci, cum de mai indraznesc sa isi spuna patrioti? Trebuie introdus un criteriu. Avem? Ideea de baza este aceea ca, in politica, nimeni nu ar trebui sa aiba dreptul sa se mai numeasca patriot daca, prin activitatea sa politica, nu aduce un bine tarii.
Fireste, nu ma refer la patriotismul cetatenilor, pentru care exista criteriul Constitutiei, pe timp de pace, si al serviciului militar, pe timp de razboi. Am in vedere patriotismul politicienilor care si-au facut din patriotism o profesiune si din supralicitarea lui o specialitate. Deci: avem, pentru acestia, un criteriu prin care sa le evaluam patriotismul?
Pentru politicile pretins patriotice care nu si-au aratat inca roadele, avem numai un criteriu de natura practica. Deoarece nu exista patriotism in afara realismului, stim din capul locului ca nu pot fi patriotice decat politicile rezonabile, care implica revendicari nationale in limitele posibilului.
Drept urmare, supralicitarea, in chestiuni nationale, trebuie privita intotdeauna cu suspiciune, iar pretentia profesionistilor supralicitarii de a confisca patriotismul in numele generozitatii intentiilor trebuie denuntata drept ceea ce este - demagogie politicianista.
Chiar si atunci cand e bine intentionata, demagogia e pernicioasa, deoarece induce asteptari mari acolo unde nu exista decat sanse modeste (ori nule) si instiga inutil acolo unde util e numai ceea ce e permis. Declamatia nationalista e in interesul natiunii numai atunci cand ceea ce se indrazneste cu vorba este posibil in ordinea realitatilor.
A duce politica fortei atunci cand nu ai mijloacele puterii e un lux pe care statele responsabile si-l refuza. Din punctul de vedere al realismului politic, maximalistii nationali sunt la fel de periculosi si la fel de inutili precum lasii: primii provoaca ceea ce ultimii refuza sa apere, iar conflictului pe care nationalistii nu stiu sa il gestioneze lasii oricum nu pot sa-i faca fata.
In concluzie, pentru mine, cei care supraliciteaza discursul patriotic sunt nu depozitarii interesului national, ci risipitorii lui. De ce?
Deoarece creeaza probleme carora sunt inapti sa le ofere solutii, clamand sus si tare ceea ce multi spera, dar, din cumintenie, amana, ori, din prudenta, pregatesc cu lentoare. Chiar si atunci cand sunt bine intentionati, profesionistii discursului national strica orice ating si compromit orice se poate atinge.
Pentru o evaluare retrospectiva a patriotismului, avem insa un criteriu ferm. Or, tocmai pentru aceasta evaluare, realizarea obiectivului national numit „Romania in UE si NATO” a radiografiat in chip necrutator lipsa de patriotism a multora dintre parlamentarii nostri.
E matematic demonstrabil ca in toate deciziile de interes national de dupa 1989 toti cei care au supralicitat discursului nationalist au dus politici orientate impotriva interesului national. Iata cateva exemple.
Desi imediat dupa prabusirea regimului comunist politica de apropiere de Uniunea Europeana ar fi trebuit sa fie obligatorie pentru orice patriot, tocmai partidele nationaliste, PRM si PUNR, nu au dorit-o, ba, au facut totul pentru a o zadarnici ori intarzia.
Macar dupa dizolvarea URSS, partidul lui Ion Iliescu, care a detinut toata puterea in stat, ar fi trebuit sa caute sa ne smulga din logica spatiului post-sovietic: or, pana la venirea la putere a administratiei Constantinescu, in 1996, nu s-a facut nimic nici in vederea intrarii in NATO, nici in privinta aderarii la UE (Ion Iliescu organiza mineriade, avea alte preocupari).
O sansa de a ne reuni cu Basarabia a existat, dupa dezmembrarea URSS: tot Ion Iliescu a irosit-o, in ciuda discursurilor sale, care erau toate pline de patriotism si de interes national. Ce au facut nationalistii din PRM si PUNR pentru tara lor, dincolo de agitatie iresponsabila? Nimic.
Concret, insa, s-au opus din rasputeri tuturor politicilor care au pus azi Romania pe o orbita onorabila.
Concluzia mea e ca nationalismul politicienilor (nu vorbesc de cel al cetatenilor, care poate fi inocent) nu e niciodata patriotic: e doar electoral, adica de miza personala, vizand puterea proprie.
Daca Romania are azi o pozitie decenta intre statele europene este si impotriva lui Ion Iliescu, si impotriva PUNR, si impotriva PRM, si impotriva tuturor nationalistilor care se agita azi pe scena politica a Romaniei.

Am retinut superlativul si alintul din quote-ul de mai sus. Eu nu inteleg de ce se inchina lumea cu doua maini la articolele individului. :sleep:

imi place cum combate moldoveanca asta.
minte lucida, curaj...

Spune-mi cu cine te insotesti...

Marti, 20 Februarie 2007 - Un articol de Alina Mungiu-Pippidi
In Romania Libera

Dorin Marian, responsabil cu securitatea in timpul lui Emil Constantinescu, e aratat de un ziar facand cumparaturi la un bazar in compania lui Omar Hayssam si a lui Dinu Patriciu, al carui angajat a si fost, alaturandu-se unei serii de alti politicieni liberali. Mugur Ciuvica, din acelasi cabinet Constantinescu, recunoaste public la televiziune ca fundatia lui a primit donatii de la Dan Voiculescu. Emil Constantinescu, candva seful nostru in materie de anticoruptie si anticomunism, troneaza fara remuscari la televiziunile voiculesciene, fara sa se intrebe de ce e dintr-o data asa de popular la securisti si mafioti, care nu l-au bagat ani de zile in seama. Vadim Tudor da conferinte de presa pe treptele guvernului, dupa ce a convenit asupra postaderarii cu primul ministru, il injura copios pe seful statului si ne lamureste ca Palatul Victoria e pentru el doar o halta in drum spre Cotroceni. Renate Weber devine succesoarea favorita a Monicai Macovei pentru Sergiu Andon, fost ziarist la Scanteia, indepartat de la conducerea Societatii Ziaristilor Romani pentru o afacere de coruptie, si autor principal al motiunii anti-Macovei, dar si pentru unii liberali sensibili la drepturile petrolului. Antonie Iorgovan, care declara in direct ca e bolnav pentru ca dusmanii l-au iradiat punandu-i uraniu sub scaun, si, probabil de asta ii acuza pe altii de consum de droguri, devine dintr-un lest pe care Nastase se straduia sa-l arunce afara din nacela un fel de profet pentru partid. Cat despre Dan Voiculescu, autorul memorabilelor volume albastre pe care secretara lui Olli Rehn isi tine scrumiera, si care nu a reusit inca sa ia Premiul Nobel pentru cea mai spectaculoasa transformare economica de la socialism la capitalism in beneficiul propriu, el este pe culmile gloriei zilele astea. Dorel sandor al lui Tariceanu-Patriciu si Vasile Dancu al lui Geoana-Rus, care sunt si ei, vorba aceea, consilieri capabili de idei si diversiuni proprii, sunt cu totul eclipsati de dl Voiculescu, care a ajuns ideologul principal al noii majoritati. Se simte in fruntea armatei anti-Bruxelles aceasta noua Poarta Otomana, ca Amza Pellea intr-un film de Sergiu Nicolaescu, hotarat sa recupereze si sa aduca in tara tot tributul, de la Agentia de Integritate la declaratia de avere. Tovarasiile se lafaie pe ecranele televizoarelor. Dan Claudiu Tanasescu, acest geniu al revistei Saptamana si al comunei Mogosoaia (revista mea studenteasca a luat represalii grele cand mi-am permis sa rad un roman de al lui sub socialism care incepea cam asa: "Aglaia se ivi pe cararea dinspre padure purtand in maini doua galeti cu motorina"), e aparat de liberalul Paul Pacuraru, in fata evidentei. Bogdan Olteanu si Victor Ponta mai au putin si se tin de mana ca doua adolescente. Razvan Dumitrescu nu apare niciodata fara un parlamentar conservator distribuit din oficiu, te intrebi de unde scot atatia si de ce, daca au fost gresit catalogati in lumea celor care nu cuvanta, nu se reabiliteaza pe propriile lor canale si trebuie sa recurga la concurenta?! Calin Popescu Tariceanu protesteaza ca nu i se acorda drept la replica la TVR lui Ion Iliescu, desi ar fi destul sa deschida arhivele lui Marius Oprea sa vada ca dl Iliescu trebuie sa ne dea el noua dreptul sa replicam pentru cei vreo patruzeci de ani in care el a avut voie sa vorbeasca, iar noi nu. serban Nicolae, caruia i s-a distribuit rolul de a duce gunoiul PSD de cand Eugen Nicolicea, cel care a facut praf Agentia de Integritate, a ajuns vicepresedintele Camerei Deputatilor, circula neingradit pe la talk-show-uri cu Teodor Melescanu, acest curier al diplomatiei socialiste caruia Liviu Turcu spune ca ii semna ordinele, crezand ca farmecul lor combinat va da pe spate electoratul. si pe Basescu l-am vazut cu Becali acum vreun an, dar incidentul nu s-a mai repetat in urma protestelor unui anumit public intelectual, foarte nepopular zilele astea. Cui ii mai pasa ca ne pregatim de o clauza de salvgardare din cauza demiterii Monicai Macovei, pregatita de Voiculescu si Andon si livrata de Geoana, Vadim si Tariceanu? E doar singura dintr-un lung sir de sanctiuni pe care le vom capata, acum ca am dat masca jos si integrarea s-a prefacut intr-un razboi pentru neatarnare.

Tu nu te-ai plictist sa iei cu copy si paste mascarile tuturor ratatilor din toate oficioasele pe care romanul le foloseste ca hartie de cur si sa ni le servesti noua p-aici? :?

Cotidianul, 24 februarie, Ada Rosetti il traduce pe Oscar. Asta e titlul, consemnat de Eugen Istodor nepragatind nicio surpriza. Dar, Ada, din nou, ne traduce:

Replica ta favorita din filmele de anul asta de Oscar.

Nu stiu de ce nu am gasit in filmele de Oscar de anul asta nici o replica pe care sa o repet din nou si din nou pina la epuizare. Cum a fost, de pilda, cu „Pulp Fiction“. Dar m-am concentrat si, dupa ce mi-am dat seama ca orice spune Jack Nicholson e memorabil, am ales o replica, citata aproximativ, din „Fiecare se crede normal“. „Sarcasmul este semnul clar al unui ratat. E modul lui de a-l cobori pe cel care a reusit la nivelul lui.“

intrebare: ce legatura are Jack Nicholson cu "Fiecare se crede normal"?
nu admit raspunsul ca "Ada Roseti se crede normala cand deverseaza ineptii".