|
cu als dspr hedonismul minimalist, in Cotidianul.
cateva - involuntare - sugestii pt lectura cartii lui als. Insula libertina a lui Leo Silviu Mihai In cartea publicata recent la Curtea Veche, Alex. Leo Serban reexamineaza temele lui Andrei Plesu si vorbeste despre propria reteta de fericire, despre politica, dandism si rasfat. „Dietetica lui Robinson“ e prima carte la care esti autor unic. Ce-ai vrut cu ea? In primul rind ca n-am vrut carte. Ideal ar fi fost sa fie ca un mic cufar, in care toate textele sa fie pe foi volante, sa nu existe nici ierarhie, nici impartire pe capitole. Conditia unui cufar este de vraiste, el inchide un hazard. Dar, pentru ca asta era aproape imposibil, am ajuns pina la urma la solutia unei carti care nu e, totusi, chiar o vraiste, desi textele erau intr-adevar intr-o vraiste totala. Multe erau numai pe net, mai exact pe Liternet, si trebuie sa-i aduc un omagiu infinit lui (Razvan) Penescu, care m-a pisat sa-i dau aproape tot ce scriam. Cum ai selectat textele? Sint multe, pe unele nu le-as fi pus neaparat. Cartea a iesit mult prea groasa pentru gustul meu, ar fi trebuit sa fie o placheta de maximum o suta de pagini. Dar am vrut sa existe macar un text cit de cit consistent, care sa fie total inedit, si acela e textul introductiv, care se cheama chiar „Dietetica lui Robinson“. El este insa doar schita unei eventuale carti. Am inclus textele care erau la originea „Dieteticii“, pe urma, texte din zone foarte diferite. Partea leului, sau a leo-ului (ride) e constituita din cronici de carti. Individualism si dandism Cind citesti cartea, e clar, totusi, ca toate textele ilustreaza o idee, o tema. E vorba mai degraba de anumite obsesii. Motivul individualismului (cu figura lui Robinson), tema sculpturii sinelui, o subtema legata de un dandism nu atit vestimentar, cit de atitudine... Daca cineva vrea sa-mi faca un portret, poate sa-l recompuna din aceste piese ca pe un joc de puzzle. Exista apoi anumite borne: cronicile la Proust, Nabokov, Don DeLillo, un text despre 11 septembrie scris chiar la mai putin de o saptamina dupa evenimente. Cit de mult te expui in „Dietetica“ asta? Cred ca este foarte personala. Am mai scris doar o singura carte, care era strict despre Lars von Trier, in colaborare. Prin comparatie, „Dietetica...“ ma reprezinta, este un autoportret. Textele dau seama de o evolutie a mea, desi nu sint ordonate cronologic, dar ma recunosc in aproape toate. Reteta lui Robinson Sint sigur ca n-o sa-ti placa, dar cred ca ai scris o carte de etica. Etica presupune in general un „celalalt“, or, cartea mea are numai o dimensiune individuala. Mi se pare decent sa incerci sa pornesti de la tine, sa te lamuresti mai intii ce inseamna sa fii „eu“, cum te raportezi la lucrurile din jurul tau. E vorba de a-ti impune un mod de a trai in functie de un canon care nu este etic, ci mai degraba estetic. De-aia eu nu-i zic „etica“, ci „dietetica“, pentru ca tine mai mult de corporalitate. In plus, „Etica lui Robinson“ a scris-o Plesu (ride), si, mai ales, nu am vrut sa dau retete, e vorba doar de o reteta personala, pe care eu am urmat-o. Oricit ai vrea sa fie de personala reteta ta, ai publicat-o, adica ne-ai propus-o. Ne tii un discurs normativ. Ma propun pe mine, dar nu ca model, ci ca exemplar uman. Eu nu le spun oamenilor „Fiti libertini ca mine!“, dar, pentru mine, reteta libertina e absolut OK. Mai departe, cine citeste e liber sa ma placa sau nu. Dar cine nu e hedonist si nu-si cultiva gusturile a ratat ceva fundamental, nu? Eu asta nu pot s-o spun cu toata gura. Dodecalogul meu are valoare in primul rind pentru mine, desi e scris la persoana a doua... Corpul, pacatul si stinga Dar, daca nu te intereseaza etica, de ce ne tot spui sa ne cultivam corpul? E un lucru la care tin. S-a trecut foarte usor, in filosofie, de la corp la ce e in afara lui, la suflet, bla-bla... Or, mie mi se pare ca, pina sa umblam cu vagul, trebuie sa cunoastem concretul, iar cel mai concret lucru e corpul, legatura cu intimitatea ta. Nu neg interesul pentru metafizica, dar ce nu-mi place e saritura prea rapida de la corp la spirit. Ar trebui revalorificat corpul. S-a mai spus. Da, dar eu vad ca, de exemplu, tot ce inseamna corectitudine politica reprezinta o prelungire laica a unor fundamente crestine: iubirea fata de aproape, a intoarce si celalalt obraz – toate normele astea continua, intr-o alta forma, poate surprinzatoare, in doctrinele de stinga, pentru ca, in fond, si crestinismul era, oarecum, de stinga, prin mesajul social. Ceea ce e constant e constiinta vinei sau a pacatului. Or, o filosofie a corpului eliberat, hedonist, va fi mereu suspecta atit dreptei religioase, cit si stingii, pentru ca scoate din ecuatie ideea de vina. Corpul nu are morala. Dar, in sensul asta foarte larg, ideea ta de „pacat“ e totuna cu conceptul ca ceva „nu e OK“, pe care il foloseste toata lumea. Si estetica foloseste un limbaj normativ. Ceea ce e valabil in estetica nu e valabil in etica. De aceea ceea ce s-a scris sau s-a pictat e o tulburare a unor ape foarte caldute in care se scalda lumea. In arta iti poti permite mai multe decit in viata - vezi Sade. Pe mine m-a interesat intotdeauna caracterul provocator al artei. „Luxul suprem e sa renunti“ Ce inseamna hedonismul tau minimalist? Traim intr-o societate care a devenit consumista, ceea ce e absolut normal dupa 50 de ani de restrictii si penurii. Dar, in fata acestei opulente vulgare, eu propun un tip de hedonism care presupune renuntarea la tot ce e de prisos. Aici e, eventual, ceea ce e original in cartea mea. Luxul suprem nu e sa acumulezi, ci sa renunti: nu un Botero, ci un Giacometti. Trebuie sa ne cultivam inclinatii sau placeri „naturale“? Nu. E vorba de o constructie. In mod natural, sint un lacom, nu un gourmet, asa ca mi-am aplicat o dieta. Minimalismul e in primul rind preferabil estetic. Politica si rasfatul maxim Tot la dreapta te situezi politic? Orice om e un compus. In materie de economie sint un liberal convins, in materie de morala sint aproape un libertin, iar in materie de arta si cultura sint mai degraba „progresist“. Nu mi se pare o chestie schizoida. Si, pina la urma, sintem un patchwork. Totusi, etica ta individuala presupune existenta unui loisir care astazi inca nu e la indemina oricui. Dar eu il am. Un loisir generalizat, ca acela oferit de industria turismului, nu e pe gustul meu. Sint destul de reactionar aici. Ceea ce fac eu e, in fond, ce au facut foarte multi sub comunism: sa-ti amenajezi un spatiu interior, o insula de „normalitate“ in care sa-ti cultivi gradina. Stabilitatea politica de atunci crea un context favorabil. Si n-ai prins gustul pentru asa ceva tocmai din cauza comunismului? Nu mi-am facut inca psihanaliza. Dar tot vorbesti de terapie. Nu gust deloc angajarea politica, treburile cetatii imi sint indiferente cita vreme imi pot cultiva capriciile. Nu e o reteta pentru oricine. Gusti, insa, mediatizarea. Care mediatizare? Tocmai am renuntat la o emisiune tv. Nu era nimic rau cu emisiunea, dar nu mai aveam chef. Are legatura cu minimalismul despre care vorbeam si cu cultivarea sinelui. Erau niste bani foarte buni, unii ar spune ca a renunta la asta e rasfatul maxim. |
urite, totusi, reactiile unor forumisti...( de pe cotidianul) ... randuri resentimentare, lungi si ingalate sofisme ale urii care combat esopic, autorul si nu cartea)
vine insa cate-un "kafka" care le spune, ca in mitul lui parsifal: cine sunt si ce hram port: "kafka-(31-10-2006 17:32) draga a.l.s., daca vei fi intrebat cumva de ce ti/ai asumat riscul de a iesi in lume cu dieteticul tau autoportret, ai putea raspunde, printre altele : pentru a/i identifica si enerva pe simbriasii prostiei, ai prostiei aleia negre de tot, de care web/ul, dupa cum vezi, nu duce deloc lipsa. " alte cateva tipsuri: „Eu cred cã putem ajunge (fiecare dintre noi, în parte) la fericire ºi înþelepciune. Calea nu este simplã – ºi nu este simplã pentru cã, spre deosebire de majoritatea religiilor ºi manualelor utilitare, cartea aceasta spune: nu existã reþete! Sau, mai bine zis: fiecare om este/are o reþetã. Trebuie doar sã ºi-o gãseascã ºi sã se þinã de ea. „Sculptura sinelui“ þine de aceastã dieteticã. Ca orice dietã, este vorba de a renunþa la lucrurile în plus – cele care-þi provoacã disconfort ºi te fac nefericit... Simplify, simplify. Fii minimalist, fãrã a renunþa sã fii hedonist. În asta constã, în fond, „secretul“: a-þi trãi viaþa în funcþie de propriile standarde, fãcând ce-þi place ºi, pe cale de consecinþã, plãcându-þi ceea ce faci. E mai simplu decât ai putea crede. ªi, în orice caz, mult mai simplu decât vor sã creadã cei mai mulþi...“ Alex. Leo ªerban „Textul e delicios, înþelept ºi frivol, rafinat ºi simplu: un excelent antidot impotriva „maidanelor de scriiturã“ din jur, un dozaj melancolic de Proust, de Quincey, Oscar Wilde ºi avangardã. În plus, o dovadã cã gustul voluptãþii ºi bunul gust în genere pot duce la o formã de înþelepciune.“ Andrei Pleºu Avertisment „Cititorule, ai în faþã o carte ciudatã. În ea, autorul – deghizat, foarte transparent, în straiele lui Robinson – îþi spune la-nceput cã nu crede în ideea unei cãrþi, ci mai curând în materialitatea unui cufãr, în care sã-nghesuie – la grãmadã – scrieri ºi amintiri. Acest eseu introductiv se numeºte, aºa cum ai vãzut, „Dietetica lui Robinson” (o trimitere, fireºte, la „Etica lui Robinson” – unul dintre capitolele cãrþii lui Andrei Pleºu, Minima moralia) ºi spune cã, de fapt, trebuie sã renunþi – la ideea unei cãrþi, la textele care ar compune-o etc. Dar mai spune ºi cã nu poþi renunþa la amintiri... Or, textele scrise sunt amintiri! Iar textele-amintiri care stau la originea eseului introductiv sunt cuprinse, ºi ele, ca o addenda – sau o cãptuºealã a cufãrului. Numai cã întreaga carte se numeºte „Dietetica lui Robinson”! Ceea ce vine dupã contrazice ceea ce a fost înainte. Pentru cã „ceea ce vine dupã” adunã, destul de conºtiincios, mai tot ce a scris autorul-Robinson dupã 1990 – sau ce-ºi aminteºte cã a scris... Mai mult: dupã ce a pledat pentru vraiºte ºi hazard, autorul nostru ºi-a bãtut capul sã gãseascã „reguli de compoziþie” a cãrþii: capitole, subcapitole, „rime”... În amestecul eteroclit al amintirilor, el a pus ordine. Or, tot el spune cã nu existã nimic mai trist decât a-þi ordona amintirile... Ce este, pânã la urmã, aceastã carte? Probabil, nimic altceva decât autoportretul unui om atât de vanitos încât nu a crezut cã trebuie sã produci un volum ca sã ai idei. Este un compromis între un cufãr ºi-o carte. Între amintiri ºi scris. Între „insula personalã” ºi corabia care te-aduce înapoi, pentru a povesti altora cum aratã aceastã insulã… Este dilema fundamentalã a oricãrui autor: a scrie – sau a tãcea. Citiþi-o, dacã vã face plãcere. Dar nu uitaþi cã, în spatele fiecãrui cuvânt, existã o insulã grea de tãceri.“ Autorul |
Originally Posted by herbert:
Quote:
Quote:
|
din ciclul:
sa ridem cu... marx! [quote="marx"] etica nu presupune niciun "celalalt", ci mai "multi" incluzand si autorul... haha! hai sa reinventam etik! carevasazik ea nu presupune entitatea numita Celalalt, ci... 'mai multi'?! LOL care 'mai multi' sint... acelasi, nu? re:LOL
Quote:
ink una: carevasazik 'luxul nu s defineste prin... cantitativ' - am citit bine, oare?! adik opulentza este asha, o kestie... calitativa!? cind spui: 'cutare traieste in lux', NU t gindesti la materialitate, exces, risipa? astea sint... calitative?? (k sa nu mai spun k, in fraza citata, 'lux' era folosit la figurat!) re: botero & giacometti: alta confuzie! botero = minimalist, LOL! e fals-naiv, ceea c e cu totul altceva!... in plus, ink o data, tov. marx nu reuseste sa discearna sensul propriu d cel figurat: in fraza resp. eu nu faceam exegeza artei lui botero, resp. giacometti, ci o analogie... fizica! in furia sa d a avea ult. cuvint si d a s baga - in orice discutie - k musca in lapte, atoatepriceputu tov. marx o da cu oistea in toate gardurile ce-i ies in cale... si, deloc paradoxal, el exemplifik - precum frustratii ignari & rudimentari care au postat mizerii drept 'comentarii'- complexul 'fetitza cu kibrituri': always looking from the outside - in... o recenzie p care nu o stiam (f atenta & inteligenta) aici: http://www.prezentonline.ro/article_...idarticle=2807 (nota bene: p dl iovanel cred k l-am vazut d doua ori in viatza si sintem - k sa zic asha - p 'baricade' ideologice divergente... ;) ) |
[quote="Alex Leo Serban"]
Quote:
Quote:
Quote:
|
este inutil sa ma mai prefac k ma intereseaza c spune, sau gindeste, sau s face k gindeste acest individ numit marx... toate interventiile sale sint alaturea cu drumul (cind nu cu duhul) pt k, intr-un mod aproape burlesc, alunek invariabil p coaja d banana a tuturor banalitatilor; este un 'expert' al definitiilor din dictionar - incapabil sa urmareask dinamik semantik -, un dogmatic (posac k orice dogmatic) caruia nu-i trece prin cap, d pilda, k relatia cu 'celalalt' este insasi definitia eticii - el vede in dictionar k acolo scrie altceva, sau mai bine zis: cu 'alte' cuvinte; d aici, hazul zdrobitor cu care 'comenteaza' - pedant - spusele mele (gen: 'etik nu presupune celalalt, ci mai multi' :w00t: )
idem pt lux: dk t uiti in dictionar (prietenul cel mai bun al tov. marx), o sa vezi k, la 'lux', scrie clar: 'exces, risipa'. este sensul figurat. dar tov. marx nu l are cu sensurile figurate, ci cu nonsensurile zigurate... cit priveste kestia cu 'continut & forma in arta'... mai bine ma abtin :sick: tov. marx vbeste k la univ. populara - ceea c nici nu e departe d adevar: probabil k si-a facut cultura la seral... a bon entendeur, salut. PS ah, era sa uit: strict pt tov. marx, iata si sf. cronicii lui dan c. mihailescu la cartea mea: 'un spectacol stralucitor de inteligenta si farmec stilistic'... :P sincer, nu as fi pus-o dk nu ma provok tov. marx. |
Originally Posted by Alex Leo Serban:
ps: ai zis ca excluzi etica pt ca nu exista un "celalalt", iar eu ti-am subliniat ca pt a exclude etica trebuie sa te excluzi si pe tine....dar esti prea ingust in propriile limite ca sa intelegi corect. |
Originally Posted by marx @ als:
luxul este si cantitativ si calitativ, dar in primul rand (si fundamental!) e cantitativ. elementul calitativ tine de gust, astfel un om de prost-gust poate trai intr-un lux format evident din (numeroase!) kestii de prost-gust. e si asta tot lux. din start: etica presupune existenta unui "celalalt", a unei raportari.
Originally Posted by marx:
asta pur si simplu nu e adevarat! ce-are excluderea eticii (in acceptiunea de mai sus) cu sinele (luat ca singular si lipsit de raporturi) de obliga excluderea acestuia? (plus ca ar mai aparea niste intrebari: "excluderea de unde anume?", "what would be left?") |
pt supastar
iti bati gura d pomana cu tov. marx... 'tinere' ala nu era un semn al ascendentei temporale (cre k sint mai virstnic decit tov. marx!), ci al condescendentei - in forma aceasta, cea mai banala cu putinta :lol: probl. eticii este f simpla - si 'robinson crusoe' n da, d altfel, keia (nu degeaba s-a oprit asupra lui plesu si - p cale d consecinta - si eu...): etik incepe in mom. in care apare 'celalalt' - adik vineri! este iesirea din sine si 'imbratisarea' celuilalt. pina atunci, nu exista decit strategii d supravietuire individuala - si, in ac. sens, este semnificativa lista p care o face robinson cind s trezeste singur p insula, acea 'stare d lucruri' cu 'bine' si 'rau': aici - desi 'semnele' unei etici par a fi prezente - este vba, d fapt, dspr o simpla 'translare' a fundamentelor eticii intr-o situatie d evaluare pragmatik... 'morala' ar fi: inainte d a trece la 'altii' (celalalt etc), tre sa-ti salvezi pielea... cum spun in interviu: corpul nu are morala ;) |
revin...
probl. eticii, asadar; subtilitatea 'eticii lui robinson' vine (si) din faptul k plesu vbeste dspr 'celalalt' (k instituire a eticului) kiar si in conditiile singuratatii/ insularitatii/pustiei: este ceea c - cind a publicat 'minima moralia' (1988) - nu putea afirma negru p alb, k zbiera cenzura: 'celalalt'-ul lui robinson-singur -pe-insula este dumnezeu - 'das ganz andere'... asadar: da (un DA f tare!), etica presupune - necesarmente - un 'celalalt', fie acesta si dzeu! cind vbeste dspr aparitia lui vineri, plesu mai are o intuitie geniala: nu robinson avea nevoie d acesta, ci acesta d el! vineri trebuia salvat, si salvatorul sau (cel care 'comite binele') va fi robinson... or, eu - intr-un fel - reiau ideea 'eticii solitare', dar fara implicatiile metafizice prezente la plesu, d aceea 'etica lui r.' devine dietetica: c ma intereseaza - si c il intereseaza p robinsonul meu - este corpul si modalitatea prin care il poti 'salva' d la indigestia (sau... luxuria) presupusa d consum. si ac. modalitate este dietetica - adik aplicarea unui normativ 'etic' in domeniul estetic! acesta este sensul 'dieteticii lui robinson': corpul nu are morala - ok -, dar instituirea unui standard (sau canon) estetic functioneaza precum (si are valoare de) etica. |
Deci, dintre marx si ALS, cine e Robinson si cine e Sfinta Vineri? Ca Supastar stiu sigur ca e limbile Pacificului.
|
Originally Posted by Alex Leo Serban:
Quote:
|
marx, de ce atata risipa interpretativa pe portiuni mici, pe detalii?
scrie o cronica si demoleaza intreaga constructie a hedonistului :) |
"Lectura provoaca visele si construieste imaginarul, pentru cã ea, prin excelenþã e un exerciþiu de viziune: citind, ceea ce vezi cu adevãrat sunt niºte semne negre pe o foaie albã, dar sprijinindu-te pe ele ca pe cofrajele unei fundaþii, construieºti în fictiv, translucid ºi iluzoriu.Dimpotrivã, mediile electronice care-þi dau imaginile de-a gata, inhibã viziunea ºi afabulaþia. Ele sterilizeazã creierul. Citesc, deci imaginez. Imaginez, deci exist."
Mircea Cãrtãrescu - Jurnal ASA E |
Cotidianul -.14 NOV. 2006 - ducand mai departe spiritul concursului "cei mai mari romani", intr-o varianta proprie
"Din ratiuni de igiena sociala, trebuie sa pronuntam si sa antologam niste nume care au produs in Romania handicap - social, cultural, politic. O parte din istoria noastra recenta trebuie sa fie indiguita si clasata in mod rezonabil in mentalul colectiv. Va trebui sa denuntam falsii eroi si sa ne propunem sa ii inlocuim. Pe lista care va rezulta din adunarea acestora vor sta agentii de elita ai stagnarii; ei alcatuiesc GENERATIA EXPIRATA. Proiectul ofera pentru inceput sapte sectiuni (politica, justitie, religie, cultura, sport, stiinta plus, o categorie „soft“ a Generatiei Expirate, show-bizul). Aceste sectiuni pot fi suplimentate cu altele, ca urmare a propunerilor votantilor. Listele vor sta pe site minim doua saptamini pentru vot, urmind ca dupa aceea ele sa fie publicate si in ziar, in varianta validata si actualizata. Cotidianul“ propune citeva zeci de nume de personalitati a caror notorietate este una gonflata daca o raportam la performantele lor reale. Criterii de natura etica si profesionala au stat la baza realizarii acestei liste. Proiectul ofera pentru inceput sapte sectiuni (politica, justitie, religie, cultura, sport, stiinta plus, o categorie „soft“ a Generatiei Expirate, show-bizul). Listele cu numele propuse sint pe site. Ele vor sta aici minim doua saptamini pentru vot, urmind ca dupa aceea sa fie publicate si in ziar, in varianta validata si actualizata. Voteaza Generatia Expirata Din ratiuni de igiena sociala, trebuie sa pronuntam si sa antologam niste nume care au produs in Romania handicap - social, cultural, politic. O parte din istoria noastra recenta trebuie sa fie indiguita si clasata in mod rezonabil in mentalul colectiv. Va trebui sa denuntam falsii eroi si sa ne propunem sa ii inlocuim. Pe lista care va rezulta din adunarea acestora vor sta agentii de elita ai stagnarii; ei alcatuiesc GENERATIA EXPIRATA. Sase tipuri de argumente Cultura Gabriel Liiceanu: „Cei expirati sint «cei care si-au dat ultima suflare», sint cei morti. Lor continua sa le creasca doar parul si unghiile. Si totusi cultura romana se face in buna parte cu ei. Ei sint mortii nostri vii. Ocupa locuri in Academie, in Senat, in jurii, la catedre, conduc institutii, reviste si doctorate. Nici un cadavru nu se da singur la o parte. Iar noi nu le-am dat, de teama sa nu le jignim. De tinerii de azi, doldora de viata, de cultura si de talent, nu ne e nici mila, nici rusine. Ne uitam la ei cum se sufoca, striviti de mormanele celor expirati, de mortii nostri vii.“ Politica Alina Mungiu: „Din pacate, prin cum s-a purtat in ultimele doua saptamini aproape toata clasa politica s-a inscris drept expirata. Ei parca vor sa arate votantilor si europenilor deopotriva ca nu merita sa distingi pozitiv pe vreunul. Nu numai ca si-au dat mina ca sa ramina deasupra legii, dar ma uit cu teroare cum se incinge competitia pe posturile europene, desi nu avem nici cinci politicieni europeni, daramite treizeci si cinci pentru Strasbourg. Imi pare rau, toti sint din alt film, nu din filmul european.“ Justitie Mircea Toma: „Principala calitate a magistratilor «expirati» este disciplina. Ei reprezinta vectorul prin care supravietuieste societatea comunista cea mai profunda. Ei conserva principiul potrivit caruia Justitia se executa la ordin, indiferent de natura ordinului, fie el politic, mafiot sau de alta natura - important e sa vina de la un superior. As adauga aici si majoritatea judecatorilor de la Curtea Constitutionala, una dintre cele mai concentrate colectii de «expirati», care si-au votat dreptul de a primi bani in plus pe linga pensii, in pofida oricarui bun-simt si a evidentului conflict de interese.“ Sport Traian Ungureanu: „Sportul? O mina de aur si o galeata cu zoaie. Aur pentru elita fanariota care ocupa fotbalul si a ingropat toate sporturile neproductive (volei, handbal, rugby). Zoaie pentru presa sportiva care s-a tabloidizat, pina la os. Dupa Biserica, Sportul e cea mai inceata dintre toate formele vietii publice romanesti. Schimbarea de regim nu e nici macar un proiect de proiect. Stim de cind domneste Mircea Sandu (1990). Nu pina cind.“ Religie Cristian Pirvulescu: „Cel mai grav lucru pentru BOR si care va conta in viitor este legat de indiferenta fata de credinta romanilor in perioada comunista. Biserica Ortodoxa s-a concentrat atunci pe supravietuirea sa ca institutie, nu ca reprezentanta a religiei. Patriarhatul lui Iustinian a fost exemplar din acest punct de vedere. Cred ca atunci a exprimat cel mai bine capacitatea sa de a se adapta. Iata de ce ar fi nevoie de o noua elita care sa poata sa plaseze BOR in raport cu asteptarile societatii romanesti.“ Stiinta Catalin Avramescu: „Paradoxul celor citeva decenii de comunism este acesta: o doctrina, marxismul, care pretinde ca este intemeiata riguros pe stiinta, se sprijina pe ignoranta cea mai profunda impusa intregii societati. Unii dintre responsabilii acestui proiect, de un cinism fara egal, sint inca printre noi. Dincolo de titlurile de carton, profesia lor e de fapt aceea de mistificatori publici. Ei au produs, intr-un fel, imposibilul: stiinta fara responsabilitate.“ |
am intrat pe site-ul ziarului cotidianul cu ideea sa-i aplic stampila de expirat prezidentului nostru. adik un expirat e un expirat chiar daca are priza la public, iar base a demostrat ca e bine ancorat in mentalul securisto-comunist responsabil dupa multi de retardul socio-economic al tarisoarei... proiectele de legi privind siguranta nationala, dizgratia de care s-au bucurat personalitati ca andrei plesu, relatiile privilegiate cu serviciile, armata si alte structuri de forta etc etc... pe scurt sunt suficiente motive ca nr.1 al sistemului sa faca parte dintre nominalizati mai ales daca acceptam teza ca tagma politicienilor este vinovata de starea lucrurilor. cit de sus va urca in top e problema votantilor.
bineinteles ca base nu se regaseste pe lista... in schimb apar (alaturi de inevitabilii ilici, vacaroiu, vadim) destui pesedisti obscuri, absolut irelevanti. mi-am pierdut timpul si am inaintat o propunere de nominalizare. degeaba, nu s-a intimplat nimic. asa k am lasat-o balta cit priveste afirmatia lui cartarescu, mi se pare o exagerare |
Originally Posted by silver_boy:
Si explica la un moment dat cat de mult ii plac jocurile pe computer (spunea si care) asa ca banuiesc ca povestea cu sterilizarea creierului e resimtita chiar de el. |
Originally Posted by Cotidianul:
Cea mai tare parte e aia cu "nu suportam santajul, amenintarile si vom face tot posibilul ca aceste lucruri sa nu se mai intimple fara scop in aceasta tara". Asteptam cu nerabdare investirea lui Cream in functia de ministru al muncii si solidaritatii sociale. |
Originally Posted by Cazeemeer:
loooool pãi dupa Irina Logout si nenea lãnþiºor benone chiar cã se cerea o prezenþã pop în rîndurili partidului io zic sã-l ia ºi pe Gil Dobricã |
Originally Posted by silver_boy:
:D fuck- gil e chiar cool, mai bine sa nu-l ia, ca-i strica imaginea. |
| All times are GMT +2. The time now is 10:56. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.