Ştiaţi că există o astfel de manifestare? :)

http://optimism2010.evensys.ro/

vave, de carti de arta succesului n-ai auzit?

Nu cred că te-ai uitat atent să vezi despre ce vorba. ;)
Dar să-ţi răspund la întrebare: ba da, am auzit.

de pe mail
 

ROSTUL NOSTRU

Când te desparţi din vina ta, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, îţi dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă şi renunţi. Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.

La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de ţara ta. Dezamăgit, înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şi mama nu ţi le alegi. Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a
întâmplat cu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.

României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreţi voi. O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.

Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul şi credinţa.

Bătrânii. România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.

Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.

Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susţine un program care se intitulează "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supravieţui fără ajutoare de la ţările "prietene".

La noi chestia asta se numeşte "agricultură de subzistenţă" şi lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că de-aia avem UE.
Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi broaşte sunt imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înţelege şi, prin urmare, le califică drept nişte arhaisme barbare. Să dispară!

Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, ca nu erau în stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţi dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei dimineţi şi fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineaţa şi plecau la câmp cu ciorba în sufertaş. Pe toţi gângavii şi pe toţi puturoşii ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid, şefi de puşcării sau de cămine
culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creştineşte.

Credinţa. O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi pus
la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţă, cu fermoar şi arici, prin care ţi se vâd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la nunţi, botezuri şi înmormântări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de sedii
şi aghesmuiri de maşini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă şi cu un "Tatăl nostru" spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu părinte, e urgent.

Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pe pereţi se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada.

Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân şi cu bani, cu care se mărită. Băieţii noştri fură bancomate, joacă la pokere şi beau de sting pentru că ştiu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct şi cancer pentru multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri.

Sună-ţi bunicii, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi.

Io zilele astea am semănat (şi plantat) lavandă, pe lângă alte câteva flori. :">

Asta încă e bună: =)) =)) =))
Industria filmului incearca sa impuna un anumit tip de barbat fatal, unul pe care n-ai cum sa-l concurezi. E clar ca trebuie sa facem ceva! Cea mai buna metoda este sa boicotam, pe rand, vedetele cu care femeile ne compara pe noi, barbatii normali.
http://www.facebook.com/group.php?v=...07049326002242

Bine că gajicile pot fi trecute prin săbii şi cuţite pentru.... chiar aşa, pentru ce?! :))

Legea patriarhatului, pana la urma tot am s-o impun.
Dar, intr-adevar, textul ala de pe feisbuc e idiot, atat cat ai redat tu, ca nu merg la link nici de-al dracu'! >:)

Aia e esenţa, cu precizarea că prima vedetă la care s-au gândit este: Hugh Jackman.

Răspund aici, pentru că e mai la... temă.

De ce a ars Janis-ul? Alte idei decît versiunea oficială?
Ai uitat aici să menționezi de mașinile cu numere de Alba/AB.
O,yes...trăind în Hașdeu,în 16,știu exact ce ai în vedere...
=))
De la un clujean prin adopție.

Cum îi spuneam unei prietene: a ars ca "să se joace" de-a pasărea Pheonix. ;)

Dar voi pe-asta o stiti?
http://www.antena1.ro/showbiz/vedete...ul-103621.html
=))

"ca de desteptat, nu s-a mai destetptat romanul... "
 

Un comentariu pe youtube:
I cant stand people who ask for subscribers when all you do is upload a fucking song! good job I guess? what about the people on youtube trying to make it and be famous, and actually do hard work and have musical talent, and earn the subscriptions that they barely get in the first place. If someone wanted to subscribe to you, they'd do it, no need to ask because you "worked" to put a video up! and btw your video is faster than the music, good job.

:-O
Apropo,ai auzit ce s-a intimplat in caminul 16 din Hasdeu?
Te-am intrebat pentru ca banuiesc ca esti din Cluj sau inveti/lucreti aici.

Nu, nu sunt la curent cu ce se întâmplă în cămine. :-?
Iar replica de mai sus era... o glumă.

Bioarhictectura cu Javier Senosiain

http://www.shearyadi.com/myworld/jav...nd-structures/

Mi-am dat seama că era o glumă.
Ce s-a întîmplat? A căzut o fată în puțul liftului,de la etajul 8.Azi a fost pe toate canalele de știri.

Hotel Cişmigiu reloaded.

Mioritza lui Janos Kadar, pentru cine inca n-a auzit-o...

Mie schema asta încă nu mi-a ieşit, da'io insist în continuare! :P =)) =))

Despre cum motocicletează arabii. =))

Cum noul iPad are lipsuri la unele capitole minti luminate au incept sa gaseasca solutii. Iata una pentru lipsa posibilitatii de printare. Trebuie sa recunoastem ingeniozitatea fericitului posesor.

http://www.youtube.com/watch?v=1-KTa...eature=related

:)

=)) E criminalaa ! Am picat sub masa de ras. Si nu mi s-a mai intamplat de mult sa rad in halul asta. In ce limba e ? Pare portugheza.

Da, e portugheza.

Mai erau niste faze cu unitatea monetara a statului Botzuana ("Pula" la ei e "Leul" la noi) luata ca reper in zicale romanesti:

"Pula e ochiul dracului"
"Frate, frate, dar branza e pe pula"
"Nu dau doua pule pe tine"
"Nu am pula nici de-o paine"


Profesorul de geografie umana le-a scos. :))

PS: Sper sa nu-mi iau bann... :-SS

Hai ba da-o-n saritura mea, de-asta se radea prin birouri in 2006-2007 sau pe-acolo...
Dar da, e tare. :D

Ce e aia geografie umana?:">

Botswana,nu Botzuana.

Geografie umană(sau antropologică)=ANTROPOGEOGRAFÍE - s. f. ramură a geografiei care studiază aspectele geografice ale așezărilor umane, ale politicii, culturii, civilizației etc.; se mai numește geografie umană.(Marele Dicționar de Neologisme).

:))

Aha, eu o stiam doar in greceste. :P

Doi tineri erau casatoriti doar de doua saptamani !
Sotul, desi era foarte indragostit, abia astepta sa iasa in oras cu
vechii lui prieteni sa petreaca.

Asa ca ii spuse sotiei:
"Scumpa mea, vin repede."
"Unde mergi iubitel?" intreba sotia.
"Merg pana la bar, draguto. Sa beau o bere."
Sotia spuse: "Vrei bere dragostea mea?"
Deschise usa de la frigider si ii arata 25 de tipuri diferite de bere,
din 12 tari diferite: Germania, Olanda, Japonia , India ...

Sotul nu stia ce sa faca, sigurul lucru pe care a fost in stare sa il
spuna a fost:
"Da, acadeaua mea... dar la bar... stii tu... au halbe
inghetate..."
Nu a apucat sa termine fraza ca sotia il intrerupse: "Vrei halba
inghetata, iepuras?" si scoase din congelator o halba atat de inghetata
ca abia putea sa o tina in mana.
Sotul devenise cam palid, dar spuse:
"Da, motanel, dar la bar au tot felul de gustari delicioase... Nu stau mult, vin imediat. Promit. Ok?"
"Vrei gustari, papusel?" Deschise cuptorul si scoase 5 tavi cu diverse
gustari aburinde (aripi de pui, ciuperci, coaste de porc...)



"Dar draga mea... la bar... stii, se mai injura, se vorbeste urat..."

"Vrei vorbe urate, draga?
AUZI BAI , P..A ! BEA-TI IN MORTII MATII BEREA IN
NENOROCITA AIA DE HALBA INGHETATA SI MANANCA-TI CACATURILE DE GUSTARI , PENTRU CA ESTI INSURAT , SI NU MERGI NICAIERI !!!
CLAR, NENOROCITULE?!!!"

si au trait fericiti pana la adanci batraneti....

asta-i de tinut minte :))

Sefu meu e blocat de saptamana trecuta in Anglia....

un motiv sa sarbatoresti:)

: ) Eh nu chiar. Nu e seful ala.

Maxima : Invata din greselile parintilor: foloseste prezervativul!

:))

Cum sa suni la Politie cand esti batran si lipsit de mijloace...

Georges PHILLIPS, un barbat de o anumita varsta traia in VANCOUVER, cand se pregatea de culcare sotia ii spune ca a lasat lumina aprinsa in curte.
Georges cand s-a dus s-o stinsa a vazut ca hotii ii furau din curte si din gradina.
Suna repede la Politie si este intrebat daca hotii au intrat in casa si l-au atacat. ”Nu, raspunde el, dar continua sa-mi fure din curte si din gradina. ”
Operatorul ii raspunde: ” Ne pare rau dar toate masinile de patrulare sunt pe teren. Incuiati-va in casa si vom trimite pe cineva cand se intoarce la sediu”
Georges spune : ”O.K ” si inchide. A stat el putin vreme de 30 secunde si suna din nou la Politie: Buna seara, tocmai v-am sunat inainte sa va spun de hotii din curte … Nu va mai faceti griji si nu mai trimieti pe nimeni sa verifice. Tocmai i-am impuscat” si inchide telefonul.
In urmatoarele 5 minute, 6 masini de Politie, o echipa de tragatori de elita, un elicopter, 2 camioane de Pompieri, o Salvare si Seful Politiei locale erau la fata locului, reusind sa prinda hotii in flagrant delict.
Un politist ii spune: ” Credeam ca i-ati impuscat …” La care Georges rraspunde : ” Si eu care credeam ca nu aveti pe nimeni disponibil “…
Intamplare adevarata …
Morala : Nu trebuie sa ii suparam niciodata pe Batrani !!!

http://life.hotnews.ro/stiri-fun-714...rnele-ceva.htm
iote-aci ce se face cu o pereche de coarne :))

Imagini haioase cu sportivi.

Asta da... îndemânare!!

Orice mămică îşi doreşte un aşa ajutor de nădejde... ăăă... sau poate nu! :P :P :P

ia uite rapture ;)
http://www.metalhead.ro/stiri/Serj_T...-aid-84225-l-1

Asta păţeşti când foloseşti momeala potrivită! ;)

Primit pe e-mail. Totuşi cine sunt ăştia 2 (autorii, bineînţeles)?!
 

O istorie (neagră - aş adăuga eu, Dragomara) a ospitalităţii româneşti

Dacă poporul român este cunoscut pentru ceva, acel ceva este ospitalitatea. Întrebaţi orice italian, austriac sau neamţ poftiţi şi veţi primi acelaşi răspuns plin de bunăvoinţă: “Românii? Ospitalieri, domnule!”.

Ospitalitatea românească are o tradiţie lungă şi se pare că această însuşire aleasă a popoarelor a fost semnalată pentru prima oară chiar pe meleagurile noastre. Vă mai amintiţi de legenda lui Dromihete şi Lisimah? E una dintre cele mai frumoase şi mai credibile legende din istoria noastră, şi nu sîntem deloc ironici. Ce puteau să-şi spună geţii la vederea lui Lisimah, decît: “Băi, ăsta vine din străinătate, are bani, nu glumă! Ia să-i punem vesela aia bună, din aur, poate se simte şi ne pică şi nouă ceva”? Legenda se termină cu un soi de morală despre care strămoşii noştri aveau probabil prea puţină cunoştinţă, dar nu-i greu de ghicit că geţii s-au prins rapid că n-au ce stoarce de la Lisimah, i-au luat farfuriile de aur de sub nas şi l-au poftit afară, bodogănind în urma lui: “Nişte amărîţi, dacă o duceau aşa bine în Macedonia nu veneau ei în Tracia. Şi cocalarul ăla de Lisimah, la el în ţară e muritor de foame şi vine la noi să-şi dea aere de prinţ”.

Şi pe romani se ştie că i-am primit ospitalier. Se vede şi pe Columnă – de pildă, în scenele alea cu capete de romani înfipte în ţăruşi pe zidurile cetăţilor dacice (vă daţi seama ce se bucurau romanii cînd vedeau aşa ceva: “Ia uite, Cassius, ăla nu-i capul lui văru-tu? Cred că i-a plăcut aici, fii atent ce rînjet are pe faţă”). De asemenea, un alt semn de ospitalitate e că romanii au plecat după doar un secol şi jumătate – la popoarele mai puţin primitoare au stat sute de ani şi le-au făcut apeducte, drumuri şi teatre. Posibil să fi vrut să ne construiască şi nouă cîte ceva, dar să fi renunţat pînă la urmă din cauza dispariţiei misterioase a materialelor de pe şantier. Nu s-a dovedit niciodată, dar asta ar putea avea legătură cu un alt obicei al pămîntului, acela de a servi pe cineva cînd te roagă: “Auzi, poţi să-mi faci şi mie rost de un car de ciment, că am şi eu de făcut o lucrare?”.

În fine, în alte provincii, legionarii îşi luau soţii din rîndul populaţiei indigene şi trăiau fericiţi cu ele pînă la adînci bătrîneţi. Se pare că în Dacia toate femeile acceptabile erau fiice de tarabostes în rezervă şi chiar şi pentru un legionar călit în lupte era prea mult să-l suporte pe tata-socru: “Şi unde zici că ai făcut perioada? Pe Rin? Păi aia e armată, mă, băiatule? Să vezi tu dacă făceai la Bîrlad şi aveai vreun sergent lipovean de-ăla al dracului, cum frecai veceul cu periuţa de dinţi…”. După care urma o poveste nesfîrşită despre cum a făcut el armata la care de luptă, cum săreau gardul unităţii şi agăţau roxolane…
(Mîine: turcii, tătarii şi regele polonez Sobieski sînt primiţi cu ospitalitate. Turcii şi tătarii rămîn îngroziţi de obiceiurile locuitorilor, iar regele Sobieski este confundat de moldoveni cu vărul Costel din Paşcani şi lăsat să sune la uşă pînă se plictiseşte).

Dintre toate popoarele care ne-au călcat vreodată pragul, cel mai bine i-am primit pe turci. Probabil sînteţi familiarizaţi cu tactica pămîntului pîrjolit, care constă în arderea holdelor şi otrăvirea fîntînilor – ei bine, turcii trebuie că au făcut ochii cît cepele văzînd un popor care îşi incendiază singur ţara. Bătea bietul sultan amar de drum să devasteze şi el o ţară şi, cînd colo, o găsea gata devastată de locuitori. Unde mai pui că turcii n-ar fi produs atîtea stricăciuni, ardeau cîteva sate şi oboseau, dar voievozii români, oameni simţiţi, porunceau să fie arse toate satele, ca să fie siguri că nu ajung turcii undeva şi e satul în picioare, să se facă de rîs că i-a luat invazia prin surprindere. Probabil că după două, trei expediţii militare, sultanul nici n-a mai trimis vreo armată, îmbrăca pur şi simplu nişte actori în ieniceri şi-i punea să stea mai la vedere pe malul Dunării – a doua zi, cînd fumul gros acoperea Ţara Românească, ştia că valahii şi-au pus singuri foc şi lăsa oamenii să plece pe la casele lor.

Avantajul tătarilor era că, fiind mai iuţi decît turcii, deseori ajungeau înainte să dea foc românii. Vă imaginaţi situaţiile jenante în care tătarii ajungeau mai devreme şi cîte un răzeş se jura pe ce are mai scump: “Frate, mă crezi, exact acum mă pregăteam să-mi pîrjolesc ogorul! Uite, sînt cu făclia în mînă!”.
În schimb, dezavantajul tătarilor consta în aceea că, de regulă, năvăleau în Moldova, unde nu speriau pe nimeni – serios, cam ce puteau să facă nişte bieţi mongoli ca să-i îngrozească pe moldoveni? Să violeze bătrîne? Să se omoare cu topoarele la beţie? Noi n-am găsit nici un lucru de genul ăsta pe care un vasluian destoinic să nu-l fi deprins cu mult înainte de invaziile tătare. Ba chiar e posibil ca tătarii să fi venit la început citind în şaua calului şi ascultînd Bach şi să-i fi stricat pe parcurs năravurile locuitorilor. Plus că nefericitul han probabil se dădea cu capul de pereţi cînd vedea Hoarda de Aur întorcîndu-se încărcată cu baloţi de tenişi şi treninguri chinezeşti şi îşi blestema soarta nemiloasă: “Mama mă-sii, unde n-am avut şi noi norocul să fim vecini cu Franţa sau Germania!”.

Nici regele polonez Jan III Sobieski n-a avut mai mult noroc. De pildă, la Cetatea Neamţului, plăieşii au refuzat să-i deschidă (cu ăsta nici nu aveam de ce să fim ospitalieri, doar a salvat Europa de turci). Probabil că, harnici cum îi ştim, moldovenii i-au strigat peste zid: “Vino şi tu în weekend, mă, că în timpul săptămînii nu ne vedem capul de treabă”.

(mîine: nici măcar cei mai jegoşi barbari n-au vrut să se stabilească aici)

Am văzut în primele două părţi ale miniserialului nostru cum s-a manifestat tradiţionala ospitalitate românească de-a lungul veacurilor. Am mai putea adăuga şi alte exemple. Vlad Ţepeş le-a ţintuit turbanele în cap cu cuie membrilor corpului diplomatic otoman deoarece nu s-au descoperit în faţa lui – drept pentru care după aia nici taximetriştii n-au mai vrut să ia comenzi la el la palat, iar cînd suna Vodă după o pizza era minţit că nu se fac livrări la el în zonă, deşi Ţepeş vedea clar cum boierii se ascund prin cotloane ca să roadă la o focaccia. Chiar şi marele Ştefan, la Codrii Cosminului, i-a atacat pe polonezi, deşi în principiu cam era aliat cu ei (am spus “cam aliat” pentru că – multe popoare au aflat între timp asta – românii au un mod propriu de a interpreta termenul de “aliat”).

Şi cel mai faimos rege al Suediei, Carol al XII-lea, a căutat să se bucure de faimoasa noastră ospitalitate după ce a eşuat în invadarea Rusiei (Carol nu prea se uita la Discovery se pare, că atunci imediat ar fi zis “bă, deci Hitler şi Napoleon n-au putut face chestia asta, ia să mă apuc eu de altceva, de pildă de bricolaj”). Deşi cea mai mare parte a cavaleriei lui Carol era formată din mercenari moldoveni (un fel de căpşunari, dar ceva mai paşnici, în sensul că nu te tăiau dacă-i rugai să-şi stingă ţigara sau să vorbească mai încet), domnitorul de la Iaşi tot s-a plîns la Înalta Poartă de călăreţii regelui suedez care îi strică lui bunătate de ţară cu obiceiurile lor urîte – alcoolism, violenţă, bătrîne violate şi alte asemenea practici care numai prin judeţele sărace din nord-estul Scandinaviei s-au mai văzut.

Ca o concluzie, putem să remarcăm faptul că inclusiv latinitatea noastră e o dovadă clară că nici cei mai jegoşi barbari (frate, da'ce exprimare, ce exprimare - ăştia sigur sunt useri CineMagia - zise Dragomara) ! nu şi-au dorit să se stabilească aici. Pînă la urmă, toţi au cedat în faţa ospitalităţii noastre: şi goţii, şi gepizii, pînă şi pecenegii. Despre ultimii putem spune că erau nişte oameni cu standarde foarte joase, aveau nevoie doar de o piele de animal să se învelească şi de un codru de pîine, dar chiar şi ei au cedat în faţa ospitalităţii noastre şi au preferat să migreze la sud de Dunăre. E greu de imaginat ce au putut face ai noştri ca să-i facă pînă şi pe pecenegi să se simtă nedoriţi.

Julius & Pircă

http://www.descopera.ro/dnews/469774...loanele-de-spa :|.

Total de-acord! :P
 

Soarta a lovit crunt Polonia, tara prietena cu România.

In aceste momente grele, ar fi crestineste sa ne ajutam semenii aflati in necaz si sa donam ce nu ne mai trebuie: presedintele si guvernul.