dilema veche?

http://www.nicosia.mae.ro/index.php?lang=en&id=119941

Ia uite ce filme mi-aduc astia in oras !

Care e acest Meekness si A second of life ?

Brilliant : Carmazan , Barna :) si acest Meekness pe care nu l-am gasit inca

hellsteed, Meekness am dedus ca este - Umilinta lui Catalin Apostol..........

Ii citisem scenariul pe Liternet astuia. Am sa ma duc sa vad ce-i de el. :)

Ceea ce se simte ca ”stil american” e scenariul. Structura e clară, respectă reguli, nu-şi bagă pula în public, încearcă să îi creeze surprize, construieşte personaje cu care să te identifici, există mize şi payback, obţine răspuns emoţional din partea spectatorului. De asta pare în stil american. Nu e nevoie de explozii, împuşcături şi chestii gogonate. Şi nu se pune problema copierii, cum scria Rvn. Americanii au săpat mai adânc în scenaristică decât alţii şi au descoperit nişte principii valabile. Nimic nu-i împiedică pe europeni (nici pe români) să le folosească, fără să copieze mecanic, fără discernământ elemente neesenţiale. Filmului american ar merita să i se mai reteze din exagerări, pentru că, din păcate, spectatorul i-a cerut tot mai multe efecte gogonate şi o îndepărtare de realism tot mai accentuată (ceva asemănător cu tabloidizarea presei), filmului românesc i-ar prinde bine mai multă fantezie şi atenţie la spectator. Nu poţi avea succes la public câtă vreme dispreţuieşti publicul. Dacă nu dai, nu poţi pretinde. :D

Filmul romanesc vazut la noi drept "de fitze" sau "de arta", cred ca circula prin Europa bine mersi drept film "de public". Care nu e romanesc. Publicul. La noi nu functioneaza decit reteta "film de public romanesc". Adica glume nesarate cit incape, Garcea, bascalie si autoironie retarda. Trist, dar adevarat. Se imbulzeste romanul sa-l vada pe Garcea cum ii sare basca si asta pentru ca asa a fost "educat" la teveu, in primul rind. Teveul e pepiniera publicului cinefil de la noi. Nu cred ca critica de la noi desfiinteaza un film cu succes la public doar de dragul de a-l desfiinta. Pur si simplu, avem un public care umple salile doar daca i se serveste ceva superficial. Iar un critic de film ce se respecta nu o sa laude in veci asa ceva.

Cica tinarul Caranfil, pe la liceu isi anunta parintii ca vrea sa dea la regie film. Si primeste urmatorul sfat de la tatal sau (Tudor Caranfil):
"N-ai sa intri. Un regizor trebuie sa fie in primul rind un tip solid, un munte de rezistenta fizica, iar tu esti slab ca un pui de Crevedia. Chiar daca s-ar trece peste asta, tot n-ai avea nici o sansa. Comisia de admitere e formata din regizori pe care i-am injurat ani de zile in cronicile mele, cum iti imaginezi c-or sa rateze ocazia sa se razbune? Chiar daca, printr-un miracol, te-ai strecura in facultate, ar avea ei grija sa n-o termini. Si, chiar daca ajungi s-o termini si sa te angajezi la Buftea, nu ti-ar da nimeni sa faci film. Si, chiar daca ti-ar da sa faci film, gindeste-te ce fel de film ai fi nevoit sa faci, ce mizerii ar trebui sa accepti! Si, chiar daca ar fi toti cu mintea in alta parte si ti-ar iesi un film bun, ti l-ar interzice. Dar, chiar daca nu ti l-ar interzice, ar avea grija sa nu circule decit in tara. Si, chiar daca s-ar intimpla minunea si ai reusi un mare succes international, pina la momentul respectiv iti vei fi mincat sanatatea, asa ca ce rost are?"
Mai clar de atit poate fi oare exprimat mediul in care se "misca" cinematografia romaneasca. S-o fi schimbat ceva semnificativ dincolo de cele exprimate de Tudor Caranfil?
Ok, Nae Caranfil chiar a reusit sa faca film. Insa, nu ar trebui sa ne puna pe ginduri faptul ca mai toate sunt coproductii? (intrebarea nu trebuie citita neaparat in cheie materiala, desi acest aspect sunt constient ca e foarte important).

P.S. Sursa citatului de mai sus AICI

trist si adevarat.
cu o mica adnotare. e vorba mai ales de publicul tanar,cel sub 30 de ani. anii grei de interdictie comunista ne-au facut sa fim avizi de televizor. in plus, tv-ul e cel mai ieftin mod de a petrece timpul liber(atunci cand n-ai minte si bani).televiziunile, in goana lor dupa audienta n-au tinut cont de limitele bunului simt.scopul lor n-a fost sa educe ci din contra, sa ofere telespectatorului ceea ce-si dorea. in conditiile astea, cinemaul ce mai poate face?
mai nimic. asista neputincios la degradarea continua a gusturilor publicului, care public in mare parte, n-a vazut si n-a citit nimic.

O dihotomie pe teritoriul cäreia nu voi obosi niciodatä sä lupt.
...Mai ales cä, în ultima vreme, s-a remarcat un val foarte agresiv de slugi ale conceptiei rudimentare si triviale care spune: "nimeni n-are dreptu' sä educe publicul, trebuie doar sä-i dati ce vrea!"

Sa inteleg ca eludarea e o forma de acceptare? Atunci,asa sa fie...........

identitate avem! cred ca am castigat de mult respectul lumii bune a cinematografiei( cel putin in Europa).n-avem industrie. cu asta as fi de acord. si nici n-avem perspectiva unei asemenea expansiuni cinematografice in viitorul apropiat, da' nu-i bai. nu putem avea pretentii exagerate. macar sa incepem incet-incet sa ne debarasam de dinozauri cu vechile lor metode cu tot.

Cu o condiţie. Cei tineri să nu jinduiască să devină noii dinozauri, cei mai noi dinozauri etc. :D

asta n-ar fi grav, atata timp cat exista competitie reala.
pana la urma, toti avem o perioada de glorie. daca nu profitam de potentialul maxim de creativitate in timpul ei, degeaba ne mai inscriem in cursa...
vom ramane codasi.

Nu suntem " slugi ale conceptiei rudimentare........." suntem pur si simplu oameni cu alte gusturi. Pentru fiecare film de arta ar fi frumos sa faceti cel putin un film comercial.
NU se poate? Voi vreti sa faceti doar filme de arta? .....(:|

Pina la urma, depinde de "capacitatea de asimilare" a fiecaruia. Pentru unii, toate filmele e de arta...
":-O Buei, ce plm, ma uit de un sfert de ora la Bucur cum sta si maninca - bag picioru', asta-i film de arta. Wtf?:-O Io am venit aici mînat de cele mai nobile intentii, io vreau sa fiu entertained.:(( I'm not here to think, god dammit...X( Give me my mothafuckin' money backX( .

Shiiiiiiiiiiit, my head hurts#-o .

...never set foot in this place again...

ever...[-(

...filosofi...

'tu-vă muma-n cur...>:P"

Mai exista vre-un regizor roman pe care sa il intereseze succesul filmelor romanesti la publicul roman? Pe toti ii intereseaza cum sa faca filme pe placul festivalurilor straine unde sa inhate premii...

Slugile cui? Ale concepţiei rudimentare? Ce stăpân de slugi poate fi concepţia! Şi ăia care vor să educe publicul cu forţa ale cui slugi sunt? :)


Teo, un raport sănătos ar fi cam de un film de artă, la 20 de filme pentru public. La noi nu prea e nici măcar invers. Dar şi filmul pentru public ar trebui să fie de nivel bun. E o frecţie inutilă să vrei să educi publicul cu filme de artă. Trebuie să-l educi cu filme de public BUNE!

Cind "a educa" şi "a forţa" apar în aceeaşi propoziţie, e ceva putred în Danemarca.

Nu stiu care o fi arta in a manca o ciorba timp de o juma de ora. Nu inteleg ce vrea sa demonstreze.
Acele pauze lungi trebuie sa aiba o incarcatura emotionala sau sa sublinieze o stare a personajului.

Există destulă încărcătură emoţională acolo, dar o poţi detecta doar dacă ai radarul pe frecvenţa potrivită. Unii sînt deschişi la aşa ceva, alţii nu, asta e totul. Nu-i un defect din naştere.

Ca si in secventa din " Eu cand vreau sa... " cand ii filmeaza ceafa vreun minut. :)

Windom, încărcătura aia emoţională îl emoţionează pe spectator în vreun fel? Cel care emite un mesaj trebuie să îl emită pe frecvenţa potrivită. Altfel, sună cam aşa: ”Eu emit pe ce frecvenţă am chef. Dacă e cineva pe frecvenţa aia, bine, dacă nu, nu.” Dacă nu ai emis mesajul tău pe frecvenţa publicului, nu poţi acuza publicul că nu te pricepe, că nu te place. Nu publicul e de vină dacă autorul nu are succes de public! :D

Da, nu e defect din naştere. Contează nu doar dacă eşti deschis, ci şi pragul. E ca şi cum în întuneric, ochii ţi se obişnuiesc, şi poţi vedea ceea ce nu vedeai iniţial. Dacă te tot uiţi la filme cu încărcătură emoţională redusă, ajungi să le apreciezi pe cele care au, cât de cât, ceva.

Trebuie sa recunoastem ca la noi situatia filmelor este anormala .In mod obisnuit ar trebui sa avem o piramida :la baza cu multe filme pentru popor si spre virf cu putine filme pentru cinefili .La noi este invers ,toti regizorii dorind sa rupa in doua poporul cu cadre de 15 minute in care urmarim o musca cum zboara pe nasul unui nene.E bine ca exista filme pretentioase dar cine are '' grije '' si de bietul popor ??? Poporul poate fi luat in bascalie dar sa nu uitam ca el plateste (prin impozite ) si are si el dreptul la filmele lui.Vrea B.D.-uri ,Moldovani ,Miclovani ,litoral ,fufe ,pai sa-i dam .

Ok, să luăm secvenţa de care vorbeam, cu Bucur la masă. 90% din public se plictiseşte. Consideră că sînt mişmaşuri artsy-fartsy, material de labă pentru criticul cu nasul pe sus. 10% poate descoperă totuşi ceva în timpul ăla (aparent) "mort" - rutină, o răceală în relaţia de cuplu sau mai ştiu eu ce-i place individului să vadă. Maybe he's right, maybe he's full of shit... Contează că analizează, că-şi pune întrebări. Dacă Bucur se punea la masă iar camera rămînea pe el 1 minut, treceai peste şi o uitai în secunda următoare. Dar aşa, scena respectivă mai reuşeşte o trăsătură de condei în creionarea respectivului personaj. Sînt chestii mărunte dar care contribuie pînă la urmă, adunate, la evidenţierea caracterului personajului principal.
Corect: dacă sînt auteur, emit pe respectiva frecvenţă ce vrea muschii mei. Dacă sînt business man în straie de regizor, mă uit mai întîi din ce direcţie bate vîntul, emit, apoi număr banii...

Bremen,
Publicul vrea BD, litoral, fufe, din motiv că în categoria filmului pentru public nu i s-a oferit altceva mai bun. Autorii filmelor de public ar trebuie să trateze realizarea cu aceeaşi seriozitate cu care este tratată producţia unui film de artă.

Windom,
Corect: cu condiţia să nu te revolţi după aia, că n-ai ce număra, că publicul e prost şi nu dă banii pe marfa ta. Nu poţi fi şi cu p... în c... şi cu sufletul în rai. E vorba de succesul de public.

Să-i dăm, dar să nu ne lăudăm dup-aia că i-am servit inepţii. Poate dup-aia cere ştiri de la 5 de 3 ore, manele şi execuţii 24/24. Şi iar îi dăm. Că cere.

Dar s-a facut pe undeva un studiu, un sondaj, sa vedem exact ce asteptari are publicul? Nu stiu cati s-ar (mai) omori pentru un BD, acum..

Daca in America scoate Jarmusch un film ce se dovedeste a major flop la public, nu sar americanii să-l convertească la comercial. Asteapta urmatorul Bruckheimer. Ei îl au, noi încă nu, doar unul mai mic şi mai bătrîn.:D Ce-i mai păgubos pînă la urmă: să-i convertim pe artişti la comercial sau să aşteptăm să vedem de unde sare iepurele? E catastrofa daca nu sare?

E mai uşor, mai puţin păgubos, ba chiar mai economicos să-i convertim pe artişti la comercial, decât să convertim publicul la artă, believe me! :))

Nu e catastrofă dacă nu sare iepurele... Doar că mai trec 20 de ani ca să constaţi că tot n-ai industrie cinematografică, şi că sub pretextul nobil al subvenţionării artei, se împrăştie banii publici (ai publicului) unor găşti.

Prin faptul ca un individ mananca greu o ciorba, deduci ca se cearta cu femeia?

Eu stiu... am vazut Le Samourai cu Alain Delon, film cu multe pauze de efect si putin dialog. Acele pauze era extraordinar de bine gandite si redate, exprimau o stare, un sentiment al personajului. Consider ca pauza ar trebuie sa fie o aluzie perceptibila si logica.

In opinia unui om deschis la mine "poate" e mai usor sa-i convertim pe artisti la comercial, dar totusi, sa pastram o anumita latura artistica a filmului.
In opinia unui critic, acest lucru este imposibil, "comercialul trebuie convertit la arta". :(( :-O

Un artist veritabil nu se converteste, el isi urmeaza propria cale, nu tine cont de trend sau mai stiu eu cine/ce.

SIMPLU SI ADEVARAT.

Nu neaparat, dar iti dai seama ca exista acolo o anumita sictireala: el cu ale lui, ea cu lalaielile ei lacrimogene. De nu era asa, baga o scena de sex torid pe masa aia de bucatarie - vedeai atunci succes la public...

aoleu! nu era pericol sa zica lumea c-au imitat un film si doi actori care n-are rost sa-i mai amintesc aici?

rvn, azi e miercuri...........insinuezi ceva legat de ziua de ieri? sic

Un artist veritabil este acela care poate produce atat "arta" cat si "comercial".
Un artist veritabil nu se ascunde doar in spatele filmului de arta :D

Conform teoriei tale, Lynch nu e un artist veritabil, nu? :-bd

Un artist produce arta, un comerciant face comert. Printr-un fericit concurs de imprejurari, un artist poate avea succes comercial fara a-si trada convingerile. Dar un comerciant nu va ajunge in veci artist.

Eu zic ca Blue Velvet, Wild at heat, chiar MD si chiar TP mai putin sfirsitul sint comerciale, adica au placut/plac unui public larg, nicidecum nu o spun intr-un sens negativ.

Cu un buget de 6 mil $, Blue Velvet-ul a avut incasari de 700 000 $ in primul week-end (deci lumea nu prea s-a inghesuit sa-l vada).
In acelasi an,1986, Aliens, cu un buget de 18 mil $, a avut incasari de 10 mil $ numai in primul week-end.
Deci? Cat de comerciale sunt filmele lui Lynch?

voi credeti ca singurul criteriu dupa care se evalueaza succesul sunt incasarile?
sau acesta este mai degraba cel mai relevant?
un film comercial are o aparitie meteorica. de obicei, are incasari ametitoare in primele saptamani de la lansare, dupa cateva luni este rasuflat, publicul este atat de suprasaturat de reclama facuta respectivului, incat deja producatorii se gandesc la alt concept cu care sa dea lovitura pe piata,cel putin la acelasi nivel.
filmul de arta n-o sa aiba niciodata traseul asta. nu beneficiaza de reclama agresiva, nici macar nu cred ca intra in vreun top al incasarilor, in schimb primeste aprecierea publicului elevat si a criticii.
deci,se pot imbina cele doua? in cinema-ul romanesc actual e greu.

Cand vorbim de artistic vs. comercial, unul dintre cele mai importante criterii prin care pozitionam un film intr-o categorie sau alta il reprezinta incasarile.
Incercam doar sa-i demonstrez Anaemonei ca filmele lui Lynch nu sunt comerciale, spre deosebire de cele ale lui Cameron, de exemplu.
Era vorba de succesul la public, succesul de casa, nu de valoarea artistica a filmului.

Atentie, comercial nu este sinonim cu necalitativ, pentru ca atat Transformers, cat si Inception sau Matrix sunt filme comerciale, dar de cu totul alt calibru.

ai dreptate in ceea ce spui.
dar, uite, din cauza goanei dupa incasari, aproape ca filmele care au aparut pe piata in ultimele luni nici nu mai seamana a "filme artistice". aproape toate sunt facaturi de imagini 3d senzationale. adevaratele filme se fac cu ACTORI.
intre un Matrix, Transformers, Inception sau cine stie ce alte bazaconii, aleg sa ma uit la Medalia de onoare. Rebengiuc e de nu stiu cate ori mai bun si niciodata efectele vizuale de milioane de dolari din filmele americane n-or sa reuseasca transmita spectatorului ceea ce transmite un actor de talia lui.

+1

Lynch nu e comercial, are cel mult un cult-following in genul Ed Wood-ului lui Tim Burton sau chiar al lui Edward D. Wood Jr. himself. Succesul in mare parte e evaluat dupa incasari. Ca succesul nu e mereu sinonimul calitatii, asta e deja o alta poveste. Asa cum spunea si omudindulap, la randul sau, comercial nu inseamna neaparat necalitativ.

Pentru mine:

Succes = $$$ box office

Capodopera = winner in the battle against time. Se poate ca un film sa nu fie considerat capodopera la momentul lansarii, ci abia mai tarziu, dar "capodopera" inseamna automat un film nemuritor, fiindca din moment ce un film este calificat asa din prima, din a doua :P, oricat de mult timp ar trece, nimeni si nimic nu-i va putea schimba acest statut. Ce este o capodopera azi, va fi si peste 50 de ani, asa cum si ce poate nu este considerat acum o capodopera, va fi peste 50 de ani. Bottom line: o capodopera va fi mereu o capodopera.

Film de Arta = un film care reflecta viziunea artistica a celui care il face, fara sa se compromita de dragul $$$ sau pe scurt, "Eu va dau ce vreau eu. Daca va place, bine, daca nu, nu. Macar am incercat!" Am mai spus asta mai demult, nu cred ca vreun regizor isi propune vreodata sa faca un film de arta care sa aiba incasari de toata jena. Fiecare din noi aspira la succes, ca nu se intampla, asta e. Normal ca ei si-ar dori un public-tinta format din cat mai multe persoane; filmele sunt facute pentru toti, nu doar pentru o anumita categorie de persoane. Ca nu toti se conecteaza cu filmul....ata ete. Filmul artistic nu raspunde cerintelor de pe "piata", ci incearca sa convinga piata sa raspunda la ceea ce el ii ofera.

Film Comercial = Un film cu un buget mare, care se adreseaza unui public-tinta numeros, insa care nu doar i se adreseaza, ci si face tot posibilul sa il atraga printr-o campanie de marketing costisitoare. Asta e una din diferentele dintre un film de arta si un film comercial - ambele se adreseaza tuturor, dar in timp ce in cazul filmului de arta nu se asteapta mare lucru din partea publicului, in cazul filmului comercial, nu doar ca se asteapta, ci se si "forteaza". La filmul comercial, entertainment-ul e cuvantul-cheie.

Actoria e o meserie, la urma-urmei si asa cum un average-joe cateodata nu face tot ceea ce ii place la locul de munca, asa si un actor poate sa aleaga roluri din necesitate, ca sa aiba cu ce isi ocupa timpul. In actorie nu ai norocul de a alege mereu rolurile care ti se potrivesc ca o manusa si uneori alegi orice, doar ca sa ai de lucru. Faptul ca un actor valoros apare intr-un blockbuster nu-i diminueaza din calitati, mai ales daca el continua sa fie at the top of his game. Johnny Depp de exemplu - NU toate filmele cu el sunt bune, insa el este bun in toate si asta e o mica-mare diferenta ;). E un ACTOR cu majuscule, ba chiar mai mult, un artist in toata extensia cuvantului. Ultimele lui filme au avut incasari de sute de milioane - so what? Succesul de care se bucura acum e rezultatul a peste 20 de ani de munca si il merita pe depplin. Nu e un sell-out. Sell-out-ul e cel care alege roluri fiind motivat doar de BANI, insa la Johnny energia lui debordanta te convinge de faptul ca intr-adevar ii place ceea ce face.

filmul comercial se ajuta si de "accesorii".in angrenajul unei asemenea afaceri intra multe branduri care-si fac reclama prin intermediul ei. de fapt, la un moment dat nici nu mai are importanta prea mare ce se intampla pe ecran. conteaza masinile pe care le conduc actorii, hainele lor, ochelarii de soare, stilul tunsorilor si eventual marca lentilelor de contact...
asistam la o degenerare masiva a termenului clasic de "film".

Filmul comercial se forteaza din greu. La Filmul de Arta, exista dorinta de a avea succes, dar asteptarile sunt in mare parte reduse.


Asa cum din pacate, mai nou se confunda si "artistul" cu "actorul", cand de fapt cei doi termeni sunt cu totul diferiti.

Îmi plac filmele lui Lynch. Nu ştiu dacă el a intenţionat să facă filme comerciale, dar a reuşit să facă filme vandabile. Totul a început în momentul în care cinefilii şi snobii, atraşi de momeala că face filme necomerciale, s-au constituit într-o pătură destul de groasă pentru a-i asigura popularitatea.
Îmi amintesc cât de ameţit de şoc, intrigat, ba chiar, enervat am ieşit de la Wild at Heart în 90... :D "Ce naiba a fost asta? Ăsta-şi bate joc de mine sau e idiot? Ce drac vrea Lynch ăsta cu toate clişeele alea? Ăia de la Cannes s-au prostit de tot?" Abia la al treilea episod din Twin Peaks m-am prins ce face pehlivanul :))
Dar tare mă tem că în zona asta săpăm degeaba pentru a afla ceva despre succesul la public al filmelor româneşti...

ceea ce mi se pare ingrijorator e ca filmul de arta e pe cale de disparitie. cei care trebuie sa-si recupereze banii investiti in ecrane trimidensionale il sufoca. stiu cum si bineinteles ca asta e necesar pentru protectia afacerii lor.

Din fericire, eu gust, in aproximativ aceeasi masura, un Nolan sau Tarantino, un Lynch sau Burton, un Malle sau Truffault. Daca, prin absurd, filmul de arta va deveni/devine o specie rara, pot oricand sa ma intorc la cele de odinioara, caci am atatea filme de vazut, incepand cu anii 50-60.
Sunt acoperit.
Dar am deviat de la subiect. Filmul romanesc. Incotro?!