Am vazut si eu in sfrasit filmul. Pe calculator, pentru ca cineva, nu spun cine (Incepe cu C si se termina cu inema City) considera ca Iasul e prea inapoiat pentru filmul asta.

M-am asteptat la ceva mai controversat decat Codul lui da Vinci, dupa ce am citit aici. Nu e.
E un film extraordinar, puternic in executie si in mesaj, o drama complexa. Nu e un film anti-crestin, nu e nici macar anti-religie, si nu, nu e propaganda ateista. Ma intristeaza si ma sperie ca inca se mai considera punerea pe prim plan a nevoii de cunoastere celei de religie ca propaganda ateista.
In fine, "raul" in filmul asta nu e un atribut exclusiv al crestinilor, asa cum crestinii nu sunt prezentati doar intr-o lumina proasta, dimpotriva. Valorile crestine, si puterea crestinismului pentru sufletul uman sunt valorificate mai ales prin Davus.
Tot ce a urmat, tot habotnicismul, toata aroganta si ignoranta omului simplu ce i s-a pus o bata in mana si i s-a spus ca tot ce face e ok, pentru ca indeplineste cuvantul lui D-zeu, e o realitatea, o realitate inca actuala, ce nu tine doar de crestinism si care nu trebuie negata. E natura umana, e prostia umana. Tindem sa glorificam trecutul, sa vedem inceputurile crestinismului doar cu martiri, cu sfinti, cu oameni blanzi si intelepti ce vorbesc pe strazi si raspandesc cuvantul lui D-zeu. Sigur, e frumos, si, da, pe asta se bazeaza crestinismul, pe aceste valori, doar ca omul prost tot prost ramane, fie ca e crestin sau nu, si nu cred ca s-au dat teste de cultura generala tuturor convertitilor la crestinism.
Mesajul e anti-ignoranta. Hypatia, asa cum a fost prezentata, si tind sa cred ca si personajul real, desi, spre rusinea mea, nu am stiut de ea inainte de Agora, e chiar un exponent de varf al umanitatii. Filmul insa nu trebuie luat ca atare, sunt multe inexactitati si aproximari. Faptul ca Hypatia era pe cale sa descopere secretel teoriei heliocentriste e pura speculatie artistica.
Si nu toti crestinii au fost idioti si criminali. Si nu toata istoria crestinismului s-a construit pe sange. Si crestinismul nu inseamna doar habotnicie. Daca ai nevoie ca in fiecare film sa ti se aduca aminte asta, poate Agora nu e pentru tine.


LE. "I was forgiven, but i cannot forgive anymore." (Davus, chiar daca a avut foarte putine replici, majoritate au fost memorabile).

Cam prea multe ca să poată susţine la modul consistent ceva ... :(

În mare problema ar cam fi că la momentul acţiunii filmului ( sau de fapt de ceva decenii înainte ... ) "şcoala elenistică" în general era în deja în declin zdravăn şi de fapt multe din dogmatismele ulterioare ale "religiei" îşi au fundamentarea taman în modul de gîndire sau mai degrabă tocmai în situaţia de cvasi-impas la care ajunseseră reprezentanţii ei. :) Inclusiv distrugerea bibliotecii din Alexandria într-un singur act de "furie religioasă" se pare că e o fantezie a istoricilor mult ulteriori - deoarece declinul oraşului, mai întîi în plan comercial şi apoi şi ca centru de cultură şi depozitar de texte antice era deja fapt consumat la sfîrşitul secolului al IV-lea şi el s-a tradus inclusiv prin abandonarea, distrugeri parţiale probabil involuntare sau pur şi simplu mutarea documentelor la Constantinopole sau în alte centre.
Constantinopole sau în alte centre.</P>
</P>
Strict ca film ... poate fi oarecum plăcut deşi planurile sale nu se prea leagă între ele, muzica ( sau sonorul în general ) pe mine unul m-au enervat ş.a.m.d. :| </P>
</P>
Scuzaţi intervenţia dacă o consideraţi inoportună ... </P>

Este pespectiva oamenilor care au realizat acest film .Ei au vrut sa faca un film in care crestinii ortodocsi sunt niste barbari care ucid pe oricine care nu e ca ei.Mie mi-a placut filmul;tema a fost diferita fata de ce am vazut pana acum.Ma saturasem de filme gen Troia si 300,filme anuntate cu sule si trambite dar care pe mine nu m-au ''insemnat'' cu nimic.

@Pitbull, in timp ce iti analizam elaborioasa cronica, dandu-ti dreptate in mare parte asupra modului receptiv fata de film, am dat de o chichita :D


Tin minte o discutie mai veche purtata cu un batran ateu ce fusese coleg de salon intr-un amarat de spital tipic romanesc. Nu stiu exact de cate culori pot fi si ateii astia, sau daca au conceptii diferite unii fata de altii, insa batranul ala m-a facut sa inteleg ca ateii se diferentiaza de crestini nu numai prin neacceptarea unui stapan spiritual ci si prin elaborarea diferita a timpului. L-am rugat sa-mi explice conceptia lui fata de crearea Universului si a Pamantului, ce explicatie are din perspectiva unui ateu. Am primit un raspuns de-o maniera pasiva, spunandu-mi ca nu a cautat o explicatie logica ci doar pentru el exista inceput si sfarsit excluzand categoric evolutia Universului de la Big Bang incoace cat si Facerea Lumii de catre Dumnezeu dar si teoria vietii de apoi sau cea a reincarnarii spirituale. Si a adaugat faptul ca nu are un tel in viata in afara de familie si ca isi urmeaza viata intr-un mod pasiv fara a cauta raspunsuri pentru anumite intamplari la care a fost martor sau implicat direct.

Probabil ma vei intreba ce legatura exista intre ce-am scris mai sus si afirmatia citata din cronica ta.
Faptul ca Hypatia si-a dedicat toata viata studiind astronomia lasand la o parte viata spirituala nu o face o ateista desavarsita, ci isi creeaza propria credinta. Chiar ea afirma acest lucru:
"Sinesio, tu nu te îndoiesti de credinta ta. Nu o poti face. Eu sunt nevoita s-o fac." (referindu-se la "credinta" ei)
Pe ea o intereseaza ordinea in univers, cautand un raspuns logic la toate intrebarile existente in acea perioada despre stiinta in domeniul fizicii. Deja obsesia atinge stadiul de credinta . Din acest punct de vedere este o mare diferenta dintre ateul pe care l-am dat drept exemplu si Hypatia.

Cat despre Agora, tind sa cred ca Alejandro Amenábar a atins punctul de cotitura sau mai bine zis, a expus momentul in care religia s-a dispersat in mai multe clase. Drept dovada impartirea Alexandriei in trei repere religioase: crestinismul, iudaismul si politeismul. Si de aici un intreg arbore plin de crengi unele mai incalcite ca altele.
Si nu in ultimul rand regizorul nu a incercat "sa dea cu pietre" intr-o religie si sa o "protejeze" pe cealalta. A lasat de inteles faptul ca fiecare religie are dreptatea ei sau ma rog... vrea sa si-o impuna, din nefericire prin varsare de sange. Si nu sunt de acord cu abordarea filmului ca fiind unul ateistic. Orasul Alexandria expus in film este similar cu Israelul de azi.

Cronica domnului Mihnea Columbeanu m-a uns la suflet. Felicitari! Dar mai tare m-a bucurat marturisirea lui de dupa. Observ inca odata ca adevaratul simt artistic, estetic nu poate sta departe de Adevar. Va urmaresc in continuare cu toata admiratia!

@Profuldereligie l-a citat corect pe Eliade cu care nu ne putem pune, nu!?

Mi-a placut si recenzia doamnei Dulgheru, obiectiva si bine scrisa in acelasi timp, ba chiar concilianta as indrazni sa zic eu.

@DanT - frumos, indraznet spus dar partial adevarat. Argumentezi frumos religiozitatea naturala, fanatismul si rautatea viscerala... Dar pe langa religiozitatea naturala mai este si cea revelevata, ca dar de sus si pe baza asta eu iti spun sa stai linistit, sa nu-ti para rau :) dar crestinismul nu va disparea niciodata!

@marius_em - pe langa cunoasterea rationala mai exista si cea intuitiva. De fapt cea din urma e cea specifica omului, cea dintai e o zbatere a omului rupt de obarsia sa divina. Cunoasterea intuitiva e alimentata si desavarsita de virtute asa cum o defineste insusi divinitatea in revelatie. Cea rationala e foarte limitata, foarte subiectiva si nu face decat sa alimenteze patima orgolilului. Iar Tutea, orice s-ar zice, e genial si gata! El arata tocmai contrastul dintre simplitatea babei urate la exterior dar care prin rugaciune are deja acces la cunoasterea intuitiva si este in legatura cu obarsia divina devenind "murdarie de picioare, indumenzeita", iar academia romana cu oameni fini, intelectuali, atei, dar de fapt - tot Tutea, sconcsi cu fundurile lor adipoase bine intretinute si care de fapt nu cunosc nimic, nici chiar pe ei insisi. Si daca tot m-ai starnit cu Tutea mai auzi una de-a lui: "eu socotesc ca mintea nu i-a fost data omului sa-l zgandere pe Dumnezeu ci i-a fost data sa-l primeasca pe Dumnezeu, revelatia lui..."

Acum, daca-mi permiteti, o sa aberez si eu nitel pe marginea subiectului. Filmul e vadit anticrestin (la asta ma voi referi pentru ca acest aspect a iscat cele mai multe controverse) pentru ca prezinta o felie de istorie bazata pe lupta dintre credinta crestina ca noul trend si credinta pagana veche, decadenta, felie cu totul scoasa din context. Viziotembelul cu creierul perfect plat se vede pus in fata unei realitati istorice de care el nu a visat nici in cele mai sumbre cosmaruri ale lui. De unde sa stie el ca crestinismul venea dupa mai bine de 200 de ani de prigoana, de milioane de martiri, de suplicii inimaginabile. Nu a auzit in viata lui de Constantin, de Edictul de la Milan, de Teodosie Imparatul si de decretul lui din 391 in care interzicea cultul pagan si cerea chiar distrugerea templelor pagane. Viziotembelul habar nu are ca Papa Teofil era al doilea dintre egali, dupa papa de la Roma, ca avea Alexandria ca jurisdictie care a fost si inca, din inertie, era principal centru de cultura pagana a antichitatii, ca a avut o misiune atat de dificila in gestionarea Bisericii si din cauza faptului ca o gramada de independenti, ca si cei de azi, intrau in biserica cu scopul de a si-o aservi propriilor interese etc., nu era total strain de edictul lui Teodosie pe care il interesa, pe laga altele, sa aiba liniste in Imperiu. De unde sa stie Viziotembelul ca Teofil a incercat sa transforme, NU sa distruga, templul lui Dionysos in biserica si ca in timpul refacerii a gasit in pesterile subterane artefacte pagane pe care le-a expus (nu distrus) spre vederea plebeii. De unde sa stie Viziotembelul ca acest lucru a generat o adevarata rascoala a paganilor impotriva crestinilor si ca, in cadrul ei, faceau ceea ce stiau sa faca ff bine ca doar aveau experienta celor peste 200 de ani de prigoana: rastigniri, chinuirii, jafuri, batjocoriri... De unde sa stie ca pe conducatorul rascoalei il chema Olimpus. De unde sa stie ca nici guvernatorul sau alta autoritate nu era la vremea respectiva in cetate. Da, realitatea se schimbase la vremea aceea. Armata imperiala nu mai era pagana si nici propagana. Cand a intervenit, da erau si crestini printre, rasculatii se vad nevoiti sa se retraga in Serapeum unde se baricadeaza luand si o multime de crestini ostatici, pe care nu i-a tratat conform pactului de la Varsovia, ci i-a silit sa aduca jertfa idolilor, si cum au refuzat au fost omorati, chinuiti si aruncati in pesterile de sub templu. De unde sa stie Viziotembelul ca biblioteca din Alexandria NU se afla sub Serapeum, ca sunt izvoare controversate care afirma ca s-ar mai fi gasit ceva carti din celebra biblioteca distrusa NU de crestini ci de altii mai dinainte si in mai multe randuri... De unde sa stie Viziotembelul ca imparatul auzind de tulburare, a trimis o lege prin care cerea gratierea rasculatilor, ii fericea pe martiri dar cerea imperativ distrugerea templului ca generator de revolta? De unde sa stie ca istoricul Sozomen ne arata ca luarea Serapeumului s-a facut prin minune dumnezeiasca, ca Olimpus innebunise cautand pe cel care canta noaptea de se auzea in tot templu Aliluia desi toate usile erau inchise si garzi peste tot, ca la auzul inscriptului imperial la strigatele de bucurie ale crestinilor usile s-au deschis singure, paza a fugit si ca la demolarea templului s-au gasit lespezi de piatra pe care erau hieroglife cu semne crestine care prevesteau caderea templului la venirea celui rastignit pe cruce? De unde sa stie ca singurul istoric care relateaza despre moartea Hypatiei a fost Damascius "dornic sa exploateze scandalul mortii ei", istoric pagan luptator impotriva crestinismului nascut dupa 37 de ani de la moartea Hypatiei si ajuns in Alexandria dupa 60 de ani de la evenimente avand ca sursa a relatarii sale zvonul si o anume scrisoare a Hypatiei, scrisoare anticrestina, dovedita ca neautentica si falsa dar cu mult dupa ce Damascius era oale si ulcele... De unde sa stie Viziotembelul ca prostiile elucubrate de Damascius au fost preluate de John Tolan si Thomas Lewis prin veacul al XVIII la sfarsitul renasterii si tot in forma anticrestina si ca asa au ajuns pana la noi cand Hypatia devine reprezentatnat de frunte a feminismului modern, ateu, agnostic si mai cum vreti. Si cam asa a ajuns si la Eliade, din pacate. Eliade de care nu ne putem lua, nu-i asa? :)
De unde sa stie Viziotembelul ca mai exista o varianta a mortii Hypatiei prezentata de Salluzzo Roero pe la 1827 in care de fapt aceasta este convertita la crestinism, botezata de Sfantul Chiril si apoi martirizata de un apostat pe nume Petru.
Am aberat destul? O sa spuneti ca sunt parizan! Da, asa am voit. De ce? Pentru ca imi dau seama de ce inseamna faptul de a te expune unui mesaj! Viziotembelul pleaca de acolo cu un singur mesaj: crestinii bleah, furnicile alea dornice de distrugere, habotnicii, uratorii de frumos, de cultura... Sunt naspa! Si cum Agora e doar o caramida intr-un complex efort de tembelizare anticrestina se impune o singura concluzie: iata cum se pregateste o noua generatie de tortionari...
Iertati-ma!

De unde atata manie a persecutiei? Crestinismul e o religie a frustrarilor si a frustratilor. E un film anti-crestin? (! nu e). Asa, si? Trebuie doar filme pro-crestine. Trebuie ca toata lumea sa gandeasca la fel.
De fapt asta-i smenul, il bagi pe Dumnezeu in fata, arati la toti ca ce mare crestin esti tu, si toata lumea trebuie sa vada in asta o virtute, si gata, ca prin magie, tot ce spui e irefutabil, D-zeu e raspunsul la toate intrebarile, chiar si la cele neintrebate, si daca te contrazice cineva, e ateu. Si cumva, ateul e mana in mana cu Satana. Si cu evreii, sa nu uitam evreii, care vor sa conduca lumea. Ticalosii.

E doar un film. Duamni!
Voi nu-l apreciati pentru mesaj, ca, vezi-doamne, nu a prezentat si chinurile crestinilor, si ignoranta paganilor (desi le-a cam prezentat). Eu il apreciez pentru ca prezinta perfect efectul de turma, pericolul ignorantei, al credintei oarbe in oameni ce dau indicatii morale in numelui unui dumnezeu.

Viziunea regizorului e splendida .. si scoate din amorteala pasiunea pentru istorie.
Apreciez cel mai mult un film atunci cand uit ca personajele sunt actori machiati si costumati, cand uit ca scenele sunt montate si editate dupa ce regizorul striga finalul "cut".
Mesajul final transcede drama.. cercul este o elipsa particulara :)

asta e mesajul filmului? O_o

Da.
Plus cä toti credinciosii e neste porci, numa' crestinii e neste porci de câini.

Cred ca unii au inteles gresit.

Crezi bine, Cori. ;)

sunt de acord cu tot ce ai zis.

As mai adauga faptul ca, indiferent de religie, omul are aceeasi natura. E violent, crud si razbunator.
Nu e impotriva religiei, nu e impotriva crestinismului sau politesmului. Filmul este impotriva fanatismului religios, acest lucru se observa cat se poate de clar.

Nu ma deranjeaza atribuirea Hypatiei descoperirii traiectoriei planetelor. Regizorul a vrut sa evidentieze printr-un exemplu simplu si cunoscut, pierderile stiintei cauzate de religie.
(Acuma, ii rog pe cretinii care nu sunt de acord cu ceea ce am zis sa caute pe google "inchizitie")


Scena in care Orestes este lovit cu pietre e graitoare pentru subiectul filmului.
Mi-a placut foarte mult. Regret faptul ca nu a avut atat de multa publicitate pe cat ar fi meritat.
Cand lumea se imbulzea la cascada de clisee numita Avatar, la Agora audienta depasea cu noroc 5 persoane.

Pentru toti figuranti si harfisti care criticau si luau in deradere elipsa ("ce mare descoperire e asta... elipsa, un rahat si jumatate").
Erati voi in stare sa descoperiti asta? Dotati cu un telescop, puteati voi descoperii traseul miscarii?Nu, nu aveati inteligenta si logica necesara. Ba, "inteligentii" lu' peste, cum reusiti sa vietuiti?

@ Pitbull
Esti prost?
Ai probleme serioase la cap. Vad ca ai logica unui copil de 5 ani care respecta regulile doar ca sa nu fie pedepsit. Spune-mi, te rog, esti de acord cu sexul inainte de casatorie?

LE: Daca nu esti in stare sa aduci contraargumente, sa iti poti justifica ideile in cuvinte, poti sa imi dai ban.

Q.E.D.

Danonino, ma bucur ca mesajul meu e apreciat, si iti multumesc pentru aprobare, dar... schimbam opinii despre un film, nu dam in cap. Recomandarea mea e sa-ti mai temperezi tonul, daca vrei sa fii luat in serios. Nu castigi nimic daca incepi sa jignesti alti co-forumisti. Divergenta de opinii naste discutii interesante.

Îl apreciez foarte mult pe Amenebar atîta timp cît nu se întinde mai mult de cît îi e plapuma. Mi-a plăcut foarte mult Mar Adentro, The Others şi, în mod special, Thesis. În cazul de faţă însă, respectivul se cam joacă de-a Cecil B. DeMille şi nu prea îi iese. Pur şi simplu nu i se potriveşte genul. Este un regizor cu un stil marcat de un anumit grad de subtilitate, de intimism, care în Agora lipseşte cu desăvîrşire, fiind înlocuit cu tezisme şi cu un limbaj declarativ specific epopeilor prăfuite din epocile trecute.
Şi, da, mi-a trecut prin minte sintagma „anti-creştin”, încă din primul sfert de oră şi asta datorită unui anumit aspect care îţi sare automat în ochi – modul în care sînt prezentaţi creştinii în raport cu păgînii. Acea înfăţişare aproape troglodită, ce mi-a amintit de imaginea evreului prezentat în filmele de propagandă naziste, comparînd-o cu imaginea păgînilor, parcă scoşi de la naftalină, cu veşmintele lor de un alb imaculat, oricît ai vrea, nu pot să nu-ţi creeze sentimentul că există un anumit grad de părtinire.
Hypatia mie mi s-a părut de-a dreptul anacronică prin comportament. Prea avea aerul unui profesor de Harvard pentru a putea fi luată în serios. Iar cel care a pus capac la toate a fost leşinatul Max Minghella, cel care orbita permanent & enervant în jurul Hypatiei, precum Pămîntul în jurul Soarelui.
Punctul forte al filmului îl constituie imaginea, mai ales dacă-l vezi în variantă bluray. Mi-au plăcut chiar şi acele imagini din spaţiu, deşi cam stranii şi nelalocul lor.
În concluzie, este un film mult prea ambiţios, extrem de rece, un lucru de neevitat de altfel, atunci cînd teoria ştiinţifică seacă copleşeşte relaţiile inter-umane. Pur şi simplu, Amenabar nu poate face ceea ce ştie el cel mai bine să facă – studiu de caracter – într-un cadru epic.
Mă pregăteam să-i critic pe detractorii pe partea spirituală însă mi se pare un efort inutil. Agora e prea banal în declaraţii pentru a îndemna la discuţii teologice.

Chit cä pe partea teologicä suntem în opozitie, subscriu la toate observatiile tale de naturä cinematograficä.

Atunci, crestinii erau niste saraci si jumatate. Cum vroiai sa arate?
Religiile pagane aveau practicanti instariti, religia era selectiva

Filmul trebuia plasat temporal în perioada aia în care rugurile aprinse de creștini se vedeau din spațiul cosmic. Poate le vedea și talibanul ăla creștin care semnează „sobor” sau ceva de genul ăsta. Adevărul este că după `89 li s-au acordat prea multe privilegii și nu-și mai văd lungul nasului. Ne-au încălecat de tot, au pătruns în media, în școli, pe (sau în) forumuri. Nici Creștinismul n-ar fi ajuns să domine Europa dacă n-ar fi existat niște împărați romani care, pricepând că au nevoie de el ca s-o subjuge, nu i-ar fi dat puteri depline, subordonându-și-l totodată, se înțelege. Și în filmul ăsta, asediatorii și asediații așteapă la un moment dat hotărârea împăratului. Deznodământul conflictului religios din Alexandria nu e hotărât de dezbateri filosofico-teologice, ci e impus prin forța armelor. După atâtea secole de dominație brutală și un număr de victime scris cu cel puțin 8 cifre, aveți decență, domnilor creștini și mai ales catolici și nu mai pozați în ceea ce nu sunteți și cel mai probabil nici n-ați fost niciodată!

Nu ma refer doar la aspectul lor exterior ci la demonizarea gratuita, in vreme ce cealalta tabara era alcatuita din niste exponate de muzeu neverosimile, atit prin vorba cit si prin port.
Nu ca as tine eu partea crestinilor, doamne feri, dar nu mi s-a parut politically correct.

Paganii au inceput sa ii omoare pe crestini.
Apoi, crestinii au inceput sa ii omoare pe pagani.
Intre timp, evrei omoara si ei crestini, si crestinii omoara si ei evrei.

O crima comisa de un evreu nu e aceeasi ca una comisa de un crestin?

Razboi pornit de politeisti nu e la fel de sfant ca unul pornit de crestini?

Am vazut si eu recent filmul si mi s-a parut foarte bun. As vrea in urma lui sa evidentiez un fapt: lipsurile celor credinciosi sunt mai grave decat lipsurile credintei lor, ei intelegand si luand din religie ceea ce au capacitatea si mai ales vointa sa inteleaga. Multitudinea de laturi si interpretari ce au putut fi date religiei au facut ca aceasta sa devina un calau al stiintei, al multor oameni, al unor valori demne de bagat in seama, dar care nu corespund credintei. La urma urmei ma intreb cat il mai modeleaza credinta pe om si nu omul modeleaza credinta. Amintesc in acest sens exemplul preotilor care pot jongla (si o fac) cu frazele biblice in diferite scopuri (incat si ei au senzatia ca zic bine de multe ori...). O persoana care priveste de undeva din afara poate observa cu usurinta cum acest lucru merge folosit ca o metoda de manipulare pentru cei influentabili si fara gandire complexa, care nu pot desprinde suprafata de continut. Povestea Hypatiei a fost adusa in film cu interesante elemente ce-ti lasa de gandit. Chiar vroiam sa vad un film care sa scoata in evidenta efectele deloc benefice ale religiei si sper mai vad pe viitor acest subiect exploatat si din alte unghiuri. Sunt curioasa cam cu ce semne de intrebare raman acei religiosi cu ochii incetosati cu care ma tot lupt eu ... din pacate am observat ca nu prea raman decat cu senzatia ca filmul e varza, neinteresant etc

M-am mai exprimat destul și aici, și pe pagina filmului.
Pelicula lui Amenabar ecranizează suficient de corect unul dintre multele episoade întunecate din istoria Creștinismului, are și niște unghiuri de filmare geniale (ca azimut și distanță ;) ), dar până la urmă, mai ales în ceea ce privește povestea eroinei, e supărător de holiudian.
Pentru anti-religioși și pentru persoanele cu simțul umorului dezvoltat, recomandăm asta.

Teroare în templu
de Maria Andrieş (Gazeta Sporturilor)

Fanatici calcă pe cărbuni încinşi, zei vechi prăbuşindu-se peste mulţimi încrîncenate, gînditori care măsoară umbra planetelor, ultimii preoţi ai lui Zeus şi primii episcopi, soldaţi romani şi parabalani, braţul armat al creştinismului de la începuturi. Lumea din "Agora" este, de fapt, o ciocnire spectaculoasă dintre lumi. În secolul IV după Hristos, Alexandria avea, încă, o viaţă culturală bogată şi cea mai mare bibliotecă din lume. Frumoasa filosoafă Hypatia preda cursuri de matematică şi cerceta cerul ca să afle dacă Pămîntul se roteşte, ce formă are şi de ce nu cad oamenii cu capul în jos, împrăştiaţi prin Cosmos.

"Talibanii" din Antichitate

Armonia Hypatiei şi a fabuloasei cetăţi e ameninţată de conflictele dintre creştini şi păgînii adoratori ai zeităţilor greco-romane, apoi dintre creştini şi evrei. "Agora" este un film istoric, dar cu trimiteri grave la prezent. Războiul tuturor timpurilor, spune filmul lui Alejandro Amenabar (Oscar pentru "Marea dinăuntru"), nu este cel dintre credincioşi şi necredincioşi, ci dintre fiinţa gînditoare şi fanatism. "Povestea se desfăşoară în antichitate, dar face aluzie la talibani, la războiul contra terorii şi la distrugerea Muzeului Naţional al Irakului", comenta "The Guardian".

Amfiteatre de lux

Decorurile pentru "Agora" au fost construite în Malta, pe acelaşi loc unde s-a ridicat Colosseumul pentru "Gladiatorul" şi zidurile pentru "Troia". 50 de milioane de euro s-au cheltuit, dar a meritat: cetatea antică a fost adusă la viaţă cu tot cu temple, amfiteatre, pieţe şi grădini. Amenabar n-a vrut să renunţe nici la numele mari din distribuţie. A ales-o pe Rachel Weisz (Oscar pentru "Prietenie absolută") în rolul Hypatiei încă înainte de a scrie scenariul. "Impunător vizual şi ambiţios ca naraţiune, filmul lui Amenabar aduce pe ecran unul dintre momentele-cheie ale istoriei moderne", scria "Variety". "Gazeta Sporturilor" vă invită joi, 2 decembrie, să plonjaţi în vremurile cînd oamenii, dacă nu se uitau la stele, îşi dădeau unul altuia cu zeii în cap.

Hypatia, Galilei si Socrate

Ana Petrache (Cultura)

In prima instanta, dupa ce am vazut filmul Agora nu am vrut sa scriu nimic despre el. Este un film trist, a carui actiune, contrar tuturor laudelor aduse, poate fi rezumata astfel: Pagânii ii ucid pe crestini, crestinii ii ucid pe pagâni, evreii ii ucid pe crestini, crestinii ii ucid pe evrei pentru ca la final crestinii sa o ucida pe Hypatia, reprezentanta a incercarii de cunoastere a universului (as fi vrut sa spun prin ratiune, dar nu ar fi corect, caci filosofii neoplatonicieni, de tipul ei, erau cel putin la fel de mistici ca si crestinii, in ciuda pasiunilor stiintifice care nu erau atât de curate metodologic pe cât ni se prezinta). Ordinea uciderilor nu este una ideologizata, ci este una potrivit cronologiei filmului. Deci, este un film despre cum ratiunea nu e in stare sa faca fata violentei, despre cum argumentele nu pot invinge pasiunile, de orice tip ar fi ele, bune sau rele.

Hypatia vs Galilei

Mesajul general este unul profund ingrijorator, despre soarta cunoasterii si a celor ce indraznesc sa se aventureze pe aceasta cale. In plus, chiar daca se vrea doar un film anticrestin, „Agora“ dovedeste, prin modul in care trateaza toate religiile prezente, ca pune semnul egal intre cult religios si violenta la care trebuie sa te astepti de la orice cult. Pe acest fundal, Hypatia este eroina ideala, matematician, astronom, filosof, intr-o epoca in care femeile nu erau educate, e frumoasa, virgina si omorâta in mod barbar. Pentru femeile cu pasiuni stiintifice identificarea este automanta si empatia e asigurata. Prima tentatie este sa plângi soarta Hypatiei si sa ii acuzi pe crestini, a doua e sa plângi soarta femeii in societatea dominant masculina (crestina sau nu, caci si cea a grecilor era caracterizata de lipsa totala de interes pentru cazul femeilor), a treia tentatie este sa plângi soarta omului de stiinta sau a gânditorului in fata intolerantei religioase. As putea propune o ridicare a nivelului de abstractiune: filmul poate sa fie si despre soarta cruda a omului de stiinta intr-o societate care nu numai ca nu il intelege, ci il si descurajeaza in activitatea sa, ba chiar il pedepseste, cu osânde ce variaza de la excluderea din societate pâna la ucidere. Poate ca unii dintre cei ce au vizionat filmul pun semnul egal intre Hypatia si Galilei. Ar fi vrut insa Hypatia sa fie tratata la fel de bine cum a fost Galilei (singura pedeapsa pe care acesta a primit-o a fost sa spuna niste rugaciuni in fiecare zi pâna la sfârsitul vietii, si oricum aceasta pedeapsa a fost transferata uneia dintre fiicele lui Galilei, calugarita intr-o congregatie). Pe lânga acesta, Hypatia chiar este o eroina, care a murit pentru ideile in care credea; data fiind dezvoltarea astronomiei la acel moment, cel mai probabil ideile „vinovate“ au fost cele filosofice si nu cele stiintifice, ce nu erau suficient de avansate pentru a sustine heliocentrismul in care pare sa creada Hypatia.

Hypatia vs Socrate

Ideologia din spatele „Agorei“ este foarte clara, pelicula fiind explicit anticrestina. E adevarat ca crestinii trebuie sa dea seama de momente de violenta din istoria lor, dar nu imi aduc aminte de nici un text sau film care sa critice democratia ateniana pentru ca l-a ucis pe Socrate. Marele Socrate ramâne un erou, dar democratia nu isi pierde statutul de model din cauza acestei crime care nu mi se pare mai putin condamnabila decât uciderea Hypatiei. In cazul când conditiile politice care duc la uciderea filosofilor, adica a celor ce au curajul sa gândeasca altfel, sunt rele, ar trebui sa condamnam democratia ateniana ca pe cel mai crunt regim totalitar. Ne regasim din nou in agora, acest spatiu predilect al dezbaterii si al dialogului. Sa fie o ironie a istoriei faptul ca aceste intruniri in agora se termina cu uciderea filosofilor? Sa intelegem ca agora, in care exista respect pentru celalalt si pentru ideile sale, este un spatiu utopic? Ca ratiunea nu poate fi respectata si ca ea nu poate constitui, asa cum vor intelectualii, calea catre universalizare si conventie? Ca filosofii si oamenii de stiinta, adica cei ce opteaza pentru cautarea adevarului si nu sunt gata sa accepte opiniile prestabilite, sunt totdeauna marginalizati, pâna la excluderea fizica din comunitate?

Instinctul gloatei

Ceea ce ma deranjeaza in mod special la teza filmului Agora este un tip de rationament care pare corect la prima vedere, dar care, la o privire in profunzime, este incomplet si prin urmare gresit. Se ia o situatie reala, o situatie demna de plâns, se cauta vinovatul in acel caz special si se universalizeaza rezultatul. Crestinii au ucis-o pe Hypatia, intr-adevar, dar este un caz izolat din doua motive diferite:

1. In majoritatea cazurilor crestinii apara filosofia greaca, majoritatea episcopilor din acea perioada trecusera prin scoli filosofice in genul celei conduse de Hypatia si folosesc cunostintele obtinute acolo in scrierile lor teologice. Synesius din Cirene, care apare in film, Grigorie de Nazians, Grigorie de Nyssa, parinti ai bisericii din secolul IV sunt doar câteva exemple dintre cele mai cunoscute.

2. De obicei detinatorii majoritatii tind sa ii oprime in diferite forme pe cei in minoritate, or, filosofii si/sau oamenii de stiinta nu au cum sa fie altfel decât in minoritate. E mult mai usor imaginabila o comunitate in care heterosexualii sunt o infima minoritate si reproducerea se face in vitro, pentru majoritatea homosexuala, decât o comunitate formata in majoritatea ei din gânditori. Nu sustin ca mi-as dori ca aceasta categorie socio-intelectuala sa constituie majoritatea, acest lucru nu ar fi posibil decât prin niste inginerii sociale demne de practici specifice URSS. Ceea ce vreau sa subliniez este ca fiind intotdeuna in minoritate, o minoritate ce nu tine de regiunea geografica sau de timpul istoric, filosofii vor fi supusi presiunii majoritatii. Majoritatea este stabilita numeric si nu dupa argumente, prin urmare un filosof nu poate face parte dintr-o majoritate decât printr-un joc al hazardului, in cazul in care intâmplator parerile sale argumentate au acelasi continut cu parerile comun acceptate de o comunitate. Aceste relatii de putere dintre majoritate si minoritate, care au dus in trecut la violenta, se incearca azi sa fie neutralizate prin toleranta.

Minoritatea unui singur individ

Toleranta, la rândul ei, poate duce la excese, asa cum se manifesta ea in multiculturalism. Trebuie sa fim atenti cu preferintele si cu optiunile celorlalti pâna la aneantizarea propriilor optiuni – aceasta este logica multiculturalismului. Este foarte interesant ca ea nu se poate insa aplica si minoritatii intelectuale. Minoritatile etnice, minoritatile rasiale, minoritatile sexuale, minoritatile religioase se definesc pe ele insele ca un grup, ca o comunitate, iar identitatea individului ce apartine acestor comunitati este definita de insasi apartenenta la comunitate. Filosoful se defineste pe sine ca iubitor de intelepciune si nu ca membru in comunitatea inteleptilor. Aceasta comunitate poate sa fie inexistenta, pentru un stoic, de exemplu, este posibil sa nu existe nici macar un singur intelept, asta nu schimba cu nimic idealul etic de a atinge viata netulburata de pasiuni. Idealul merita mentinut, chiar daca nu exista nici macar un singur individ care sa il implineasca. Prin urmare, spre deosebire de comunitatea Amish sau de comunitatea evreiasca, definite prin practici si traditii ale grupului ce dau identitatea indivizilor, gânditorii constituie o minoritate aparte, care nu se defineste ca grup. Mai corect ar fi spus ca fiecare individ din categoria etico-profesionala a filosofilor/oamenilor de stiinta se defineste ca o minoritate aparte, fiind totdeauna o victima posibila. Acesta este un adevar, dar el nu trebuie absolutizat, altfel dam apa la moara celor care nu fac altceva decât sa apeleze la suferinta de a nu fi intelesi pentru a isi justifica propriile esecuri.

Câteva elemente de neconcordanta istorica

Partile despre stiinta din film sunt foarte frumos realizate si ramân in imaginatia celor ce au incercat deja sa le inteleaga, dar experimentele prezentate in „Agora“ sunt mult mai recente, orbitele circulare au fost descoperite de Kepler si experimentul cu punctul fix si caderea unui corp dintr-un vapor in miscare este realizat de Galilei si apare in scrierile lui Descartes, ceea ce face sa fim cu aproximativ 10 secole in avans. E un decalaj pe care un istoric al stiintei nu are cum sa il accepte. Cât despre distrugerea Bibliotecii din Alexandria, redata impresionant de scenele in care papirusurile zboara si camera le filmeaza de undeva de sus, interpretarea potrivit careia biblioteca ar fi distrusa in timpul luptelor dintre crestini si pagâni nu este decât una dintre cele 4 variante vehiculate de istorici – cea mai raspândita este aceea ca Biblioteca din Alexandria a fost distrusa de arabi, dupa celebrul sofism potrivit caruia, prin confruntarea cu Coranul, cartile din biblioteca sunt fie inutile, fie eretice si deci periculoase.

Nu e un film anti-crestin, decat in ochii unor crestini, ce simt nevoia sa-si justifice, in primul rand lor insile, credinta. Rational, e doar un moment, o situatie, intr-adevar ce nu face cinste crestinismului. Insa filmul nici nu vrea, nici nu reuseste sa desfiinteze crestinismul din perspectiva acelui moment. Scenariul a avut grija, uneori chiar prea multa, de a ilustra contradictiile dintre ceea ce promoveaza crestinismul, si felul in care e inteles crestinismul de unii cu minte mai putina si mai iuti la manie. Nu crestinismul a omorat-o pe Hypathia, ci frustrarea colectiva a unor oameni ce luptau din motive personale, sub pretextul unei misiuni divine. Ideea filmului e, asa cum ai scris si mai sus, ratiune vs. fanatism. Fanatismul nu e un atribut exclusiv al crestinismului, nici macar al religie, e un atribut uman. Chiar si intr-o lume fara religie, s-ar gasi imediat motive sa ne dam in cap unii altora. Ca asa e omul.
Nevoia unui critic de a aduce argumente fara nici o legatura cu filmul, pe o tema ce este si s-a vrut secundara, cum ca sunt mai multe teorii despre cine a distrus biblioteca, etc, arata ca acel critic s-a uitat degeaba, si-a irosit timpul, a iesit la fel cum a intrat din sala de cinema, de la un film care, cu toate lipsurile sale, are capacitatea de a eleva spectatorul, pe o tema chiar actuala, referindu-ma aici la fanatismul din lumea islamica.