aaaa... că uitai
 

cât despre povestea despre cum L-am întâlnit pe Dumnezeu, poveste pe care nu am mai spus-o nimănui de... mâine-poimânie 30 de ani, o să scriu după ce termin cu socializările restante. :">

ok, am inteles ce spui. dar, mie mi se pare aiurea sa fii moral doar ptr ca iti impune societatea. e ceva ce trebuie sa vina din interior, nu din exterior. cred ca dumnezeu este exact acea moralitate din tine de care vorbeai. fiecare om il "contine" cumva pe dumnezeu, fiind produs al creatiei lui. din moment ce dumnezeu este moralitatate, inseamna ca omul ar trebuie sa prin natura lui - moral. insa cu cat "il pierde" pe dumnezeu, cu atat moralitatea sa nu mai are justificare. de ce il pierde, nu stiu...

Este unul dintre cele mai fascinante aspecte ale relatiei dintre realitate si iluzie: acest uluitor sistem al gimnasticii de înviorare intelectualä menite sä conteste evidenta - ceva la modul: "Te väd cu ochii mei, deci nu existi!" Unui observator neavenit, ele i-ar putea pärea nätângi, arogante, ignorante, suficiente - amarnicä amägire! Rolul lor este extrem de important - au menirea de a fortifica instanta credintei; numai cine a investit ani, gândire, energie, sentimente, convingeri, în aceste exercitii de futilitate, poate atinge, ulterior, dimensiunea de fond a credintei (în opozitie cu cea simplistä, popularä, dogmaticä). Ca în cunoscuta butadä: "Numai cine a trecut prin paradisul viciilor poate intra în infernul virtutii!" - aici, cu o posibilä parafrazare: "Numai cine si-a manifestat complet propria neghiobie îsi poate descoperi adevärata inteligentä."
Cu cât e mai generoasä risipa de cuvinte, cu atât se relevä mai nemilos vidul de idei - tin minte clar perioada când am parcurs aceeasi experientä: era prin 1968-73... (Desigur, eu am avut un avantaj: eram pionier, mä spälau pe creier comunistii - deci mi-a fost mai usor sä fac tranzitia; pentru cine-si samponeazä singur neuronii, desprinderea e mai dificilä, si nicidecum garantatä). Si, cum orice vid se cere a fi umplut, de obicei în situatia asta cea care si-l revendicä e credinta - curatä, seninä, adeväratä, färä jonglerii ideatice si echilibristici semantice. (Nu pentru toti acrobatii, desigur - cäci scris este: "Toti se POT mântui, dar nu toti se VOR mântui.")

O observatie punctualä:

Drago, eliminä din joc fraza asta (sau mäcar reformuleaz-o, logic):
"Oamenii au avut principii morale şi înainte de a-L cunoaşte pe Dumnezeu"
E invers: cunoasterea lui Dumnezeu a fost primordialä; i-a succedat pierderea Lui. Prin urmare, "înainte de a-L cunoaste pe Dumnezeu" e un nonsens. Incearcä asa:
"Oamenii pot păstra principii morale şi după ce uită că L-au cunoscut pe Dumnezeu".

@bre - offf... cum îţi place ţie să mă faci să mă tooot repet.
deci sunt morală pentru că:
- provin din oameni cu solide principii morale, oameni care au ştiu să mă educe în acest sens,
- din tot ceea ce-am trăit, cunoscut, admirat şi iubit, începând cu evenimentele de zi cu zi, cu oamenii pe care viaţa mi i-a scos în cale, şi terminând cu ceea ce-am citit, ascultat, vizionat, am păstrat şi asimilat doar ceea ce m-a ajutat să cresc în interior. eu sunt genul acela pisălog care caută o logică şi un mesaj în toate, care nu face şi nu acceptă ceva "just for fun". eu cred că ceea ce ni se întâmplă este numai spre binele nostru, că trebuie să savurăm şi să profităm de orice secundă de viaţă, şi că cel mai urât lucru care ni s-ar fi putut întâmpla ar fi fost să nu ne naştem.

@Pitbull - te rog vorbeşte-mi despre orice vrei tu, mai puţin despre Dumnezeu şi morală. personal cred că există oameni care chiar dacă ar fi, de ex. vecinii Domnului, tot imorali ar rămâne.

tot repet pe forum chestia asta de aproape 2 ani: suntem ceea ce facem, nu ceea ce tot trâmbiţăm în stânga şi-n dreapta.

* * *
Ai perfectä dreptate, Drago - chiar azi (înainte de postarea mesajelor de mai sus) reflectam la asta - la insistenta cu care tot trâmbiţezi tu în stânga şi-n dreapta: "legea morală din mine", "mi se întăresc şi convingerile morale", "criterii morale"... E evident cä atingerea unei "minime moralia", vorba lui Plesu, e una dintre dorintele tale dominante. Sper sä reusesti, cândva... :)
Stai linistitä, nu tie îti vorbesc despre Dumnezeu si moralä, ci lui Bre, care e o partenerä de dialog splendidä, dinamicä si stimulativä.

cred că ai cam uitat sensul unor cuvintelor, dă şi tu un Google, că io n-am timp.
cât despre morala mea, dacă găseşti o singură persoană care să demonstreze contrariul afirmaţiilor mele promit să mă ascund în cea mai adâncă vizuină şi să mă uit numai la filme. ce ne facem totuşi cu faptele tale?! :-?

stau liniştită, tu nu eşti în măsură să-mi vorbeşti despre Dumnezeu şi morală. cel puţin nu în viaţa asta.

unul dintre marile tale defecte e faptul că nu ştii când să te opreşti, mai exact să-ţi REaminteşti cine eşti de fapt.

şi uite aşa ajungem la concluzia mea: Dumnezeu nu are cum să fie conştiinţa unora dintre noi, pentru că Dumnezeu nu este un rebut moral. sper.

Scumpä Drago, nu mai folosi niciodatä tactica "da' voi de ce-i omorâti pe negri"? E desuetä si päguboasä.
Don't worry, n-am nevoie de dovezi privitoare la lacunele tale morale. Sunt inerente (la fel ca ale mele), fiindcä esti umanä (la fel ca mine).
Deosebirea dintre noi e alta:
Tu despre mine: "Imi esti inferior în plan moral!"
Eu despre noi: "Nu pot face comparatii, si oricum n-ar fi nici relevant, nici moral."
(Nici o grijä, nu mä pot supära pe tine: stiu cä epitetul de "rebut moral" pe care mi l-ai atribuit nu purcede nici din räutate, nici din logicä si nici din responsabilitate - e doar un simplu accident sinaptic, ca si cum eu ti-as spune tie: "Señorita Dragomara, vous êtes a piece of dovlecel de samurai islandez bombofrastique.")

Acum, propun sä ne întoarcem on-topic, cä am luat-o razna.
JUDEX: dacä vezi cä mai continuäm, nu ne ierta - trimite-ne pe amândoi la Condicä, într-un Offtopic Asylum provizoriu, pe care sä-l unesc cu cel titular. (Ia-ne de la mesajul 114, acolo am päräsit subiectul divinitätii, trecând la aspecte personale.)

no, de ce nu poţi fi şi tu o dată băiat deştept?! lasă-L pe Dumnezeu şi morala celor care chiar le-au "experimentat". fii şi tu o dată filosof.

(PS: nu oi crede io în Dumnezeu, încă viaţa m-a convins că Judecata de-apoi se face continuu, aici şi acum. te rog dă un logout şi gândeşte-te în linişte la chestia asta).

Da, si eu, prost si imoral cum sunt, cred totusi cä Judecata de Apoi e un termen generic, nu evenimential. (Partea cu "experimentatul" e neinteligibilä si cu un iz de infatuare, mare lucru nu se întelege - reformuleazä, te rog.)
Oricum, în timp ce eu dau logout si mä gândesc în liniste la acest paradox al personalitätii tale, marcatä de pornirea irezistibilä de a le spune oamenilor care te simpatizeazä si te respectä cä sunt imorali si necalificati sä-ti vorbeascä despre Dumnezeu (dar nu te teme, nu te-am luat în serios, stiu cä nici tu nu crezi asta, sunt doar niste reflexe pseudodefensive necontrolate; mai simplu zis: nu-ti dai seama ce spui - ceea ce te salveazä; altfel, ar fi niste insulte extrem de grave, în totalä contradictie cu toatä parada de moralä care constituie farmecul täu aparte), as vrea foarte mult sä scoti computerul din prizä cu mâna stângä, sä-ti spui în gând: "Dacä tot mä hränesc cu iluzia cä sunt o fiintä superioarä moral celor din jur, mäcar s-o tin pentru mine - mä compromit îngrozitor cu acest närav autoadulator de a mä läuda în gura mare", apoi sä-l pornesti la loc cu mâna dreaptä (computerul, nu näravul).

Repet rugämintea - Judex, Stefan, mutati tot off-topicul nostru la Condicä, unde-l voi include în Asylum. As vrea sä-i mai vorbesc Dragei Mara despre Dumnezeu, si s-o ajut sä se apropie de el, dar suntem departe pe arätura introspectiilor personale reciproce.

[/quote]
Stai linistitä, nu tie îti vorbesc despre Dumnezeu si moralä, ci lui Bre, care e o partenerä de dialog splendidä, dinamicä si stimulativä.[/quote]

mersi de aprecieri, nu prea ma simt cum zici tu.

dragomara....where are you?

Cred,si ma indoiesc de mine,nu de El.
Cred in liberul arbitru.

Nu se vede ce ai pus,termina cu glumele proaste.Stiu ca nu crezi.Chiar,ce ai pus acolo?

se deschide cu click pe ea....wow! ce descoperire colosala

la cum arata poza aia suntem cei mai credinciosi...sau cei mai oropsiti de soarta si cu nevoie acuta de credinta...sau o fi in genele noastre

De care click?Show picture? Preview?Click dreapta? Stanga? Lateral?:P :)

se da click pe punctul G :-/

...daca browserul are asa ceva

Pe bune,eu vad doar un patratel mic de tot cu un x rosu pe el.Nu stiu ce in poza aia.

problema de browser probabil...iti fac un rezumat: in poza aia nivelul de credinta in Romania e de 90%

fals! e şi Republica Moldova acolo, io cred că, credinţa vine mai mult de-acolo! :">

di la Moldova?

pentru că nu sunt decât o adunătură de ipocriţi care-au nevoie de Dumnezeu pentru a-şi justifica fărădelegile. vezi ţărişoara mea scumpă şi pe mândrii noştri conaţionali!! :D

nu trebuie să crezi, trebuie să cunoşti, înţelegi şi să raţionezi, chestii care nu ţin de Dumnezeu. nu e greu, dar de multe ori rezultatul la care ajungi dărâmă tot ceea ce credeai că ştii despre tine, lume etc.

cât despre mine, cea de care habar n-ai îţi dau voie să spui orice. etc. :)

vroiam să-i mulţumesc pe această cale lui Dumnezeu, cel care cred că nu există, pentru că m-a făcut aşa cum sunt. aaa... tot cu această ocazie mulţumesc moderatorilor, celor care mă ajută continuu să-mi demonstrez punctele de vedere pe acest site. ştiu, ştiu e lipsă de modestie, da' cred că sunt mai bună decât mă ştiam! :">

printre altele unul dintre motivele pentru care cred că Dumnezeu nu există este şi ceea se petrece aici. :D

e un paradox să nu cred că Dumnezeu există, dar ştiu că Judecata de apoi se face continuu cât suntem încă în viaţă. am atâtea exemple. :-?

fii pe pace, viaţa o să te convingă mult mai repede de cât crezi tu acum. mă rog, asta ţine şi de putinţa şi de dorinţa ta de a vedea. din păcate nu toţi pot, şi nu toţi vor. :((

Truthfully spoketh, Bogdan Andro! :)

tocmai ce îi povesteam cuiva că, cu cât înaintez în vârstă, şi cu cât citesc mai mult, cu atât mă conving că Dumnezeu chiar nu există. ultimele 2 zile petrecute prin ceva mânăstiri de-acasă (Oltenia) nu au făcut decât să-mi reconfirme supoziţiile, nu că scopul vizitelor mele ar fi altul decât cel pur cultural, însă într-atât m-a scârbit falsa credinţă atât a mirenilor, cât mai ales a aşa-zişilor oameni ai bisericii... :(

Deci, te-ai convins de falsa credintä a multor oameni. Nimic nou pân-aici.
Ce legäturä o fi având asta cu existenta în Dumnezeu, I fail to see.
E fix ca si cum ai zice: "Atâtia oameni vorbesc de Goethe, färä sä-l fi citit. Deci, Goethe n-a existat - si nici cärtile lui."
Mai am un prieten, tot asa, bäiat bun, da' cu I.Q.-ul de vreo douä cifre, care zice cä Dumnezeu nu existä, fiindcä oamenii se închinä din reflex când trec prin fata bisericilor. Coada vacii si stampila primäriei..

Nu mai inventa concluzii comode, din interpretarea aiuristicä a faptelor si relatiilor dintre ele. Incearcä sä urmezi logica - stiu cä poate pärea descurajant, dar meritä.

Dragomara,
totusi, daca ai fi intr-o situatie extrema...nu stiu, de pilda aflata intr-o cladire in timpul unui cutremur puternic, pun pariu ca ai gandi, fie si pentru o secunda: "Doamne, ajuta-ma!"

Firesc, fiindcä avem credinta în Dumnezeu IN NOI INSINE.
Toate mofturile astea cu "Dumnezeu nu existä" sunt asa, niste joculete de copii, biete jonglerii pseudointelectuale. Pot fi abile, pânä la un punct - dar rämân teribil de limitate, si de o arogantä nätângä vrednicä de toatä mila...
Cum zicea si Sri Aurobindo:
"Un ateu este Dumnezeu jucându-se de-a v-ati ascunselea cu El Insusi!" :)

Regret, de data asta nu-mi place... Betie de vorbe, säräcie de idei - mä tot asteptam s-o plesneascä la un moment dat, cu un argument cheie... si nimic, numai truisme.
Prefer genul:

În largul mării, un om se zbătea să nu se înece. Vine o barcă:
"Hai, urcă la bord!"
"Nu, mulţumesc, Dumnezeu mă va salva!"
Pleacă barca, se mai zbate el ce se mai zbate, apare încă o barcă:
"Haide, sus!"
"Nu, mersi, Dumnezeu mă va salva!"
Se duc şi ăştia, omul nostru se îneacă, ajunge-n Rai şi se duce glonţ la Dumnezeu:
"Bine, Doamne, aşa-mi răsplăteşti Tu mie credinţa? De ce nu m-ai salvat?"
"Poftim...? Păi nu ţi-am trimis două ditamai bărcile?!?"

sau:

Un om moare si ajunge în Rai. Acolo, Dumnezeu îl ia de mânä si-i aratä Drumul Vietii Lui - era sträbätut de douä siruri de urme de pasi.
- Vezi, fiule? spune Dumnezeu. TOT TIMPUL am päsit aläturi de tine.
- Da, Doamne, Iti multumesc...
Dar, în clipa urmätoare, omul vede cä, pe o portiune, era doar un sir de urme. Celälalt se întrerupsese... Se uitä el mai bine - si ce vede? Era CEA MAI GREA perioadä din viata lui!
- Cum, Doamne, zice el, tocmai ATUNCI m-ai läsat singur...?
- Ehei, fiule, räspunde Dumnezeu. N-ai înteles, nu-i asa? TE DUCEAM PE BRATE! :)

Dragomara, nu putem intelege caile lui Dumnezeu. Daca prietenul tau, daca nu ar fi orbit, ar fi condus o masina si ar fi provocat vreun dezastru si asa Dumnezeu i-a ferit pe altii de necazuri? Stiu ca e un exemplu aparent stupid, care nu justifica durerile suferite.
Mai gandeste-te ca poate acum se afla intr-un loc mai bun, unde este foarte fericit. Poate ca vreodata a facut vreo greseala, un pacat, pe care tu nu i-l cunosti, iar boala l-a facut sa mediteze si sa regrete acel pacat, ajungand sa se mantuiasca. Poate ca pentru un ateu argumentele mele par idioate, dar gandeste-te un pic si la posibilitatile expuse de mine.

Nu voi vorbi despre ultimii zece ani din viata mamei mele. E o problemä privatä, de familie.
Spun doar atât: cei doi oameni din exemplele Dragomarei au avut o soartä DE INVIDIAT, fatä de a ei.
Calvarul acelui deceniu final din viata ei s-a înscris perfect în sistemul justitiei divine imanente - si am înteles asta färä orbire, färä exaltare, färä sentimentalisme si subiectivisme. Pur si simplu am privit dincolo de cercul meu strâmt - am privit ansamblul.

Sau - alt exemplu:
Chiar luna asta, am cunoscut o familie. Au un fiu de sapte ani, reusit, inteligent, vioi, sensibil, talentat la pian - orb din nastere. O operatie scumpä, în Belgia, a ratat. Fusese ultima sansä.
Sunt niste oameni cu o credintä nesträmutatä în Dumnezeu, senini, fericiti. Oameni de o aleasä culturä, de o delicatete sufleteascä, o generozitate si o putere moralä cum rar am întâlnit. Nici prin gând nu le-ar trece cä, la nasterea copilasului lor, Dumnezeu era "ocupat sä salveze unghiile vreunei blonde", sau alte asemenea mostre de cretinism (firesc: ei gândesc la nivelul armoniei universale, nu al manichiuristelor!)

Sau - altul:
O familie de la mine din cartier, al cäror fiu, la câteva luni, s-a strangulat accidental, si de-atunci a rämas complet retardat; acum are 25 de ani, aratä de vreo 10, si zace ca o legumä în cäruciorul de invalid. Pärintii si surorile lui, asemenea celor din exemplul de mai sus, sunt echilibrati, întelepti, maturi si modesti - si profund credinciosi. In privirea limpede a acelui bebelus perpetuu, stiu sä-L vadä pe Dumnezeu.

Regret trista soartä a celor doi oameni din relatärile Dragomarei, precum si faptul cä suferintele lor au reverberat atât de dureros în sufletul ei.
E foarte adevärat, e nevoie de inteligentä, culturä, întelepciune, putere moralä (autentice, nu mimate demagogic) ca sä vezi, dincolo de ele, prezenta indubitabilä a lui Dumnezeu.
Desigur, când cineva se uitä în bucätärie, vede cä i s-a terminat zahärul si spune "Cuba nu existä, fiindcä zaharnita mea e goalä" (a auzit el cä-n Cuba se cultivä trestie de zahär...), îl mângâi pe crestet si-l trimiti în curte sä se joace cu lopätica la nisip. Dacä e un copil de grädinitä, SIGUR va afla mai târziu cä existä si Cuba... si alte täri producätoare de zahär. Dacä e mai räsärit... hm, then, we've got a problem... A big one, I'm afraid.

Pun o întrebare semi-retoricä: cei care pretind ca Dumnezeu sä le stea la dispozitie ca un soldat la ordin, vor ca El sä facä asta NUMAI pentru ei, sau pentru TOTI oamenii din lume care au probleme similare, sau mai putin similare...?
Iar dacä räspunsul e "pentru toti", urmätoarea întrebare devine: NUMAI cu tipul ästa de probleme (cancer, de exemplu), sau cu TOATE problemele si necazurile? (Alte boli, accidente, violente, abuzuri, räzboaie, etc.)
...Si uite asa, vom ajunge la O LUME PERFECTA! Un Paradis pe Pämânt!
Ce sä ne mai încurcäm cu nimicuri? Doamne, ia fä Tu acum lumea asta idealä si perfectä, cä uite, unii nu pot (sau nu vor) sä vadä dincolo de propriul lor egocentrism.

Bref: a-ti închipui cä rolul lui Dumnezeu e sä-ti rezolve problemele tie si celor apropiati, exact cum si când vrei tu, semnificä sau un nivel de inteligentä subteran, sau o megalomanie stratosfericä - dar, de obicei, merg mânä-n mânä, pe principiul "destul / fudul".

Si eu am fost revoltata cand Tata s-a imbolnavit, iar dupa ce l-am pierdut, uneori ma surprindeam privind-o cu dusmanie pe biata bunica-mea, care n-are nicio vina si ar fi preferat chiar sa moara ea. Stiu ca sufera multi oameni nevinovati, am auzit si ca pacatele inaintasilor se rasfrang asupra noastra. Adsta e mai greu pentru mine sa inteleg. Imi pare rau pentru prietenii tai, Dragomara. M-a impresionat mai ales a doua poveste.

interesanta gandire morbida au credinciosii. il asociaza pe Dumnezeu cu moartea, cancerul, descompunerea.

cand Dumnezeu, ca si notiune, concept, este un principiu vital.

Nu, Illo - necredinciosii îl asociazä pe Dumnezeu cu principiile morbide (printr-un fel de ricoseu anti-logic); e greu de urmärit, dar si interesant, din unghi pur academic.

am zis credinciosii adica astia de pe acest topic care isi sustin credinta in Dumnezeu dar vorbesc despre el in contextul mortii si al cancerelor.

Pai ateii au dus discutia in aceasta directie si adeptii l-au aparat in acest context.

Wow!
Cori, între timp, EXACT LA ASTA mä gândeam! (Eram la bucätärie, reflectam la topic - si aici ajunsesem.) Noi, credinciosii, îl vedem pe Dumnezeu în tot ce e bun pe lumea asta, în tot ce e pozitiv, vital, luminos... Ei, asa-zisii atei, încercând sä-L nege, aduc vorba de moarte, boli, chinuri, etc... Asa cä noi replicäm si, evident, ne referim la acele elemente morbide abordate de ei si demonsträm cä pânä si acelea Ii dovedesc existenta, atotputerea si bunätatea - ca sä vezi, ca sä întelegi, nu e nevoie decât de un modicum de subtilitate. (Dar de unde-atâta subtilitate, la manichiuristele blondelor? Päzea, c-acum vin! The Blondes' Manicuriste Strikes Back!)

Mi s-a întâmplat, de câteva ori.
Când mä visam pe mine mort, era ok.
Când le visam pe ele moarte, era trist - dar senin.

eu pot spune ca sunt atee sau mai degraba agnostica.( printr-o ciudata traditie de familie in care nici bunicii nici parintii nu au crezut in vreo Deitate)....nu am nici un fel de inclinatie religioasa .... dar concep divinitatea ca pe ceva pozitiv, creativ si creator, plin de imaginatie si emanand energii bune.....

deci teoria voastra cade prin exemplul meu.

Las-cä vorbim noi, la prossimo taroc! ;)

apropo de asta.....mi-au refuzat Bursa in Indonezia :(

au redus de la 400 burse in lume la 150 :(

deci pula calatorie peste ocean in august

Si ce-are asta cu topicul?
Ne referiseräm la vise doar în raport cu Dumnezeu, nu cu politia, fânarul si lesbienele. (Altminteri, interesant vis...!)

Illo, îmi pare sincer räu, da' lasä, avem varianta ailantä (stii tu).

Nu era o teorie, efectiv asa s-a intamplat aici. A venit vorba de cancer si iti spuneam ca nu credinciosii au adus-o, ci necredinciosii.

In privinta ta, nu cred ca e neaparat vorba de traditie, ci mai degraba de influenta [inevitabila] a mediului in care ai crescut.

Interesant este ca eu, anul trecut prin februarie-martie, am visat ca a murit tata. Ulterior, in mai a fost diagnosticat si in noiembrie s-a dus.
Eu nu prea cred in vise si am asociat visul cu altceva. Am crezut ca am visat visul acela ingrozitor pentru ca imi era in permanenta teama sa nu i se intample ceva. Aveam spaima asta pentru ca multi colegi de-ai lui murisera pe neasteptate (infarct, AVC) si mi-era teama sa nu i se intample si lui, mai ales ca era o persoana foarte activa si lucra foarte mult.

Offtopic:
In ultima vreme am avut vise stranii. Intr-o noapte am vistat ca mi-a iesit un mugur de bambus pe picior [deasupra genunchiului drept] si a inceput sa infrunzeasca.

Acum vreo doua nopti am avut alt vis [parca eram intr-un film], cu un tip care ma tot urmarea, parca il obsedam. La un moment dat a ajuns la mine si vroia sa imi zdrobeasca fruntea cu un pietroi, iar eu stateam fara sa ma zbat, nu incercam sa fug, ci ma ingrozea doar gandul la lovitura. Ma resemnasem, asteptam lovitura si ala nu stia unde sa loveasca, prelungindu-mi momentele de groaza.

Care va pricepeti la interpretari de vise? Oare de ce visez asemenea ciudatenii?

Päcatul originar nu a avut loc într-un MOMENT ANUME, din trecut - el reprezintä un "päcat" perpetuu, înscris în esenta noasträ, pe care avem suprema menire de a-l transcende. Alegoria cu Adam si Eva se referä la arhetipurile masculin-feminin si conditia umanä în general, nu la un cuplu de personaje concrete si un eveniment izolat în timp.
Ca atare, Iisus A RASCUMPARAT si päcatul originar, dar nu raportat la un lucru petrecut înaintea Lui, ci în relatie cu o ispitä permanentä. Acceptând Sfintele Taine, îl depäsim.

Problema cu "päcatele înaintasilor" se explicä destul de usor prin karma si metempsihozä.
De retinut cä, potrivit unor teorii sustinute si cu argumente - nu am competenta sä le judec veridicitatea, dar mi se par rezonabile - se pare cä Iisus nu nega nici karma, nici reîncarnarea; dimpotrivä, le integra perfect coerent în învätätura Sa; din päcate, portiunile respective s-au pierdut...
http://www.amazon.com/Lost-Teachings.../dp/091676690X

A rascumparat pacatele pana la venirea Lui. De atunci au mai trecut 2.000 de ani, s-au mai adunat pacate.

Nu, Cori, nu e asa.
Le-a räscumpärat, cu anticipatie, PE TOATE!
Avem acces la "avansul" achitat de El în contul nostru, primind Trupul si Sângele Lui - Sfânta Impärtäsanie.

Da, dar se spune ca ne nastem impovarati de pacatele inaintasilor, care se sterg prin BOTEZ. Apoi pacatuim din nou, doar suntem oameni, si avem sansa Sfintei Impartasanii.

Pit, stiu ca dai in tarot. La vise nu te pricepi? Oare ce-o fi insemnand bambusul din piciorul meu [am uitat sa mentionez un detaliu, am acasa un bambus care a inceput sa se usuce de dinainte de vis]? Sau psihopatul care vroia sa imi zdrobeasca teasta? Illo, tu parca esti psiholog. Tu ce parere ai?

Da, cu precizarea asta e ok, se leagä.
(Desigur, realitatea e mult mai complexä, asta e doar o formulä metaforicä - dar corectä; rezultatul conteazä.)

...Nu, nu sunt nici oneiromant, nici psihanalist. Eu, doar cu tarotul...

Da, asta e una dintre ororile fundamentalismului ortodox... Nu e prima oarä când se comit asemenea abuzuri si sacrilegii, dar cu sigurantä e printre ultimele!
(Apropo, puzderie de aberatii din-astea se pot gäsi pe acel site denaturat: www.sfaturiortodoxe.ro)

Botezul, sub o formä sau alta, existä în majoritatea religiilor lumii, nu numai în cea crestinä - sub forma feluritelor "rituri de trecere". Prin urmare, trebuie sä fim foarte prudenti când avem de-a face cu graba unora de a confisca ritualurile esentiale, încärcându-le cu semnificatiile morale exclusive ale unui cult sau altuia.
(Dupä cum vezi, nu e virtuozitate lingvisticä - ci date concrete, atât cât am lectiile fäcute, si speculatie logicä, de unde mai am de învätat...)