of, devii obositor si mult prea pedant pt mine...

good-bye!

PS ideea ramine: italienii au esteticu in singe, mama lor de macaronari :P

Sigur ca da, trebuie sa recunosc ... glumita iar nu ti-a iesit.

stupid... nu era nici o "glumitza".
chiar e omagiat carlo di palma - nu brian (de p)!
got it?

la sf. unui eseu dspr filmul lui abraham zapruder cu asasinarea lui jfk (cel mai celebru film facut veodata de un amator!), publicat in "ziarul de duminica", scriam urm. dspr "blowup":

Roland Barthes a fãcut o distincþie extrem de precisã, deºi subtilã, atunci cînd a vorbit despre cinematograful lui Antonioni. A privi îndelung un obiect - spunea el în esenþã - este "periculos" întrucît "deranjeazã ordinele prestabilite", "timpul privirii" fiind riguros "controlat de societate". Or este evident cã, începînd cu Aventura, Antonioni a iritat (ºi continuã sã irite) tocmai din cauza acestor "timpi morþi", a planurilor interminabile în care aparatul (= privirea) face exact asta: înregistreazã îndelung Lumea din jur... Iar apoteoza acestei priviri obsesive este Blowup, în care personajul principal este fotograf: atunci cînd acesta mãreºte ("blows up") fotogramele unei crime aparente, ceea ce "se vede", pînã la urmã, devine inaparent - ceva ce nu se vede: un decupaj pointilist-abstract de forme indistincte (pixeli, am spune astãzi)! Este asemeni unei parabole orientale: cu cît priveºti mai mult, cu-atît vezi mai puþin. Scrutatã infinitezimal, Lumea se estompeazã.


voila: m-am gindit ca merge aici & ar putea interesa...

Stiam asta, ideea era ca restul mesajului nu l-am citat (rusinat fiind de stupiditatea ta). Afla ca stiu cine e ...i-am si vazut filmele, e unul dintre cei mai buni. A crapat si acum e omagiat. Scurt pe doi.

Ma mir cum de a avut un amator indrazneala sa scoata asa ceva , eu credeam ca numai criticii pot. :shock:

Of of of...
Altfel, nu träiti, nu...?

Am si eu cateva intrebari care tin mai mult de detaliu, dar am observat ca filmul se descifreaza chiar prin studiul detaliilor:
1.Cine era tipul care i-a umblat la portbagaj si apoi a plecat?
2.In urmatoarea scena, de ce a claxonat cand si-a parcat masina?
3.Cu cine a vorbit imediat dupa aceea la telefonul public?

Nu, St3fane, nu e asta calea. "Blowup" NU se descifreazä "la nivelul detaliilor", ca un film politist, o parabolä sau un film încriptat, ci invers: i se percepe, emotional si intelectual, ANSAMBLUL (atmosfera, starea, tema, ideile), dupä care, dacä te intereseazä o analizä meticuloasä si aprofundatä, poti aborda si detaliile (dar nu atât ca elemente de dramaturgie, cât ca pärti componente ale întregului asa cum l-am conturat mai sus). Desi pentru Antonioni, un regisor foarte cerebral si precis, toate acele detalii sunt clare, e suficient ca numai el sä fi stiut "cine", "ce" si "de ce" (altfel, nu le-ar fi putut integra bine în povestire). Ca receptor al filmului, nu pierzi nimic dacä nu afli, sau nu ghicesti, sau nici mäcar nu-ti pui problema CINE e tipul din portbagaj, sau DE CE claxoneazä Thomas (apropo, din câte-mi amintesc: îsi pregäteste aparatul si claxoneazä în asteptarea unei posibile reactii din jur, pe care s-o imortalizeze; dar asta nu e important, e doar un amänunt de comportament al personajului; mai importantä e SEMNIFICATIA acelui moment: o încercare de a trezi la viatä lumea letargicä din jurul lui, ale cärei conventii îl vor asimila si pe el pânä la urmä). Important este sä percepi just EFECTELE acestor detalii în compunerea întregii opere.

Da, poate ca am pus problema gresit...poate...
Dupa ce mi-am format o teorie despre acest film,l-am privit ca pe un ansamblu, m-am trezit in cautarea de detalii, cheite oferite de antonioni in a-mi sustine propria teza.(Am citit tot topicul, mi-a placut mult ce spunea MinRep.)Intr-adevar se sugereaza faptul ca realitatea este o iluzie...prin existenta a doua lumi.Cea reala si parcul, zona in care Thomas, datorita faptului ca era un artist obsedat (poate e prea mult spus) de realitate a inceput sa isi lase spiritul sa o ia inaintea ratiunii, astfel incepand sa vada lucruri care nu existau.(Inca nu sunt sigur daca acea crima a avut sau nu loc, de fapt in acest moment sunt sigur de foarte putine lucuri).MinRep a observat trecerea de la acele cladiri rosii si albastre la cele gri, apoi eu am mai observat un cadru in care ce cuprindea cladiri foarte noi si moderne, in spate fiind case mai mici si mai vechi...Toate acestea au rolul de a delimita clar 2 lumi diferite...lumea "vechiului" si a "noului", poate chiar si lumea reala si lumea lui.A mai fost un cadru deosebit, inainte sa intre in parc, 4 trunchiuri de copac il incadrau, mie mi-au sugerat o poarta catre o alta lume.Pictorul, scriitorul, compozitorul, in momentul in care creeaza, ei parasesc (intr-un sens metafizic si nu numai) realiatea, se refugiaza in arta lor.Fotograful este si el un artist...
T. statea la numarul 39 si anticariatul era la numarul 33!Credeti ca aceste numere au fost alese la intamplare?Prin clasele mici ne invatase profa de romana ca aceste numere sunt des folosite in basme(!), avand un rol magic...Ma obsedeaza acest film, recunosc...Il voi descifra, ca sunt incapatanat,si dupa ce voi considera ca mi-am format o opinie clara asupra sa,voi reveni cu o cronica.

Esti pe drumul cel bun!
Oricum, nu cred cä dihotomia se pune între "vechi" si "nou", sau între "real" si "imaginar", ci mai degrabä între "adevärat" si "fals", sau între "adevärat" si "conventional". Imi amintesc un nou semn în acest sens: coada chitarei. In club, conform conventiilor de acolo, e o relicvä mai sacrä decât sfintele moaste. Pe stradä, devine un gunoi.
Vezi si partea cu petrecerea, drogurile si "I am in Paris..."
Sau cadavrul, care noaptea e în mod VIZIBIL un manechin. De ce? Pentru cä acea crimä nu mai conteazä... nu mai existä... toate urmele ei s-au stres, pânä si trupul victimei devine neadevärat... Timpul trece repede, realitatea se destramä, înlocuitä de comoda conventie. Si, asa cum spunea Antonioni în citatul pe care l-am reprodus si pe o paginä anterioarä, "cea mai sigurä cale de a fixa o realitate în descompunere rämâne fotografia".

Cat am cautat acest citat! Freud: "Dorinþele nesatisfãcute sunt izvoarele din care se alimenteazã fantasmele, iar fiecare fantasmã reprezintã împlinirea unei dorinþe, o corectare a realitãþii nesatisfãcãtoare".Foarte interesant pentru o posibila descifrare a filmului...

In legatura cu contrastele pe care le-ati amintit - fie ca se aplica pe film sau nu - imi amintesc o idee des vehiculata despre "Blowup". Si anume, s-a sugerat ca exista un contrast intre orasul - un spatiu antropizat si parcul - un spatiu natural. Aceasta idee este contracarata prin afirmatia ca parcul este - de fapt - cea mai antropizata locatie din intregul film, fiindca este natura 'construita'. Oricum ai privi, se poate ajunge la ipoteza enuntata de st3fan: personajul lui David Hemmings trece dintr-o lume intr-alta.

Eu personal cred ca Thomas (sa-i zicem asa) descopera adevarul (nu intra in lumea fantezie, or anything), adevar care insa nu devine realitate, nu se impune fara 'acordul' celorlalti. Filmul este o expunere despre abstractizarea realului (v. citatul dat de Pitbull) si acest lucru mi se pare evident in momentul in care pozele marite din parc - desi sugereaza forma unui om ascuns in tufisuri si a unui pistol - sunt compuse din mai multe puncte din diferite nuante de gri. Ele pot sugera mai multe lucruri (precum pictura pe care o vedem mai inspre inceputul filmului). Astfel, parcul si intamplarile pe care fotograful le-a imortalizat - atat de palpabile - devin interpretabile. O alta realitate se ascunde aici, mai putin perceptibila (si cum zice Antonioni: dupa aceasta se ascunde o alta, apoi inca una si tot asa pana cand ramane realitatea absoluta, la care nu vom ajunge niciodata).



Eu de patru ani tot ma uit la filmul asta si tot sunt scene care mi se par greu de descifrat... Tot mai caut - si inca gasesc - explicatii ascunse, detalii pe care nu le-am remarcat etc. Stiu ca multa lume nu e de acord cu mine, dar "Blowup" mi se pare nu numai cel mai bun Antonioni, dar departe de aproape orice alt film (sau opera de arta in general).

Arta abstractionista! Thomas vroia sa cumpere un tablou de la vecinul sau pictor, tablou pe care insusi creatorul sau nu l-a inteles, nu i-a dat nici o semnificatie.Si Thomas vroia sa il aiba tocmai pe acela!Avea o inclinatie catre necunoscut, catre o lume iesita din tipare, necunoscuta, misterioasa, incriptata.Am mai observat un lucru...ceea ce facem noi acum, incercand sa gasim explicatii si semnificatii, este exact ceea ce facea Thomas... :) Cine poate pune la indoiala geniul, sau cel putin sclipirea de geniu avuta de Antonioni...

Michelangelo Antonioni
 

Dupa ce a privit lumea ca la microscop, rece si abstras, ca un savant morocanos, daruindu-ne niste constructii artificiale, grandioase si perfecte, Antonioni, la ultima sa iesire in public, Venetia 2003, a privit sala plina care-l aplauda si a plans mult, stand pe scena… Un reciproc sentiment de dragoste pe care nu si l-au marturisit niciodata…

....

vezi ingmar bergman!

alo, moderatorii, chiar nu vedeti ca numitul carmiminune este offtopic, ca lasa urme murdare aici? pana la banarea lui definitiva, care se va intampla foarte curand, lasati-l sa scrie numai la horror.
tipul intineaza memoria lui Antonioni si Bergman...

cica avem topic despre Antonioni.
N-AVEM.

Am vazut azi noapte Eclipsa.

Mi-a placut, incomparabil mai mult decat Blow-up, care sincer, puteti sa ziceti ce vreti, m-a cam lasat rece (trebuia sa cad pe spate ca personajul principal era fotograf, si ca fotografia fotomodele, prilej de culori nemaipomenite etc? asta e film de vazut de cititoarele revistelor cu coperti lucioase, bleah - ok, interesant descoperirea din fotografie etc nu merita mai multa atentie).

In schimb Eclipsa m-a cucerit instantaneu. M-a eclipsat. Antonioni reuseste exceptional sa intre in nelinistile Vittoriei, mai ales in secventa de inceput, a despartirii de Riccardo. Are gesturi ezitante, se misca, pleaca, se intoarce, incearca un gest, se abtine, e clar, se chinuie si nu stie ce sa faca. Toatea astea intr-un limbaj nonverbal cu o forta de expresie atat de puternica, incat incepi sa te ingrijorezi pt personaj. Ce va face?

Foarte aparte mi s-au parut asezarile umane in care se petrece mare parte din actiunea filmului. Undeva intr-un cartier la marginea orasului, dincolo de blocuri se vad terenurile virane, stalpii de inalta tensiune etc. Este vorba de insingurarea personajului feminin, Vittoria, care nu reuseste sa stabileasca punti de comunicare cu nimeni: mama ei, Riccardo, Piero.

Foarte suculente secventele de la Bursa - cine crede ca speculantii bursieri nu muncesc se insala. Stau de dimineata pana seara si transpira in fata tabelei de valori ale actiunilor, calculeaza, imprastie zvonuri, dau mii de telefoane in toata tara/lumea, sunt extrem de vigilenti si de incordati. O lume dezlantuita.

Minunata Monica Vitti, e al doilea film pe care-l vad cu ea.

Mai ziceti si voi ca vreau sa mai zic dar m-as intinde prea mult intr-o singura postare.

Pai am zis, vezi in text cu italice (doar Antonioni ce neam era?)

:-/ Dumnezeule, nu im recunosc textul.....ce naiba ai facut acolo??????

De lene/nepricepere m-am bagat prin textul tau si am pus comentariile cu italice. Textul tau a ramas scris aproape normal. Sorry. Probabil ca exista un mod elegant de a raspunde paragraf cu paragraf dar n-am avut eu timp sa-l descopar. Any hint?

pai nu apare deloc diferentiat textul meu de al tau, zici ca m-am dedublat, vbesc pe doua voci :))

e greu cu qouote-ul, si eu am probleme, nu as putea sa te ajut, si am aceeasi lene ancestrala care ma mana sa NU incerc sa aflu cum se face....

Hai ca am inverzit inserturile mele. Procedeu cinematografic, deh, inserturile I mean. Scuze din nou.:">

@jactati: pune quote=illo intre paranteze patrate inainte de bucata citata si /quote (tot intre paranteze patrate) dupa bucata citata; dedesubt scrii comentariul tau. poti sa ii spargi un post mai lung in mai multe quoteuri si scrii sub fiecare observatiile

EXEMPLU (pur didactic)


mda interesanta observatie dar nu se incadreaza in imaginarul kantian



da, aici ai dreptate, intr-adevar expresia zeitgeistului heideggerian este foarte evidenta in "Hostile takeover" cu Steven Seagal

Chambord, flirtezi cu suprarealismele de tip "asociatii involuntare"?

@chambord: thanks. sper sa-mi iasa si sa nu mai mutilez texte.

Bibliografie obligatorie:
http://www.cinemagia.ro/forum/showth...ghlight=blowup

a, e foarte bine ca ai pus link-ul aici, de fapt poate facem un merge intre cele doua topicuri daca tot e vorba de Antonioni.

Cinemania, will you?

flirtez prin filtrare :)

Am vazut in aceasta monstruos de ploioasa dupa-amiaza Cronaca di un amore..
Mai fratilor, si nu mi-a placut. O poveste de dragoste politista care m-a plictisit ingrozitor si niste rochii de prost gust pe personajul feminin principal....

am avut o senzatie ciudata, as fi vrut ca personajul feminin sa fie mult mai frumos/ frumoasa, toti spuneau despre ea ca e frumoasa (celelate personaje) insa ea e infiorator de banala si de stearsa.....dupa aia mi-am dat seama ca e un automatism tampit capatat din cauza filmelor in general (nu doar hollywoodiene, acuma sa fim sinceri) de a folosi numai actrite frumoase, stralucitoare sau foarte deosebite aparte....asa m-a calcat pe nervi banalitatea Luciei Bose...

mie mi-a placut foarte mult filmul asta. poate ca suiectul e clasic, sfarsit banal, dar mi-a placut la nebunie. femeia mi s-a parut superba si rochiile la fel. Cred ca alb-negrul lui Antonioni face ca totul sa para stralucitor. In orice caz il prefer altor filme pe care le-a facut in culori (ca Desertul rosu spre exemplu care m-a plictisit crunt)

s-a facut

Advisory: desigur s-au pastrat si certurile de rigoare iscate pe tema 'Blowup' :D

Sincer, nici pe mine nu m-a dat pe spate "Cronaca di un amore", dar Lucia Bosé e(ra) o femeie foarte frumoasa. Poate nu are cea mai impunatoare prezenta (dar poate nici Antonioni nu stia inca sa o foloseasca o actrita), dar nu cred ca i se poate reprosa nimic, nici la aspect fizic, nici la calitatile actoricesti (pe acestea din urma le dovedeste macar in finalul filmului). Sincer, din perioada pre-"Avventura" a lui Antonioni (care nu este prea interesanta si nici nu am vazut atat de multe filme), prefer a doua colaborare cu Lucia Bosé, "La signora senza camelie", dar si acolo regizorul e departe de a-si fi definit stilul.


In afara de cele care au fost sterse demuuuuult... ;) :D

nu stiu ce NU face Antonioni cu Bose dar o prezinta drept foarte stearsa, o smiorcaita fara coloana vertebrala.....bine, asta e si rolul ei, unul ingrat, de arivista de carton, cu un trecut monstruos si cu un prezent incorect. Cred ca si rochiile sunt in mod special alese asa, opulente la limita kitsch-ului, tocmai pt a scoate in evidenta calitatea indoielnica a Paolei.

Dar povestea e slaba domnule, pur si simplu imi vine sa zic: Ei, si? Ce e cu asta? Ok, cei doi avusesera o poveste de dragoste neobisnuita si acuma dupa 7 ani, se reintalnesc si realizeaza ca se iubesc....ei, si? Care e miza? Care e intriga? Ca ea e maritata si el e sarac? C'mon!

asa imi vine si mie sa zic: ei si? ce e cu asta? ce-are a face daca povestea e slaba? antonioni o face sa fie fermecatoare. ea bogata, el sarac. da, asta e subiect de melodrama, ei si? nu a spus nimeni ca tre sa fie realista.

nu sunt o admiratoare a "realismului", de altfel si termenul mi se pare cam de tampiti, asa....nu asta e problema cu filmul....doar ca nu are o miza, nu are hook.....ma intelegi?

always ;)

am vazut doar zabriskie point si blow up. mi-au placut mult, amandoua

zi-ne de Blow-up, de ce ti-a placut?

pe mine ma dezgusta personajul principal: e stereotip, cautat interesant, si din cauza asta banal si fortzat si kitsch.....I mean, fotograf? am mai intrebat, ar trebui sa cad pe spate ca tipul e artist sau ce?

nu-mi plac interesantismele astea de doi lei

Illo, sa intelegem ca nu ti-a placut nici profesiunea reporter? Ca, deh, ce profesiune e aia: reporter? Sa speram ca ti-a placut Zabriskie Point ca aia erau fara ocupatie prea clara? Eu cred dimpotriva ca fotograful lui Antonioni numai kitsch nu e. Blazatii de azi au ce invata de la el - tipul e destul de cool. Iar modul in care priveste el lumea (ca un fel de alter-ego al regizorului) este foarte interesant dpdv vizual. Antonioni tocmai asta arata in 1966 (un an in care se purtau la greu verbalizarile) - ca o poveste poate fi foarte interesanta vizual si atat (s-a mai spus ca filmul putea fi si mut, oricum nu ne amintim nici o replica memorabila din el). E greu de spus ce mi-a placut mai mult la film (si cand ma uit la ce s-a scris in trecut pe forum despre el imi piere orice chef) dar mie mi-a placut. Si m-am atacat. Ce-ar fi sa spun eu de Godard ca face interesantisme de 2 lei, 2 franci sau chiar doua lire?

bullseye ! jactati esti un castig pt forumul asta.

Daca e lauda: :"> Daca nu e: :-/

varianta corecta: :"> Imi dau seama ca nu mai am nici o credibilitate. Toata lumea ma banuieste de ironii :(
Blowup e in top10-ul meu personal si mi-a placut cum l-ai aparat de "nedreptatile" rostite de illo. :D
Dar nu numai pt asta am zis ca esti ok. Iti dublezi cultura cu bun-simt si tact. Eu tocmai ma pregateam sa o fac "praf" pe illo utilizand mai multe emoticoane decat argumente iar postul tau a venit la timp pt a ma salva de la o iesire regretabila.

ma bucur daca am dezamorsat o bomba. vor fi destule tunete si fulgere prin atmosfera zilele astea. in privinta tactului ma inspir de la tati (uita-te numai ce privire bland amuzata arunca asupra lumii). bunul-simt sper ca-l am de la mami (a mea). in ce priveste blow-up: e foarte sus si in top-ul meu. probabil ca illo a prins o zi proasta cand l-a vazut. sau e mai logocentrica (ceea ce nu e neaparat de rau).

Chambord, te tot abtii, iti tot musti degetele, de ce nu ma "articulezi" odata ca sa scapi de obsesia asta? daca vrei, iti spun in privat punctele mele sensibile, sa dai unde doare mai tare

Jactati - detest meseria de fiotograf in rolul unui personaj de film......cat de facil este sa alegi un asemenea personaj? let's get serious...este cool? ei bine, asta ma enerveaza, acest cool cautat, intentionat.....genul de personaj de film care face ca filmul sa devina un succes pt fashioniste....ok, crima surprinsa de fotografie e un hook bun, femeia din parc e un hok bun, daca ii reprosez ceva drastic filmului e personajul central, nu tot filmul.....ce e cu "cool"-imea asta pe capul lui? nu are consistenta, e un personaj frivol, simplist si da, dialogurile sunt execrabile, nu am retinut nici un cuvant. asta pt ca e un film vizual, nu? pai toate filmele sunt vizuale, si ce e cu asta?

mai mult, personajul nu are conflict, nu are motivatie, e amorf, latent, plictisitor. kestia pe care mizeaza Antonioni ca l-ar scoate din anonimat, e ca e fotograf....dar spera degeaba

incomparabil mai bune L'aventurra, La notte, Eclipsa.

OK. Cred c-am inteles ce te supara la personaj. Dar, in all fairness, el e tot ce zici tu pana la un punct. Dupa ce gaseste "jucaria" - adicatelea crima din parc - trece din stare amorfa in stare pasional detectivistica. Un adevarat englez: de ce crezi ca le place sherlock holmes si miss marple? Atunci se simte si el util social si iese din amorteala/rutina fashionistelor. Iar Antonioni il urmareste magistral in aventura. Blow-up e pana la urma un film englezesc (asa cum Zabriskie Point este american) si asta pentru ca Antonioni a avut rabdarea sa se aplece asupra nebunilor ani '60 si sa prinda specificitatea locului. Nu i-a amestecat pe hippies cu beatnici ca tot erau cultura pop. Asa era Londra anilor aia: frivola si superficiala, cel putin in aparenta. Vroiai profunzime: ieseai in Hyde Park, admirai iarba in prim plan, mai vedeai o crima in planul secund ...
Toate filmele sunt vizuale? Da, asa ar fi bine, dar eu ma indoiesc. Unele sunt groaznic de plicticoase la nivel vizual - si vezi bine tocmai alea se dau cu mesaj mai puternic (din vorbe).
Pentru ca-mi place Antonioni mie mi-e greu sa fac topuri. E cert ca are si filme mai slabe (nu l-as baga pe Blow-up printre ele) dar daca ma intereseaza autorul cu pricina ma straduiesc sa-l vad si inteleg pana la capat. Dar s-o las moarta ca deja am scris cam mult si mi-e ca toata logoreea mea n-o sa te convinga - daca n-a facut-o filmul.

Puiu, gresesti, nu am nici o obsesie cu tine. Vad ca iar esti bosumflata. Ai fost fata faina o zi (aia cand imi dadeai cu Sadoveanu in cap) da' ti-a trecut repede. Nu trebuie sa-mi spui punctele tale sensibile k sunt clare. Tocmai din cauza lor nu poti sa prinzi un film ca Blowup. Esti prea afectata. Iei totul ca pe un statement. Daca nu e in trendul iconoclast nu e deloc. Da' cine draku se crede Antonioni asta sa faca el filme cu fotografi. Nu mai e cool si pace. Ei bine, draga mea, pe vremea aia ERA cool. Un aparat foto nu era pe atunci un accesoriu omniprezent ca azi, era un privilegiu. Sa vezi lucrurile cu ochiul ALA used to make a difference. Si macar daca ar fi despre asta vorba. Fotograful ala nu e decat un pretext pentru conflictul vizual: static vs. miscare si misterul sau frumusetea din mijloc.


asta e simpatica rau :)) Da, dearest, si Carol I e vizual and yet and yet ...

asa imi place cand explicati frumos, ca la carte.....argumentat si sustinut :x tocmai pt ca m-am saturat de statements-uri, apreciez modul in care oamenii isi dezvolta ideile....am mai spus, nu ajuta la nimic sa spui "imi place cutare film"

wtf?

really.

Jactati, da, e foarte logic modul in care explici trecerea fotografului de la simplu spectator al imaginilor la aceea de investigator al imaginilor....si da, ai avut dreptate mai devreme, sunt o personalitate mai logocentrica, adica mai degraba are impact asupra mea limbajul decat imaginea.....

i'm the opposite :P