Primele impresii:

Supravietuitorul are doua ore, cu cel putin 70 de minute mai mult decat ar trebui.
Videoclipuri extended cu Loredana Groza si Lucian Viziru (culmea, Viziru este dublat, adica face playback si in film).
Jucat execrabil.
Replici ridicole (Observatie: "E de ajuns o singura femeie ca sa se duca pe apa sambetei orice strategie", Raspuns: "Toujours la femme!", iar "celebra" "Putin cam sus. Am imbatranit" se reduce de fapt la "Putin cam sus")
Interpretari scremute (cel mai fals este George Mihaita)
Exterioarele filmate neglijent (cum cel putin o jumatate de ora se petrece in teatrul Odeon, cu intrari si iesiri ale personajelor, a fost greu sa se evite ING-ul din colt, sucursala a unui trust inexistent in 1978, plus bulevardele, cu masini de epoca insirate frumos pe trotuar, dar super jipane si mercedes-uri trecand fara nicio problema prin cadru)
Petr Falc dublat de Sergiu Nicolaescu: combinatia dintre fizicul cehului (f. bine distribuit) si vocea lui Nicolaescu la 80 de ani e halucinanta, unde mai pui ca sincronizarea buzelor si-a cuvintelor e nula.
Limba engleza vorbita in Supravietuitorul o intrece pe cea din Tinerete fara tinerete

Toate astea, din päcate, :(
Sunt perfect adevärate... :oops:

:lol: excelent!! nu l-am vazut, dar m-a amuzat cum l-ai povestit. si imi imaginez totul.

dar trebuie sa recunosc ca Lazariuc e super-misto in celebra ei scena nuda :P

o intreabare de necunoscator: cat ar dureaza ca un film proaspat scos sa intre si pe piata dvd-urilor, mai precis sa-l cumparam cu cinemagia? stiu ca era o perioada, parca doi ani...

nu
de obicei cateva luni, vreo 4
california dreamin', de exemplu, s-a lansat simultan in cinema si pe dvd

si daca te referi strict la DVD-urile Cinemagia, uneori dureaza cativa ani, da :) ultimul nostru film, Lulu on the Bridge, a aparut in '98 ;)

Si super-anacronicä - pe vremea aia, nu se purta pubisul ras. Greu era de lipit un petecut, o blänitä, o catifelutä, ceva... (Uite, vezi? Lui Mungiu nu i-a scäpat!)

pe langa celelalte anacronisme, asta macar arata bine :D

tot ce as vrea, e sa nu se duca lumea.

Sergiu Nicolaescu: Nu cred cã mai fac un "Comisar Moldovan"

Sergiu Nicolaescu nu crede cã va mai face un nou film în care sã-l joace pe Comisarul Moldovan, însã ultima dorinþã legatã de cariera sa este sã aducã publicul la cinema, a declarat, joi, la proiecþia de la Cinema PRO a producþiei "Supravieþuitorul", ce intrã de vineri în cinematografele româneºti.
"Nu cred cã mai fac un "Comisar", m-am vãzut ºi acuma ºi cred cã e bine sã-l opresc. Pot sã fac alte subiecte cu Petr Falc ºi actori tineri", a spus regizorul Sergiu Nicolaescu, care a adãugat cã acesta este singurul film în care nu a fost nevoie de duble, "de asta i se spune dinozaurul".

Sergiu Nicolaescu a mai spus cã pentru acest film nu s-a inspirat decât din existenþa lui Zavaidoc, a Zarazei, a lui Cristian Vasile ºi din "vârsta sa".
Întrebat ce s-a întâmplat cu continuarea aventurilor Comisarului Moldovan, pe care o planifica în anii '80, regizorul a rãspuns cã acel scenariu al sãu a fost interzis. "Acela a fost un scenariu interzis, continuarea filmelor cu comisarul, ºi acuma a trebuit sã gãsim un alt scenariu, care sã se potriveascã vârstei", a explicat Sergiu Nicolaescu. Dupã cel de-al cincilea film care îl avea ca protagonist pe de-acum celebrul comisar, "Duelul" (lansat în 1981), Sergiu Nicolaescu a fost obligat de cenzura comunistã sã opreascã seria. Asta pânã în urmã cu câþiva ani, când i-a venit ideea unei continuãri, idee care s-a materializat la puþin timp dupã, în scenariul filmului "Supravieþuitorul", scris de regizor împreunã cu jurnalista Adina Mutar ºi produs de MediaPro Pictures.

"Realitatea este cã am dorinþa ca în acest timp, puþin care mi-a rãmas, sã aduc din nou spectatorii în sala de cinema. Aceasta e o salã de 700 de locuri, dacã spectatorii sunt la numãr cât suntem azi sau mai puþin, am dat greº", a mai spus Nicolaescu. Acesta a mai susþinut cã pentru acest lucru trebuie sã facã un efort ºi Ministerul Culturii ºi Cultelor, nu doar actorii ºi regizorii. "Trebuie un efort ca sã aducem din nou spectatori în cinema, nu numai de la actori ºi regizori, de la toatã lumea, de la toþi care suntem cineaºti ºi iubim cinema-ul. Domnul ministru care vinde sãlile ce ne rãspunde la treaba asta? Cã sãlile îl încomodeazã. Deci arta cinematograficã se duce de râpã. Ce sã facã generaþia tânãrã când nu mai sunt sãli?", a mai declarat Nicolaescu.

1972, "Cu mâinile curate": Miclovan
1973, "Ultimul cartus": Miclovan

1974, "Un comisar acuzä": Moldovan
1978, "Revansa": Moldovan
1981, "Duelul": Moldovan

Al treilea.

asteptam concluziile vizionarii de joi... :)

Facem.
Mâine dup-amiazi, cre' cä.

SUPRAVIETUITORUL tinteste prea sus (Evenimentul Zilei)

Regizorul intrã în miezul acþiunii la câteva secunde dupã generic ºi descoperim cum Moldovan, legat cu lanþuri, e „invitat“ la o ruletã ruseascã de ºeful închisorii (Ion Dichiseanu), dupã ce un prim-plan ni-l arãtase pe un alt deþinut zburându-ºi creierii. Dar Moldovan sfideazã sorþii de 11 ori ºi iatã-l liber, la câþiva ani dupã, coborând dintr-un tren. „1978. Undeva în Europa“, nu ni se spune unde, dar ºtim din comunicatele de presã cã e Praga. Oraº în care, de la taximetrist, la chelner ºi cântãreþe de cabaret, toatã lumea vorbeºte româneºte ºi, mai mult, s-a împuºcat sau a bãut un pahar, dupã caz, cu Moldovan, „în vremurile de altãdatã de la Bucureºti“.

O comedie involuntarã

De aici, policier-ul lui Nicolaescu devine involuntar o comedie. Prezentul se intercaleazã cu amintirile din tinereþe, iar „varianta tânãrã“ a comisarului, jucatã de cehul Petr Falc, are vocea lui Sergiu Nicolaescu la 78 de ani, dublatã prost.

Pe lângã inadvertenþele din poveste, regizorul îºi chinuieºte actorii cu patetisme ºi repune în circulaþie acelaºi arsenal de replici artificiale, rostite „cu pozã“, ca la ºcoalã. Ileana Lazariuc, în rolul Zaradei, are de luptat cu replici de genul „Gelozia e o ciupercã otrãvitã, care ucide sufletul în chinuri“, iar Vladimir Gãitan (Goldberg) cu „Vorbeºti de un milion de dolari ca de o gãleatã cu dude“. În plus, doar prima parte din replica „de carierã“ pe care o anunþau producãtorii, „Prea sus. Am îmbãtrânit!“, e rostitã ºi în film. Unul dintre personajele negative, Haral (George Mihãiþã) anticipeazã încã de la începutul filmului ce-l aºteaptã pe spectator: „Avem un dialog total idiot aici“.

Sergiu Nicolaescu: “Orice aº face, tot dinozaur rãmân”

Florentina Ciuverca
Joi, 10 Aprilie 2008

La cei 78 de ani ai sãi, pe care-i aniverseazã duminicã, Sergiu Nicolaescu ºi-a pãstrat o siguranþã de sine dezarmantã. Privind înapoi, îºi vede filmele impecabile, pe comisarul Moldovan, un erou onest ºi imparþial pe care l-a strecurat prin cenzura comunistã, iar pe el însuºi, un actor ºi un regizor fãrã cusur. Privind înainte, mai are un “Poker” de regizat, un film dupã un scenariu de Corneliu Vadim Tudor, “Candele de zãpadã”, ºi unul mult amânat, “Trenul morþii”.

În epoca ceauºistã, a pus în miºcare rotiþele în cinema-ul românesc, de la finanþãri, la prima ºcoalã de cascadori. Tot el a pus însã monopol pe bani ºi pe atenþia mai-marilor Partidului, câºtigându-ºi dupã ‘89 titlul de “dinozaur” – “nu pentru cã vor ei sã mã facã, ci pentru cã eu m-am fãcut”, povesteºte în interviul acordat EVZ. Al ºaselea film din seria Comisarului, “Supravieþuitorul”, intrã în cinematografe mâine, fãrã speranþa unor milioane de spectatori, “ca pe vremuri”.

“Filmele mele sunt impecabile”

EVZ: Aþi înviat, dupã 27 de ani, un personaj-simbol din comunism. Ce mai face Comisarul Moldovan, dupã atâþia ani?
Sergiu Nicolaescu: Au trecut niºte ani, e adevãrat. Dacã nu mã înºel, în ’81 am fãcut “Duelul”. Moldovan avea un final pe atunci, dar cenzura l-a refuzat pe acest ultim comisar.

Care trebuia sã fie finalul?
Eu muream. Îmi rãzbunam bãiatul. Dar filmul ãsta, „Recviem pentru comisar”, n-a fost acceptat, nu mai ºtiu de ce. Cel de acum, „Supravieþuitorul”, se petrece în 1978, la vârsta mea de acum, iar comisarul a avut un destin inspirat din viaþa unchiului meu, Gheorghe Cambrea, care a fost închis din 1950 pânã în 1965. Moldovan fuge din þarã în 1965, intrã în jocul ruleta ruseascã ºi are noroc pânã în 1978, când ajunge în Praga, unde se desfãºoarã toatã acþiunea. Subiectul e foarte bun, pentru cã am perioada 44 - 45, cu venirea ruºilor, pe urmã anii 50, 60, 70. Sunt niºte perioade fabuloase ºi le-am refãcut foarte bine. Mi-am pãstrat stilul. Mi-am revãzut de curând filmele mele la televizor ºi erau foarte bine refãcute epocile, se cunoaºte cã am trãit atunci. Impecabile sunt filmele, impecabile. Înainte de Moldovan l-am jucat pe Miclovan - scenaristul Titus Popovici mi-a propus seria asta de filme poliþiste - ºi dupã ce l-am vãzut, am avut o surprizã: eram la fel de bun actor ca ºi regizor. Fie vorba între noi, eu mi-am fãcut facultatea de regie în copilãrie. Aveam un cinema aproape de casã ºi mama ºtia unde mã gãseºte. Am în continuare o imaginaþie extraordinarã ºi dacã se mai leagã ºi cu lucruri pe care le-am trãit, atunci iese aproape perfect.

N-aveaþi ºcoala de regie, dar aveaþi filmele americane poliþiste la îndemânã...
Da, dar sã ºtii cã nu a observat nimeni cã m-am inspirat din ele! În „Duelul” e o scenã în care el intrã într-o pivniþã ºi le aratã copiilor lor ce a scris pe pereþi când era de vârsta lor. E luatã din „Îngeri cu feþe murdare”, cu James Cagney. Voiam ca cineva sã-mi spunã: „Uite, asta-i scena aia din filmul ãla”. ªi nu mi-a spus nimeni, am fost supãrat.

„M-am strecurat, recunosc”

Filmele dv. poliþiste au fãcut comunismul mai „digerabil”, spun cercetãtorii perioadei. Aþi creat un amestec de ideologie ºi divertisment, care i-a permis celei dintâi sã fie asimilatã mai uºor…
Vreau sã spun cã în filmele acelea nu am fãcut nimic neadevãrat. Am pãstrat adevãrul istoric total. Am arãtat tabloul regelui Antonescu, l-am jucat ºi pe Carol I. Într-adevãr, comuniºtii au intrat în poliþie în interbelic, o ºtiu de la unchiul meu, pe lângã faptul cã am trãit perioada respectivã. Singurul lucru pe care l-am spus într-un film, când vorbeam cu un reprezentant al comuniºtilor, a fost „Voi sunteþi mulþi, ºi pânã la urmã mulþimea are dreptate”. ªi aºa e, pentru cã în 1989, muncitorii au ieºit ºi l-au dat jos pe Ceauºescu.

Comisarul Moldovan era totuºi un mare simpatizant al comuniºtilor…
Nu, era mai mult imparþial. De exemplu, într-o scenã cu Amza Pellea (n.r. ilegalistul Pîrvu), îl întrebam: „ªi ce vreþi voi, comuniºtii?”. ªi el rãspundea: „O viaþã mai bunã”. La care eu zic: „Om trãi ºi om vedea”. ªi am trãit ºi am vãzut. Aceeaºi frazã am bãgat-o ºi într-un alt film de-al meu, în „Noi, cei din linia întâia”. Asta-i maximum ce-am spus eu. M-am strecurat, recunosc.

„Þãranul din Ceauºescu a simþit cã aºa era”

În cazul ãsta, vã mai fãcea probleme cenzura?
Mi-au fãcut pulbere unele filme, pulbere! Dar strãbãteam. ªi chiar cu ajutorul lor. ªefii lor mã sprijineau, pentru cã fãceam filme bune ºi îi plãceau ºi lui Ceauºescu. De exemplu, „Osânda” a fost dat pe piaþã împotriva cenzurii, pentru cã Ceauºescu i-a dat voie. Era despre þãrani, iar þãranul din el a simþit cã aºa era. Cã era adevãrat. În filmele mele s-a cântat prima datã „Deºteaptã-te române!”, era total capitalist, „Trupe române, treceþi Carpaþi”, colinde, s-au vãzut biserici pentru prima datã, în „Mihai”, în „Osânda” apar preoþi. Asta n-a mai fãcut nimeni pãnã la mine. Pe cine sã gãsesc astãzi sã facã observaþii de genul acesta? Toþi au ceva împotriva mea. Sã fie sãnãtoºi.

Dacã nu ar fi venit Revoluþia, lista dv. de filme ar fi fost mai lungã?
Capitalismul nu distruge o artã, dar la noi capitalismul a distrus. Din interesul ciubucului care ieºea la închirierea unor cinematografe, s-a distrus tot. Finanþarea filmelor a rãmas. De exemplu, filmul lui Caranfil costã mai mult de 3 milioane de dolari, iar eu am fãcut „Mihai Viteazul” doar cu 500.000 de dolari.

Care a fost cel mai scump film pe care l-aþi fãcut?
Deci „Mihai Viteazul” a costat vreo 14 milioane, iar „Buzduganul cu trei peceþi” vreo 19 milioane. Cred cã ãsta a fost. Am avut un succes extraordinar, peste 15 milioane de spectatori. Din banii câºtigaþi atunci din filme încã mai am rezerve, mai mult simbolice, e drept. Trebuie s-o spun ºi pe asta, pentru cã unii zic cã eu sunt profitorul cinematografiei ºi profitorii sunt alþii. Eu mi-am plãtit toate filmele.

„Auzi, un fleac, m-au ciuruit. E ridicol!”
Cum vã împãcaþi cu eticheta de „dinozaur” pe care v-au lipit-o tinerii cineaºti?
Au dreptate! Îi impiedicã cineva sã joace în filmele lor? Ei sunt regizori ºi scenariºti. Ce-am fãcut eu în plus? Actoria. S-o facã ºi ei. Nu le interzice nimeni nimic. Mai mult decât atât: am 132 de milioane de spectatori la toate filmele mele. Sunt un „dinozaur”! S-ar putea, dacã filmul ãsta merge bine, sã pot spune un lucru uluitor: cã cinci decenii am þinut recordul de spectatori. Atunci da, sunt un „dinozaur”. Orice aº face, rãmân un „dinozaur”.

De ce preferaþi aproape întotdeauna formula „3 în 1”: scenarist, regizor, protagonist?
E mai uºor. Vã daþi seama cât ar trebui sã-i explic cuiva care-l face pe comisar. Ar trebui sã-i transmit experienþa pe care o am. Aºa, eu intru imediat în filmare, nu repet deloc. Filmez maxim de douã ori, merg foarte repede. Fãceam câte douã filme ºi jumãtate pe an.

Aþi urmãrit filmele noului val? Cum vi se par?
Îmi plac Radu Muntean, Mitulescu, Mungiu, care a câºtigat la Cannes. Sus pãlãria! Le doresc succes ºi la fel de mult noroc pe cât am avut eu. Sigur cã numãrul de spectatori nu aratã totul, dar „dinozaur” tot râmân. Nu pentru cã vor ei sã mã facã, ci pentru cã eu m-am fãcut.

Replicile celebre, „Un fleac, m-au ciuruit” sau „Nu trageþi, dom’ Semaca…” erau în scenariu sau v-au venit pe loc, la filmãri?
De obicei, îmi veneau în momentul acþiunii. De exemplu, „Un fleac, m-au ciuruit” mi-a venit în momentul acela, nu cred cã era în scenariu. Pentru cã atunci când o citeºti zici, „Mãi, e ridicol. Auzi, un fleac, m-au ciuruit. E ridicol!”. Dar spus de mine în film, merge.

COMPROMISURI PENTRU CEAUªESCU

Trãdarea lui Titus Popovici

Ce trebuia sã faci ca sã obþii bani de film în comunism?
Pe vremea aia, se dãdeau bani. Ceauºescu ne-a aprobat 35 de filme pe an, pe la începutul anilor 70. M-am întâlnit cu Ceauºescu ºi am fost puþin obraznic, ca sã zic aºa. I-am spus niºte lucruri dure. De ce cinematografia se autofinanþeazã, de ce nu trece la buget, din astea.

ªi cum a reacþionat?
Mi-a dat ce-am cerut. I-am spus niºte lucruri extrem de curajoase. Eu nu am jenã sã spun adevãrul nimãnui, nici dictatorilor, nici marilor finanþatori, nimãnui.

Îl aveaþi însã în spate pe Titus Popovici, un fel de „eminenþã cenuºie” a cinematografiei, legãtura cu Partidul ºi Ceauºescu…
Fãrã doar ºi poate, Titus a fost cel mai important colaborator al meu. ªi am fost ºi cei mai buni prieteni. Dar am avut o dezamãgire. Ceea ce el nu putea sã facã, eu fãceam. În realitate, el nu-l iubea pe Ceauºescu, nu-l simpatiza, dar þinea discursuri la congrese, lãuda regimul. Eu n-o fãceam, eu tãceam. Iar el avea încredere ºi de multe ori mã lãsa destul de liber. Îmi amintesc cã „Mircea” trebuia sã aibã premiera pe 5 iunie 1989, iar cu câteva zile înainte de asta, eu eram în Germania. Primesc un telefon de la un secretar de partid, care spune: „Nu se mai þine premiera, trebuie sã mergi în audienþã la tovarãºul Ceauºescu. Vine Suzana Gâdea, Titus Popovici ºi dumneata”. La care eu am rãspuns: „Dacã nu se þine premiera, nu vin”. Toatã lumea a crezut cã Sergiu a fugit. Dar eu n-am fugit, m-am întors acasã. Am mai plecat o datã ºi am revenit pe 15 decembrie. Poate aþi auzit ºi de mine cã am fost pe la Revoluþie. Pânã la urmã, s-a dat drumul filmului pe piaþã în ziua Revoluþiei, pe 22 decembrie. Nu ºtiu cine a hotãrât asta, dar aºa a fost. ªi n-am fãcut nici o schimbare în film. Când am intrat pe 22 decembrie în birou la Ceauºescu, pe o masã erau dosare. Unul era al meu. În el, o scrisoare de 17 pagini scrisã de Titus Popovici lui Ceauºescu. O þin ca amintire. În ea arãta ce a scris el în scenarii ºi ce am fãcut eu. Deci mã bãga în rahat. A fost o mare trãdare.

“Îmi plac Radu Muntean, Mitulescu, Mungiu. Sus pãlãria! Le doresc succes ºi la fel de mult noroc pe cât am avut eu. Eu tot dinozaur râmân. Nu pentru cã vor ei sã mã facã, ci pentru cã eu m-am fãcut”, - Sergiu Nicolaescu, regizor

DE CE A RATAT HOLLYWOODUL

„În ultimul moment, m-au scos din avion”

Urma sã lucraþi la Hollywood, cu o mânã de actori celebri. De ce s-a încheiat povestea aceasta atât de brusc?
În 1962, am plecat prima datã din þarã, dupã ce americanii de la Columbia Pictures au cerut sã vin la Cannes sã mã cunoascã. Ei cumpãraserã un film de-al meu, „Memoria trandafirului”, cu 20.000 de dolari, ºi mi-au propus un contract. Trebuia sã fac un musical dupã „Visul unei nopþi de varã”. Între timp, au nãvãlit pe mine europenii, un neamþ mi-a propus filmul „Kampf um Romm” - „Lupta pentru Roma”. Apoi am iscãlit pentru „Dacii” cu francezii. Pe plan internaþional am regizat ºase filme. Dupã ce Ceauºescu aprobase colaborarea cu americanii la „Mihai Viteazul”, în ultimul moment, totul a fost oprit. Din vina cui? Îi aveam distribuiþi deja pe Charlton Heston, care a murit zilele astea, pe Elisabeth Taylor ºi Richard Burton, Orson Wells, Lawrence Harvey. ªi în ultimul moment, când plecam spre Paris, m-au scos din avion sã-mi spunã cã tot filmul se va face cu actori români. Titus Popovici mi-a spus atunci cã acest lucru s-a întâmplat în urma unei scrisori trimise de Mircea Albulescu. Bãnuiala mea e cã el a scris-o.

Mircea Albulescu a confirmat?
Mi-a spus cã n-a trimis în viaþa lui aºa ceva. Am confirmarea de la unii cu funcþii în Partid cã Titus ar fi scris-o.

Poate a fost vorba mai degrabã de orgoliul lui Ceauºescu, care voia filmul 100% românesc…
El ºtia cã americanii nu vor fi mulþumiþi de scenariu ºi vor vrea sã-l îmbunãtãþeascã. Iar el nu voia sã împartã scenariul ãsta cu nimeni. Titus ºtia cã eu nu fac concesii. Pentru cã el a scris, de pildã, „Adevãrul ºi puterea”, un film politic. ªi nu mi l-a oferit mie niciodatã. I l-a dat lui Manole Marcus ºi a ieºit un film adorat de Partid despre rivalitatea dintre Dej ºi Ceauºescu. A ºtiut cã nu poate apela la mine. El juca la douã capete, din pãcate. Însã rãmâne cel mai bun prieten al meu. Sunt douã pãcate pe care eu i le-am iertat.

Comisarul Moldovan, la pensie. «Supravietuitorul», ultimul film in care Nicolaescu va aparea in rolul care l-a consacrat

11.04.2008 (Gardianul)

Odata cu premiera de astazi a filmului „Supravietuitorul“, se incheie seria peliculelor cu vestitul comisar Moldovan in interpretarea regizorului si actorului Sergiu Nicolaescu. In aceasta ultima productie, Sergiu Nicolaescu l-a interpretat pe comisar la batrånete, iar actorul Petr Falc a fost varianta tånara a celebrului personaj.

„Supravietuitorul“ vine la o distanta de 26 de ani dupa „Duelul“, ultimul film din serie. Productia s-a filmat la Praga, Palatul Snagov, Teatrul Odeon, Casa Oamenilor de Stiinta, Studiourile MediaPro, iar din distributie fac parte actori consacrati ca Vladimir Gaitan, Ion Dichiseanu sau Jean Constantin, dar si vedete ca Loredana, Ileana Lazariuc sau Simona Patruleasa. Actiunea peliculei se petrece la sfarsitul anilor ’70, intr-un oras din Europa, insa exista si un al doilea plan temporal alcatuit din amintirile comisarului. Moldovan se intoarce, dupa ce a facut ani grei de puscarie politica, unde era obligat de catre un colonel sovietic, interpretat de Ion Dichiseanu, sa joace ruleta ruseasca. Cu norocul caracteristic, Moldovan a reusit sa scape de fiecare data de glont. Iesit din puscarie, fostul comisar intra intr-un circuit international de jocuri de ruleta ruseasca, organizate clandestin pentru o elita amatoare de spectacole extreme. „Acest episod marcheaza revenirea comisarului, actiunea e plasata prin 1978 – ‘80, undeva in Europa, si il vom revedea pe Moldovan cu amintirile pe care le are despre trecut si cu noua aventura pe care o traieste“, a povestit Nicolaescu. Din cauza acestei structuri, o parte din personaje apar în ambele perioade, ceea ce presupunea o oarecare asemanare între actori. Alaturi de George Mihaita a jucat fiul sau Tudor, care ii seamana foarte bine. Tanarul comisar Moldovan a fost interpretat de Petr Falc, un actor ceh, pentru care rolul din „Supravietuitorul“ a însemnat debutul în lungmetraj. Falc a povestit ca inainte de a-si interpreta rolul a vazut toate filmele lui Sergiu Nicolaescu in care il interpreta pe Moldovan, pentru a putea intra cat mai bine in pielea comisarului. „Sper ca peliculele pe care le-am vazut inainte de a incepe filmarile m-au adus cat mai aproape de jocul lui Nicolaescu“, a adaugat Petr Falc. Actorul si-a spus replicile in limba sa la filmari, dar a fost dublat de Nicolaescu. Acest nou film este realizat in stilul caracteristic lui Sergiu Nicolaescu, insa, dupa aparitia unui ceas la mana unui personaj din „Dacii“, regizorului i-au scapat, in realizarea acestei productii, cateva masini la care oamenii din anii ’70 nici nu visau, dar si sigla unei banci olandeze. Desi obisnuia sa lucreze cu actori consacrati, in „Supravietuitorul“, regizorul i-a ales si pe Lucian Viziru, Cristina Rus si Ileana Lazariuc, care apare dezbracata intr-una din scene.

Nicolaescu se apuca de regizat comedii

Pentru ca vrea sa readuca spectatorii in salile de cinema, Sergiu Nicolaescu pregateste o comedie. „Am dorinta ca in acest timp putin cat mi-a mai ramas sa aduc din nou spectatorii in sala de cinema“, a mentionat regizorul. In ceea ce priveste un viitor film cu Moldovan, Nicolaescu a spus ca este timpul sa se opreasca. „M-am vazut (in film, n.r.) si e bine sa ma opresc“, a spus zambind. Regizorul s-a laudat ca are la activ peste 60 de filme si a mai spus ca, pe drept cuvant, poate fi numit Dinozaur. (Theodora Stoica)

mda, pacat! nu era un personaj rau. un fel de dick tracy autohton. dar n-am inteles: vorbim de un film prost facut sau de un personaj nepotrivit? daca altcineva ar fi facut filmul ar fi fost ok?

Comisarul Moldovan nu-si supravietuieste lui insusi

11 Apr 2008 Alexandra Olivotto - Cotidianul


„Este primul film pe care l-am facut fara greseli“, a declarat Sergiu Nicolaescu despre noul sau film, „Supravietuitorul“, si nici ca se putea insela mai mult.

Desi ultima sa pelicula - care va avea premiera astazi de la ora 19.30 la CinemaPRO - este intitulata eroic „Supravietuitorul“, regizorul Sergiu Nicolaescu a declarat ca nu va mai realiza vreun lungmetraj cu comisarul Moldovan. Iar legendarul personaj n-a avut parte nici macar de un deces demn de renumele sau.

„Supravietuitorul“ este un manual de la A la Z care ilustreaza toate erorile pe care le poate comite un film, de la interpretari ratate - Nicolaescu joaca foarte bine pe linga prestatiile actoricesti comise de veterani precum George Mihaita (travestit in Kojak) si Vladimir Gaitan - si pina la erori logice in scenariu, trecind prin mizanscena anapoda si gafe de montaj si ajungind pina la sincronizare cu picioarele.

Asta pentru ca Petr Falc, actorul ceh care il interpreteaza pe comisar in tinerete, vorbeste cu vocea lui Nicolaescu, iar Lucian Viziru, cintaret la origine de felul lui, presteaza si el melodii cu coardele vocale ale altcuiva.
Cum acesta are insa un singur numar, mult spatiu auditiv (dar si pe ecran) ii ramine Loredanei Groza, ale carei cintece omniprezente ajung sa te faca sa crezi ca „Supravietuitorul“ e un muzical.

Scaparile acestui lungmetraj includ un autovehicul parcat care se „repeta“ in timpul unei urmariri cu masini, gafe de continuitate, de exemplu, comisarul se cazeaza la hotel, este condus in camera, dar nimeni nu-i inmineaza vreo cheie.

Modul lui Nicolaescu de a sugera ca actiunea se petrece „intr-un oras european“ este sa filmeze exteriorul Teatrului Odeon din Bucuresti, iar apoi, intre taieturi, sa insereze o imagine panoramica a Pragai. Nici nudul Ilenei Lazariuc nu face ca vizionarea „Supravietuitorului“ sa merite, dar poate ca el ii va aduce lui Nicolaescu cei 60.000 de platitori de bilet la cinema pe care a declarat ca ii asteapta sa ii vizioneze ultima creatie.

Comisarul meu: "Supravieþuitorul"
De-a uliii ºi vardiºtii

MOTTO: "«Supravieþuitorul» este capodopera filmului poliþist românesc!" - Grid Modorcea

Ce mult l-am iubit! Aveam paisprezece ani, ºi toate caietele mele de ºcoalã erau pline de desene cu Miclovani ciuruiþi printre lãzi ºi Moldovani durigându-se pe deal la Vãcãreºti. Recitam "Un comisar acuzã" replicã cu replicã, de la cap la coadã, ca pe "Cãþeluº cu pãru' creþ". Camera-mi era tapetatã cu afiºe de la "Nemuritorii" ºi coperte de reviste "Cinema", iar Relicvariul conþinea Sfintele Moaºte: scrisorica dactilografiatã care spunea:
Ai perfectã dreptare Miclovan
Trãieºte dar se numeºte acum Moldovan
Sergiu Nicolaescu
(Îi iertasem "dreptare" ºi "Trãieºte", ºi nu ºtiam cã fusese scrisã de Nuþu Cãrmãzan, care-i fãcea secretariatul.)
Evident, în recreaþii la ºcoalã ºi pe maidanul dintre blocuri, numai de-a Comisarul Moldovan ne jucam. ªi visam... visam... visam sã facem filme. Parc-am fi fost, cu trei decenii jumate în avans, novicii care fac uneori deliciul forumului CineMagia, cu mesaje gen "am 1 ideie super-tare & vreau so filmez kremi dai 1 sfat qm sa fak?" Sunt convins cã dacã tata era uns mãcar cu o alifie, douã, dacã nu cu toate, sã-mi ia ºi mie un aparat de filmat din-ãla pentru imortalizat þâncii când se ridicã de pe oliþã, aº fi comis-o.
Aº fi fãcut un film cu Comisarul Moldovan.
Nu prea ºtiam eu sã scriu scenarii pe vremea aia (de fapt, habar n-aveam - da sã nu ziceþi la nimeni!), aºa cã aº fi cerut ajutorul lui Adina de la scara trei, care nici ea n-are nici o treabã cu filmele, da' mutter a ei e ziaristã, deci cred cã ceva tot ºtie ºi ea - ºi, oricum, unde-s doi puterea creºte, ca mãgarul din poveste, care-a fost ºi nu mai este. Pe-atunci încã nu se fãcuse "The Deer Hunter", aºa cã nimeni nu ne-ar fi putut da nota 1 pentru copiat (iar "Il prezzo del potere", unde-am vãzut prima oarã ruleta ruseascã, a trecut cam neobservat). Ce sã mai vorbim de "13 Tzameti", în care-i ºi mai ºi, se joacã ruletã ruseascã încruciºatã - dar e clar cã nici de-aici n-am fi putut copia, nu numai pentru cã avea sã se facã abia-n 2006, ci ºi fiindcã în filmul ãla totul se întâmplã undeva-ntr-o pãdure, nici dracu' nu ºtie cum se-ajunge acolo, concurenþii primesc niºte numere prin poºtã ºi-s duºi pe cãi ocolite, nu care cumva sã-i miroasã poliþia. Noi am fi fãcut mult mai simplu, am fi pus toatã tãrãºenia moþ în centrul oraºului, într-un hotel de lux, ca la Marriott, într-o ditamai sala unde toatã lumea bunã stã ºi se uitã ºi pariazã, în frac ºi rochii cu pene de struþ - nu ca urâþii ãia neraºi ºi beþivi ai lui Gela Babluani. ªi ca sã nu zicã lumea cã suntem proºti, la sfârºit, am fi pus sã intre mascaþii peste ei, dupã formula "jãndarii ex machina". ªi-o rezolvam ºi pe asta.
Ca sã fie cât mai interesant, aº fi fãcut ca-n hotelul ãla sã se întâlneascã toþi, da' toþi care-au avut treabã cu Moldovan mai demult, ºi el nu i-a ciuruit. Ca sã parã mai natural, aº fi zis cã-i doar o coincidenþã. De fapt, eu aº fi vrut sã-i aduc acolo chiar ºi pe cei care-n alte filme au murit (cã aºa-i la film, doar actorii nu mor de-adevãratelea, se prefac numai), da' Adina mi-a zis cã nu, cã-i prea de tot. Da' pe Limbã tot l-aº fi adus. N-aveam nici o nevoie de el în film, nu rezolvã nimic, da-i simpatic ºi ºtie sã spunã bancuri.
Neapãrat, am fi bãgat ºi o scenã cu închisorile comuniste, cã se poartã... Auleo, nu, staþi - am încurcat epocile. Când ziceam c-am fi fãcut noi filmul ãsta? În 1974? Pãi atunci nu era voie. Mã rog, nici o problemã - cu sau fãrã episoadele alea de la Fãgãraº, tot aia e.
Tovarãºa de românã, doamna Fãlcuþescu, ne-a învãþat cã orice operã de artã trebuie sã spunã ceva - deci la fel am fi fãcut ºi noi. Pe toþi colegii, prietenii ºi vecinii care jucau în film, i-am fi pus sã spunã. ªi sã tot spunã. Mult. Adânc. Greu. Lemnos. Mai ales când vorbeºte eroul cu diverºi d-ãia negativi - trebuie ca ei sã-i explice ce-au cu el, ºi de ce vor sã i-o tragã (ãsta, sã tragã-n el), ºi aºa ºi pe dincolo, sã explice la fel ca tovarãºa dintr-a-ntâia cu þigãnuºu' ãla din ultima bancã, ãla care nu-nþelegea ºi pace de ce unu cu unu nu face trei.
Replicile astea, i-aº fi luat în film sã le spunã pe prietenii mei cei mai buni, cu care ne-am jucat frumos de multe ori ºi deci ºtiu cã ar juca bine. Mai ales pe Mihãiþã ºi pe Duþu - cã am învãþat de la tovarãºa instructor de la serbare cum sã-i pun sã joace ca sã iasã ºi mai bine decât atunci când i-a scos în faþa careului cã se bãtuserã-n baraca din spatele ºcolii, ºi s-a fãcut reconstituirea. La mine, ei ar fi jucat cu ºi mai mult talent, apãsat, gros, artificial - fiindcã am auzit eu cã arta nu copiazã viaþa.
Sigur cã aº fi vrut sã joace-n film ºi Sergiu Nicolaescu personal, dar mi-a spus tata cã el, la vârsta lui, n-ar sta el de vorbã cu niºte puºti ca noi - aºa cã l-aº fi luat pe colegul meu Fãlcuþescu*, fiul tovarãºei de românã (deºi el nu ºtie românã - e prea complicat sã explic acum de ce), cã tot zic colegii cã seamãnã cu el, ºi-n timp ce vorbea aº fi dat drumul la casetofon cu replici din filmele mai vechi ale lui Sergiu Nicolaescu, sã aibã aceeaºi voce. Cred cã ar fi reuºit sã-ºi miºte gura aproape la fel. Iar efectul, sã ai un copil vorbind cu voce de om mare, ar fi fost ºi mai interesant (cam la fel ca atunci când un om de treizeci de ani vorbeºte ca unul de aproape optzeci)!
Pe urmã, unde sã filmãm?
Aº fi vrut ca acþiunea sã se întâmple "undeva în Europa, în 1978" - dar cum pe vremea aia era regimul de odiossinistrã amintire, nu ne dãdea voie sã mergem, aºa cã am fi filmat tot, tot, tot, într-un, un, un loc din Bucureºti. Ca sã fie cât mai simplu. Noaptea pe-ntuneric, ca sã se vadã mai puþin maºinile ºi magazinele care pe vremea aia încã nu se inventaserã. Din când în când, bãgam câte-o imagine cu Dunãrea la Praga, filmatã de unchiul când a fost trei zile-n deplasare, ºi înþelegea toatã lumea.
Tot acolo am fi filmat ºi fugãririle cu maºini - am auzit cã e foarte uºor: pui mereu maºinile sã treacã pe aceeaºi stradã, ºi tu te muþi cu aparatul de filmat de colo-colo, aºa cã lumea crede, dacã nu e prea atentã, cã se fugãresc mult, prin tot oraºul.
Aº mai fi pus ºi niºte alergãturi pe acoperiº, cã-s foarte interesante. Filmate la fel ca-n filmele vechi cu comisari, ba chiar ºi mai încet, ºi mai grijuliu, aºa, pâº, pâº, pâº, sã nu cumva sã cadã actorii ºi sã se loveascã.
ªi prin cimitir - mi-au plãcut foarte mult scenele cu pac-pac prin cimitir din filmele vechi.
Ilenuþa de la C voia ºi ea sã joace-n film, ºi pentru cã e o tipã foarte sexy, ºi spectatorilor le plac scenele sexy, aº fi filmat-o în pielea goalã. Acuma, asta ar fi fost o problemã, fiindcã ei încã nu i-a crescut pãrul (acolo, ºtiþi dumneavoastrã unde), deci ar fi trebuit ca tovarãºa de la machiaj sã-i lipeascã pãr artificial, dar dacã pe urmã o vedea mama ei când fãcea baie ºi se prindea c-am filmat-o goalã? Aºa cã ce sã ne mai complicãm, am fi filmat-o aºa cum era. Oricum, din 1940 au trecut aºa de mulþi ani, cã nu cred cã mai þine minte cineva cã pe-atunci femeile încã nu se bãrbiereau. Cum nu mai þine minte lumea nici cum se coafau, aºa cã puteam s-o lãsãm pieptãnatã ca pe vremea noastrã - ºi acolo, când o omoarä, ca sã fie cât mai dramatic, puneam sã vinä doi: unu-i pune pistolu-n faþã ca s-o sperie, ºi-i zice "cucu!" da' n-o împuºcã, ºi al doilea vine pe la spate, "bau!" ºi-i taie beregata! (Logic!) Dupã care, Comisarul Moldovan fuge dupã criminal trãgând toate gloanþele în sus, pânä i se terminã, ºi atunci zice: "De data asta, ai avut noroc" ºi nu-l bate, nu-l ceartã, nu nimic.
Mai aveam un vecin care în tinereþe dãduse la regie, ºi el îmi tot explica despre "cadru", "unghiulaþie", "racord" ºi tot felul de minuni d-astea de care atunci auzeam pentru prima oarã. Nu cred c-aº fi fost în stare sã þin minte tot ce-mi povestea el, aºa cã pânã la urmã tot cum voiam eu aº fi filmat.
Încet.
Încet, atent ºi cu grijã.
Fiindcã graba stricã treaba.
Inclusiv la montaj. Aº fi dat ordin sã monteze cât mai cu cadre lungi, sã nu taie prea din scurt, ca sã rãmânã în film cât mai mult din ce-am filmat. Asta e mult mai important decât "ritmul", cum zic unii, de parcã s-ar crede la muzicã ºi dans.
A, da, la fix: muzicã ºi dans. Dacã bagi muzicã ºi dans, vin ºi mai mulþi spectatori - ºi cum eu aº fi vrut sã aduc spectatorii în sãli cu acest film, aº fi bãgat ºi niºte clipuri în el. Tot aºa, cu imagini luuungi ºi frumoaaase - nu ca la televizor, cã taie ãia þac-pac de nu se mai înþelege nimic. Mai bine prea mult, decât sã nu se-nþeleagã despre ce e vorba-n cântec.
ªi pe urmã, dãdeam filmul în sala de festivitãþi la ºcoalã, cu toþi prietenii ºi pãrinþii ºi bunicii, ºi le-ar fi plãcut la toþi, ne aplaudau ºi ne felicitau ºi ne dãdeau bonbonele, iar Unchiul Miticã ar fi zis cã e "o capodoperã".
ªi ce mult ne-am fi bucurat!...

...Aici ajunsesem cu visul, când m-am trezit.
N-am fãcut acest film! :(
Nu mai am paiºpe ani...
E 11 aprilie, A.D. 2008 - iar la Cinema PRO, chiar în aceste clipe are loc premiera filmului "Supravieþuitorul", de Sergiu Nicolaescu.
Oare cum o fi...?

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
11 aprilie, 2008, h. 19:00-20:47
Bucureºti, România
__________________________________________________ ____
* - Fãlcuþescu mi-era într-adevãr coleg de ºcoalã, dar nu semãna cu Sergiu Nicolaescu, ci mai degrabã cu o Omletã - de unde ºi celebra lui poreclã, perpetuatã pânã-n armatã. (n.Pb.)

haha, bvo elev columbeanu, ai 10 pt referat, da mi se pare mie sau ai cam copiat? :lol:

p lga cele spuse dspr film (detalii etc), mai adaug astea:
- casa lu cristian vasile/viziru e casa unui amic de-al meu, dp str plantelor; o sa-l intreb cit i-au platit kiria :P
- nu e filmat numa la praga - eu am recunoscut un 'aerial view' din florenta! (!)
- nu doar paru pubian lipseste lenutei, dar coafura ei e so nowadays! nicio femeie nu iesea in public asha p vremea aia - mai aproape d realitate (a epocii: anii 40) e coafura loredanei (kre NU s pupa cu anii 70!!)... c mai, e o varza-n capu femeilor alora... :lol:
- p vremea comunistilor, numaratoarea ruletei era 'crescatoare': 1,2,3 poc! 'undeva in europa', cind s re-joak ruleta ('imbunatatita', variatiunea goldberg 8) ), e cu countdown: 3,2,1 poc! sigur e o semnificatie ascunsa aici!

Portrete ºi statui semnate Sergiu Nicolaescu


Filmul Supravieþuitorul prilejuieºte o discuþie cu regizorul Sergiu Nicolaescu despre eroii autentici ºi închipuiþi, umbrele trecutului ºi superlativele unui autoportret.

De ce se întoarce Comisarul Moldovan?

La baza acestui personaj este un unchi de-al meu, Gheorghe Cambrea, care a fost comisar de poliþie. Era exact tipul meu, adicã înalt, binefãcut, dar era mult mai vesel, mai optimist. Era un om cu o experienþã uluitoare în poliþie ºi cunoºtea tot ce miºca în Bucureºti. El a fost arestat în 1950, precum Comisarul. Lipseºte din seria cu Moldovan un episod, pe care eu aº fi vrut sã-l fac, dar nu m-a lãsat regimul. Seria a fost opritã cu “Duelul”. Însuºi Popescu-Dumnezeu numãra împuºcãturile ºi spunea cã sunt prea multe. Acum, când aveam subiectul, exista o altã problemã: la vârsta mea nu mai puteam sã fac oricând Comisarul, deci trebuia sã joc vârsta realã a lui Moldovan, care în ’78 avea vârsta mea, adicã 77 ani. Din acest motiv l-am plasat în ‘78 cu amintiri din ‘44-’45.

Revenind la Comisarul cel de demult...

Ala era Miclovan. Dar eu am zis cã e tot Moldovan. Pentru cã Miclovan, Moldovan... Nu puteam sã îl folosesc pe Miclovan, pentru cã mi-ar fi trebuit aprobarea scenariºtilor de la primele douã filme din serie. N-am probat, pentru cã era o chestiune de ambiþie ºi ajungeam la chestiuni politice. Eu am evitat lucrurile politice. La vremea aceea, a fost o surprizã pentru toatã lumea, cã lângã Comisarul Roman, pentru care erau fãcute aceste filme, apãrea Sergiu Nicolaescu. Nu mi-a fost teamã ºi nici n-am ºtiut ce iese. ªi când am vãzut ce am realizat, am zis: “Titus (Popovici, n.m), eu îþi fac episodul doi, dar îl înviu pe Miclovan”. Mi-a spus cã aºa ceva e imposibil, dar, pânã la urmã i-am arãtat lui Titus: am murit în “Un comisar acuzã” ºi am înviat în “Revanºa”. Acum am profitat de moment, mi-a venit ideea pentru film, care era foarte interesantã, cu un final pe care nimeni nu-l poate bãnui. Veþi vedea.

De ce aþi vrut sã îl jucaþi chiar dumneavoastrã pe Comisar?

La început am jucat pentru cã mi-a dat Titus Popovici acest rol. ªi l-am jucat, numai cã a apãrut un personaj nou ºi, tocmai de aceea, am vrut sã-l reînviu. Era clar. Oi fi eu regizor, dar ºtiu meserie ºi mi-am dat seama de succesul pe care l-am fãcut. ªi, domnule, acum e o legendã.

Totuºi, aura aceasta de erou a trecut ºi dincolo de ecran…

Eu nu sunt actor. Sunt interpret ºinu-mi aleg decât rolurile care mi se potrivesc ºi care pot face parte din viaþa mea. Iar atunci mi-e uºor sã le joc. ~sta e adevãrul: mi se potrivesc rolurile. ªi de aici vine legenda. Atenþie, eu am ºi introdus momente istorice foarte importante, cum ar fi rebeliunea legionarã.

Aþi modificat adevãrul istoric?

Majoritatea istoricilor sunt oameni fideli istoriei adevãrate sau aproape adevãrate. Eu am avut doi istorici de la partid. Aceºti doi oameni, fãrã sã mã fi cunoscut, fãrã sã vorbim, fãrã sã îi rog, þineau cu mine. ªi îmi apãrau subiectele. Practic, la cenzurã, ãºtia îmi luau întotdeauna apãrarea. Toþi simþeau ca mine, dar îi speria ce arãtam eu pe ecran: tabloul Regelui, tabloul lui Antonescu, pentru cã aºa era. Întotdeauna, istoria vãzutã de mine era o istorie pe care o interpretam, bineînþeles. De exemplu, în “Mihai Viteazul”, bãiatul lui Mihai n-a murit în momentul pe care l-am ales eu sã moarã. Dimpotrivã, l-a trãdat pe taicã-su, ºi el ºi maicã-sa. Mihai a avut o armatã de oameni ºi de istorici împotriva lui. Unirea, ideea unirii din 1600 este a lui. E primul din Europa. Garibaldi vine 200 de ani mai tarziu.

Mulþi din familia dumneavoastrã au fãcut închisoare. Cum de aþi fost aºa deschis faþã de regimul comunist?

Am un text care se repetã în vreo trei filme: “ - Ce vreþi voi? - O viaþã mai bunã pentru majoritatea populaþiei. - Bravo. - ªi când o s-o faceþi? - Foarte curând. - Om trãi ºi-om vedea.” Eu asta le spun comuniºtilor. ªi le mai spun: “Sunteþi mulþi ºi sunteþi puternici.” Sã nu-mi spunã cineva cã România nu era plinã de comuniºti. ªtii ce repede a prins comunismul la noi. Eu am trãit momentul ãsta. Adicã, din 23 august ‘44 pânã în ‘46 þara era în mâna lor, pentru cã muncitorimea a trecut de partea comuniºtilor. ªi ãºtia erau mulþi ºi puternici. Vreau sã spun cã ãºtia au ieºit în ‘89. Asta era lecþia pe care o primeam de la viaþã.

Aþi fãcut toate filmele pe care le-aþi vrut?

Vreau sã spun cã nici un film n-a fost oprit, decât unul singur: al lui Solcanu. E singurul film oprit vreodatã de cineva.

ªi celelalte?

Celelalte au fost oprite iniþial, cum a fost oprit ºi “Osânda”, sau “Mihai Viteazul” seria a doua. ªi pe urmã au ieºit. Cu sau fãrã modificãri, asta depindea de rezistenþa regizorului.

Aþi reuºit sã-i convingeþi ºi de multe alte lucruri...

Pentru cã le plãceau filmele mele. În “Dacii”, de exemplu, am armata romanã în faþa unei cetãþi. ªi sus pe zid apare un dac. Romanul strigã: “Deschideþi porþile!” Dacul, de sus: “Cine sunteþi voi?” Romanul replicã: “Stãpânii lumii.” La care dacul rãspunde: “Veþi ajunge, doar dacã noi vom pieri.” Pãi, lumea se ridica în picioare în sãli. Eu am fãcut primele filme patriotice din þara asta. Au mai fãcut ºi alþii, pe ici, pe colo. Au mai bãgat câte un fitil. Toatã lumea a fãcut concesii. Cã dupã aceea s-au gãsit viteji sã spunã despre mine tot felul de lucruri, asta-i altã poveste. De fapt, puteai oricând sã ocoleºti un subiect de partid.

Pitbull, excelent!! :lol: :lol:
mi-a placut foarte tare faza cu alergatul pe acoperis. da' poate a vrut sa fie realist.
si e pe bune ce-a zis Modorcea?

daca aduna 60.000, investitia a fost reusita, iar noi suntem o tara de prosti

chiar, hai sa facem niste pronosticuri :D

eu zic ca, in 2 luni, indiferent de numarul de cinematografe in care ruleaza, supravietuitorul nu depaseste 23.000 de spectatori

care da mai mult/putin?

pacat.

"Când nu mai suntem copii, suntem deja morti." (Constantin Brancusi)

d-aia imi place de americani, ca il iubesc pe dick tracy atat de tare incat pana si andy warhol l-a pictat.

@ALS
- Aha...
- Da...?
- Da...
- Da!
(N-am copiat, sä moarä mama! :P )

@Klein
Cu aceste cuvinte si-a început Grid alocutiunea. StefanDo si cu mine ne-am uitat unul la altul, si ni s-a rupt filmul (al nostru, nu al Sergiului - äla a supravietuit). Când ni s-a lipit la loc, Grid terminase de alocutiuisat, iar Serj povestea ceva.

@Pashpix aka @ProSport.
Hotäräste-te cu care identitate vei exista de-acum încolo, cä nu e voie cu clone. Sefane, fii tu bun si explicä-i.

@MM
Era doar o figurä de stil.
Ieri dup-amiazä nici mäcar n-am dormit.

asta e userul meu de baza, celalalt e facut pentru jurnalisti.

Adicä, cum, "pentru jurnalisti"?

este o intrebare la inscriere "daca esti jurnalist", lucru care mi-a scapat din vedere cand mi-am facut userul asta.

Nu aveti inca un cont de presa? Sunteti ziarist?

Daca DA, inregistrati-va aici si trimiteti-ne numele dvs., redactia la care lucrati
si un numar de telefon pentru confirmare la adresa [email protected].

Ete, fâs! Aranjezi cu StefanDo sau Gloria, si-ti creeazä cont de jurnalist pentru userul de bazä, cä si mie mi-au fäcut la fel - initial, în 2004, mä înregistrasem ca simplu muritor; abia doi ani mai târziu am revenit în presä.

right! oricum e mai personal "Pashpix".

By the way, am vazut ca maestrul Sergiu recunoashte ca s-a inspirat din "Ingeri cu fete murdare" in realizarea "Duelului".

N-aveaþi ºcoala de regie, dar aveaþi filmele americane poliþiste la îndemânã...

Da, dar sã ºtii cã nu a observat nimeni cã m-am inspirat din ele! În „Duelul” e o scenã în care el intrã într-o pivniþã ºi le aratã copiilor lor ce a scris pe pereþi când era de vârsta lor. E luatã din „Îngeri cu feþe murdare”, cu James Cagney. Voiam ca cineva sã-mi spunã: „Uite, asta-i scena aia din filmul ãla”. ªi nu mi-a spus nimeni, am fost supãrat.

E adevarat ca scena cu urmarirea lui Limba prin tramvai, din "Revansa", daca nu ma insel, e preluata din "Filiera franceza" a lui Friedkin ? (asa sustine un prieten, eu n-am vazut filmul)

"Suntem o echipã de dinozauri ºi sper cã filmul v-a plãcut"!

Comisarul Moldovan s-a întors pe marile ecrane! "Suntem o echipã de dinozauri ºi sper cã filmul v-a plãcut"!
Sunt cuvintele regizorului Sergiu Nicolaescu, spuse la câteva minute dupã premiera ultimului sãu film, "Supravieþuitorul". La premiera de vineri searã, de la Cinema Pro, sala a fost plinã de actori ºi regizori de renume, care l-au aplaudat pe maestru Nicolaescu minute în ºir. Cu lacrimi în ochi, regizorul ºi-a cheamat echipa pe scenã.
Nume grele ale cinematografiei româneºti au þinut sã fie prezente la premiera celui de-al 64-lea film regizat de Sergiu Nicolaescu.

Fostul preºedinte Ion Iliescu l-a felicitat pe Sergiu Nicolaescu pentru cã l-a readus în atenþia publicului pe Comisarul Moldovan, dar i-a plãcut ºi actorul ceh care îl interpeteazã pe comisar în anii tinereþii. Pelicula "Supravieþuitorul" readuce îl prim plan cel mai cunoscut personaj din istoria cinematografiei româneºti: comisarul Moldovan. Este un moment de bilanþ al comisarului, iar acþiunea se petrece pe douã planuri: în trecut ºi în prezent.

http://www.protv.ro/filme/comisarul-...le=50026#50026

CRONICA DE FILM (12 aprilie 2008, Adevarul)

Supravieþuitorul, România, 2008, Regia: Sergiu Nicolaescu
Dacã în filmele de pânã acum era prezentat ca un pistolar agil, comisarul Moldovan iese în evidenþã, în Supravieþuitorul, prin norocul lui proverbial. Nu numai ca nu este nimerit atunci cand se trage asupra lui, dar comisarul sfideaza calculul probabilitatilor prin succesul pe care il are la ruleta ruseasca.

Arestat dupã rãzboi, la scurt timp dupã instaurarea regimului comunist, comisarul Moldovan este închis la Fãgãraº, unde se vede nevoit sã joace ruleta ruseascã pentru a-i distra pe miliþienii care pãzesc penitenciarul. Spre deosebire de alþi deþinuti, însã, Moldovan se dovedeºte atât de norocos încât scapã cu viaþã dupã zece asemenea încercãri.

La ani buni dupã graþierea deþinuþilor politic, comisarul este invitat sã participe iar la jocul riscant practicat în închisoare, de data asta într-un cazinou din Europa Centrala condus de Goldberg, veche cunoºtinþã din timpul rãzboiului ºi coleg de detenþie la Fãgãraº. Alãturi de Goldberg, Moldovan îl gãseºte ºi pe gangsterul Haral, caruia, cu multi ani in urma, îi lasase o imensa cicatrice pe obrazul stang.


Actorul ceh Petr Falc îl interpreteazã pe ... Asemena unor supereroi din comics-urile americane, comisarul se trezeste înconjurat de rivali din tinereþe, cu propriile lor interese materiale sau dorinþe de rãzbunare. Inzestrat cu un noroc aproape supranatural, el participã la reglãri de conturi care, la fel ca în aventurile lui Batman, se întind pe zeci de ani.

Pentru cã i s-a prezis cã nu va muri împuºcat, comisarul Moldovan îºi pune cu dezinvolturã pistolul la tâmplã, dar lucrurile se complicã atunci când ajunge sã participle la o variantã îmbunãtãþitã a jocului: ruleta ruseascã încruciºatã, care presupune ca jucãtorii sã traga unul asupra altuia. Pus sã facã pereche cu un vechi prieten, cântãreþul Cristian Vasile, Moldovan rememoreazã, în timpul jocului, o crimã petrecutã în urmã cu 35 de ani.

Probabil cã filmul ar fi reusit în ceea ce ºi-a propus dacã dialogurile personajelor n-ar fi fost atât de proaste. De câteva ori, scenariul pare cã este conºtient de propria neverosimilitate. De exemplu, la capãtul unei discutii trase de pãr, între George Mihaita ºi George Alexandru, primul exclamã: "Dar gata cu dialogul asta idiot!" Prin astfel de replici, scenariºtii dau dovada de laºitate, arucând asupra personajelor vina pentru calitatea îndoielnicã a dialogurilor.

Un alt punct slab al filmului este perspectiva mai mult decât superficialã asupra norocului. Pe lângã faptul cã este un ingredient gratuit al acþiunii, norocul apare drept o înzestrare ca oricare alta, pe care o poþi folosi de fiecare datã când e nevoie. Atunci când îl invitã sã ia parte la jocurile de ruletã ruseasca, Goldberg îl priveºte pe Moldovan ca pe un veteran al acestui joc, ca pe un boxer care ºi-a învins toþi adversarii. Ca ºi scenariºtii filmului, proprietarul de cazinou uitã, însã, ca norocul nu se antreneazã ci, cel mult, se forþeazã.

http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=15603

asta daca nu se maltrateaza cifrele :))

F tare cronica Pitbulliana. :) N-am vazut filmul.. dar nici nu vreau sa-l vad 8) .

Gresit!
1) Când dai la regie de film, TREBUIE sä vezi toate filmele românesti. Se-mbârligä discutia cumva la probele orale, vine vorba, te prind äia cä nu l-ai väzut, si pa. E valabil chiar si pentru Popovici, necum Nicolaescu!
2) Existä anumite filme-scoalä despre CUM NU SE FACE UN FILM, iar cele ale lui Nicolaescu, din '87 încoace, sunt tipice în sensul ästa. Te ajutä sä nu mai repeti greselile din [nu-spun-ce] - la altii, se väd întotdeauna mai bine.

OMUL SÃPTAMÂNII: Sergiu Nicolaescu: „Dacã adun 50.000 de spectatori, e bine“


Duminicã, 13 Aprilie 2008 (Evenimentul Zilei)


„Supravieþuitorul“, cel mai recent film realizat de Sergiu Nicolaescu, a avut premiera vineri seara, la Cinema Pro. O mulþime de vedete s-au adunat sã urmãreascã cele mai recente aventuri ale celebrului personaj, Comisarul Moldovan.

EVZ:Aþi avut milioane de spectatori la filmele din seria Comisarului Moldovan. „Supravieþuitorul“ ar mai putea strânge mãcar 20.000?

Sergiu Nicolaescu: Dacã fac 50.000, e bine. Din pãcate, mã uit la Nae Caranfil („Restul e tãcere“, n.r.), care are un film bun, ºi nu va ajunge la 20.000.

Regretaþi vremurile cu sãlile de cinema pline?

Domnule, da! Dar regret mai mult cã astãzi nu e la fel. De ce nu fac cei din cinematografie ceva sã salveze sãlile? Au fost transformate în sãli de jocuri de noroc, discoteci sau restaurante. Toate s-au luat pe ciubucuri. Din 800 de cinematografe, nu mai avem nici 40, adicã nici mãcar cât judeþele. Dacã vrei sã-þi duci copilul la cinema, trebuie sã iei trenul spre Bucureºti. Au trecut ºi alte þãri prin crizã, chiar socialiste, cum sunt Polonia sau Cehia, dar au rãmas ºi cinematografele, ºi spectatorii. Nu e admisibilã indiferenþa.

Ce urmeazã dupã „Supravieþuitorul“?

Mai am trei proiecte. „Poker“, dupã un scenariu de Adrian Lustig, „Candele de zãpadã“, de Corneliu Vadim Tudor, un film istoric foarte interesant. E perioada interbelicã ºi începutul rãzboiului, foarte interesant, e un scenariu foarte bun. Mai am „Trenul morþii“, cu un scenariu al meu, tot foarte bun, despre Al Doilea Rãzboi Mondial, pe care l-am amânat câþiva ani.

Corect!
Totusi.. pot sa le dau in clipa aia nume de regisori si filme, vazut(i)e de me, cu o importanta mult mai mare pt cinematografie.
Dar daca e asa... nu o sa ma duc sa-l vad la cinema. Astept binisor hbo-ul..sau ..ceva.

Merge si asa... Nu e genul de film care sä cearä musai ecran mare.
(Altfel, cu faza "N-am väzut «Supravietuitorul», da' am väzut "Tian Shan" / "Muntii Albastri", nu tine! ;) )

Sergiu Nicolaescu a fãcut întotdeauna film pentru marele public, în vreme ce alții fac teoria filmului pentru elite (Ion Iliescu)

Bravo, Emanache. Adânc gräit-ai. Ia un bubon si taci.

Sergiu Nicolaescu, inconjurat de femei frumoase la premiera filmului sau, "Supravietuitorul"

Mireille-Astrid Popa (Realitatea Romaneasca)

Recent, la CinemaPro a avut loc premiera filmului "Supravietuitorul", in regia si scenariul lui Sergiu Nicolaescu.
La eveniment, au fost prezenti numeroase personalitati, precum si sau regizori, actori: Sergiu Nicolaescu, Ioan Carmazan, Ion Iliescu, Cristi Brancu si iubita sa, Oana Turcu. Frumoasa Zarada si tanarul comisar Moldovan sunt doua personaje care nu mai au nevoie de nicio prezentare si care in "Supravietuitorul", mult-asteptatul film al regizorului Sergiu Nicolaescu, prind viata in interpretarea Ilenei Lazariuc si a lui Petr Falc, doi actori care au venit special in tara pentru a participa la premiera de gala a filmului lui Sergiu Nicolaescu.

Pentru ca este primul sau film in care interpreteaza un rol consistent, Ileana Lazariuc a parasit Parisul pentru a putea pasi pe covorul rosu de la CinemaPRO, alaturi de Petr Falc, frumosul actor de 32 de ani, pentru care rolul din "Supravietuitorul" marcheaza debutul in lungmetraj. Cu un total de 31.000 de metri de pelicula, utilizata in 41 de zile de filmare, la care si-au adus contributia 45 de actori in distributie si 84 de persoane in echipa tehnica, alaturi de 1.332 de persoane in figuratie, "Supravietuitorul" este o productie grandioasa care a beneficiat de 12 locatii de filmare, printre care Praga, Palatul Snagov si teatrul Odeon.

Dupa ultimul film care il avea protagonist pe de-acum celebrul comisar, "Duelul" (lansat in 1981), Sergiu Nicolaescu a fost obligat de cenzura comunista sa opreasca seria. Asta pana acum cativa ani, cand i-a venit ideea unei continuari, ideea care s-a materializat curand in scenariul filmului "Supravietuitorul" scris de regizor impreuna cu jurnalista Adina Mutar si produs de MediaPro Pictures. De aceasta data, actiunea se desfasoara pe doua coordonate temporale: intr-o prima faza, la sfarsitul anilor '70, cand comisarul Moldovan se trezeste prins intr-un joc periculos, in care fostii prieteni si mai ales fostii dusmani isi fac aparitia. Reintalnirea cu aceste personaje inseamna pentru Moldovan rememorarea unor episoade din viata, iar aici intervine cel de-al doilea plan, amplasat in anii '40.

Alaturi de Sergiu Nicolaescu, la premiera au participat si Mihai Toderiuc - producator executiv; Adina Mutar - scenariu;
Mihai Orasanu - coloana sonora; Viorel Sergovici - imagine; Nita Chivulescu - montaj; Petr Falc - actor; Vladimir Gaitan - actor; Ion Dichiseanu - actor; Lucian Viziru- actor; Cristina Rus - actor; George Mihaita - actor; Tudor Mihaita - actor si Cristi Iacob - actor.

Comisarul Moldovan este prezent, in premiera, nu numai pe ecranele de cinema, ci si pe telefoanele mobile. Mediafax Mobile Services, divizia din cadrul Mediafax care furnizeaza continut multimedia pentru principalii operatori de telefonie mobila din Romania, a dezvoltat "Supravietuitorul" - primul joc bazat pe un film romanesc. Jucatorii pot castiga telefoane mobile si invitatii la Hollywood Multiplex daca participa la un concurs, pana la 3 iunie (www.supravietuitorul.ro/joc).

"Am facut filmul Supravietuitorul cu dragoste si acest lucru se simte si se vede. Daca dumneavoastra, spectatorii, veti vedea filmul, veti vorbi in asa maniera incat sa avem spectatori multi, inseamna ca mi-am implinit visul", a spus regizorul Sergiu Nicolaescu, la finalul spectacolului de gala. Intrebat daca se considera un supravietuitor, Sergiu Nicolaescu a precizat: "Da, in viata sunt un supravietuitor. Din acest moment, filmul a iesit si-si face datoria. Pe fetele din film le-am ales pe vazute; erau mult mai multe, dar le-am ales pe ele (Ileana Lazariuc, Simona Patruleasa, Cristina Rus). Eu niciodata nu ma insel cand aleg actorii. In mod sigur cu actorii din acest film voi mai colabora si la altele".

"A fost extraordinar sa joc in acest film. A fost o experienta unica, din care am invatat foarte multe! Am fost o echipa in acest film si ne-am inteles foarte bine. Mi-a placut foarte mult rolul pe care l-am interpretat", ne-a spus Ileana Lazariuc. Incantat de ultimul film al lui Nicolaescu s-a aratat si Ion Iliescu, acesta precizand ca "filmul face legatura intre doua generatii".

Un telefon la seful penitenciarelor din Romania si cred ca cifra poate fi cu mult depasita. Sa ii duca pe vietasi saptamanal la film si poate bate recordul tuturor filmelor sale.

"- Ba... te duc la <Supravietuitorul>!!!!!! Mai furi?
- Nuuuu... Nu mai fur sefule... Orice numai la filme de serje nu!!"

Sergiu Nicolaescu, "sabotat" la premiera filmului sau

S-a stins lumina, dar a "supravietuit"

SUCCES. „Cinema Pro“ a gazduit, saptamina trecuta, premiera filmului Supravietuitorul, regizat de inegalabilul Sergiu Nicolaescu
(Revista VIP)

Astfel, in prezenta mai multor prieteni si per�*sonalitati, Ni�*co�*la�*es�*cu si-a vazut visul cu ochii, dupa ce a traversat o perioada teribila din punct de vedere medical.
De la pre�*miera nu a lipsit nici Ileana Lazariuc. Ileana, venita fara Ion Ion Tiriac, si supravegheata de un body�*guard, a socializat cu toata lu�*mea, a dat autografe si s-a fo�*tografiat cu fanii. O alta atrac�*tie a serii a fost Simona Pa�*tru�*leasa. Actrita de ocazie, in filmul lui Nicolaescu, a ajuns si ea singura la eveniment si pa�*rea foarte bine dispusa. In�*ter�*pre�*ta Cris�*ti�*na Rus, alta pro�*tagonista a filmului, a intirziat la lansare din cauza traficului, asa incit, atunci cind a ajuns, a urcat di�*rect pe scena.

Ion Iliescu, aplaudat la intrarea pe covorul rosu

Lumea politica a fost re�*pre�*zentata la eveniment doar de Ion Iliescu. „Putin, da’ bun“, caci fos�*tul presedinte a descins ca o mare vedeta, direct dintr-o li�*mu�*zina, fiind aplaudat la in�*tra�*rea sa pe covorul rosu. Din breasla regizorilor nu au lipsit Nae Caranfil si Ioan Carmazan. Printre alte vedete prezente la eveniment s-au mai numarat: Vladimir Gaitan, Ion Di�*chi�*seanu cu sotia si fiica, Lucian Viziru cu iubita, Geor- ge Con�*stan�*tin, Jean Con�*stan�*tin, An�*drei Blaier, Gabriel Co�*ta�*bita si altii.

„Aprindeti, fratilor, lumina!“

Gazda evenimentului, Ser�*giu Nicolaescu, a parut a fi cam obosit. Regizorul a urmarit pro�*iec�*tia din picioare, si din cind in cind mai iesea afara, simtind nevoia sa ia „o gura“ de aer proaspat. Finalul filmului a fost pe cit de emotionant, pe atit de stresant. In timp ce regizorul a urcat pe scena si a inceput sa-si strige actorii, iar acestia au venit unul cite unul, in aplauzele publicului, la un moment dat lumina din sala s-a stins. „Aprindeti, fratilor, lumina!“ - a inceput sa strige, nervos, regizorul. „Halal organizare!“, a continuat el. In citeva momente, defectiunea s-a remediat, dar glasul lui Nicolaescu a inceput sa tremure din cauza nervilor...

Dinozaurul supravietuitor

Iulia Blaga
Luni, 14 Aprilie 2008

Sergiu Nicolaescu a stiut mereu sa intoarca orice lucru in favoarea sa. Dovada ca, dupa ce s-a mentinut la suprafata curentilor si inainte de ‘89, si dupa, isi permite sa explice azi ca e numit dinozaur pentru ca a supravietuit. Probabil ca, pe langa "omul recent", un alt specimen trebuie listat in insectarul postdecembrist – supravietuitorul (cu varianta sa paradoxala, "dinozaurul supravietuitor"). In grava confuzie de valori de azi, minusurile sunt trecute prin turbion si-si schimba sensul. Rotatia poate fi neobservabila pentru publicul tanar, care nu doar ca e nascut recent, dar n-are decat o perceptie superficiala asupra perioadei de dinainte de ‘89.
Sau poate e mai in varsta, si atunci priveste noile filme ale lui Sergiu Nicolaescu cu un soi de nostalgie care n-are legatura decat cu propria lui copilarie. Oricum, manipularea e subtila, dar pare nu constienta, ci dictata mai degraba de legile supravietuirii, care sunt instinctive, irationale.


Comisarul Moldovan in varianta 2008 a fost reciclat. Sergiu Nicolaescu a declarat saptamana trecuta ca, dupa al cincilea film din seria Comisarului, "Duelul" (1981), cenzura comunista i-a pus pumnul in gura. De aceea n-a mai aparut nici un film cu Comisarul Moldovan pana in 1989. Prin acest turbion inocent al masinii de spalat a trecut si biografia Comisarului. Daca autorul sau a fost persecutat de regimul comunist, a fost si eroul persecutat. Din film, aflam ca a facut cinci ani de inchisoare la Fagaras, intre 1960 si 1965 (ceea ce mi se pare jignitor pentru adevaratii persecutati politic), si ca a iesit datorita curajului si norocului: supravietuise ruletei rusesti cu care se delectau, pariind, securistii. "Supravietuitorul" se desfasoara pe doua planuri temporale – anii 1943 si 1978, Comisarul Moldovan fiind interpretat de manechinul ceh Petr Falc si de Sergiu Nicolaescu. Petr Falc e chiar un manechin in film. Vocea lui Sergiu Nicolaescu, lipita la postsincron, ii acopera intreaga prezenta, dar impresia e bizara. Aproape ca te-ai astepta ca toate personajele sa vorbeasca cu vocea lui Sergiu Nicolaescu (un fel de "Being John Malkovich").

Filmul e la fel de egocentric cum era "Orient Express", doar ca pe alt stil. "Supravietuitorul" s-ar dori un ramas bun al acestui ultim samurai. Finalul neclar il ajuta sa intre mai usor in legenda.

Epoca de aur a Comisarului a apus de fapt in ‘89, singurele indicii care ii semnalizeaza trecerea sunt silueta lui Falc, vocea lui Sergiu Nicolaescu si felul in care sunt puse luminile pe strazile Bucurestiului, noaptea. In rest, filmul e un ghiveci care alatura elemente care nu rimeaza. In 1978 – spune filmul –, intr-un "oras oarecare din Europa" se aduna securisti cu evrei bogati de dinainte de razboi si se platesc polite la cazinouri unde se joaca ruleta ruseasca.

Jandarmi mascati, engleza de balta amestecata cu romana, dialoguri prost scrise si lungi, dar asezate coronita peste lovestory-ul legendar dintre Cristian Vasile si Zarada, Miss Lori, Simona Patruleasa, Ileana Lazariuc goala, Jean Constantin, pot-pourri muzical de cafenea, o urmarire lesinata pe acoperis (Comisarul nu mai poate fugi), una cu masina prin Praga, obositoare aceleasi panoramari ale Vltavei, urmate de cadre de interior din Bucuresti – cam asta aduce "Supravietuitorul", film scump altfel.

In sesiunea din 2006 a iesit primul la concursul de finantare organizat de CNC. A avut nota 9,17 la scenariu si a primit 1.800.000 de lei, "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" de Cristian Mungiu venind doar pe locul patru.

Mai oameni buni, nu ca as vrea eu sa fiu "rautacios" dar nu am stiut ca forumul asta e revista presei pe o anumita tema.
Apreciez ca sunt oameni care isi dau interesul sa ne scuteasca de munca de a mai scotoci nternetul in cautarea articolelor respective (bine ca nu stiu cati dintre noi ar fi destul de interesati de acest subiect pentru a le cauta :) )
Oare ma insel eu sau scopul nostru pe acest forum este acela de a analiza/discuta (sau a ne bate/scoate ochii unii altora, mai mult sau foate agresiv) pe tema celei de-a 7-a arte, si pe marginea filmelor.
Ma insel cumva? Va rog sa ma lumineze si pe mine cineva :shock:

iata o cronica inteligibila dspr Supravietuitorul (in peisaj apare si Ioana si e strecurata o recomandare de vizionare...).
http://agenda.liternet.ro/articol/68...etuitorul.html
am zambit citind formularea: "Dacã Nicolaescu ar avea un bun simþ al ridicolului probabil cã s-ar opri din a mai face filme."
de ce tocmai "un bun-simt al ridicolului"?
e suficient doar simtul ridicolului...

Da, si pe mine m-a zgâriat în cornee acel "bun"...
Cum la ora asta Gionloc tre' sä fie încä-n taxiul ce-l duce acas' de la berile ce tomnai bäuräm, l-astept sä se desmahmurizeze si sä räspunzä.
(El bäu doar apä platä, deci nu va dura mult.)

hai ca pare interesant. vorbim de un regizor care a lansat un personaj bun, dar cu care a facut filme proaste. el si cu geroge lucas. gresesc cumva?

Ce vorbiti, oameni buni?....Iote aici cea mai adevarata cronicheta... :D

Crezul lui Sergiu Nicolaescu

La conferinta de presa care a urmat vizionarii filmului Supravietuitorul, o adevarata capodopera a filmului politist romanesc si mondial, Sergiu Nicolaescu, care semneaza scenariul, regia si interpreteaza rolul principal in acest film, a facut o dezvaluire senzationala, ca in proza "Tinerete fara de tinerete" a lui Mircea Eliade: a povestit cum a supravietuit si cum a renascut dupa ce a fost operat de un hematom la cap.
Cazuse de pe scari in timpul filmarilor, „nici nu mi-a venit sa cred ca mi se intampla mie una ca asta, spunea domnia sa, mie, care am facut cascadorie si eram antrenat ca un sportiv”! (Asa s-a intamplat si cu Neil Armstrong, a completat Ion Dichiseanu, a pus piciorul pe luna, dar s-a accidentat cazand in cada de baie). Apoi hematomul s-a agravat si s-a operat, dupa care „am reinvatat sa merg, sa mananc, sa vorbesc si sa scriu. Timp de doua luni am fost mut, n-am putut sa scot o vorba. Si cum am reinvatat sa vorbesc? Am constatat ca mintea mi-e intreaga si mi-am adus aminte de un cantec, drag mie, "Desteapta-te, romane", pe care in ’90 l-am propus ca imn national. Si am inceput sa cant "Desteapta-te, romane" si sa-mi aduc aminte de cuvinte. Apoi am inceput sa fac si alt exercitiu, sa-mi amintesc de regizorii de film pe care ii apreciam, Iulian Mihu, Andrei Blaier, Dan Pita... Si asa a inceput renasterea limbii mele”.

Evident, nu ma indoiesc ca si-a adus aminte si de „Zaraza”, melodia care contine focusul in jurul caruia s-a brodat povestea filmului Supravietuitorul. Este primul film romanesc, din cate stiu eu, care pleaca de la o melodie celebra, cantata in anii ’40 de Cristian Vasile, si care devine secenariu si film. Mai exista ceva asemantor, dar in opera. Puccini a plecat de la melodia „Floarea de iasomie” si a compus Turandot. Si „Zaraza”, iata, are parte de o valorificare cinematografica formidabila! Povestea ei a mai facut si subiectul unei povestiri din cartea lui Cartarescu "De ce iubim femeile", intr-o versiune romantata, dezvoltata pe rivalitatea dintre Cristian Vasile si Zavaidoc.

Cristian Vasile (1908 - 1985) a fost un cantaret de muzica usoara, avand voce de tenor. In perioada interbelica, el a cantat in special la restaurantul „Vulpea Rosie”. Cel mai cunoscut cantec al sau a fost, desigur, „Zaraza”, o versiune romanizata a unui tango uruguayan cu acelasi nume compus in anul 1929 de catre Benjamin Tagle Lara si interpretat de Ignacio Corsini. Adaptarea in limba romana apartine textierului Nicolae Kiritescu. Si alte slagare sunt legate de numele lui Cristian Vasile: „Nusha”, „Nunuto”, „Iubesc femeia”, „Aprinde o tigare”, „Nu!”, „Pentru tine am facut nebunii”, „Pe cer s-a stins o singura stea”, „Pe bolta cand apare Luna” sau „Minte-ma!”.

Asadar, „Zaraza” are toate ingredientele tangoului sud-american, cu tot misterul, seductia si violenta lui. Acest gen imbina iubirea pasionala si moartea. Geniala a fost ideea lui Nicolaescu de a recepta intr-un film pulsurile acestui cantec. Faptul in sine dezvaluie o latura necunoscuta inca a sufletului marelui cineast, care se dovedeste un autentic artist, sensibil la esenta acestei lumi, care este misterul si indeosebi misterul feminin. Intriga filmului, partea lui melo, sta chiar in cantec. Sa reamintim faimosul lui refren:
Vreau sa-mi spui frumoasa Zaraza
Cine te-a iubit,
Cati au plans nebuni pentru tine
Si cati au murit.
Vreau sa-mi dai gura-ti dulce, Zaraza,
Sa ma-mbete mereu,
De a ta sarutare, Zaraza, vreau sa mor si eu.

In acest spirit apar si personajele principale, un fel de Romeo si Julieta autohtoni: Cristian Vasile si Zaraza, o fata cumparata de la o satra de tigani. Si cine a cumparat-o? Un evreu, Goldberg, care il cumparase si pe Cristian Vasile, si el tot tigan, ca sa cante la casino-ul sau (secvente filmate la Casa Oamenilor de Stiinta). Ba el mai cumparase o vedeta a timpului, pe celebrul Zavaidoc (1896 – 1945), care si el o iubea in taina pe Zaraza, desi marele lui amor a fost Ciresica.

Dar Goldberg nu s-a multumit doar cu atat, a dorit sa fie si stapanul trupului Zarazei, dar ea la un moment dat il paraseste, fiindca s-a indragostit de Cristian. Dragostea lor frumoasa si pasionala nu e privita cu ochi buni de Goldberg si, in cardasie cu o gorila de tigan, cu care facea tranzactiile cu cantareti, pune la cale uciderea Zarazei. Istoria spune ca gelosul ar fi fost Zavaidoc, care si-a pus protectorii s-o omoare. Si intr-o dimineata, un ticalos deghizat in cersetor ii iese in cale si ii taie gatul cu un brici. Pe urmele ticalosului, un anume Haral, alearga comisarul Moldovan, care ii cunostea bine pe Cristian Vasile si pe Zaraza, fiind un fel de protector al lor, caci era in tema cu afacerile lui Goldberg. El il va urmari pe Haral, il va ajunge si il raneste cu ultimul glont pe care il mai avea pe teava. Haral nu moare, dar il vedem insemnat pe fata peste 30 de ani, intr-un oras din Europa, unde este adus si comisarul Moldovan, care intre timp supravietuise inchisorilor comuniste, model fiind pentru regizor unchiul sau, Gheorghe Cambrea, inchis de comunisti in 1950, timp de 15 ani.

Moldovan scapase ca prin minune de sub tortura ruletei rusesti instituite in puscarie de catre comandantul inchisorii din Fagaras, un colonel rus, in cardasie cu Goldberg, care era initiatorul jocului de-a moarta, unde cei sacrificati erau detinutii, dar Moldovan are norocul sa supravietuiasca. Si astfel, peste ani, comisarul, care, dupa ce iesise din inchisoare, fugise din tara si practicase clandestin acelasi joc al mortii, este descoperit de Goldberg si adus la cazinoul lui, numit „Gold & Black”, si unde se juca o ruleta imbunatatita, inventata de el, o ruleta si mai senzationala, ruleta ruseasca incrucisata, cu doi parteneri care trag unul in celalalt. Miza e pe bani grei. Moldovan nu accepta sa intre in joc decat daca i se plateste un milion de dolari avans. Goldberg accepta. Dupa ce da un telefon. Si asa descoperim ca seful din umbra al lui Goldberg este acelasi colonel rus, iar Haral e si el un gangster din lumea intelopa. Si aici, deci peste ani, urmeaza o serie de razbunari. Moldovan il va ucide pe Haral in urma unei incaierari intr-un cimitir, iar Goldberg ii pune fata in fata la ruleta ruseasca incrucisata pe comisarul Moldovan si pe Cristian Vasile, devenit un Lover cu mintile ratacite. In timp ce are loc ruleta, cu suspansul neobisnuit (un glont din sase, doua din sase, pana la cinci din sase), cei doi fosti prieteni isi amintesc povestea Zarazei. La ultima incercare, comisarul trage in aer, iar Cristian se sinucide. In acest timp are loc si o rafuiala intre Goldberg si colonel, care il ucide pe temutul evreu. Apoi vrea sa ia banii din seif si sa dispara. Apare insa la timp Moldovan, care il va ucide pe cel care i-a facut viata un calvar.

Tot acest paienjenis de crime se imbina cu povestea romantica a Zarazei, numita aici Zarada. Gloante si amor. Dulce ca Zaraza este glontul iubirii. Filmul are de toate, femei frumoase si barbati chipesi, spatii selecte, suspans, senzatii tari conduse cu o mana de fier de Sergiu Nicolaescu, iar daca n-ar fi fost concesia pe care trebuia s-o plateasca producatorului, Media Pro Pictures, adica burta cu Loredana Grozea, care isi face show-ul in casino-ul lui Goldberg, care o cumparase, ca si pe o alta blonda amanta, continuandu-si practica de odinioara, filmul ar fi fost fara cusur.

Povestile paralele, intamplarile identice, substituirea fizionomiilor, la diferite varste, sunt excelente pentru un film politist, care se bazeaza pe coincidente. Evident, Goldberg ar fi putut avea drept cantareata o negresa, sa spunem, dar n-a vrut Sergiu Nicolaescu. Dincolo insa de acest supradimensionat moment din casino (filmat la Teatrul „Odeon”), nimic nu mai deranjeaza, este superprofesionist regizat, jucat, filmat (Viorel Sergovici) si montat (Nita Chivulescu). Desigur, mai am un regret, pe care i l-am spus si regizorului la conferinta de presa, ca in film nu auzim muzica originala a lui Cristian Vasile si Zavaidoc si ca interpretii au facut play-back dupa alte voci. Cica s-a incercat, dar placile erau vechi, vocile uzate, nu s-au potrivit si echipa de sunetisti, in frunte cu Mihai Orasanu, i-a cerut regizorului sa renunte la aceasta idee.

Cu melodiile originale, Nicolaescu i-ar fi atras desigur pe spectatorii de varsta sa, dar eu cred ca ei se vor multumi si cu imitatorii lor, care o fac foarte bine. Filmul are o inconfundabila pecete Nicolaescu, adica elemente specifice creatiei sale, recognoscibile atat in celelalte cinci filme ale seriei comisarului Moldovan, cat si intr-un film ca Ringul (1984), a carui structura o urmeaza si Supravietuitorul. Si in Ringul este vorba despre o rafuiala peste ani, undeva, in Europa, intre doi adversari dintr-un fost lagar nazist, doi boxeri, un prizonier si un ofiter SS. Si acolo, eroul, pe nume Andrei, are doua virste, e jucat de doi actori. Aceasta structura de privire in oglinda, de intriga paralela, cu personaje in doua ipostaze in timp, tanar si batran, este si foarte spectaculoasa cinematografic, creeaza o continua atractivitate.

Cu exceptia lui Ion Dichiseanu in colonelul rus, lucrat la computer in ipostaza tineretii, cat si a Zarazei, bineinteles, care moare tanara, celelalte personaje au „dubluri”. In primul rand, formidabil e Sergiu Nicolaescu, care si-a asumat rolul varstei sale, in batranul comisar Moldovan, de parca se joaca pe sine. Dublura sa tanara este actorul ceh Petr Falc, debutant, descoperit in Cehia, la Praga, unde au avut loc filmarile pentru orasul european. Moldovan are drept ajutoare doua personaje pitoresti, o mai veche cunostinta, Limba (Jean Constantin), si un sofer de taxi (Cristian Iacob, eroul din filmul "15").

Zarada si Cristian Vasile, in prima ipostaza, de Romeo, sunt jucati de doi tineri foarte potriviti in roluri, fascinanti chiar, Ileana Lazariuc si Lucian Viziru. Ei realizeaza cea mai frumoasa scena de dragoste din filmul romanesc. Cristian Vasile batran e o fabuloasa creatie a lui Ion Ritiu, cu un facies memorabil, un actor ocolit pe nedrept de ceilalti cineasti, in afara lui Sergiu Nicolaescu. Magnific este si George Mihaita in Haral batan, aducand ceva din primarul Revizorului, grozava fiind si ideea cu Tudor Mihaita, fiul sau, in Haral tanar. In doua ipostaze e si Uri, sluga lui Haral, jucati de Tudor Munteanu si George Alexandru. In fine, in Goldberg sunt la fel de impecabili Cristian Motiu si Vladimir Gaitan, care are si o tentativa de a evreiza vorbele, pacat ca nu a facut-o in toata partitura. De altfel, teribil in acest film este ca intrezarim un fel de crez politic al regizorului, de parca ar fi pus societatii romanesti, istoriei sale de ieri si de azi, oglinda in fata. Ca si ieri, evreii fac tranzactiile cu tiganii, iar romanii sunt asemenea Supravietuitorului, supravietuiesc si ei, frumos insa, fiindca mana destinului nu poate fi fortata de evrei si tigani la infinit.

Acest film vine intr-un moment foarte potrivit, pentru a demonstra ca Sergiu Nicolaescu este liderul incontestabil al filmului de succes, este simbolul cineastului care face film pentru marele public si care demonstreaza ca acest crez, de a aduce publicul in sala la filmul romanesc, este o preocupare urmarita pe parcursul intregii sale cariere.

Cand cineastii noului val, in ciuda unor merituoase premii internationale, abia aduna doua, trei mii de spectatori intr-un an, Sergiu Nicolaescu ii face in cateva zile. Desigur, Cannes este un festival politic si asa cum a dat Palme d’Or unui roman, pentru un film modest, maine va da acest premiu unui cineast din Albania, fiindca si Albania a intrat in NATO si trebuie incurajata. Cannes s-a compromis cu premiile acordate, iar lectia primita de Mungiu de la americani este semnificativa.

Indiscutabil ca americanii ar aprecia un film ca Supravietuitorul, caci e facut superprofesionist in stilul lor, dar mai ales in stilul lui Nicoleascu, care nu se dezminte, care isi pune in joc aici toata experienta sa din filmele anterioare, apeland la toate cliseele care i-au adus celebritatea. Nu putem, acum, cand a implinit 78 de ani (pe 13 aprilie), decat sa-i uram viata cat mai lunga, ca sa-si puna in practica si alte proiecte, cum ar fi comedia la care ne-a anuntat ca lucreaza in prezent!

Autor: Grid Modorcea