Gata - väzut, pläcut, cronica fäcut.
Ba chiar, ca sä vä econosmisiti voi timpul (cä dac-oti citi cinci minute-n plus, tusiti!), mi l-am sacrificat eu de-am ajustat si la o variantä scurtä a cronicii. Dacä unele afirmatii din ea vi se par nesustinute, gäsiti argumentele în formula completä.
Fatä de cele discutate mai sus, în general sunt de acord cu majoritatea observatiilor - numai cä nu l-as considera un film care "urcä spre mediocritate", ci...

... un film schweitzer
(Cronica pe scurt)

Când eram mic, schweitzer-ul (sau - na! - svaiteru') era brânza mea favoritä. Chestia e cä-n svaiter, gäurile sunt la locul lor. Nu prea au ce cäuta-ntr-un film - ca, bunäoarä, "Legäturi bolnävicioase": un film bun, dar plin de gäuri cât pumnul!
De ce e bun?
În primul rând, pentru cä nu plictiseste. Se urmäreste cu pläcere si interes. În al doilea rând, pentru cä... Ei, aici, lucrurile devin mai complexe si cu multe aspecte.
Pentru început - de ce "Legäturi bolnävicioase" - cu atât mai mult cu cât filmul nu-si propune sä fie nici preacuvios, nici moralizator, nici mäcar condescendent? În substanta lui intrinsecä, nu existä notiunea de "bolnav" - ceea ce ne duce la o primä gaurä a svaiterului: titlul, în mod paradoxal, sunä bine da' scârtâie!
Särim astfel în cea de-a doua gaurä - partial plinä, din fericire. Tudor Giurgiu si-a propus sä înfätiseze o poveste despre lesbianism färä nici un fel de partis-pris-uri - ba chiar... färä lesbianism! Relatia celor douä protagoniste nu e urmäritä, în esentä, ca o legäturä ilicitä, ci pur si simplu ca o poveste de dragoste. Comentariile privind caracterul ei homosexual si raporturile acestuia cu lumea din jur sunt reduse la minimum si rämân prea putin relevante fatä de latura umanä.
Dincolo de aceste considerente, ne iese în cale o nouä dualitate împlinire/neîmplinire: personajele. Alex si Kiki au date de pornire extrem de generoase, care nu depäsesc stadiul unor crochiuri intolerabile la cel mai elementar nivel dramaturgic. Desi situatiile în care sunt puse le prilejuiesc reactii puternice - si, adesea, spectaculoase - substanta personajelor rämâne nepermis de firavä.
Aceeasi oscilatie se remarcä si în interpretarea actritelor - douä tinere cu date certe, încä în curs de maturizare profesionalä. Ioana Barbu e expresivä, sensibilä, nuantatä, dar de la un timp registrul ei începe sä-si releve limitele si lipsa de imaginatie. Maria Popistasu, comparativ mai neîndemânaticä si mai pe-aläturi în general, reuseste totusi sä compunä un portret cel putin credibil (si chiar cu accente expresive) al neuroticei în crizä de identitate.
Enters Tudor Chirilä, unde lucrurile încep sä se complice. Totul începe cu ambiguitatea dramaturgicä a personajului, introdus artificial în poveste, pentru a completa polaritatea clasicului "dacä / dar dacä", dar rämânând exterior acesteia. Prezenta lui Sandu complicä universul familial al lui Kiki, färä însä ca nimic sä facä tabloul mai complex. Secventa prânzului în familie, menitä sä întregeascä acest portret de grup, rämâne la nivel de schitä, sau propunere - formalismul steril al pärintilor nu izbuteste nici mäcar sä sugereze resorturile degenerärii copiilor. Iar interventiile lui Sandu nu influenteazä în nici un mod semnificativ evolutia relatiei Alex-Kiki - decât cel mult la nivel superficial, al unor reactii imediate. Termenii ecuatiei "dacä / dar dacä" rämân separati.
Ca atare, Sandu începe prin a fi (si rämâne) un personaj în sine. Lipsitä de un fond autentic, prezenta lui spectaculoasä, combinând pitorescul cu repulsivul, perversitatea cu candoarea, farmecul cu scabrosul, devine, poate, cel mai ratat dintre pariurile filmului. Contradictiile personajului îi oferä actorului, deja consacrat în teatru si muzicä, sansa de a dovedi cä stäpâneste si o bunä parte din mijloacele de expresie proprii ecranului (în special în cele câteva - prea putine - täceri si priviri care-i marcheazä prezenta). Din päcate, finalmente Sandu rateazä din vina regisorului. Desi se simte clar efortul lui Tudor Giurgiu de a colabora cu interpretii, în multe privinte rämâne descoperit.
Ceea ce ne duce la o altä zonä de relief profund denivelat al filmului: socanta alternantä între firescul si artificialitatea majoritätii personajelor. Replicile credibile, scäpärätoare si pline de haz sunt intercalate într-o mult mai întinsä succesiune de artificiozitäti, conventionalisme si "literarisme" expozitive.
Cel mai nepläcut rateu, în acest sens, rämâne aceeasi secventä a prânzului - de o energie potentialä explozivä, care se fâsâie prin stäpânirea insuficientä a paginärii cinematografice.
Noroc cä lucrurile se salveazä în mare mäsurä cu ocazia secventei gemene - confruntarea cu familia Alexandrei. Pe bunä dreptate, s-a observat cä e cea mai reusitä secventä a filmului. Tensiunile explodeazä si, în sfârsit, asistäm la o fulgurantä radiografie a conflictelor multiple care mocneau latent dedesubtul povestirii. Neîmplinirea secventei e doar relativä, prin faptul cä-i lipseste o anumitä rotunjime de constructie, o necesarä dozare a cresterii conflictuale, iar unele elemente de completare (cum ar fi personajul Mihaelei Rädulescu) se finalizeazä doar partial.
Aceeasi mäiestrie incompletä a gramaticii cinematografice se regäseste si în finalurile rezolvate simplist si conventional ale unor secvente (prânzul, sau dialogul dintre Alex si tanti Lucretia în bucätärie), desi nu lipsesc nici articulärile armonioase si solide - încheierea secventei erotice nocturne de la Pietrosita si conjugarea ei cu dimineata imediat urmätoare.
În fond, aceste douä secvente, singurele în care latura sexualä a relatiei dintre protagoniste se expliciteazä cu adevärat, sunt printre cele mai reusite din film. În special secventa de noapte se distinge printr-o rarä frumusete si discretie, atât în jocul actritelor, cât si în cadraj, iluminare si formatul cinematografic general.
De altfel, nu încape nici o îndoialä cä aceasta este una dintre principalele calitäti ale filmului. Tudor Giurgiu stie sä "filmeze frumos" si expresiv. Existä numeroase cadre cu valente plastice manifeste, compozitii minutioase, unghiulatii inventive si surprinzätoare - färä însä a cädea în capcana unui estetism ostentativ - si as presupune cä în aceastä directie se orienteazä principalele sanse ale evolutiei lui Tudor Giurgiu ca regisor. Se prea poate ca filmul românesc sä fie pe punctul de a dobândi un nou "stilist" - în sensul bun al cuvântului.

Mihnea Columbeanu,
19-20 aprilie 2006,
Bucuresti, România

"Legäturi bolnävicioase" - un film schweitzer
(Cronica pe lung)

Când eram mic, schweitzer-ul (sau - na! - svaiteru') era brânza mea favoritä. Chestia e cä-n svaiter, gäurile sunt la locul lor. Nu prea au ce cäuta-ntr-un film - ca, bunäoarä, "Legäturi bolnävicioase": un film bun, dar plin de gäuri cât pumnul!
De ce e bun?
În primul rând, pentru cä nu plictiseste. Se urmäreste cu pläcere si interes, atât de-un târnosit chichiricios într-ale filmelor ca subsemnatul, care când vede nasulii pe ecran sau se enerveazä, sau se plictiseste, sau chiar adoarme - uneori - cât si de public: o salä pe trei sferturi plinä la Movie Plaza, care a reactionat bine, viu, adecvat.
În al doilea rând, pentru cä... Ei, aici, lucrurile devin mai complexe si cu multe aspecte.
S-a bätut mult saua (cum era si firesc), pe latura de moravuri (în sens atât sexual, cât si social, al filmului). Chiar dacä e o perspectivä eminamente conjuncturalä, nu poate fi ignoratä, într-o societate (a noasträ) care de-abia se cäzneste sä se lumineze la cap si sä înteleagä cum stä treaba cu sexualitätile alternative.
Glosând rapid peste chestiune, e suficient sä reamintim cä homosexualitatea nu e nici patologicä, nici imoralä sau amoralä, iar incestul, desi reprezintä o disfunctie psihicä (inhibarea stärii firesti de repulsie fatä de o reproducere degenerativä), totusi nu poate fi definit nici el, în sens clinic, ca "patologic" - iar sub aspect social, este imoral, dar nu si amoral.
Prin urmare, de ce "Legäturi bolnävicioase" - cu atât mai mult cu cât filmul nu-si propune sä fie nici preacuvios, nici moralizator, nici mäcar condescendent? În substanta lui intrinsecä, nu existä notiunea de "bolnav" - si nici în cea extrinsecä, asa cum s-ar fi putut spune dacä era prezentä mäcar reactia lumii din jur fatä de lesbianism si incest. Ceea ce ne duce la o primä gaurä a svaiterului: titlul, în mod paradoxal, sunä bine da' scârtâie!
Särim astfel în cea de-a doua gaurä - partial plinä, din fericire. În mod declarat, Tudor Giurgiu si-a propus sä înfätiseze o poveste despre lesbianism färä nici un fel de partis-pris-uri - ba chiar... färä lesbianism! Relatia celor douä protagoniste nu e urmäritä, în esentä, ca o legäturä ilicitä, ci pur si simplu ca o poveste de dragoste, fäcând aproape total abstractie de identitätile sexuale ale partenerilor. Comentariile privind caracterul ei homosexual si raporturile acestuia cu lumea din jur sunt reduse la minimum si rämân nerelevante fatä de latura umanä.
Sub acest aspect, filmul câstigä pariul: reuseste sä fie relaxat si firesc. Pierde însä pariul la acelasi nivel de conjuncturä mentionat anterior: cel putin în România de azi, atitudinea socialä fatä de homosexualitate e încä departe de a fi relaxatä si fireascä. Prin urmare, atitudinea regisorului ar fi trebuit sä opteze mäcar pentru una dintre urmätoarele variante: sau ignorarea deplinä a reactiilor sociale (concentrându-se strict asupra problematicii celor douä personaje - deci, lipsindu-se si de aluziile sau comentariile care mai apar pe ici pe colo), sau o dezvoltare ceva mai completä a acestora, în ton cu mentalitatea realä (ceea ce ar fi justificat si titlul). Astfel stând lucrurile, din päcate, ia nastere principala frustrare de fond a filmului.
Dincolo de aceste considerente, ne iese în cale o nouä dualitate împlinire/neîmplinire: personajele. Alex si Kiki au date de pornire extrem de generoase, care nu depäsesc stadiul unor crochiuri intolerabile la cel mai elementar nivel dramaturgic. Pe de o parte, fiica intelectualilor de tarä (încä tärani în esenta lor), în confruntare cu metropola, calmä, lucidä, rezonabilä, deviind temporar pe panta unei relatii tulburi, pentru a-si regäsi în final echilibrul interior. Pe de altä parte, fata disfunctionalä, nevropatä, hipersensibilä si sangvinä din zona degenerärilor proprii mediului urban. Partea proastä e cä nimic nu dezvoltä, nici retrospectiv, nici dramaturgic, aceste arhetipuri. Desi situatiile în care sunt puse le prilejuiesc reactii puternice - si, adesea, spectaculoase - substanta personajelor rämâne nepermis de firavä.
Aceeasi oscilatie se remarcä si în interpretarea actritelor - douä tinere cu date certe, încä în curs de maturizare profesiomalä. Adecvate tipologic, suficient de agreabile pentru a fi atasante, ajutate pânä la un punct de îndrumärile regisorului, interpretele reusesc în linii mari sä convingä, în pofida platitudinilor, falseturilor si stângäciilor actoricesti care se mai simt pe ici, pe colo. Ioana Barbu e expresivä, sensibilä, nuantatä, dar de la un timp registrul ei începe sä-si releve limitele si lipsa de imaginatie. Maria Popistasu, mai neîndemânaticä si mai pe-aläturi în general, reuseste totusi sä compunä un portret cel putin credibil (si chiar cu accente expresive) al neuroticei în crizä de identitate.
Enters Tudor Chirilä, unde lucrurile încep sä se complice. De la plusurile la minusurile rolului lui Sandu, drumul e destul de clar. Totul începe cu ambiguitatea dramaturgicä a personajului, introdus artificial în poveste, pentru a completa polaritatea clasicului "dacä / dar dacä" ("Dacä douä colege de facultate au o relatie lesbianä? Dar dacä una dintre ele are si o legäturä incestuoasä cu fratele ei?") Necesar ca wild-card care sä potenteze directia centralä a tramei, Sandu rämâne totusi exterior acesteia. Prezenta lui complicä universul familial al lui Kiki (va sä zicä, doi pärinti limitati si extrem de conventionali, care cum necum au dus la aparitia unui cuplu frate-sorä cu disfunctii psiho-afective acute), färä însä ca nimic sä completeze convingätor tabloul. Secventa mesei în familie, menitä sä întregeascä acest portret de grup, rämâne la nivel de schitä, sau propunere - formalismul steril al pärintilor nu izbuteste nici mäcar sä sugereze resorturile degenerärii copiilor. Iar interventiile lui Sandu nu influenteazä în nici un mod semnificativ evolutia relatiei Alex-Kiki - decât cel mult la nivel superficial, al unor reactii imediate. Posibilitatea tuturor tensiunilor proprii unui asemenea triunghi, sansa acumulärilor dramatice, a divulgärilor succesive si a tuturor celorlalte implicatii, evolutii si gradäri posibile, se pierde la început de drum. Termenii ecuatiei "dacä / dar dacä" rämân separati.
Ca atare, Sandu începe prin a fi (si rämâne) un personaj în sine. Lipsitä de un fond autentic, prezenta lui spectaculoasä, combinând pitorescul cu repulsivul, perversitatea cu candoarea, farmecul cu scabrosul, devine, poate, cel mai ratat dintre pariurile filmului - când tocmai acest personaj avea toate datele de pornire ale uneia dintre cele mai interesante si complexe creatii din caracterologia cinematograficä româneascä a ultimilor ani. Fatalmente, ne vine în minte analogia cu Malvolio - un alt personaj exterior intrigii care devine incident acesteia, compunând un individ-univers paralel dar si concurent, o adeväratä "piesä în piesä". Acelasi Malvolio, în interpretarea aceluiasi Tudor Chirilä, pe scena Teatrului de Comedie, a consacrat definitiv datele de bazä ale actorului de teatru. Pe ecran, Tudor Chirilä încä îsi mai cautä drumul. Categoric, Sandu este un salt impetuos fatä de prezenta amorfä din "Milionari de weekend". Contradictiile personajului îi oferä actorului sansa de a dovedi cä stäpâneste si o bunä parte din mijloacele de expresie proprii ecranului (în special în cele câteva - prea putine - täceri si priviri care-i marcheazä prezenta). Din päcate, e evident cä finalmente Sandu rateazä din vina regisorului - nu numai prin sus-mentionata lui inconsistentä, ci si prin modul de lucru cu actorul. Ca profesionist, cred cä am simtit clar efortul lui Tudor Giurgiu de a colabora cu interpretii, ca si faptul cä în multe privinte rämâne descoperit. S-o punem pe seama lipsei de experientä.
Ceea ce ne duce la o altä zonä de relief profund denivelat al filmului: socanta alternantä între firescul si artificialitatea majoritätii personajelor (chiar si în cazul Cätälinei Murgea, excelenta actritä craioveanä pe care, de la "Concurs"-ul lui Pita încoace, am väzut-o mult prea rar prin filmul românesc). Vom face abstractie de comentariul din off al naratoarei (care e sutä la sutä redundant, plicticos si neîndemânatic pânä la iritant), dar nu putem sä nu remarcäm cä replicile credibile, scäpärätoare si pline de haz sunt intercalate într-o mult mai întinsä succesiune de artificiozitäti, conventionalisme si "literarisme" expozitive. Mostenire a sursei literare? Nesigurantä a scenariului si regiei? Mânä-n mânä, probabil.
Aceleasi tatonäri marcate de incertitudini se semnaleazä si în lucrul fizic cu actorii - mizanscenä, mobilitate, relatii active între personaje. Cel mai nepläcut rateu, în acest sens, rämâne aceeasi secventä a prânzului - de o energie potentialä explozivä, care se fâsâie prin stäpânirea insuficientä a paginärii cinematografice, dând de presupus cä si Tudor Giurgiu sävârseste greseala de a läsa acasä mostenirea teatralä de fond a oricärui regisor (chiar si netrecut prin teatru), construind secventele fragmentat, cadru cu cadru, si lipsindu-le astfel de coeziune si crestere dramaticä.
Noroc cä lucrurile se salveazä în mare mäsurä cu ocazia secventei gemene - confruntarea cu familia Alexandrei. Pe bunä dreptate, s-a observat cä e cea mai reusitä secventä a filmului (si, cum s-a mai spus, e päcat cä se consumä atâta balast doar pentru a ajunge pe acest vârf). În curtea casei de la Pietrosita tensiunile explodeazä, si în sfârsit asistäm la o fulgurantä radiografie a conflictelor multiple care mocneau latent dedesubtul povestirii. Neîmplinirea secventei de la tarä e doar relativä, prin faptul cä-i lipseste o anumitä rotunjime de constructie, o necesarä dozare a cresterii conflictuale, care ar fi prilejuit nuante si accente de foarte bunä calitate, iar unele elemente de completare (cum ar fi nota discordantä pusä de personajul Mihaelei Rädulescu) se finalizeazä doar partial, în pofida bunelor lor intentii.
Aceeasi mäiestrie incompletä a gramaticii cinematografice se regäseste si în finalurile ratate (sau, mai exact spus, rezolvate simplist si conventional) ale unor secvente (prânzul, sau dialogul dintre Alex si tanti Lucretia în bucätärie), desi nu lipsesc nici articulärile armonioase si solide - încheierea secventei erotice nocturne de la Pietrosita si conjugarea ei cu dimineata imediat urmätoare.
În fond, aceste douä secvente, singurele în care latura sexualä a relatiei dintre protagoniste se expliciteazä cu adevärat, sunt printre cele mai reusite din film, devenind astfel unul dintre pariurile câstigate ale acestuia. În special secventa de noapte se distinge printr-o rarä frumusete si discretie, atât în jocul actritelor, cât si în cadraj, iluminare si formatul cinematografic general.
De altfel, nu încape nici o îndoialä cä aceasta este una dintre principalele calitäti ale filmului. Tudor Giurgiu stie sä "filmeze frumos" si expresiv. Existä numeroase cadre cu valente plastice manifeste, compozitii minutioase, unghiulatii inventive si surprinzätoare - färä însä a cädea în capcana unui estetism ostentativ - si as presupune cä în aceastä directie se orienteazä principalele sanse ale evolutiei lui Tudor Giurgiu ca regisor. Se prea poate ca filmul românesc sä fie pe punctul de a dobândi un nou "stilist" - în sensul bun al cuvântului.
Cäci la fel de "stilistic" (nu "stilizat") - si neîmplinit dramaturgic - este si finalul filmului. Povestirea se terminä pentru cä asa vrea muschii ei - legätura cauzalä dintre incidentul de la tarä si decizia lui Alex de a rupe relatia cu Kiki fiind vagä, firavä, slab justificatä. Rämasi împreunä, probabil destinati unei degeneräri tot mai accentuate, Kiki si Sandu, pe balconul apartamentului, privesc spre nicäieri-ul unei nopti întunecate. Un sfârsit care nu spune mare lucru, dar mäcar pune punct - si-l pune destul de frumos.
Am avea motive sä speräm, cred, cä nu spre o noapte la fel de întunecatä priveste si Tudor Giurgiu. Calitätile indiscutabile pe care le-am analizat mai sus dovedesc sansele unei evolutii artistice si profesionale care nu depinde decât de capacitatea realizatorului de a înväta din propriile lui greseli - cum, din päcate, de prea multe ori a avut ocazia - si a ratat-o - filmul românesc în general.

Pitbull (Mihnea Columbeanu,)
19 aprilie 2006,
Bucuresti, România

Pentru ca eram sigur ca daca citesc cronica scurta o sa vreau s-o citesc si pe aia lunga, am citit-o direct pe aia lunga.

Dupa ce am citit nu am inteles de ce ai scris la inceput ca e un film bun pentru ca din ce ai scris tu nu reiese asta relativ deloc, iar argumentul cu "nu plictiseste" este superficial pe putin. Nu trebuie sa insir eu aici o lista de filme care nu plictisesc dar sunt cat se poate de cretine (nu c-ar fi cazul si aici). Iar problema cu curtea si sfarsitul e cat se poate de clara, pentru ca nu s-a reusit sa se construiasca nimic pana in punctul ala, nu aveau ce sa deconstruiasca (da, stiu ca nu exista, dar nu vreau sa zic ceva dur ca "a demola"), asa ca filmul, again, practic, nu are sfarsit.

Dar unele momente au fost ratate evident din cauza timiditatii regizorului, nici macar stangacie, timiditate, pe cand unele reusesc tocmai (si doar) pentru ca nu e timiditatea aia.

De acord.
Poate pentru cä, discutând pe puncte calitätile si defectele, intentiile si mäsura în care au fost realizate, am insistat mai mult asupra neîmplinirilor - firesc, sunt mai complexe, cel putin în cazul de fatä.

Deci, dacä a reiesit clar tot ce are filmul räu, sä reiau foarte pe scurt tot ce are bun:
- Nu plictiseste. Se urmäreste cu pläcere.
- E onest cu sine însusi (îsi propune un obiectiv clar, decent, accesibil).
- Isi atinge acel obiectiv în proportie onorabilä, prin majoritatea celorlalte calitäti, si anume:
- Povesteste mai bine decât multe alte filme românesti (în mäsura în care are cam putin de povestit...)
- Construieste credibil un univers uman limitat (case, haine, obiecte, preocupäri, etc.)
- Distributie bunä, interpretare bunä (peste nivelul mediu la noi; färä nimic din ridicolul actoricesc al altor filme - dar si färä creatiile din câteva filme cu mari roluri si actori, ce-i drept; cu sclipiri).
- Imagine bunä (si din conceptia regisorului, si din realizarea operatorului), esteticä, expresivä, cu stil.
- Stil de ansamblu definit limpede, urmärit consecvent tot timpul, cu valente expresive.

...Si uite-asa, am fäcut si jumätate din cronica super-scurtä (cealaltä jumätate ar enumera similar defectele, dar nu le mai reiau, reies clar din cronicile de sus - cum ai si remarcat).

am scris si eu o chestie si ma gandeam sa o postez sa aflu parerea voastra :) deci:

Bolnavicios= la figurat- care este atras irezistibil spre viciu, spre lucruri anormale sau exagerate

Filmul de debut al lui Tudor Giurgiu, “Legaturi bolnavicioase”, se vrea a fi un film despre o iubire tabu in Romania sec. XXI. Alex (Ioana Barbu) si Kiki (Maria Popistasu) sunt doua tinere studente la Litere care, dincolo de o relatie fireasca de prietenie (platonica), nutresc una fata de cealalta sentimente care de care mai pasionale, de care nici nu se rusineaza, dar nici prea mandre nu sunt. De cealalta parte a baricadei este Sandu (Tudor Chirila), fratele lui Kiki, care nici el nu are sentimente tocmai “crestine” pentru sora sa. De aici pleaca intreaga poveste: Kiki vrea cu Alex (si da, Alex e nume de fata), dar Sandu isi arata coltii, Alex vrea cu Kiki, dar intregul “univers” e impotriva ei, de la fratele cel gelos al “iubitei” si pana la parintii cei simpli, dar intelepti ai protagonistei, iar Sandu..ei bine, si Sandu ar vrea-o pe Kiki, dar nu vom afla niciodata ce a obtinut sau a ratat, din cauza lipsei de nuante si intelesuri care, din pacate, dau nastere la alte lipsuri. Noroc ca regizorul a avut grija sa “presara” si nume precum Mircea Diaconu, Catalina Murgea, Tora Vasilescu care, desi in roluri secundare, reusesc sa imprime filmului, mai mult prin prestatie decat prin simpla interpretare a rolurilor, un iz de naturalete imbinata cu profesionalism, specifica numai marilor actori.
Filmul este realizat dupa cartea Ceciliei Stefanescu, care este si co-scenarista, alaturi de Razvan Radulescu. S-ar zice ca, avand in vedere faptul ca este o poveste romantica, intre tineri, pentru tineri, relatiile dintre personaje ar trebui sa fie foarte vii, dinamice, iar filmul sa poata reda vizual tot ce nu a reusit cartea facand apel la imaginatie. Ei bine, nu! Daca obiectul scris incita, provoaca, te face sa simti si sa te implici, corespondentul sau vizual iti induce o stare pasiva de detasare, lipsita de orice profunzime si interpretare: ce vezi, aia e! Nu e nimic in spatele unei vorbe, unei priviri, unei discutii. E poate, mult mai simplu: nu exista riscul de a te incurca, de a nu intelege ceva, de a pierde firul povestii, de a personaliza. E o poveste in linie dreapta, ce pleaca din punctul A pentru a ajunge la momentul “t” in punctul B. Fara devieri, fara oprelisti. Finalul este lin, candid, ca o noapte de vara intr-un sat in care nu se intampla niciodata nimic. Pleci din sala de cinema impacat, cu sentimentul ca ai asistat (martor pasiv) la o poveste fireasca, banala, poate prea banala. Caci “Legaturi bolnavicioase” nu este o poveste despre lesbiene, sau despre incest, subiect care poate ar intriga si ar starni curiozitatea. Daca v-ati gandit cumva la asa ceva, mai bine stati acasa sau alegeti un alt film Pentru a fi asa ceva, ar fi trebuit sa recurga la unelte psihologice mult mai avansate prin profunzime. Deci, nu: nu veti intelege nici de ce Kiki nu poate avea pana la urma o relatie totala cu Alex, dupa principiul “dragostea trece peste orice bariere”, nici daca in esenta exista ceva intre cei doi frati si cum se concretizeaza acel “ceva”, nici daca cele doua fete se iubesc sau doar se joaca, incercand sa isi gaseasca identitatea. Nu veti primi raspunsuri la niciuna din aceste intrebari. Ceea ce veti descoperi va fi doar o poveste deloc convingatoare de (cum ar fi daca ar fi) iubire, lineara si superficiala, intre doi oameni (nici nu mai conteaza de care sex), din care unul e exclusiv cuminte, ascultator, docil, iar celalalt exclusiv rebel, razvratit, egoist, neconventional.
Si totusi, ce ramane? Ramane Tudor Chirila, care face un rol foarte frumos, lasandu-te cu un zambet in coltul gurii, ramane Mircea Diaconu in rolul tatalui simplu si binevoitor de la tara, ramane imaginea realizata de Alex Sterian, un tanar si foarte talentat operator, ramane melodia “Zmeul” de la Vama Veche (care are un videoclip ce prezinta succint filmul mai interesant si mai real decat este el in realitate), ramane selectia filmului in cadrul Festivalului de Film de la Berlin, raman tineretea si entuziasmul actorilor si a tuturor celor care au participat la acest construct..Deci nu raman chiar atat de putine lucruri..Si poate ca experienta il va invata pe Tudor Giurgiu ca un film este mai mult decat o idee in mintea (geniala sau nu) a unui regizor.

stimata celine, poate ne explicati si noua ce vrea sa spuna 'mai mult prin prestatie decit prin interpretare'...?
ma gindesc k poate vroiati sa spuneti 'prestanta'. (?)

what's wrong?

prestaþie = 2. muncã depusã gratuit pentru efectuarea unor operaþii de folos obºtesc; tot ceea ce un actor, un sportiv oferã publicului.

prestanþã = þinutã, atitudine demnã, impunãtoare

da, deci: ele nu sint sinonime! 'prestatia' unui actor este kiar interpretarea sa... nu poti spune: 'mai mult prin (interpretare) decit prin interpretare. :?

da, prestantza e cuvantul potrivit. Multumesc pentru corectare. Dar in afara de asta, cum e?
la prestantza m-am referit, mi s-a parut ca suna la fel si prestatie, dar e sinonim si ar fi fost o tautologie..daca nu ma insel, acesta e cuvatul potrivit.

in rest - sa auzim numai de bine!

da, dar primul sens cu munca în folosul obºtesc e diferit. deci se poate interpreta ºi cã actorii au fãcut un favor filmului, l-au onorat cu prezenþa lor (chiar dacã or fi primit ceva ca salariu)

i can't follow this (twisted) line of thought... adik au fost platiti, dar au facut-o pe gratis?! :?

eh..se vorbeste uneori de "prestatzia actorului" intr-un film..nu e chiar iesit din comun, totusi.

pai 'prestatia' ASTA e - interpretarea!
parc-am fi in 'alice in tara minunilor'... morfolim vorbe, care-nseamna acelasi lucru, si tot nu ne-ntelegem... si iar o luam de la cap :(

:) pai de asta sunt bune polemicile..sa invatzam chestii noi din ele, nu? si sa ne indreptam greselile :sick:

@als: nu. adicã simpla prezenþã a unui actor renumit poate ridica rangul filmului, chiar dacã, efectiv, actorul nu face mare lucru interpretativ

da; aia e 'prestanta'.
case closed (pt mine)

eu nu-mi amintesc :huh:

let's freshen up yr memory:

la 'articolul zilei', dupa ce am postat cronik magdei mihailescu din 'gandul', ai scris urmatoarele:

"e kk

Alex Leo Serban a scris:
Un alt scenariu ar fi fost, poate, mai adecvat


un alt film la fel.."

ce-i drept, fratiorul nae a fost mai virulent; dar i-ai tinut - cu spor - isonul, n'est-ce pas monsieur bouloumoulou??

Stai cä-ti spun imediat cum e. Mai întâi, avem treabä.
Mult stimati domni, de ce vä învârtiti precum co.iu-n cäldare? Fata a märturisit cu mâna pre cordu-i cä la PRESTANTA se referea, da' i-au scäpat degetutele pe taste aläturea, si-a iesit "prestatie".
Ce relevantä are aici chestia cu "prestatie în folosul obstei", cu gratuit sau plätit? Mai important e cä termenul ästa a ajuns sä fie folosit d-a-mboulea în ultima vreme - cä-i vorba de actori, cä-i vorba de fotbalisti, cä-i vorba de chelia lui C.T.P. la Tucä Show. Nu mai au oamenii "interpretäri", "performante", "prezentäri", "prezente", "manifestäri", "daturi din gurä", etc., etc. - toti au "prestatii", cä sunä elevat, mä-ntelegi!
Bref, Celine vru sä spunä cäci cei monstri sacri au ajutat filmul si prin statutul lor de mari actori, si prin cum au jucat.
Si-n rest, ce mai vru sä spunä Celine? (Cä tot ne-a întrebat "în afarä de asta, cum e?")
Päi, în general e bine, curge frumos, ai receptionat corect filmul. Dacä-ti foloseste la ceva, câteva observatii:
- cam neglijentä si confuzä exprimarea, la început (pe urmä, îsi mai inträ-n matcä);
- majoritatea remarcelor tale sunt valabile, dar nu aduc nimic nou; se observä usor în film, si le-am întâlnit în mai toate cronicile si comentariile pe marginea lui;
- cautä sä-ti formezi un aparat critic mai profesionist, capabil sä deceleze subtilitäti ale facerii filmului si produsului finit, astfel încât contributiile tale sä fie cât mai originale (dar nu "cu orice pret").
Baftä!

* * *

Azi am avut o sedintä cu Tudor Chirilä, apropo de lansarea noului album Vama Veche (comunicate de presä cu duiumu', actualizäri de website, mamä-Doamne! Ne sar capacele, nu alta!), si dupä ce le-am pus pe toate la cale, ne-am mai conversat o târä si despre film. Mi-a confirmat toate opiniile despre cum a iesit rolul lui (vezi mai sus, în cronica mea) - inclusiv presupunerea cä secventele complexe nu s-au repetat îndeajuns, unitar (în special aia de la Pietrosita - firesc, din päcate; filmat în deplasare, crizä de timp... vechile boli ale filmului românesc, cäruia nu-i inträ-n cap, si pace, cä "scuzele nu se filmeazä"). In schimb, secventa de la masä a avut o zi întreagä numai de repetitii. Insuficient, dupä pärerea mea. Tudor mai considerä si cä montajul i-a cam afectat unitatea.

Pitbull, crezi ca pentru formarea "aparatului critic" e necesara lecturarea cartilor de specialitate? sau la ce te referi cand spui de depistarea subtilitatilor? in rest, multam fain pentru observatii, chiar voi tzine cont de ele :)

Da, lecturile de specialitate (cele cu adevärat bune), sunt esentiale - dar nu suficiente.
Mai e nevoie si de experientä, pe douä planuri:
- în relatie cu procesul propriu-zis de realizare a filmelor (dacä nu neapärat asistând direct, ceea ce e cam greu, mäcar prin discutii cu realizatori, sau cel putin prin urmärirea atentä a interviurilor pe care le dau), pentru a întelege drumul de la intentie la realizare, unde si cum se poate gresi, sau dimpotrivä, cum se dezvoltä ceva foarte bun pornind de la o conceptie mai vagä sau mediocrä (exemplu: cum a ajuns "Päsärile", de la cartea lui Daphné du Maurier, la filmul lui Hitchcock; sau, chiar în cazul de fatä - Tudor Giurgiu: cum a reusit sä dea mai multä concretete unui roman care bältea, si dimpotrivä, cum n-a reusit sä finalizeze personajul Sandu, care era atât de ofertant ca idee).
- experientä propriu-zisä de lucru: scris multe multe multe analize de film, mereu atent, mereu în continuä auto-perfectionare; evolutie si rodaj; la început, consultäri cu cunoscätori într-ale meseriei.
Avertismente:
- sä nu faci prea multä "literaturä" în jurul analizei; un stil nu numai clar, dar si creator, incitant, captivant, este un instrument obligatoriu al cronicarului de cinema (dar sä nu devinä un scop în sine!).
- sä nu "povestesti filmul" (chestie pe care o fac doar amatorii - si unii profesionisti în situatii speciale, de pildä D.I. Suchianu, la bätrânete: ce sä se mai punä el räu cu unii sau cu altii? ;) Asa cä povestea filmul în scris, si nu se supära nimeni).
- sä nu fii prea "descriptiv" (în sensul de a însira pe hârtie ceea ce se vede cu ochiul liber pe ecran); cronica li se adreseazä si spectatorilor care au väzut deja filmul, si vor sä-si completeze opiniile despre el.

care, iahve? piece of cake... & then what: ia halvaua neamule??

vazut “LB”-ul. mi s-a parut o excelenta lucrare de diploma…
cadre reusite, boicotate de stangacii lungi, trenante… cateva imitatii la suprafata, dar asta nu e rau. pacat ca s-a ratat “povestea” (scenariul e debil, fara tensiune, asa ca o schita, ca o sugerare a ideii…).
dar, filmul merita retinut. pentru ca e altfel si… altceva, pt ca incearca sa se desprinda de toposul cinematografic romanesc…
un 6,5/10. cred ca Giurgiu are feeling si va face filme mult mai implinite... mi se pare mai promitator decat Puiu. Giurgiu pare sa aiba un fuleu cosmopolit, care contrasteaza - fericit and promitator - cu traditia filmului romanesc (o traditie la pamant, of course!)...

In fine am vazut si eu "Legaturile", si cum n-am citit topicul inainte s-ar putea sa repet lucruri spuse de altii, pentru care-mi cer scuze (am citit cronica scurta a lui pittbull si pagina de fata).
Pittbull spune ca filmul se vede cu placere. In ce ma priveste, mi s-a parut ca-i un film care nu te lasa sa gusti placerile pe care le ofera. Cum incepe cite-o scena reusita, cum, paf, cite-un "cringing moment", ca si cum cineva ar zgira o tabla cu creta. Hopa mitica. Cele mai multe asemenea momente sind din vina scenariului, pentru ca:
1. voice-overul e neindeminatic, si da senzatia ca a fost periat de multe ori in incercarea, din ce in ce mai descurajata, de-a gasi un echilibru intre cinematic si literaturizarea mediocra a Ceciliei Stefanescu (Ne placea sa colindam aiurea prin cartierul ala cu balcoane cojite, etc. Inca nu-i spusesem cit de mult o iubesc. Mai precis nici eu nu stiam. . .bla bla)
2. dialogul e adesea prabusit in replici evidente (luam hirtiile astea de aici si le punem dincolo), de nonsensuri (Kiki: de ce n-ati luat liftul; Tatal lui Alex: pentru ca nu merge; Kiki: da, liftul e in revizie), de absurditati (hirtiile astea o sa va umple de furnici :? ). Asta e un simptom al unui neajuns mai general al scenariului: vrea sa dea impresia ca oamenii vorbesc firesc, dar se simte (vede), cel putin pentru cineva cu o ureche cit de cit exersata, ca de fapt o literata cu niscaiva talent se straduieste sa mimeze vorbirea comuna. In plus peste tot filmul cade o aversa de "hai"-uri mai dihai decit la Oana Zavoranu.
3. mai grav, e ca nici unul dintre personajele principale nu trece de stadiul de ebosa, si prin urmare, povestea lor esueaza in incercarea de-a te implica in ea. Ni se spune ca Alex e speciala, dar nimic din restul fimului nu se oboseste sa adune ceva in spatele acestei afirmatii (Alex nu pare deloc deosebita de zecile de fatuce care fac Literele), si contrastul dintre ingenua provinciala si bucuresteanca trendy (dar ne-sofisticata) e scolaresc. Toata treaba cu initierea safica e escamotata, dar nici "povestea de dragoste" pe care atita au patinat regizorul si actorii in interviuri nu atinge intensitati.
4. Cind se incearca cu degetul intensitatea intimitatii (in crisma rurala si apoi pe terenul de fotbal), filmul cade in momentele sale cele mai penibile, in care scenarista absolventa de filo nu se rabda sa nu-si prezinte conspectele de la literatura franceza, intr-un moment de o "intertextualitate" atit de jenanta si de heavy-handed incit e absolut ridicol. O replica a lui Kiki rasuna semnificativ pentru tot filmul: dragostea nu are sanse daca autorul nu crede in ea, si, as adauga, daca o umple cu o recuzita verbioasa, abia abia salvata de sinii frumosi ai Alexandrei.
5. Scenele importante pentru tensiunea povestii se fisiie (prinzul cu familia lui kiki, cum bine remarca pitbull), dar si confruntarea de la Pietrosita e ciuntita, iar scena de final dintre cele doua te face sa-ti dai ochii peste cap si sa spui: daca mai zice o data "am avut niste probleme"...

S-a tot vorbit prin cronici de imaginea frumoasa, si frumoasa e, dar mi se pare ca e lucrata pe cadru, ca si cum regizorului si-ar fi spus asta e un cadru frumos si asta e un cadru frumos (cel din barul in care cele doua sint filmate in fundul incaperii, reflectate intr-o oglinda cu rama colorata, cele din casa semi-delabrata in care se muta Alexandra, etc). Aceasta calofilie sacadata nu e adesea ajutata de montaj, si tot adesea montajul strica si muzica (bucati muzicale incep intr-o scena, se potrivesc, dar se continua intr-alta in care nu se mai potrivesc, muzica se pierde astfel si nu puncteaza ca lumea ce e de punctat).

Päi, da. Comentariile noastre sunt perfect complementare. Ai observat foarte bine detalii si subtilitäti profesionale, si bune si rele, si ai dus mai departe multe dintre observatiile mele, cu o finete pentru care te felicit!
Asa cä nu deranjeazä cu nimic dacä repeti multe dintre lucrurile spuse deja aici. Sunt evidente, era normal sä le vadä toatä lumea, iar analiza ta la aprofundeazä în diverse directii.
...Si mä faci sä te întreb: tu - ceva anume cu critica, analiza, teoria cinematograficä, Taillgunnere? Cä le ai, dom'le, si le zici, si mai mult nu stiu, cä noi abia de-am schimbat vreo douä vorbe-n äst an jumate din urmä.

mda. dl tailgunner nu mai vede padurea din cauza copacilor... so typical pt aia care kiar fac film!
las, mai bine 'nesubtili profesional', k mine & alti cronicari, & mai ales publicul, care n-am observat atitea finesuri, ashea :P
PS btw: ati citit cronik superpenala a lui marx de pe site-u-i? se keama - tanana! - 'tandreturi butucanoase' :w00t: i mean, hel-LO, kiar n-avem nici un simt al limbii, wtf!?

da...
ciudat k p forum se chinuia sa scrie cuvinte pretentioase ...
Eu i-aº recomanda sa scrie numai despre publicitatea la o specie de detergenþi, aia care spulberã 99 de pete

als, no one bears a grudge quite as foppishly as you :P

supastar, amice, esti idiot...

yes dear, everyone knows i'm the big fat grudge-bearer...

iar supastar a facut doar o remarca de bun simt legata de pretentiile de 'intelectual' & 'stilist' ale lui marx - pornind de la asa-zisa cronik a acestuia la 'leg. boln.' (comparatia cu detergentu & petele, oricit de idioata, ii apartine kiar lui marx insusi!)
u should've known the context.
& the context stinks.

@tailgunner, r u gunning marx's tail, pal? atunci oboseste-te sa-i citesti cronica amicului tau k se vede nu ai citit-o pana la capat!
remarca ta nu e deloc inteligenta! hate 2 break it to ya, dar a cazut in derizoriu acum cateva decenii..stii tu pe ala, nenea iancu..... si nu! nu esti cool daca folosesti expresia!... remember: you are not witty!
in plus, mi se pare usor penibil sa arunci cu injurii in cineva in apararea altcuiva!

pastrez o mica regula personala de a raspunde odata (noile reglementari lingvistice m impiedica acum sa spun "o singura data") injuriilor primite.... si nu fac kestia asta pentru ca vai, doamne, nu m-as cobori la nivelul nostru..... ci pentru un minim bun simt respect si purtat celor din jur care vor sa discute ontopic......
PM-ul catre mine iti sta la dispozitie oricand pentru injuraturi gratuite! eventual putem face un schimb de mailuri in care sa ne injuram.... poate ne si intalnim odata, ne injuram fata in fata, ne tragem cativa pumni, ne chemam prietenii, mergem intr-un bar, tragem un bar fight....chestii din astea..... stii tu! poti s-l chemi si pe marx.... face si el chestii mai productive (vanatai etc.) decat sa tot scrie ..... ;)

tailgunner/smooth cuts

ALS/indulgence

Supastar/hormoni..

Domnule Alecs Leoo Serbam, e lipsa de logica sa despartiti detergentul de pete, riscand sa ramaneti mereu un imbacsit de prejudecati, si idiotenia va apartine in aceasta incapatanare perpetuta de a folosi trivialitati in loc de argumente, cel putin cand mi va adresati.
Toata lumea va cunoaste prietenia cu Tudor Giurgiu si de aceea il sustineti, impovarat de infantilisme si muscaturi libidinoase.
Vreti sa dezvaluim culisele intregului film? Eu nu cred. Lasa-ti-l pe Giurgiu sa-si arate calitatile regizorele, daca le are, si ca prieten nu-i incurajati impotentele. E mai elegant sa aveti o atitudine autoironica, decat una fanfaronarda (nah, ca iar am scris "pretios" si-i voi perturba tranzitul intestinal buricului lumii timisorean care va gonfleaza orgoliile).
Textul meu, care e o pseudo-cronica (daca l-ati citit la punctfilm si nu pe alt site) in cadrul unei rubrici pamfletare, nu s-a vrut agresiv, ci unul ironic, conform speciei satirice.

PS: si va consumati degeaba artileria pustulenta (deh, folosesc cuvinte ca pt un intelectual), am primit feed-back-uri prea generoase la acest articol, inclusiv din lumea filmului, ca sa fiu sigur ca n-am gresit in obiectivitate.

n-am stat sa citesc ultimele comentarii, da' am citit cronica lui tailgunner si am vazut ca unii carteste... si vin si io sa zic 'two thumbs up' pt tailgunner, ca scrie tare bine. si m-as duce sa vaz orisice film de care ar scrie, carevasazica. no ofense la nimeni, si in nici un caz la simpaticul supastar.

domnule marx,
nu m-am 'adresat' dvs., asa cum sustineti mai sus, pt k nu am ce sa iau de la dvs.! stiam k nu va pricepeti la cinema; acum vad k nici nu stiti sa cititi - sau intelegeti anapoda.
cit dspr kestia cu feedbackurile, a se slabi... daca sinteti atit de fraier sa puneti botul la orice lauda interesata, inseamna k va meritati proasta reputatie. si nici nu v-am citit pe amarashteana de revista pe care ati emanat-o, k nu vreau sa cresc numarul userilor de la 27 la 28 :lol: am citit-o pe liternet; dar va asigur k nu se va mai repeta ;)
PS 'prietenia' mea cu tudor giurgiu s-a materializat intr-o cotatie de 2 stelutze (din max. 5) in tabelul de la obs. cultural... de fapt, merita 2 stelutze 1/2 (= un film mediu) - dar am preferat sa fiu mai sever.
this is fact; the rest in hearsay.
PPS no offence europe_east, dar mie nu imi place cum scrie tailgunner... in primul rind (& cred k si el ar fi de acord) k aceea nu e o cronik, ci niste insemnari, scrise la repezeala am avut impresia. unele observatii sint pertinente, dar minore. sint - cum spune si el - kestii de detaliu. doar k sint redundante: nimeni n-a spus/scris k filmul lui giurgiu este perfect, sau cine stie ce capodopera... cred insa - cum scria si iulia blaga - k a reusit putinul pe care si l-a propus: sa fie both light & cool. este, orice s-ar spune, altceva; iar faptul k 'nu pare romanesc' mi se pare o calitate. este un film trendy - si ma simt f valorizat aparindu-l. kiar si lunga discutie dspr chateaubriand o apar! in cite filme rom. ati mai vazut o discutie dspr chateaubriand?! nu conteaza k e 'stingace'; important e k exista!

Supastar, mea culpa, credeam ca vorbesti despre mine. N-am citit ce-a scris marx, nici nu stiu care-i e site-ul. Scuze.

als, cine-a zis ca aia e o cronica? eu unul nu. cine-a zis ca filmul e romanesc? (nu cu i din a)? eu unul nu.
de acord ca LB e light, si n-am nimic impotriva sa fie, dar nu e cool, chiar si numai pentru ca e aglomerat de atitea stereotipuri umane: batrinica impovarata de cheltuieli, tatal de tsara umil, sfios si cu bun simt, pipita cu SRL, etc. Nici macar Kiki nu e cool, un tatuaj pe crupa si niste pantalonasi trei sferturi or fi trendy, da cam atit. Cit despre Chateaubriand, mai las-o, ca nici tu nu crezi ca-i faina scena aia.

"Ma simt valorizat", dear als? :P
Cum spui tu: chiar n-avem nici un pic de simt al limbii?

Nicio problema! intr-adevar vorbeam de articolul lui marx si am crezut k ii sari in aparare, uite si linku catre articolul lui aparut si pe liternet, poti citi si finalul si vei intelege replica mea:
http://agenda.liternet.ro/articol.php?art=2829
in ceea ce priveste cele scrise de tine, tind spre parerea lui pitbull si consider observatiile tale de bun simt, n-am zis nimic pentru ca nu aveam ceva nou de adaugat... a fost o neintelege.... iti accept scuzele.... :happy:

and, pray, what's wrong with 'ma simt valorizat'?? este corect gramatical, borderline (auto)ironic a.s.o.; n-am cautat in dex., dar sper k exista verbul 'a valoriza', folosibil si la diateza pasiva...

cit dspr taclaua chateaubriandinesca (ha!), nu-mi amintesc sa fi spus k mor dupa cum e facuta...; am spus - doar - k ma bucur k e intr-un film rom. & k 'ma simt valorizat aparind-o' :P

si, pray, unde-i diateza pasiva in "ma simt valorizat"?

:lol: sorry, couldn't help it

ah, nu e diateza pasiva?
eh, atunci e activa :w00t:
sau reflexiva.
sau nu e deloc.
e facuta varza.

apreciez ca v-ati luat rolul de hitcounter in serios, dar ati ramas blocat in defetisme.
dom'le ce-a ratat muresan, daca o punea pe azucena sa vorbeasca 2 min despre Tommaso D'Aquino, macar la closet, primea cununitza cu lauri de la domnu' criticarescu.
si sfat pt ceilalti regizori: pune-ti-va personajele sa vorbeasca in sanscrita, nu mult, macar cat sa explice cosmogenia hartiei igienice, mai aruncati o monada ca o momeala pt snobism 'telectual, si gata, aveti locul asigurat in istoria personala a celui mai cool, trendy, freaky, itzy-bitzy cronicar roman.
cius!

1. da, intr-adevar, daca azucena (pe care n-am vazut-o si nici nu intentionez!) ar fi vorbit dspr toma din aquino, sau macar dspr thomas mann, ar fi fost o kestie! nu stiu daca ar fi primit de la mine 'cununitza cu lauri' (ce expresie!), dar sigur as fi remarcat-o pozitiv;
2. nu stiu daca in sanscrita, dar as aprecia - la drept vorbind - niste filme mai snoabe, mai cool, mai trendy; dupa cum se observa (vezi box-office-ul 'legaturilor...'), exista un public pt asta;
3. presupun k ati vrut sa spuneti 'moneda', nu monada!?> nu vad cum poti 'arunca o monada', k doar leibniz nu juca darts! :lol: ;
4. da, ma declar - iata, in mod oficial - un critic snob. si ma valorizez - pe mine, ma, activ-pasiv-reflexiv - mai mult asa :P decit un cronicar baroc-butucanos k dl marx ot craiova, care n-ar putea scrie simplu & clar nici mode d'emploi-ul unui topor, prefer sa fiu telegrafic-fitzos.
a bon entendeur, salut!

intr-adevar, o monada nu se poate arunca ca la barbut, dar contextul o cerea. si nu e cool un darts cu leibniz?!

scuzati intarzierea....


era vorba de "from the beginning" articolu a aparut dupa ce se pronise o discutie dspr film - din cate imi amintesc...
traiasca indepententa intelectuala (always check 2 sources) , dar nu numai, nes pa domnu insulta=calitate?

articolul ramane, evident kk...

DACA ASTA E FILM, ASTA E RECENZIA !
 

I:E adevarat ca a aparut pe marile ecrane filmul artistic al lui giurgiu ?
R:A aparut ceva pe ecrane, dar nu bagam mana in foc ca e film artistic

I: Acest film este cu actori, sau e documentar ?
R: Ne vom docuemnta, si va vom raspunde in cel mai scurt timp!

I: Am vazut ca filmul incepe cu o scena de sex! Asa este ?
R: Filmul incepe cu un frecus care poate provoca adolescentilor frigiditate timpurie!Nu incercati asa ceva acasa!

I: Si totusi, actorii chiar se pipaie in prima scena ?
R: Nu, le tremurau mainile de emotie!

I: De ce sunt replicile asa de proaste?
R: Au fost scrise pe veceu!


I: Este adevarat ca actorii au inventat un nou tip de dictie?
R: Nu, pur si simplu injurau printre dinti si asta le-a iesit...

I: Care este dialogul cel mai reusit din film ?
R: "Aveti niste spirt?"..."Va trebuie mult?"

I: Am vazut ca exista un fel de vois over in acest film?
R: Ati vazut gresit!

I: In prima faza in care l-am vazut pe Sandel, m-am intrebat: el nu se spala pe maini inainte de masa?
R: Nu, pentru ca tinuse mainile in buzunar, deci era curat!

I: Cum s-au filmat scenele cu masini?
R: Cameramanul a fost lipit pe capota si a indurat viteze de 20 de km/h!

I: De ce tremura camera asa tare? Nu se putea fixa pe ceva?
R: Cameramanul era obosit dupa ce a stat pe masini!

I: In scena filmata la discoteca comnunala am observat niste stroboscoape si o bara de striptis ? Asa arata satul romanesc astazi?
R: Deturnarea de fonduri europene are avantajele ei!

I: Bibliotecarele in romania castiga asa de bine de isi permit masini nemtesti?
R: Nu, castiga la fel de prost, dar primesc mosteniri de la rude bogate!

I: Fetele alea nu zic nimic interesant! Sunt asa inculte?
R: Ele indeplinesc doar formalitatea de a citi din scenariu !

I: Cum? Filmul acesta a avut si scenariu?
R: Asta cautam sa aflam si noi!

I: Am vazut ca scenariul este adaptat dupa o carte de succes!
R: In Romania, o carte are succes dupa cat de mult sugi ph.u.la!

I: Am scris si eu un scenariu, as vrea sa fac si io un compromis sa il vad pe marele ecran! Cum procedez?
R: gasesti un mare mahar si-i sugi ph.u.l.a!

I: Filmul pune in discutie o carte straina pe acelasi subiect! De acolo s-a inspirat?
R: Nu stim, dar cu atat a ramas scenarista dupa facultatea de litere. A uitat literele.

I: Si totusi, filmul a avut in distributie actori importanti? Cum va explicati?
R: Nu ne explicam!

I: Am vazut ca apare si Mihaela radulescu ? Are chiar o replica, nu ?
R: va inselati! Mihaela Radulescu nu a avut replici in film. Era balonata si a ragait!

I: Si totusi, cum se termina filmul ?
R: Cum "vrea" muschii tai !

I: Vreau sa va intreb asa multe? mai pot?
R: Credem ca mai poti, dar nu vedem sensul!

I: Ce bucurie v-a facut acest film?
R: Filmul in sine nu ne-a facut bucurie, dar le multumim hackerilor ca am salvat 100.000 lei.

I: Care este primul lucru care o sa-l faceti dupa film?
R: Ne ducem sa vomitam!

I: Si al doilea?
R: Vom urmari un film porno de calitate, ca sa ne descotorosim de gustul amar pe care l-am avut!

I: cunoasteti din ce bani va fi finantat urmatorul film al lui giurgiu, si despre ce va fi vorba in el?
R: Tot din banii fraierilor care i l-au finantat si pe asta, iar tema va fi despre masturbarea la romani! Tineti aproape!

Chiar daca am zis ca n-o sa vad in veci filmu' asta, am discutat cu niste prieteni si m-au convins ca merita vazut. So... in curand. doar n-o sa mor :happy: .

D’acord cu obiectiile lui tailgunner.
Daca nu exista faza cu ‘dezbraca-te, vreau sa-ti vad sanii in lumina lunii” sau iesirea nervoasa a lui Sandel ar fi putut, foarte bine sa fie un film “de dragoste “ (cred ca asta e formularea oficiala), pe scenariul Andreei Marin.
Deci asta e scenariul pentru care Tudor Giurgiu s-a luptat cu nedreptatea CNC-ului? :lol: :w00t: :lol: :(( :((

Am vazut si eu filmul asta si am impresia ca lipseste ceva din el,nu stiu exact ce dar cu siguranta lipseste.Mi-au placut Ioana Barbu si Maria Popistasu.
Love Sick vrea sa fie un fel de BROKEBACK MOUNTAIN autohton.