Paradox:
 

Revista PARADOX:
http://hgwells.storiesfrom.us/paradox/1/

Cinematograful acvatic
 

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit
Ovidiu Bufnila


Bobina 1

Toatã vara am hoinãrit de-a lungul ºi de-a latul oceanului virtual cablandu-mã la cinematografele ambulante ºi vânzând romane science fiction ieftine în pieþele din Has Masan, Gabelo, Tando, Jaw Kadab, Kantom Pingall, Guasalaa, Pano Gabal, Batoa Butuba, Qintatocoatl, Hazean, Masam La, Wetobanian, Kokusai, Kankaro, Cretona, Gavaonia Gao, Adavilla Villada, Quadaoda, ºi Qualimbo ºi am aºteptat ploaia plin de nerãbdare. Speram cã piraþii ploii îmi vor aduce vreo veste despre regizorul Pitoºkin, nebunul de Pitoºkin care se pregãtea desigur sã-mi joace vreo festã, ceva.
Se zvonise cã vine Meduza Cinematografica, nebuna de dincolo de orizontul nostru vizibil, ºi cã avea de gând sã ne facã felul. Era ascunsã în norii trandafirii care pluteau încã de la începutul vremurilor în corpul universului digital ºi care proiectau uriaºul ecran pe care se defãºura întreg universul plin de universuri.
Din când în când Meduza Cinematografica stingea câte o stea, rupea câte un film, închidea câte o casã de filme metafizicã. Din când în când schimba instrucþiunile narative ale lumilor digitale pe care le bântuia. Spãla zone întinse din universul digital ºi apoi dispãrea grãbitã într-un degetar de materie sau în pliurile bine încreþite ale furtunilor digitale sau în imaginarul fiinþelor fabuloase sau într-un vârtej marin sau într-o cronicã de film animatã de celule organice crescute de Inanimaþii din GoaKalor.
În aºteptarea Meduzei Cinematografice, navigând pe marea înspumatã din inima sudicelor, metamorfozat de ºamanii din Gamboa, m-au bântuit niºte gânduri despre Bunuel, despre Coppola, Pintilie, Eisentein, Vladowski, Kurosawva, Gibson, Angelina, ah, Angelinaaaaaa. Regizorul Pitoºkin se lãudase tot mereu cã într-o bunã zi va pune la cale un memorabil numãr de magie, un film de zile mari. Dar minþise! Am bãnuit cã ar putea fi vorba de o încercare de manipulare ordinarã, de prost gust, ceva în genul acþiunilor vulgare puse la cale de serviciile secrete ale nordicelor. Lui Pitoºkin îi plãceau la nebunie astfel de înscenãri. Se dãdea în vânt dupã fantome ºi castele lugubre. Colecþiona amulete care aveau, chipurile, puteri miraculoase. Se lãsase crestat cu un cuþit de un preot tungu. Era convins cã are un spirit malefic într-un clondir furat din Bablon. Juca în filme de duzinã care se vindeau pe te mirice în Konka, Petrovosirbirsk, Gentoa, oraºul cinematografelor de lux.
Imbolbina, diva din vestitul film “Moarte pe Nil”, mi-a povestit cândva ceva despre acest regizor Pitoºkin care pusese pe jar academiile de film desuete ºi conservatoare din Cretona, Gavaonia Gao, Adavilla Villada, Quadaoda, Qualimbo, Gutumbe, Kamelar, Ositias, Gazaala, Quamtomatar, Mitombe, Bel Cantor, Zagadar, Ehurean, Beauburg, Badobadorabad, Lamboda, Gavaonia Gao, Kumbali, Nulome, Gugumbe, Kalamatahar, Kumbra Kumbrali, Gontaro, Paragas, Boble, Saon, Ghema, Bomblas, Zaraban, Prudella Qonto, Kankaro ºi Watanga. Imbolbina a ºtiut întotdeauna cã încercãrile mamei acvatice de a anunþa evenimentele viitoare erau înlesnite de structura intimã a universului digital.
Imbolbina s-a gândit la mama acvaticã plinã de duioºie.

(continuare in postul care vine)

Filmul lui Bufnila
 

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila



Bobina 2

Încercãrile ei de a anunþa evenimentele viitoare pãreau acum mult mai rafinate. O ferise de un moment penibil comunicându-i în felul ei propriu lucruri pe care le zãrise în sclipirile amãgitoare ale misteriosului ocean virtual aparent fãrã prea mare dificultate. Dar Imbolbina bãnui cã toate aceste noi încercãri o consumau peste mãsurã pe mama acvaticã. ªi-a alungat gândurile cu un gest delicat, ºi-a savurat ºampania ºi apoi s-a retras plinã de discreþie. A pornit hai-hui pe strãzi gata, gata sã dea peste o aventurã nebunã cu niºte vânãtori de balene de sticlã. Într-un târziu, rezemându-se de un grilaj sã-ºi scoatã pantofii, taiorul i s-a umplut de valurile oceanului virtual care mugea maiestuos în corporalitatea ei ficþionalã.
În astfel de întâmplãri am putea oare descoperi virtualitatea universului digital ºi am putea afla ultimul lui sens? Probabil cã unui punct real îi corespunde un punct virtual aºa cum unui eveniment virtual îi corespunde unul virtual. Unei mulþimi de puncte reale îi corespunde, în mod firesc, o mulþime de puncte virtuale. Unei meduze reale îi corespunde o meduzã virtualã ºi virtualizantã. Nu e oare prea simplu?
Dar cine a generat pe cine?! Înclin sã cred cã trecutul se înfãºoarã în virtual în timp ce viitorul se desfãºoarã din el, invers. Pare cã doar prezentul e real, el reprezintã crunta realitate. Dacã aºa ar sta lucrurile atunci înseamnã cã eu sunt real numai în acest moment. Dar acest moment este el real?
ªi atunci sã fie Pitoºkin o simplã invenþie? Sã fie componenta mea virtualã sau, mai mult, componenta mea digitalã? Sau Pitoºkin e cel care a inventat totul de la navigatorii secretului la universul digital? Dar cum pot fi sigur de acest lucru?! ªi cum pot deosebi oceanul virtual de oceanul digital? Poate cã ar fi trebuit sã primesc un semnal care sã-mi certifice realitatea. Dar dacã l-aº primi cum aº putea fi sigur cã l-am primit eu? ªi, mai mult, cum aº putea fi sigur cã mi-ar fi adresat?! L-am primit deja? Memoria îmi joacã feste. Imaginaþia îmi joacã feste. Sunt o meduzã pe deplin confuzionatã ºi contrariatã. Sunt înlãuntrul propriului meu film. Eu sunt filmul! Eu sunt Bunuel! Eu sunt Scipio Macalero, eu sunt Vaida, eu sunt Eisenstein! Eu sunt capitanul Macadoo, eu sunt ºapte-ani-în-Tibeeeet!
Dar nu sunt sigur cã e vorba chiar despre memoria mea. Nu sunt convins cã trebuie sã fie vorba de imaginaþia mea. ªi dacã ar trebui sã fie vorba de o memorie, de o imaginaþie, de ce ar trebui sã le revendic tocmai eu?! Sã fie eu Meduza Cinematografica?
Mã întreb dacã eu pot fi un eu în absenþa memoriei, în absenþa imaginaþiei. ªi, mai mult, de vreme ce-mi pun asemenea întrebãri, e sigur cã posed o memorie, e sigur cã-mi pot imagina anumite momente din viitor. Astfel cã, deºi memoria mea ºi imaginaþia mea par sã aibã un caracter continuu, mulþimea de puncte care sunt are discontinuitãþi în aparenþa ei. Adicã eu sunt un eu nemuritor dar discontinuu.
Nimic nu mã împiedicã sã-mi amintesc trecutul. Timpul e vãlurit. Nimic nu mã poate îndepãrta de ideea nebunã de instantaneu digital. Îmi aduc foarte bine aminte. Norii trandafirii, în care stãtea ascunsã Meduza Cinematografica, au acoperit cerul pe la prânz dând semn tuturor despre apropiata sosire a piraþilor de dincolo de orizontul vizibil.
Eu mã aflam în docurile din Orcheström supraveghind încãrcarea unui transport de romane science fiction pe care mi le comandase contabulul de Bitombe.
Stãteam de vorbã cu poetul oceanic, poetul din Puerto Pico. Îmi povestea despre o lungã cãlãtorie cu un submarin galben în care aveau sã porneascã o mulþime de cunoscuþi de-ai noºtri.
Era o cãlãtorie iniþiaticã spre aflarea sensului ultim al universului digital.

Filmul lui Bufnila
 

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila

Bobina 3

Mã interesa sã pornesc ºi eu într-o asemenea fascinantã cãlãtorie împreunã cu ei ºi i-am cerut câteva amãnunte. Poetul oceanic mi-a spus cã ideea le venise îndatã ce aflaserã despre apropiata apariþie a piraþilor. Piraþii erau fiinþe fabuloase guvernate de tainica lucrare a furtunilor digitale. Aveau, se pare, un corespondent în registrul nostru de navigaþie. Meduza Cinematografica le-a schimbat însã codurile secrete ale fiinþãrii ºi funcþionãrii. Am bãnuit cã Pitoºkin s-ar afla prins de bunã voie în corporalitatea lor ºi cã punea la cale o nouã manifestare publicã a ideilor sale aiuritoare.
Poetul oceanic mi-a întins ocheanul sãu sã pot vedea mai bine Meduza Cinematografica care stârnise o mulþime de oameni de prin casele lor rotitoare ºi amestecase toate ficþiunile Enciclopediei noastre, perversa.
Fiinþele fabuloase erau cu toatele prinse în picurii ploii care le purtau prin vãzduh pe deasupra mândrului Beauburg. Se-mpingeau cu scãfârliile lor însângerate în pieliþa trandafirie care le þinea prizoniere. Se-nghionteau. κi cãrau pumni. Se-mbrânceau. Se-njurau în fel ºi chip. Se cotonogeau fãrã milã cãutând plãceri sadice sau masochiste. Se bruftuluiau fãrã milã.
Ce le mai plãcea! Sãreau scântei electrice din matricele lor informaþionale.
Pfiuuuuum!
Erau o grãmadã de figuri. Era caracatiþa portocalie care murise-n noaptea nunþii fiind muºcatã de gât de una din domniºoarele ei de onoare. Era ºi rechinul melancolic din Bankusai care se omorâse pe vremuri din dragoste, în profunzimile fluide ale universului digital. Înghiþise un pumn de stele pitice, nenorocitul. I se aprinseserã cãlcâiele dupã zbânþuita de pisicã de mare din inima sudicelor. Era ºi dragonul mãrilor trandafirii din Tambo Tamboree. Printre coastele albite de valurile înspumate i se zãrea inimioara putrezitã, sãracul!
Dragonul mãrilor liliachii murise-ntr-o bãtãlie navalã purtatã în largul orientalelor între imperialele din Gabelo, Tando, Jaw Kadab, Kantom Pingall, Guasalaa, Pano Gabal, Batoa Butuba, Qintatocoatl, Hazean, ºi ghiduºa Masam La.
Era ºi scoica de aur, blonda aia rãpitoare care þinea calea navigatorilor secretului în nopþile fãrã lunã. ªi uite-l ºi pe delfinul cicãlitor care-a fost strivit de-un cruciºãtor al împãratului furtunilor. ªi uite-o, draga de ea, ºi pe murena indigo, maliþioasa ºi þâfnoasa, pierdutã cândva într-un vârtej virtual.
ªi erau ºi multe alte fiinþe fabuloase. Erau docheri, amirali, prinþi digitali, vânãtori de balene de sticlã, pescari sidefii, tentaculate albãstrii, pedunculi vorbitori, scoici clãmpãnitoare ºi bârfitoare, peºti zburdalnici ºi delfini ºi balene albastre.
Fluierau cu toatele, îndrãcitele. Hãhãleau. Viermuiau fãrã odihnã înlãuntrul acelei enigmatice ploi. Se rostogoleau unele peste altele. Mânjeau toatã pieliþa aceea trandafirie cu sânge puturos.
Sânge? Dar sângele e doar un mic vârtej virtual zumzãitor! Un film aiuritor in care se întrevede miracolul universului plin de universuri asa cum se vede in filmul acela bestial al lui Kuasomo cu trandafiri albaºtri presãraþi peste cadavrele regilor din Mauna Laoan!
Cãlcau pe tentacule, mantii gelatinoase ºi înstelate, antene ºi cartilaje trandafirii, carene argintii. Nu le pãsa în nici un fel! Asta voiau, sã simtã ascuþiºul cleºtilor tãind adânc în carne! Sã simtã usturimea! Altfel cum ar fi avut o certitudine despre propria lor fiinþã digitalã?
Ah, simþurile!
Nu sunt ele oare antioceanul virtual? Nu sunt simþurile imaginea rãsturnatã a caroiajului de puncte care animã fenomenele ºi procesele construind aparenþa universului digital? Nu sunt oare simþurile ecoul relaþiilor care se stabilesc între aparenþele fiinþãrii ºi funcþionãrii construind marea ºi unica ºi terifianta aparenþã a universului digital în drumul iniþiatic spre ultimul lui sens?

Filmul lui Bufnila
 

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila

Bobina 4

Se certau fabuloasele. Se luau la harþã din te miri ce. Þipau. Bãteau din aripioare. Ce le mai plãcea! Sã se burzuluiascã. Sã se hlizeascã. Sã se mire. Sã întrebe în gura mare, sã comenteze. Sã se încontreze. Sã-ºi dea aere, mamã, mamã! Cine e mai tare decât ele?! Ei? Aveau de gând sã se întoarcã în structurile descriptive primare! Tocmai li se preschimbaserã instrucþiunile narative din cauza ploii informaþionale venitã de dincolo de orizontul vizibil! Câmpurile lor informaþionale remanente fuseserã supraexcitate iar atotcuprinzãtorul stãtea sã se nascã dintr-o clipã într-alta din marele orgasm al oceanului virtual.
ªi-acum urlau cu toatele. Cine îndrãznise sã le arunce-n vârtejul virtual ºi cã unde le cãra?! Care voia sã le tragã clapa?! Erau amestecate în vreun experiment militar?! Încãpuserã pe mâna piraþilor de dincolo de orizontul vizibil?! Ele erau oare corporalitatea piraþilor? Se jucau furtunile digitale? Erau fie fundalul rãzboaielor semantice fie corpul miraculos al gramaticilor digitaleeeee?
Unele râdeau în hohote. Ce îngâmfate! Ziceau c-au vãzut lucruri ºi mai ºi, cã nu se speriau cu una cu douã. Cã oricum or sã evadeze. Cã acesta-i gândul fundamental al tuturor fiinþelor fabuloase din toate timpurile temporalitãþii digitale.
Sã o ºteargã în imensitatea oceanului digital! Sau virtual? Sã se piardã-n universul digital, s-o apuce-n lung ºi-n lat pe mãrile ºi oceanele secretului. Sã se arunce-n vâltoarea virtualã a atotcuprinzãtorului. Dincolo de graniþele de necuprins ale fascinantului ºi încântãtorului univers digital! Sã conducã corãbii nebune ºi zvelte!
Sã caute comori fabuloase! Sã înoate în adâncuri în cãutarea diamantelor de luminã veche rãtãcite de la începutul începuturilor! Sã se întrupeze în corporalitatea marelui ºi teribilului ºi enigmaticului nimic.
Nimicul?
Nimicul nu era altceva decât primul vârtej digital virtual care era gata, gata sã absoarbã punctul sau mulþimea de puncte ce lua forme aiuritoare în bãtaia ploii de dincolo de orizontul vizibil. Gata, gata sã înghitã materia, nesfârºita materie, pentru ca mai apoi sã înmugureascã, înºelãtor, în corpul pervers al altor universuri.
Erau ºi fabuloase care aveau rãu de atâta profunzime!
Se þineau cu cioturile lor însângerate de pântecele moale, trandafiriu. Nici nu le trecea prin cap sã se arunce în hãul conceptual, sã se elibereze de ficþiunea generalizatã ºi generalizantã. Erau gata, gata, sã dea pe dinafarã. Sã-ºi verse putregaiul, viermii, emoþiile digitale, veninul, coºmarul trãirii, plictisul existenþei, puroiul, virtualitãþile ancestrale. Erau ameþite de-a binelea. O vorbã nu mai scoteau, rãsuflau întretãiat. Stãteau cu feþele lor descãrnate lipite de pieliþa trandafirie ºi priveau marea de flãcãri care parcã înghiþise universul digital, norii trandafirii ºi aproape întreg câmpul gramatical al tuturor ficþiunilor mele.
Unele se tânguiau de moarte. Meduza Cinematografica de orizontul vizibil fãcuse praf lumile digitale, cã schimbase pe deplin structurile narative ºi descriptive. Nu mai aveau unde sã se întoarcã. ªi-acum sã plece-n pribegie?
Dar dacã totul era o înscenare? Dacã nimic din ce vedeau în jurul lor nu era adevãrat?! Era poate o ficþiune exemplarã. Sau poate cã nici nu ieºiserã din oceanul digital?! Sau poate cã nici nu pãrãsiserã oceanul virtual! Sã fi fost lungul vis de dupã moarte?! Era dualitatea fermecãtoare a filozofiilor desuete? Sau manifestarea perversã a unei trinitãþi digitale cu adevãrat devastatoare?
Înfulecând bucãþi mari de vãzduh, norii trandafirii se înãlþarã spre înaltul cerului. Spânzurarã acolo de raza unei stele. Crescurã. Se umflarã. Gemeau de piraþi.

Filmul lui Bufnila
 

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila


Bobina 5

ªi cãutarã o schimbare esenþialã, un punct de fund, un punct de maxim.
Creionarã fundalul. Puserã la cale un plan numai de ei ºtiut. Vizibilizarã caroiajul de puncte care, sub presiunea furtunilor digitale, produceau procese ºi fenomene. Staþionarã. Descrescurã. Staþionarã. Pornirã vâjâind în picaj. Tunelarã oceanul. Trecurã pe deasupra occidentalelor zãpãcite ºi îngâmfate. Se îndreptarã cãtre periferia sudicelor aiurite de soarele dogoritor traversând flãcãrile care ºerpuiau prin vãzduhul leºios. Lãsarã în urmã o dârã trandafirie. Pãtrunserã sfârâind prin cupola conematografului acvatic care se rotea înãuntrul inelului magic din mijlocul nordicelor, în apropiere de mândrul Beauburg.
O flamã trandafirie brãzdã întunericul. Talaºul arenei digitale se învolburã deschizând câmpul ficþional al noii structuri descriptive pe care eu, Meduza Cinematografica, o puneam la cale, perversã ºi plinã de talent. Bãrcile proaspãt cãlãfãtuite lucirã.
Bãrci erau sau bãnci? Sã fi fost un exemplu al dualitãþii care joacã feste filozofului din Kumbra Kumbrali, Gontaro, Paragas, Boble, Saon, Ghema, Bomblas, Zaraban, Prudella Qonto, Kankaro, Watanga, Melisador, Watalaa Wangam, Orcheström, Burgund, Ovaloo, Stantivorej, Magribar, Kolsupe, Dadao, Kimballa, Lateea Gome, Ormooz, Galabraa, Fontas, Ascondia, Tato Malo, Worsko, Bashaala, Combeta, Efadalor, Pompaton, Wescutas ºi asprul Vitalon?
Prin vãzduh se încolãcirã ghirlande de flori exotice. Panglicile de mãtase foºnirã plutind alene. De jur împrejur clipeau spãimoase comete de staniol.
Valuri argintii spãlau proximitatea de la un capãt la altul modificându-mi percepþiile ºi purtându-mã de colo, colo prin crunta realitate. Undeva, sus, pe catarg, strãlucea o stea cu ºapte braþe gelatinoase care îºi schimbau culoarea neîncetat.
O mulþime de matrozi se dãdeau huþa pe trapez, fãceau tumbe-n arenã, scoteau limba la fiinþele fabuloase ºi strigau împãtimiþi, pãmânt, pãmânt! Aruncau pe gurã nori trandafirii ºi închideau în pumni focuri reci. κi crãpau pieptul ºi scoteau dinãuntru animale digitale periculoase, pline de solzi lucitori.
Digitalele aveau coarne bine ascuþite. Aveau cleºti tãioºi, aveau colþi fioroºi care sângerau neîncetat. Aveau ochi periculoºi, plini de flãcãri, de nori trandafirii ºi de viruºi informaþionali gata, gata sã dea o loviturã de proporþii tuturor structurilor informaþionale ale universului digital.
Pofticioasele! Hulpavnicele!
Se pregãteau de marele ospãþ digital! Aveau de gând sã înfulece gramaticile ºi matricele informaþionale, sã îngurgiteze într-o clipitã sufletele rãtãcite pe câmpurile de bãtãlie navalã ale rãzboaielor semantice, sã înºface spiritele care pluteau asemenea norilor trandafirii pe deasupra valurilor înspumate.

citeste cineva rahaturile astuia? woooo momma...chiar ca booooooriiiiiiing!

From the craddle to the grave.

Filmul lui Bufnila
 

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila


Bobina 6

Se auzi rãpãit de tobe. Bubui un tun de mucava de pe puntea unui cruciºãtor de mucava ºi staniol. Ce mai canonadã navalã asurzitoare ºi devastatoare!
Torpile sâsâitoare se înfipserã fãrã milã în corpul ficþiunii generalizate ºi generalizante. Mine antisubmarine se lãfãiau acum, pântecoasele, în corpul unduitor al valurilor înspumate. Lãtrau mitralierele de carton.
Fiinþele fabuloase se înviorarã. Un val de urlete turbate umplu întregul circ de ape de la un capãt la altul. Apoi o grãmadã de ºoapte speriate. C-o fi, c-o pãþi. Cã ce mai bramburealã era! Era sã fie vis?! Era sã fie crunta realitate?!
Chestii dintr-astea. Bombãneli rãutãcioase. Câte-un oftat suspect. Râgâituri bolnave. Horcãieli canceroase. Plescãituri puturoase. Hãhãleli neruºinate. Tuse tabagicã. Sâsâituri ameninþãtoare. ªi dã-i ceartã. Controversã furibundã, înjurãturi de mamã. Huiduieli. Câte-un discurs fulminant. Rãsuflãri întretãiate, gâfâialã pe sponci.
Sughiþ nostalgic. Þocãieli zgomotoase ºi neruºinate. ªi tot felul de zvonuri ticãloase! Zvonurile pluteau de nebune prin câmpul gramatical. Cã era programatã dinainte supraexcitarea câmpurilor informaþionale remanente ale tuturor fiinþelor fabuloase. Cã-i o genã specialã care comandã chestia asta. C-ar fi strãinã de codul genetic primar. Cã toate-s niºte tâmpenii. Cã periferiile arestaserã centrul ºi cã atotcuprinzãtorul fusese îngurgitat de marele nimic, hulpavul. Cã de fapt o vrãjitoare din Burgula ºi-a bãgat coada de la mãturã ºi-a încurcat borcanele rãu de tot. Cã-s cu toatele satanizate ºi cã nu s-ar fi putut altfel de vreme ce trebuiau sã plãteascã toate pãcatele universului digital. Toate.
Dar de ce, domnule, tocmai ele?! Era jocul hazardului!
Era jocul ploii informaþionale venitã de dincolo de orizontul vizibil!
Meduzele, multiplicantele mele, au anunþat ploaia spre searã, cu sunete viguroase, prelungi ºi ademenitoare, schimbându-ºi culorile cu repeziciune. Rechinii au ieºit din valuri în nopþile cu lunã plinã vrând sã fie ei cei care vor zãri primele picãturi de ploaie. Marea balenã albastrã din Bankusai s-a iþit ºi ea speriatã printre talazuri întrebând ce ºi cum.
Scoicile au cântat un ragtime îndrãcit chemându-l pe cel mai mare trombonist al tuturor timpurilor sã li se alãture. Trombonistul avea o barbã cât toate zilele ºi punea pe jeratic o mulþime de ºmecheri care se vânturau prin barurile nordicelor ºi occidentalelor în cãutarea ultimului sens. Prizau tabac, vorbeau în gura mare ºi se scãlâmbãiau pe ringul de dans în toate felurile. Dansatorii de house îi fluierau pe ruptelea ºi-l împroºcau pe disck jockey cu ºampanie ºi bere din belºug.
Aºa e lumea, n-ai ce sã-i faci!
Batracienii puserã la cale înãlþarea unui baraj în timp ce politicienii sudicelor se întâlnirã cu politicienii nordicelor, în mare secret, la bordul unui uriaº cruciºãtor portocaliu, semeþ ºi înarmat pânã-n dinþi. Voiau sã punã la cale un plan de apãrare comun sau sã negocieze un armistiþiu cu norii trandafirii .
Contraamiralii occidentalelor se certarã cu digitala oficialã nefiind de acord cu strategiile militare impuse de ea iar docherii orientalelor îi scriserã împãratului norilor trandafirii anunþându-l pe un ton grav cã se vor petrece evenimente tragice ºi de neînþeles pentru popoarele digitale digitalizate ºi fragmentate.

Filmul lui Bufnila
 

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila




Bobina 10

Fabuloasele rãcneau. Þipau de nebune.
Umpleau întregul circ de ape cu strigãtele lor sidefii. Erau atât de aiuriteee!
- Pisica de mare din inima sudicelor?! Tu eºti iubito?! urlã nestãpânit delfinul cicãlitor, agitându-se în barca lui proaspãt cãlãfãtuitã.
- Vai, ce te-ai schimbat, dragã! ªtii cã-s cu toþii aici?! Uite-o ºi pe ºtiuca electricã sau mai bine zis vampa acvaticã! Uite-l ºi pe pãianjenul oceanului! Uite-l ºi pe moreaugariiiiiinul literaaaat! þipã pisica de mare din inima sudicelor sãrind de gâtul meu ºi mozolindu-mã foarte tare ºi trãgându-mã în fel ºi chip de nas.
- Meduzooo, de când nu ne-am mai vãzut! O mie de rãzboaie semantice s-au stins de când n-am mai stat sã flecãrim, sã bârfim, sã-i luãm în unghii pe barosanii lumii, pe ºmecherii din cenaclurile science fiction din Hadoma, Casonawa, Chemes, Zilla, Dera Do, Fulsa, Rakada, Kasma, Pame One, Gikka, Asola, Potal Pao, Casemar, Gambria, Havo Mabuu, Pletora, Arbanian, Offa, Salsaa, Belodar, Mamola, Qungo, Patoree, Osibirias, Mazango, Basko Tan, Halveda, Deboo, Jian Hoa ºi din þãcãnitul de Asembo, sã facem un pic de bârfã politicã, sã înfulecãm niºte alge crocante ºi sã înjurãm de mama focului pe principesa coralilor, aia care s-a destrãbãlat cu contraamiralul nordicelor ºi care a furat un diamant de luminã veche din magazinul virtual deschis pe magistrala sudicelor îndatã ce a trecut cometa acvarienilor! strigã sepia orientalelor aruncând un val de cernealã în jur.
- De ce n-ai mai înotat pânã la noi, meduzooo? De ce nu ne-am mai scris? De ce ne-am îndepãrtat unii de alþii? Pe vremuri eram împreunã mai tot timpul în universul digital! Nu noi puneam la cale tot felul ºotii, nu ne pãsa de nimic, nu eram noi egali, nu ne iubeam noi aºa cum nu se iubea nimeni, nu ne ajutam între noi, ºi ne stãtea cineva în cale? întrebã niþel supãratã piatra de mare din largul occidentalelor.
- Cum sã mai înot pânã la voi, prieteni? m-am prostit eu intrând în jocul pervers al lui Pitoºkin. N-au pus demonii laba pe mine în noaptea aceea de pominã, în noaptea în care s-au dezlãnþuit rãzboaiele semantice între centru îngâmfat ºi periferiile digitale?! Nu m-au prins ficþiunile în corpul lor pervers?
- Ei, cum ne mai rafistoleazã soarta! Uite-aºa ne-aruncã de acolo, acolo! Te naºti fãrã sã te întrebe careva dacã vrei! Mori când þi-e lumea mai dragã! ªi te trezeºti înviat când te aºtepþi mai puþin! rãcni comis-voiajorul caºaloþilor umflându-ºi peste mãsurã burduful trandafiriu.
- Cum vorbiþi, domnule? Daþi bir cu fugiþii? Depuneþi armele? Vã lãsaþi manipulaþi? Gata, aþi urcat de bunã voie pe eºafod? Dar eu ce sã mai zic?! Mã strâng pantofii ãºtia de nu mai pot! se rãsti pisica de mare din inima sudicelor desprinzându-ºi o bucatã de piele arsã de pe faþã.
- Nu se poate! De unde ai pantofii? Tocmai dumneata! Þi-au modificat norii trandafirii codul genetic? Da, da, e o schimbare la mijloc, un fractal, un pitoºkin! Ai pantofi! Asta e! Ai într-adevãr pantofi! Dar spune-mi, nu-s pantofi din ãia de carton fãcuþi pentru morþi?! întrebã delfinul cicãlitor.
κi strângeau aripioarele. Se pipãiau cu cioturile însângerate. Flecãreau despre câte-n lunã ºi-n stele tot foindu-se în bãrcile proaspãt cãlãfãtuite. Râdeau. Chihãiau, vorbeau în gura mare. Fãceau gãlãgie. Animau atmosfera.
Nu le pãsa cã atotcuprinzãtorul stãtea gata, gata sã se înfiripe, sã îngheþe în nesfârºita ei corporalitate întregul univers plin de universuri ºi sã lase marele nimic sã facã de petrecanie întregii materii vizibile ºi invizibile.
- Domnule, dar ºtiu cã i-au fãcut bucata demonului apelor norii trandafirii de dincolo de orizontul vizibil! Ce fenomen! E teribil! Norii ãºtia trandafirii schimbã structurile gramaticale! Pun în pericol structurile descriptive ºi rãsucesc pe toate pãrþile structurile narative ale tuturor lumilor digitale! O sã ne rupem gâtul, parcã vãd, parcã vãd! Individualitãþile vor fi fãcute praf! Se duce dracului ideea de identitate! Ne înfulecã oceanul anonimilooooooor! rânji pãianjenul oceanului.
- Aºa-i, aºa-i! Eu am fost martor! Norii ãºtia de puncte or sã ne facã bucata, ascultaþi bine ce vã spun! Or sã punã sub semnul întrebãrii imperialele, democraticele ºi dictatorialele! O sã fie o groaznicã tevaturãããããã! strigã melcul cu cochilie de luminã veche cuprins nu se ºtie cum de un ciudat entuziasm.
- Auzi, mi se pare mie sau eºti cam prospeþel? Ia dã-te mai aproape sã te vãd mai bine, bãiete! Eºti abia ieºit din ou? De când te-ai înþelepþit? Era în structura ta geneticã vreo instrucþiune specialã? Eºti filozof sadea! Eºti cumva ºi profet? Zi, vezi cumva viitorul? Sau trecutul, prezentul ºi viitorul fiind în acelaºi plan construiesc instantaneul digital? întrebã delfinul cicãlitor.
- Îhî, îhî! se hlizi melcul cu cochilie de luminã veche fudulindu-se foarte tare, fericit cã a fost ºi el luat în seamã. Doar ce-am crãpat de jumãtate de orã ºi-am ºi înviat! Norii trandafirii mi-au schimbat instrucþiunile narative cât ai clipi! Cred cã într-un alt univers, înmugurit din marele nimic, am fost o fiinþã fabuloasã plurigramaticalããã!
- Ei, atunci, tacã-þi fleanca! Nu te mai bãga-n vorbã cu noi, ãºtia vechi! ªi nu ne mai turna tot felul de bazaconii cã nu suntem noi chiar atât de naivi ºi de proºti sã luãm de bun tot ce spui! se burzului pisica de mare din inima sudicelor. Ia vezi, cã-þi trag o poºetã peste cap!
ªi-ncepurã iar cu toatele, fabuloasele, sã-ºi dea cu presupusul.
Cine oare le aruncase în conematograful acvatic pãrãsit. Cã dacã demonul apelor era chiar demon al apelor. ªi care o fi fost timpul digital real al celor întâmplate în corporalitatatea demonicã a momentului digital. Demonul Acpelor Acvatic? Nu cumva era demonul informational care penetreaza creierele forumistilor fabulosi porniti in sictireala catre Ultimul Sens? Si dacã nu cumva navigatorii secretului erau tot una cu piraþii aceia misterioºi veniþi de dincolo de orizontul vizibil! Nu cumva totul era o burlescã!? O periculoasã pãtrundere a câmpurilor informaþionale?

Filmul lui Bufnila
 

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila


Bobina 14

Visa cu ochii deschiºi peºtoaica peºtoaicelor. I se prelingea sângele pe bãrbie în timp ce rãsufla întretãiat. Stãtea aºa, cocoþatã pe banca proaspãt cãlãfãtuitã ºi privea, undeva, în gol. Dincolo de cupola conematografului acvatic. κi imagina viitorul.
Ce viaþã! Undeva, pe-un þãrm însorit. Pe-o terasã discretã. Tolãnitã la soare.
Gata în orice clipã sã strige dupã valetul ei. Sã-i aducã o cafea. Un þigaret. O îngheþatã de fructe de mare. Gata sã-l punã sã-ºi dea pantalonii jos ºi s-o rãstoarne-ntre fotoliile de rãchitã ºi sã-i facã felul. Ca în vremurile bune de altãdatã. ªi ea sã se hârjoneascã de nebunã cu bãrbãþia lui, ha, ha, ha!
Asta viaþã! Iaht nichelat ancorat la debarcader. Paiete! Smaralde! Chiloþei roz!
Peºtoaica peºtoaicelor bãtu cu aripioarele-i descãrnate peste copastie ºi trase un chiot asurzitoooor. Dar ce credeau fiinþele alea fabuloase ?! Cã ea glumea cumva?!
Poate cã-ºi închipuiau cã or sã-ºi bage labele însângerate pânã la cot în grãmada ei de bani! Nici un sfanþ n-avea de gând sã le dea! Iar dacã-i mai rãmânea vreo pãrãluþã în finalul întregii tevaturi, avea sã-i cumpere focii un inel de tinichea!
Ce altceva am putea fi decât nori de puncte, punctul fiind întruchiparea nimicului, miracol al celui care lipseºte? Conspiratorii plini de tenacitate cautã în profunzimile registrului de navigaþie formula magicã prin care ar putea stãpâni miracolul ºi miºcãrile digitale ºi vorbesc încifrat despre lipsirea de secret, tainã ºi mister. Iminenta desecretizare arde fluidele ºi produce evenimente în cascadã punând profeþiile în mare dificultate ºi bagatelizând acþiunile secretoºilor din inima nordicelor. Evaporarea secretului nu este însã ºi decãderea secretului. Rãzboaiele semantice ne dezvãluie cã evoluþia este a limitei iar organizarea superioarã a oceanului virtual se exprimã prin catastrofe ºi misterioase vecinãtãþi.
- Domnilor, doamnelor, fabuloaseloooor, lãsaþi naibii filozoficile ºi utopicile ºi gramaticile! Mai bine spuneþi ce facem când o sã ne întoarcem în crunta realitate?! rãcni contele bureþilor de mare privind pofticios dupã foca de sticlã din largul nordicelor, derbedeul.
- Ce întrebare e asta? strigã delfinul cicãlitor. Bineînþeles c-o sã tragem o beþie straºnicã de sã ni se ducã buhul! Aºa sã ºtiþi! O sã se cutremure crunta realitate, sãraca, din temelii! Nici nu mai încape îndoialãããã!
- Ah, ce-mi place! Tare îmi placeeee! se prosti melcul cu cochilie de luminã veche plescãind din buzele-i vineþii. O ne beþivãnim. Da, domnule, asta zic ºi eu viaþã, iuhuuuu! E viaþa viaþããããã!
- S-o credeþi voi! þipã pisica de mare din inima sudicelor cuprinsã de înverºunare. Eu mã gândesc cu groazã la clipa în care o sã ne întoarcem. Cine suntem noi?! Puteþi sã-mi spuneþi? Suntem noi navigatorii secretului? Suntem piraþii veniþi de dincolo de orizontul vizibil? Suntem gândurile parºive ale universului digital care conspirã în dauna noastrã? Suntem cele ºapte înfãþiºãri ale demonului apelor sau suntem cumva chiar norii trandafirii sau chiar ficþiunea generalizatã ºi generalizantã în toatã splendoarea ei, în toatã perversitatea ei?
- Vai, vai, ce chestie! se fandosi melcul cu cochilie de luminã veche.
- Lasã, lasã cã te cotonogesc eu, nesimþituleeee! îl ameninþã pisica de mare din inima sudicelor. Credeþi c-o sã ne aºtepte careva cu braþele deschise, cã mor sã ne vadã?! O sã le cadã greu când or sã ne facem apariþia plini de bube, de puroi ºi de sânge ieºind din valurile înspumate!
- Fata asta s-ar putea sã aibã dreptate! Chiar foarte mare dreptate, draga de ea, drãguþaaa! spuse sepia orientalelor. Gândiþi-vã numai cã nu vom mai avea locaþiile geografice primordiale! Meduza Cinematografica de orizontul vizibil a schimbat locul nordicelor cu cel al orientalelor iar sudicele s-au scufundat pentru o mie de ani în adâncul oceanului virtual!
- Moºtenitorii, hrãpãreþii, ne-au vândut locaþiile digitale, nu încape nici o îndoialã! spuse delfinul cicãlitor. Doamne! Aveam un acvariu uriaº lângã grãdina publicã din Bankusai. Ce grãdinãããã! Toatã era plinã de trandafiri de sticlã aduºi din inima orientalelor, de la curtea prinþului stâncilor înspumate. Vai! Sã ºtiþi cã ticãloºii au scos-o la licitaþie, sã mor dacã mint eu cumvaaaa! Au vândut-o la bucatããããã!
- Chestiunea pare destul de serioasã! zise guvernatorul aricilor de mare scãrpinându-se dupã ceafa-i sângerie.
- Nu ºtiu de ce vã faceþi atâtea probleme, se bãgã în vorbã comis-voiajorul caºaloþilor. O sã ne adresãm digitalei oficiale. Ne va rezolva cererile într-un timp record, fãrã îndoialã!
- Aiurea, ce naiv eºti! strigã piatra de mare din largul occidentalelor. Ne-au îngropat în memoria colectivã, ne-au scufundat în imaginar? Adio! Adio! Ne-au ºters din catastif. Credeþi cumva cã cineva dintre cei vii s-a gândit vreodatã cã s-ar putea trezi acasã, într-o duminicã, cu o fabuloasã þâºnitã pe nepusã masã din vârtejurile virtuale supraexcitate de norii cei trandafirii?!
- Hei! strigã speriat melcul cu cochilie de luminã veche. Eu ce mã fac? N-am pe nimeni! Sunt un accident genetic! Sunt o picãturã trandafirie rãtãcitã! Sunt aºa ca un bin bang naufragiat de la începutul lumilor în oceanul virtual!
- Tacã-þi gura, derbedeuleeee! se burzului la el dragonul mãrilor liliachii, rãsturnându-ºi barca proaspãt cãlãfãtuitã. Dezbatem chestiuni arzãtoare aici! Îþi arde de glume?! Eºti unicat? Te-ai dus pe copcã! Cum ajungi în crunta realitate or sã te punã frumuºel în formol ºi-ar sã te studieze la microscop! Or sã te taie felii, felii, o sã vezi! Te preseazã, te ard într-un creuzet, mamã, mamãããã!
- Lasã-l, domnule! zise scoica de aur.
Tãcurã cu toþii încurcaþi. Se adunau nori negri la orizont. Nici nu le trecuse prin cap c-o sã le fie mult mai greu sã se reîntoarcã în crunta realitate decât sã stea aºa prinºi în vârtejurile virtuale care dãdeau piept în piept cu valurile digitale.
În primul rând o mie de jurnaliºti aveau sã se þinã de capul lor. Sã le întrebe ce ºi cum. Sã le ia câte-un interviu de pominã. Poate chiar sã le zoreascã sã-ºi scrie fiecare memoriile. Sã le tragã bine de limbã.
ªi-apoi, cu toþii la poliþie. La interogatoriu. Cum de-au fãcut de-au reînviat. În ce scop. Cine le-a ajutat. Dacã nu sunt implicate forþe ostile digitalei oficiale.
Dacã nu-i vorba de vreo cacealma sau poate de vreo conspiraþie internaþionalã sau chiar universalããããã. ªi ce au de gând în continuare. Ce pretenþii au. Dacã nu cumva sunt contaminate cu un virus spaþial, dacã nu cumva sunt capul de pod al unei invazii extraterestre.
ªi apoi le vor pune sã semneze ºi-un angajament de bunã purtare!

Filmul lui Bufnila continua valurit:
 

Cinematograful acvatic
roman valuritor
de
Ovidiu BUFNILA


Bobina 7

Soprana Imbolbina a cântat pentru prima oarã aria tragicului la conferinþele decembrice spre spaima tuturor imperialelor. Dar ce e tragicul?
Ce spunea despre el Pitoºkin? Ar fi zâmbetul scufundat într-un ocean de lacrimi? E surâsul furat de norii trandafirii care se târãsc peste acoperiºuri înceþoºând orizontul? Privind plin de uimire orizontul trandafiriu, împãratul norilor trandafirii din Kamtai ceru primului poet al curþii sale sã scrie un catren despre tragic dar poetul îl dezamãgi pierzându-ºi astfel capul.
Filozofii orientalelor ºi-au pierdut ºi ei capul rãtãcind printre teorii ºi ipoteze care mai de care mai fanteziste.
- Norii trandafirii sunt expresia virtualã a universului digital, au susþinut arhivarii sudicelor.
- Nici mãcar, i-au contrazis grãmãticii nordicelor fãlindu-se în fel ºi chip.
Filozofii sudicelor s-au jurat cã ar fi descoperit cã norii trandafirii au ca pereche un registru de navigaþie virtual ºi au promis cã or sã afle întreg adevãrul despre ploaia venitã de dincolo de orizontul nostru vizibil ºi despre piraþii despre care se spunea cã aduc cu ei o nouã concepþie despre atotcuprinzãtor.
Timonierii vorbãreþi din Melisador, Watalaa Wangam, Orcheström, Burgund, Ovaloo, Stantivorej, Magribar, Kolsupe, Dadao, Kimballa, Lateea Gome, Ormooz, Galabraa, Fontas, Ascondia, Tato Malo, Worsko, Bashaala, Combeta, Efadalor, Pompaton, Wescutas, Vitalon, Bumbela, Combatador, Foretta Vion, Yagoo, El Satador, Efar, Kamer, Gobed, Ygonaa, Baradazar, Gompanion, Foragan, Alpetta, Musao, Salvedar, Ganta Baray, Toame, Meto ºi nesupusa Agya povestirã cã avuseserã un coºmar ºi cã era posibil ca întreg universul digital sã fie înfãºurat într-o mantie de ape de neºtiuþii navigatori ai secretului.
Despre ei se spunea cã ar fi navigat pe coama valului înspumat care a spãlat zile în ºir insulele nordicelor ºi cã ºi-ar fi dat cuvântul de onoare cã vãzuserã pentru prima oarã în viaþa lor un diamant de luminã veche în plasele unui pescar din Gambole, oraºul turnurilor de sticlã ºi nu în propriul lor ochi ficþional.
Docherii nordicelor îi cãutarã pe timonieri vrând sã-i rãpeascã pentru cã aveau de gând sã atace sudicele ºi sã devinã nemuritori. Pescarii orientalelor puserã la cale o ambuscadã în care ar fi vrut sã-i atragã pe pescuitorii de perle iar forþele de ordine încercarã sã împrãºtie cei zece mii de scafandri care aveau de gând sã dea o loviturã mortalã guvernantei naþionale ºi sã-i aresteze pe ofiþerii regelui mãrii.
Navigatorii secretului s-au preschimbat în conematograful acvatic ºi au animat fabuloasele cãutând cu înfrigurare ultimul sens înainte ca marele nimic, hulpavul, sã înghitã întreaga materie. Ce poveºti uluitoare mai ºtiau fabuloasele!
Uite-aºa se dãdeau în stambã fiinþele fabuloase, dragele de ele! Aflase nu ºtiu care cã fuseserã aduse acolo ca sã caºte gura la un mare spectacol de circ ca sã-ºi piardã suflul, energia ºi bruma informaþionalã. Altele ziceau c-o sã fie doar un simulacru de concurs. În acelaºi scop. Sã li se înmoaie oasele. Sã le treacã cheful de-a încerca sã gãseascã teribilul adevãr al tuturor lumilor.
Unele ziceau, pline de aplomb, cã demonul apelor însuºi se pregãtea sã le joace o festã de proporþii. Era hotãrât sã le supunã la torturi înfricoºãtoare sã mãrturiseascã vreuna dintre ele cum de au ieºit din oceanul universului digital. Cã demonul apelor avea de gând sã le arunce în groapa istoriei ºi sã le þinã acolo pânã-n anul de graþie 0101001, sã poatã lua atotcuprinzãtorul cel miraculos în deplinã stãpânire de-a lungul întregului Imagikoon!
Altele þipau cã totu-i o mascaradã pusã la cale de piraþii de dincolo de orizontul vizibil. Piraþii þâºneau de fapt dintr-un univers cu peste o mie de dimensiuni ºi se pricepeau de minune sã manipuleze câmpurile informaþionale. Ei ar fi fost inversul informaþional al marelui nimic!
ªi tot felul de bazaconii!



Bobina 8

Atmosfera era pestriþã. Sufocantã. Îmbâcsitã. Ca mai întotdeauna la astfel de adunãri. Spoitã cu înfiorare de doi bani. Îmbibatã cu sudoare. Împãnatã cu bârfe de tot felul. Garnisitã cu gargarã savantã. Umplutã cu înjurãturi. Cu sudalme viu colorate, cu panaramã ºi scatolcealã. Cu ameninþãri.
Atmosferã de-a dreptul periculoasã. Ocultatã. ªi, fãrã îndoialã, dirijatã!
Dar navigatorii dirijau fiinþarea ºi funcþionarea furtunilor digitale! Imbolbina mi-a spus-o! Despãrþindu-mã de inspiratul poet oceanic, am dat nas în nas în docuri cu Imbolbina care a ºi pus repede mâna pe mine. O nebunã! O cunoscusem în bazarul de reptile de pe Yagomanator, asteroidul imperialelor trandafirii care tânjeau sã conducã lumile digitale prin lovituri de palat, prin crime ºi intrigi fãrã de sfârºit.
Fãcea vrãji, Imbolbina. Se visa reginã! O ºtiam eu, nu putea sã mã ducã cu zãhãrelul. M-a chemat în grãdina ei de sticlã, într-un inel rotitor aflat la periferia ceþosului Tagula Manokaan.
Pusese la cale un mic eveniment monden, chipurile. M-a servit cu ºampanie fãcutã de ºamanii din Bankusai. Am savurat ºampania cu un soi de evlavie. Sigur cã m-am bucurat sã fiu invitat la o asemenea întâlnire mondenã!
Imbolbina m-a prezentat tuturor, arborând o expresie uºor maliþioasã.
Dar invitaþii ei parcã nu auziserã de mine! Nu citiserã scrierile mele despre miracol ºi magie. Nu savuraserã romanele mele science fiction pline de chei ale secretului din inima universului digital! Faptul m-a enervat, pe moment. Apoi însã, o tartinã cu caviar mi-a redat buna dispoziþie. În fond, de ce-ar fi trebuit oare sã mã cunoascã bãtrâna vrãjitoare care þinea în braþe un vârcolac fãlcos, stacojiu ºi urâcios?
De ce ar fi trebuit sã audã de mine cyborgul plin de coºuri care golea pahar dupã pahar, ascuns dupã un stâlp împodobit cu ghirlande de flori exotice? ªi totuºi, ar fi trebuit sã mã ºtie! Eu, Meduza Cinematografica eram, eu eram Meduza Cinematografica care mâncase ºaisprezece cupe de cristal în mai puþin de un minut fãcând trei pase digitale, la concursul mâncãcioºilor organizat de consiliul municipal din Waganto Tongawa.
Eu eram Meduza Cinematografica care stãtuse sub apã mai bine de cinci ceasuri fãrã oxigen modificându-mi din trei în trei minute matricea informaþionalã primarã prin incantaþii ºamanice ºi rãsucirea degetului inelar în sensul acelor de ceasornic.
Eu Meduza Cinematografica eram, eu eram Meduza Cinematografica care se cãþãrase pe hotelul Ritz levitând ºi tot eu dãdusem gata un tort de ciocolatã de peste o sutã de kilograme fãcându-l invizibil prin invocarea spiritului metaforic ce sãlãºluia pe vârfurile îngheþate ale nordicelor. Eram un adevãrat magician, nu-i aºa?! Meduzã ficþionalã generalizatã ºi generalizantããããããããããããã! Dar nu pãreau sã mã cunoascã. Nu ºtiau sã mã meduzeze, ficþionalii fabuloºi! Invitaþii înfulecau cu toþii fãrã sã mã ia în seamã, meduzã nevãzutã, râdeau, îºi dãdeau coate, vorbeau în gura mare, se clãtinau ameþiþi, se ciocneau unii de alþii. În mod curios, vorbeau plini de însufleþire despre primul rãzboi semantic mondial, despre motorul cu aburi ºi despre prima cãlãtorie în Lunã.
La început, n-am îndrãznit sã o trag de limbã pe Imbolbina. Dar, în cele din urmã, am prins-o în bucãtãrie între douã cafele. Am somat-o. Am ameninþat-o. Ea m-a bãtut uºurel pe obraz. Mi-a zis:
- Prostuþule, n-ai înþeles încã ce se întâmplã? Te rog, meduzo, sã nu-i spui lui Pitoºkin, nu-i aºa,?! Pitoºkin e un sifon nenorocit! E informatorul imperialelor! Ia seama la el, stai cu ochii minþii pe matricea lui informaþionalã! Ai grijã! O sã-þi facã de petrecanie! I-ai pus pe gânduri pe marii pãrinþi ai imperialelor ºi pe generalii marilor armade! L-au trimis pe Pitoºkin sã-þi ia urma, sã te tragã de limbã, sã te digitalizeze! În sfârºit, eu am vrut sã-þi fac o surprizã pentru cã eºti iubitor de miracol ºi pentru cã eºti unul dintre navigatorii secretului!I-am înviat pe invitaþii ãºtia, dragã, erau niºte naufragiaþi de pe Titaniiiic!
I-am cerut iertare spiritului ºamanilor care tocmai plutea peste grãdina de sticlã, o tainicã Meduzã a Norilor.
- Plec! i-am zis scurt tunelând zidurile ei de sticlã.
Peste vreun ceas am ajuns la gara fluvialã din Gamboa. Debarcaderul era pustiu. Soarele, bolnav, trãgea sã moarã printre turlele bisericii din spatele gãrii. ªeful de garã, un pneumatic bãºicos, mi-a cerut o þigarã. Am scos din valizã o sticlã de ºampanie pe care o furasem în timpul nopþii. Am bãut-o împreunã. ªeful de garã a strivit o insectã, cu gheata lui murdarã de pãcurã. A zis aºa, într-o doarã:
- Te duci în Beauburg?
- Întocmai.
- Îl cauþi pe ºmecherul de Pitoºkin, nu?
- Întocmai.
- Imbolbina a dat-o în barã, nu?
- Întocmai.
- ªi acum se vor schimba ficþiunile?
- Întocmai.
- Atunci n-o sã vinã vaporul. O sã vinã un dirijabil.
- Întocmai.
- ªtii, de multe ori mã gândesc, domnule dragã, cã fiinþele fabuloase care vin din alte lumi, ne vor supravieþui!
- Dar fabuloasele prinse în conematograful acvatic aflat în apropierea mândrului Beauburg cãtre care m-am îndreptat pentru a-l înfrunta pe Pitoºkin? Ne vor supravieþui ºi ele? Ce zici domnule ºef de garã? Iar piraþii nu se vor transforma cumva în periculoºii spioni veniþi de dincolo de orizontul vizibil?
Un vârtej virtual iscat dintre ºinele ruginite ale gãrii au aruncat dirijabilul drept în inima inelului magic aflat în apropierea mândrului Beauburg.

Bufnila cu cine ramane meduza pana la urma ca mi-e lene sa citesc iar tot :roll:

bah ovidiule, oare din cauza ta a dat faliment Jurnalul SF? :o

Hehe. La 'Anticipatia' oricum nu-l primeau.

Domnu' Bufnila, nu aveti scris vreun roman in versuri? Sau poate o piesa, un scenariu ceva?... Ca eu saptamana aceasta citesc numai versuri.
Nu ma dezamagitzi cu un raspuns negativ.

Mah Bufnita, iti admir perseverenta, vad ca pur si simplu nu te lasi batut. Daca ai pune asta in practica si cu alte persoane, poate ai reusi sa te afirmi pana la urma, poate chiar sa intemeiezi miscarea aia de care spuneai in mai multe randuri. Ca doar in Romania nu iti trebuie neaparat talent ca sa te afirmi, precum degeaba ai talent daca nu ai perseverenta. Asa ca, iti urez curaj in continuare insa, totusi, mai putin ego la bataie si mai multa modestie!

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 48

Suprema contabilã din Bagoda se pupã cu academia din Beauburg care se pupã cu suprema contabilã din Omah care se pupã, la rândul ei, cu academia din Nulome care se pupã ºi ea cu eremiþii reformaþi ºi cu alþi conspiratori.
Ambasadorii occidentalelor se pupã cu ambasadorii orientalelor ºi toatã lumea, scriitori ºi savanþi desueþi, cautã sã punã mâna pe forþele telurice.
Poporul confuz din Qiatotocoatl urmãreºte cu sufletul la gurã tevatura ºi bate din palme în timp ce presiunea câmpurilor magnetice pregãteºte orgasmul universal.
Dar scriitorii adevãraþi?
Rãzboinicii imaginarului?
Acei luptãtori care construiesc atractorul straniu ce produce vârtejuri virtuale spre teroarea augustei oficiale din Bitombe, din Mastrokas, Azego Bazego ºi Kokusai!
Magicienii secretului iau seama la acest adevãr în lupta lor cu spionii veniþi de dincolo de orizontul vizibil ºi þin seama de miºcãrile formelor potrivit unor secrete instrucþiuni enciclopedice.
Miºcãrile publice ale lui Obin Oba debuteazã pe tabla de ºah oganesã într-o manierã care pare sã confuzioneze analiºtii ºi mass-media. Încercãm sã obþinem anumite determinãri ºi sã producem evenimente în cascadã pentru a induce în eroare serviciile secrete inamice.
Tocmai de aceea, departe de a da declaraþii ferme asupra viitorul sãu politic, Obin Oba se întâlneºte cu regina Norú din Omah ºi cu înaltele feþe bisericeºti ale Oganei ºi cu o serie de înalþi ofiþeri.
Deschiderea pare inspiratã, de vreme ce fostul rege vrea sã conecteze imaginarul oganez la vremurile de dinaintea primelor rãzboaie.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 49


Utopicele ne însoþesc ºi ne umplu de elan sub presiunea câmpurilor magnetice.
În inima utopicelor izolãm bolile aduse de dincolo de orizontul vizibil ºi descoperim înþelesuri ale profunzimii. Îl descoperim pe Abu Kadâr. E manipulat de spionii veniþi de dincolo de orizontul vizibil.
Speriat de moarte, Abu Kadâr intrã cu surle ºi tube în tiribomba vacii nebune, sindrom care bântuie Molina Mar, Mazalaa ºi Mateea Maló.
El s-a hotãrât sã mãnânce vegetale promiþând o adevãratã cruciadã împotriva morcovilor, salatelor, castraveþilor, napilor, porumbului ºi verzei. Gurmand fiind, legumele sunt deja în mare pericol.
Rãmas fãrã capital politic, Abu Kadâr ºarjeazã folosind anecdotica pentru a-ºi recupera imaginea pierdutã.
O campanie de imagine inspiratã l-ar putea face praf dacã un consilier de imagine ar construi principala propoziþie afirmând cã e o legumã politicã.
Client al propriei sale iluzii, Abu Kadâr se crede un vizionar ºi un luptãtor al imaginarului.
Integrarea pare singura alternativã pentru lumile mici se afirmã la seminarul despre redefinirea identitãþii culturale din câmpul de imagine al orientalelor þinut la Marsila Molé.
În demersurile lor ºi la masa negocierilor, oamenii politici pãstreazã în imaginarul lor o anumitã feminitate a occidentalelor, aceasta fiind o trãsãturã subtilã a politicii masculine. Spionii de dincolo de orizontul vizibil sunt adeseori bulversaþi de miºcãrile din culisele politicii ºi se rãtãcesc prin hãþiºul structurilor noastre narative pierzând controlul cu centralele lor de informaþii.
Orientalele, ca ºi concept al imaginarului politic, pãstreazã aceeaºi referinþã femininã. Chipul lor ocupã noua lume reticularã, ochiul modernitãþii încercând sã se obiºnuiascã încet, încet cu o vizibilã fractalizare.
Fractalizarea e o nouã politicã susþinutã de iniþiaþi. Chipul occidentalelor, în transcripþie, este un joc de fragmente care îºi cautã principiile de funcþionare.
Adevãrul e acoperit de propriile noastre convingeri.

Campuri Magnetice
 

Campuri magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 50


În aparenta noastrã miºcare prin universul plin de universuri, reinterpretând structurile narative, descoperim adevãrul ascuns de certitudinile omogenitãþii informaþionale care suntem.
Spionii de dincolo de orizontul nostru vizibil încearcã sã gãseascã o breºã de profunzime producând limite. Ei fragmenteazã lumile noastre ridicând ziduri pe care noi le virtualizãm aruncând mantia noastrã înstelatã peste ele.
Spionãm.
Bobolina pune ochii pe imberbul cenaclist. Generalul Monteores bãnuieºte cã guvernanta naþionalã se va folosi de geniul sãu militar pentru a pune mâna pe diamantele de luminã veche de la Qiatotocoatl.
Pitoºkin nici nu bãnuieºte cã colonelul Sharun îi va da o misiune specialã care îl va arunca în braþele morþii. Ocultele au pus ºi ele ochii pe imberbul cenaclist.
Superbul cabotin e gata, gata sã se iniþieze. E gata, gata sã participe la conspiraþia pusã la cale de diavol împotriva poporului confuz.
Spionãm.
Suntem vigilenþi. Serviciile secrete inamice încearcã sã ne viruseze enciclopedia. Serviciile secrete inamice îl curteazã pe imberbul cenaclist. Iar el?
Promite maselor largi populare nemurirea prin text.
Dar ce e textul? Ieºirea din anonimat? Numirea fiinþei, starea civilã în forma ei cea mai purã?
Imberbul e gata virusat. Un diamant de luminã veche o sã-i parvinã prin poºtã, vine la þanc diamantul sã arunce-n aer o duminicã leºioasã ºi fãrã inspiraþie, fãrã de speranþã, fãrã femei ºi fãrã ºampanie cumpãratã din Galahra.
Nemurirea!
Sunt puþini cei aleºi. Genialii. Ei secretã enciclopediile altor lumi, scriu în gazetele populare ºi toatã lumea leºinã de emoþie. Genialii au ºtiinþa textului, a întregului text. Sunt egoiºti. Dezvãluie fragmente. Adunã cioburi cu sârg. Construiesc opere nemuritoare din bucãþi de texte aruncate la gunoi de o lume-ntreagã.
Întregul adevãr cu linguriþa.
Se vânzolesc la sindrofii. Lumea îi trage de limbã, când o sã ne rupem gâtul, când se sfârºeºte universul plin de universuri, când cade asteroidul, dacã presiunea câmpurilor magnetice e bunã în contra ridurilor.
Serviciile secrete inamice stau cu ochii pe geniali, le sorb cuvintele, le furã notiþele, pun în gura lor toate apocalipsele posibile. Ca ºi imberbul cenaclist, se împotrivesc reinventãrii lumilor. Nu iubesc complexitatea, o gogoriþã, acolo. Ei sapã cu unghiile în inima absolutului. Mintea e minte. Corpul e corp. Ideea e idee iar trupul e trup. Asta e evidenþa. Nu e loc de metaforã.
Guvernanta naþionalã strâmbã din nas. Ce sã facã ea cu teoriile, cu simpozioanele, cu romanele?
Taie lumina imberbului. Ridicã impozitul genialului, austeritatea bugetarã îºi spune cuvântul. Apoi, plinã de mãrinimie, guvernanta naþionalã bate medalii ºi tipãreºte diplome. Scorneºte niºte titluri. Sau, dimpotrivã, pune rebelii la poprealã. În fel ºi chip. Îi bate la tãlpi. Le smulge limba.
Bobolina le vine de hac. Sau gloria. Dupã caz.
Serviciile secrete inamice pândesc guvernanta naþionalã.
Pun la cale tot felul de tertipuri. Îi îndeamnã pe rebeli la felurite acte. Genialii din Quzo o ºterg în Beauburg. Înjurã guvernanta naþionalã de acolo plini de patimã.
Imberbul cenaclist din Guaribo o ºterge în Nulome ºi toarnã cernealã ºi venin în inima guvernantei naþionale.
Noi stãm cu ochii pe structurile narative virusate de serviciile secrete inamice încercând sã prindem de veste unde ºi când vom cãdea în penumbrã.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 51

Suntem pretutindeni în inima enciclopediei noastre. Acþiunile de dezinformare puse la cale de serviciile secrete inamice ne ajutã sã descoperim proprietãþile uluitoare ale orizontalitãþii ºi sã intuim strategicile câmpurilor magnetice.
Literatura ne poartã sâmbetele în schimb. Ne încondeiazã miºeleºte. Ne aruncã în braþele unor structuri narative perverse.
Suntem spionii geniali sau, dimpotrivã, malagambiºti sadea. Ne joacã pe degete literatura. Ea ar fi, chipurile, enciclopedia. Ba mai mult, în pântecele ei dospeºte, miraculos, totalitatea.
Spionãm!
Luãm forme diferite, întâmplãtoare hoinãrind prin structurile narative ale enciclopediei noastre. Rãsfoim bibliografia parcã fãrã un scop anume.
Pregãtim noi comportamente fãrã a fi atractori stranii pentru atitudini ºi evenimente bizare. Pregãtim noi conexiuni virtuale dar fãrã a fi inteligenþe artificiale.
Admitem cã am fi stãri ale conºtiinþei libere nefiind producãtoare de comportamente ºi nefiind în funcþiune.
Serviciile secrete inamice nu par a fi interesate de asemenea propoziþii.
Mesajele pe care le schimbã între ele, experimentând gramatici primitive ºi comportamente subversive pline de stângãcie, vorbesc despre interesul lor pentru fluidele enciclopediei noastre.
Într-un rãzboi informaþional de speþa întâi am fi ºi noi interesaþi de fluide. Dar aparenta noastrã stare conflictualã interioarã anunþã un rãzboi dificil ºi de uzurã care ar putea culmina cu o surprizã de proporþii.
Tocmai de aceea încercarea serviciilor secrete inamice de a-ºi descoperi forme adecvate fluidelor noastre ni se pare plinã de inocenþã.
Am secretizat procesele ºi fenomenele pneumatice ºi hidraulice. Am ocultat ºtiinþa despre turbulenþe folosind secretele ei pentru a pune la cale schimbãri de ritm.
Am secretizat aparent vecinãtãþile universului plin de universuri dar am lãsat deschise fante pentru a împrospãta imaginarul ºi pentru a ispiti serviciile secrete inamice, pentru a le prinde ca într-un cleºte.
Viruºii lor pãtrund prin fante cãzând dupã o vreme în ghearele extractoarelor noastre de informaþii.

Comedia filmului
 

Commedia dell'arte
sau cum se desparte Ovidiu BUFNILA de Marile Gnoze Metafizice increzatoare in Timpul Liniar

Bum! Bum! Lume, lume! Rap! Rap! isi rupe mâinile tobosarul tropaind cu cizmele-i noroite pe scândurile proaspat geluite ale scenei. Bum.
- S-au strâns cu zecile de-alde gura-casca, sosotesc vocile din culise.
- Arlechino! Arlechino! Urla târgovetii infierbântati.
De-a tumba, Arlechino. Druuum. Si cortina cade in urma-i. E suplu Arlechino. Si viclean.
- Aha! zice parsivul.
- Aha! dau târgovetii ochii peste cap.
- Aha, ahaaaa!
- Aha, ahaaaa! isi dau in petec târgovetii.
Rânjeste Arlechino, gata-s, invârte-i dara! Si-si umfla pieptul si bate cu pantofioru-i curcubeu, tacere. Infiorata, gloata sâsâie, acu-i acu! Tacere.
- Spune povestea...
- Aaaa! soptesc infiorati burtosii târgoveti.
Dar lasa povestea Arlechino si sare de pe scena si sarut-o fata din multime. Lesina tânara si, hop, multimea-i da cu gura. Ca vrea povestea, sa urce iar pe scena.
- Spune povestea cu bravul Pantalone...
- Dar nu e brav! strig-un târgovet cu palmele trompeta-n dreptu' gurii.
- Cine-ndrazneste? Se-ncrunta Arlechino. Tu?! Ei, hai, curaj! Tu sufletu-ti despoaie!
Dar târgovetu' isi pleca rusinos privirea in pamânt. Si ceru-i innorat. Si rage un magar. Si garda regelui sta snop mai sus de birt. Sa vaza care-i da cu gura. Dar lasa!
- Nu-i brav numitu' Pantalone, ai?!
- Dar zi povestea!
Si Arlechino face-un gest curtenitor si, iata, cortina se ridica si-apare Pantalone. Peruca-i strâmba si merge-mpiedicat. Si târgovetii râd, vezi bine.
Colombinaaa! Colombinaaaa! ridica glasul Pantalone.
Si alde gura-casca asteapta s-apara fata, dara. Unde-i, Pantalone, unde-i? Da din umeri ofticosu, o tine pentru el, i-e teama ca vine Capitano si-o fura c-un sarut. Sta soarele in spatele umflatului nor ce-a stropit acum un ceas Turnu' Fierarilor.
- Cu broaste-a plouat! Gâfâie unu'.
- Ba c-orologii mari, de-argint, sa mor de nu-i adevarat!
- Fugiti de-aici, au coborât din cer ingeri o droaie si nici macar un strop!
- Dar taca-va gura, zau, aici ne spun povestea! se-nfurie cumplit o calfa de zidar.
Arlechino-i fugarit de Pantalone. Au ei o pricina. Dar lumea-i rabdatoare ioc. Vreo câtiva bat din buze si-alearga sa se pricopseasca, zau, cu-argintatul orologiu cazut din cer. Nu-i doar unul, tot bâiguie-un tâmplar, sunt sute. E darnic Domnul!
- Nu-i Dumnezeu, sopteste-o precupeata. E o forta ascunsa-n stele, pe cuvânt, a zis spiterul.
- Minte si-o va sfârsi pe rug! se-nfoaie alta precupeata.
- Taci soro, drept grait-a bunul de spiter, e-o forta. Ce mai, nici aburu' nu-i mai presus de ea!
- Care abur, proasto?!
- Proasta esti tu! Aburu' care pune in miscare papusa construita de spiter. Danseaza papusa si spune stihuri. Am auzit-o glasuind.
- Taca-va gura! racneste-un mustacios de spadasin aflat intâmplator in piata. Nu-i forta necurata! Pe legea mea, e chiar atractia lunara!
Se imbulzeste lumea chiar in fata. Parsivul de Arlechino maimutarindu-l pe bietul Pantalone tot cere Colombinei sa se arate. Fiori strabat multimea. De prin vazduh, chemata, chicotitoare, se lasa leganându-se de-o umbreluta. Crucindu-se, un târgovet ii da cu huideo, caci diavoleasca-i arta saltimbancilor! Si-o precupeata-i tine hangul si lumea toata.
- De ce va-nversunati? intreba cu glas firav micuta Colombina.
- Tu din vazduh te-ai intrupat! Morocanos ii striga spadasinul.
- Ei si? E cu pacat?
Dar las-o! Uite-l pe mândrul Capitano cum rasare dintr-o secreta infatisare-a scenei. Ba-i scena, ba-i castel, ba coasta-mpadurita. Nebunii saltimbanci au gust de hârjoneala. Iar bietul târgovet isi rupe gâtu-n doua zgâindu-se la scatolceala lor. Caci Pantalone il arde pe Arlechino iar el, parsivul, ca din intâmplare, un sut ii trage lui Capitano, bravul.
- Strapunge-l! Fa-l praf! se-nfierbânta calfa de zidar cerând pe scena moartea-ndraznetului nebun.
Capitano nu-l ia in seama si-alearga in urma micutei Colombine sa-i cucereasca bataia inimii speriate. Iar Pantalone-atent se umfla-n pene, zice:
- Un capitan?! Aha! Dar mâna el sa-mi ceara si-om mai vedea! Trufia si prostia cu un pret prea greu se cer a fi platite! Viteze, infatiseaza-mi-te chiar acum!
Din picioare, naravasi, bat târgovetii. Ar vrea o chelfaneala ca-n piesa de ieri seara. Ha, frumos a fost, arlechinul mort era si bine pus la saramura! Oh, mincinosul! A luat-o pe cocoasa! Dar azi, acum?! Ce-i cu-aiureala asta? Tot se codesc, tot poarta vorba saltimbancii! Si Pantalone acesta ce-i? Isi lasa fata curtata de-un curajos de mucava? Pai sa-l vedem la lupta!
- Lupta! Strig-un macelar frecându-si palmele-lopeti.
Naivul! Omule, priveste-n jur, nu-i lupta ce-o tot ceri! E numai viclenie, sperjur, tradare in lumea ce te inconjoara!
- Sa-l puna la pamânt! Tot striga macelarul.
- Bolândule, ai vrea strivindu-mi piciorusul sa te inalti, sa vezi mai bine?! Sa-mi vina slujitorii sa te scarmene, pazea! ii striga o copilita al carei mijloc de albina e strâns cu o curea din piele adusa din Orient.
Si lumea râde-nveselita. Doar sub arcade doi gardieni soptesc misterioase vorbe. Cum ca din saltimbanci din când in când s-ar slobozi un suierat. Ba chiar si mici strafulgerari. E abur, zice unul din gardieni. Taci, ne-aude cineva. E Necuratul, ma crede pe cuvânt. Si tac. Si-si zdranganesc pumnalele in teaca.
- De unde vii tu draga Colombina?! se hotaraste sa-si joace rolul parsivului de-Arlechino.
- Din Luna vin! sopteste ea.
- O, dar ma minti! Credeam ca vii de dincolo de sat!
- Nici nu visezi! Din Luna vin si-am auzit de tine!
- Ma magulesti!
E proasta piesa, zice-un târgovet. Ca minte Colombina, mâncat-au Luna-n faptu' serii vreo doi trei vârcolaci. Si-apoi cum s-ajunga ea in Luna? Doar nimeni nu e prost.
- Capitano, o crezi?!
- Din Luna sau din Soare sa vina ea, eu mâna i-o voi cere, acum, neintârziat!
Dar Colombina-l calca pe picior, nu asta-i spusa, le-a incurcat vezi bine betivanul. De la o posta simti c-a dat pe gât o bute. Si-l ia, in graba, de-o ureche, micuta Colombina si, iures, pe-ntreaga scena, iute. Sa râzi? Sa plângi? Se-ntreaba târgovetii si mai c-ar sterge-o acasa sa se culce. Mai e si mâine-o zi! Dar vai! Priveste! Intepenita, Colombina da ochii peste cap si-un abur straveziu pluteste iesindu-i din orbite. Sa te crucesti, ce naiba! Se-avânta cei doi gardieni si-agita pumnalele. Lumea se da in laturi speriata. Pe scena, pe scena, striga. Si o explozie de lumina in plin vazduh. Si-un uruit.
- Nu-s oameni! Striga unul din gardieni.
- Nu-s!
- Si aburul ii paraseste!
- Tin-te bine, se misca scena!
- Priveste, funii o trag in cer!
- Inca mai vezi Pamântul?!
- Inca dar vezi, o mare de-ntuneric ne cuprinde.
- Nu mai vorbi, uite cum pierde aburu' din tine!
- Nu-s nici eu om?!
- Vezi, bine, nu!
- Atunci? sâsâie speriat gardianul.
- Atunci?
- Tu cine esti?
- Nu m-am nascut, voi fi.
- Vorbeste prostii, sopteste papusa-gardian.
Si-urcând in cer, in cercuri largi, gardianul-cel-adevarat se arunca in jos purtând in loc de-aripi, cortina.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 52


De cele mai multe ori radiem din structurile narative personajele fabuloase infestate. Viruºii sunt particule virtuale a cãror pereche graviteazã fantomatic în proximitatea noastrã virtualã.
Uneori, sub presiunea câmpurilor magnetice, particulele-pereche pot scãpa de sub influenþa enciclopediei producând o undã de ºoc devastatoare.
Turbulenþele ne ajutã sã reinventãm lumile. Schimbãm structurile narative metamorfozându-le în structuri descriptive. Producem aglomerãri. Folosim inversul informaþional. Schimbãm codurile în cascadã adãugând noi instrucþiuni ºi încurcãm scenariile cu bunã ºtiinþã.
Noi am inspirat marºul femeilor de serviciu din Cardena. Noi am pus la cale conspiraþia antreprenorilor de pompe funebre din Adamville. Noi am aprins revolta gunoierilor din Takla Makan.
Rãzboiul conductei din Molina Mar, lovitura de stat din Gozeh, crahul financiar din Beauburg, furtul diamantelor de luminã veche de la trezoreria din Bulbona, criza marelui scut din Quzo, falimentul bãncilor din Cardena, asasinatele din Kalombra, orgasmul din Mandhala, sabotajele din Burbansk, apariþiile îngerilor în Pântraºiva, extazul mulþimilor din Kamol Pator, mãcelul din Guaribo, dimineaþa generalilor din Puerto Pico, exodul din Morena, rãzboaiele mecanice din Doga Noga, dispariþiile misterioase de la Popocatepetlán, frãmântãrile eremiþilor reformaþi din Galeea, ivirea cometei în Omah, luptele de stradã din Gugumbe, grevele din Gublin, insurecþia din Alundao, asaltul de la Pitonga Batonga, migraþiile de searã din Pasola, revelaþiile din Upândâva, luminile din Kyo Sao, dansul norilor din Togai, carnavalul broaºtelor din Jaw Ab Jawal, furtunile electrice din Vale Note au fost, toate, instrumentate de noi.
Sã fie plãcerea experimentului la mijloc? Sã fie bucuria perversã a umplerii formelor în miºcarea noastrã aparentã? Sau sunt tehnicile subtile de manipulare a serviciilor secrete inamice?
Admitem cã sunt încercãri periculoase. Turbulenþele scãpate de sub control produc bifurcaþii fatale. Încercãm însã sã intuim strategicele câmpurilor magnetice.
Bãnuim cã presiunea lor orizontalizeazã universul plin de universuri pentru a-i mãri suprafaþa ºi pentru a-l pregãti pentru o nouã sarcinã informaþionalã.

Re: O alta idiotenie simpatica:
 

Raspunsul e:
pe rind incolonarea
ca sa imi sugi pula.

sau putulica, ce vrei tu.

Re: Bah marmalah!
 

Dah, as vrea sa mi-o ridic undeva putin mai jos de ochii tai, bey..... BIVOLARULE!
Si ar fi bine sa porti ochelari! :wink:

Re: Bah marmalah!
 

Tu chiar te crezi atat de important si interesant ca sa vorbesti despre tine la persoana a III-a, bai bufnitule? Cred ca o cam iei pe aratura... crezi ca esti un mare inventator al unui stil? Ca vad ca tot scrii de bufnilisme, bunfnilism... Uite eu cam asa imi imaginez ca esti: http://cavemonkey50.ms11.net//upload/crazy.jpg

Nu te-ai plicisit si tu? Ca ma gandeam ca la cat ne-ai plictisit pe noi, te-oi fi plictisit si pe tine insuti insa vad ca modestia ta inexistenta nu-si face aparitia nici de-a dracu! Mai putina lauda si mai multa modestie Domnule Bufnila

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 53

Ideea aceasta e atât de nebuneascã încât producem nenumãrate turbulenþe în structurile noastre narative cãutând o ascunzãtoare unde s-o dosim ºi sã uitãm de ea.
Dar stãpânim turbulenþele?
Iar omogenitatea noastrã informaþionalã nu e un construct fals? Nu s-a produs cumva o rupere de echilibru ºi structurile narative au scãpat de sub control? E atât de uºor atunci când încerci sã induci în eroare serviciile secrete inamice vrând sã le faci sã creadã cã eºti în mãsurã sã decodezi întreaga informaþie conþinutã în turbulenþe ºi în evenimente mici!
Enciclopedia noastrã s-a dedublat ºi imaginarul ei s-a transformat într-un atractor straniu care ne va destructura?
ªi atunci în ce poziþie ne aflãm? Cum suntem dispuºi în plan în raport cu serviciile secrete inamice? Suntem nordul sau sudul, estul sau vestul sau serviciile secrete sunt fie partea dreaptã, fie partea stângã?
Dar este importantã pentru ele poziþionarea? De ce nu par interesate sã-ºi schimbe coordonatele? S-ar putea multiplica iar multiplicanþii le-ar putea înlocui cu succes în lupta cu omogenitatea noastrã informaþionalã!
De ce nu încearcã sã extragã bibliografia? De ce nu sunt interesate de texte?
Doar trãim într-o lume de texte!
Universul plin de universuri e text. Enciclopedia e text. Forma în miºcare e text. Pitoºkin e text. Revolta gunoierilor din Guaribo e text. Maiorul Farigot în faþa plutonului de execuþie din Gutombe e text.
Bobolina ºi ea!
Textele se insinueazã în omogenitatea noastrã informaþionalã producând bifurcaþii. Ne cheamã într-o zonã a perversitãþii. Ne înºealã. Manipulatorul care este manipulat e principiul director al textelor.
Admitem cã au o esenþã femininã. Cã se rotesc apetisant în jurul lectorului punând la cale orgasmul universal.
Savanþii desueþi din Takla Makan nu vor sã anime textele. Înºiruire de puncte, spun ei. Imberbii cenacliºti din Molina Mar, din Nulome ºi Qiatotocoatl curteazã textul, îi aduc jertfe. Îl siluiesc apoi, miºeleºte.
Citirea textelor premerge reflectãrii ºi interpretãrii pregãtind, subtil, reflexia. E ca ºi cum ai pregãti simultaneitatea pentru a o adãuga enciclopediei încercând sã obþii un efect de oglindã.
Construim.
Personajele noastre fabuloase tind sã se organizeze într-un continuu construindu-ºi referinþe imaginare.
Sentimentul religios capãtã forme în cascadã oferind, în mod subtil, o raportare fie liniºtitoare fie contestatarã.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 54

Poate cã aici sã descoperim dorinþa irepresibilã de a construi perfecþiunea pe care o întâlnim la bobolinele, hemolii, pitoºkinii, elvinele ºi la alte asemenea structuri exemplare?
Încercarea lor de a distruge ordinea pe care mai apoi încearcã prin insurgenþã sã o restabileascã sã fie un mod categoric de a accepta dictatura textului?
Cãci toate aceste lumi sunt ale textului, desfãºurându-se potrivit instrucþiunilor cuprinse în enciclopedie. Literatura din Takla Makan, din Beauburg, din Adamville se grãbeºte sã aresteze enciclopedia substituindu-se noilor structuri narative ºi luptând împotriva noastrã.
Literatura se organizeazã prin texte ºi încearcã sã dea lovituri mortale academiilor, mulþimilor, partidelor politice ºi bunului simþ.
Ai spune cã e în cãutarea orgasmului universal ea bântuind câmpurile de bãtãlie, cancelariile, nodurile informaþionale din reþeaua virtualã, scena teatrului, terasa fanfarei militare, tribunele terenurilor de joc din Takla Makan, fabricile de oglinzi din Quzo, pieþele de pãsãri ºi fructe de mare din Bulbona ºi Puerto Pico, bãncile ºi bursele din Adamville ºi Molina Mar ºi aºa mai departe.
Literatura stãpâneºte arta disimulãrii putând lua înfãþiºãri diverse de la romanul cavaleresc ºi de spionaj la actele civile ºi tratatele militare. Nu-i sunt strãine reþetele culinare, documentele notariale, rapoartele poliþiei, referatele universitare, buletinele meteo ºi indicaþiile astrologilor.
Din acest punct de vedere, ne putem întreba dacã textele sunt libere în lumile noastre. Dacã sunt accesibile interpretãrii. Literatura stã la pândã spionând personajele fabuloase. Ea le împinge cãtre perfecþiune, ea le joacã feste, ea se hrãneºte cu eroi, cu scandaluri ºi revoluþii. Metabolismul ei nu are de-a face cu exerciþiul enciclopediei.
Enciclopedia tinde cãtre totalitate pe când literatura se declarã, plinã de trufie, a fi însãºi totalitatea.

Informatii despre sefisti:
 

Marian Mirescu despre Artistii BD in:
http://www.lumivirtuale.ro/lumi44/nf-bd44.htm
8)

Interviu cu Bogdan Gheorghiu:

Catalin Badea Gheracostea:
Va urma un roman semnat Bogdan Gheorghiu. Cît de mult poþi ºi vrei sã divulgi despre el?
Bogdan Gheorghiu: Se cheamã Nodul. Am scris pînã acum mai mult de o treime (ca ºi conþinut, nu ºtiu dacã ºi ca volum). Subiectul poate fi întrezãrit foarte vag undeva la începutul ultimului text din Hax Grid, ºi anume Second Hand. Va fi un roman cyberpunk de anvergurã, un roman de concept ºi nu o poveste cu început ºi sfîrºit. Va fi partea a doua dintr-o (minim) trilogie care a început cu Hax Grid. Va fi lung, atît cît va cere subiectul. Va fi întîi în românã....
continuare in:
http://www.lumivirtuale.ro/lumi46/nf-bg46i.htm

8)

Scoala Scriitorilor de Science Fiction in:
http://www.hanuancutei.com/forum/ind...act=ST&t=2600&

8)

Trilogia ABATIA
de Dan Dobos in:
www.abatia.com

8) 8) 8) 8) 8)

Marele film SF romanesc se poate ascunde in:
 

Atelierkult
Site specializat in publicare de proza SF/concurs
http://www.atelierkult.com/
8)

Duºan BAISKI
Home page
http://www.rastko.org.yu/rastko-ro/a_bajski.htm
8)

Fictiuni
Editor scriitorul : Horia Nicola Ursu
http://www.fictiuni.p5net.ro/Front.htm
8)

H.G.Wells
Cenaclul HGWells - Timisoara
http://hgwells.storiesfrom.us/index.html
8)

Lucian MARES
Home page
http://www.demigod.go.ro/d_cv.htm
8)

Matei DONEA
Site-ul scriitorului SF
http://www.mateidonea.ro
8)

Mircea PRICAJAN
home page
http://www.geocities.com/mirceapricajan/
8)

Maxim Catalin
Pagina mea, a lui Maxim Catalin, care sunt eu.
http://poezie.ro/index.php/author/0007261/index.html
8)

Paradox
Revista SF - Timisoara
http://hgwells.storiesfrom.us/paradox/1/
8)

Proscris
Revista editata de Catalin Ionesc&Györfi-Deák György
http://proscris.port5.com/Ps25-26/
8)

Robert David
Home page
http://www.geocities.com/climber_jack/RobertDavid.html
8)

Visualart
Arte vizuale:BD, manga, comics, design
http://www.visualart.ro/
8)

Filmul SF si BD-ul
 

Poate ca intre filozofia filmului SF si filozofia BD-ului sa fie legaturi stranse dincole de Artele Perverse ale Privirii. BD-ul e mai mult decat o procesualitatea bidimensionala asa cum si filmul se ADaNceste in Imaginar pe masura ce tehnologiile avanseaza bestial.
Ii puteti intalni pe artistii BD in:

http://groups.yahoo.com/group/Ghilda_BD/

E posibil ca marea surpriza in filmul romanesc de SF sa vina dintr-o colaborare bestiala intre regizori tineri si artisti BD tineri care nu au prejudecati.
8)

Ericdee despre BD:

"Ce lipseste benzilor desenate romanesti? De ce nu devin ele o industrie in Romania?"

Cu siguranta sint mai multe factori care ingreuneste aceasta evolutie pe piata romaneasca. Incepind cu saracia romanului pina la o oarecare lipsa de "cultura" BD, asemanatoare ca in Franta, America sau Japonia. Numai citind "Pif" si "Rahan", pe timpul lu Ceausescu, asta nu inseamna ca in acelasi timp sa creat o "cultura". Si nicidegind nu iti garanteaza un procent mare de cititori/cumparatori. De exemplu, in Germania exista cel mult in jur de vreo 25.000 de cititori, la o populatie de 80 de milioane. Daca un BD in Germania este vindut de 3000 de ori, asta este deja un succes comercial. Comparatia asta am facuto doar sa arat ca nu este asa de rar o situatie BDista ca in Romania.

Ca sa ajungem la o industrie ca in tarile cu traditie BD, cum ar fi Franta,Spania, America sau Japonia, ne si trebuie o oarecare toleranta vizuala, care sa nu se opreasca numai la stilul Pif sau Rahan. Intre aceste doua stiluri, funny/cartoony(Pif) si semirealistic/adventure(Rahan) mai exista citeva sute de stiluri, care ar putea fii publicate si cumparate si citite. In acelasi timp, ne trebuie si o adunatura tare de scenaristi, desenatori si de edituri, care ar avea curajul sa coopereze si publice rezultate de o calitate comparabila cu cele de peste hotare.

Asta bineinteles inseamna si munca foarte grea. La un rezultat BD de calitate intrenationala, lucreaza de obicei intre 0 persoana si pina la trei/patru persoane, pe o durata de citeva luni de zile. Deci in cel mai optimist caz ar lucra un scenarist, und desenator si un colorist in jur de 6-8 luni la un singur BD, inainte de a il preda unei edituri. Si acolo mai trece in jur de 2-3 luni, inainte de a fi publicat. Deci 10 luni dureaza, de la idee pina la realizare, pina a avea un cititor un album BD de 48 de pagini in mina.............
continuare in:
http://www.hanuancutei.com/forum/ind...opic=2523&st=0
8)

Sambure pantecos de film SF:
 

Madia Mangalena
story de
Michael HAULICA


Lui Petrica Sârbu, de bucurie ca exista

Chipul Madiei Mangalena ocupa întregul ecran. Culoarea vinetie a filtrului îi pune în evidenta ochii retusati discret. Pe sub-unda este transmisa profetia cu venirea lui Brodar. Se lipeste de creierele trecatorilor, le patrunde, prinde radacini, ia înfatisarea Madiei din Mangala. Nu mai e nevoie de ecran, imaginea s-a agatat de cortexuri, flutura ca steagurile-lup, doar nu urla. Madia zâmbeste. Urmele pietrelor se vad bine, poveste a vietii ei.
"Cine e curat sa arunce primul".
Si toti s-au înghesuit sa arunce piatra, sa fie vazuti ca arunca, sa se stie ca sunt curati.
Plastiile i-au netezit trupul, l-au facut lucios, magnetic. Hainele se lipesc de ea, privirile, mâinile, toate alea. Merge pe strada si-n jurul ei cad ceasurile, se sparg, încremenesc. Madia fara Timp. Magnetic Dia.
Numai fata i-a ramas muscata de pietre. Spre aducere aminte. Si fiecare mângâiere arde mâna care a tinut piatra, fiecare sarut are gustul pietrelor.
- Ce... Ce dracu-i asta?
Sar toti în laturi, la prima atingere. Arsi, curentati, scârbiti, spaimosi, vomitosi. Jura sa n-o mai atinga în veci dar a doua zi o iau de la capat. Îsi fac de lucru în calea ei, sa-i vada, sa-i aleaga, macar sa-i bage în seama. Masculi feroci, barbati care conduc destinele lumii. Cârpele ei de sters praful. Crema ei de ghete, bocancii ei,
"Linda, Linda, unde-ti sunt bocancii?" (cântec de dragoste din secolul XX)
periutele ei de dinti, poseta ei si tampaxul.
Madia Mangalena, psalliota din Mangala. Frumoasa, ucigator de frumoasa. Când face dragoste, miscarile ei evita si primesc, fenteaza, stau la pânda, cersesc, incita, urla. Se transforma în sirop sau rachiu, se baga-n tine si-acolo îsi face de cap. Te arde, te rupe.
Dar mai bine sa arzi decât sa ruginesti. UNU.
Cu trupul ei te arde, arzând la rândul ei, mistuindu-se-n tine. Madia din Mangala traindu-si moartea în fiecare zi.
- O curva! Au despicat-o toti nenorocitii, toti linge-boase aia care acum o plimba ca pe sfintele moaste. O curva!
Si totusi lumea se aduna în jurul ecranelor ca în anii nebuni ai programelor Psycho. 23, 24... 26: Andie MacDowell vânduta en detail pentru sandvisurile scolii de handicapati (IQ sub 160). Ce vremuri! Filme - le zicea. Acum, pe ecrane, vedem realitatea. Tricksterii, mânuitorii de vieti, ne bombardeaza cu vietile sfintilor. Nu stiu unde-or gasi ei atâtia sfinti, mie-mi cam pute. Cât nu întelegem asta, ar fi mai bine sa stam pe curul nostru si sa mai lasam diemurile. Dreams-maker-ul nici n-ar trebui sa-ncapa pe mâna oricui.
Patina e un alt nume pentru rugina. Si o înnobileaza. DOI.
Deocamdata sa-l asteptam pe Brodar ala, sa vedem ce hram poarta. O fi si el vreun Big Brother, ca atâtia altii, care-au mai trecut pe-aici. Cum au venit, asa s-au dus toti. Niste pârliti. Niste nespalati.
Si noi, vitele, ne lasam vietile în palmele lor care nici de-o laba nu-s bune. Dar sunt ale lor. Si ei au putut s-o ierte pe Madia pe care noi niciodata n-am iertat-o. Dar cum s-o iertam, nu-i ea curva noastra, nu-i? Nu ne-ncuiem cu ea în futoare de doi pe doi, n-aruncam hainele de pe noi si ciorapii si ceasurile de la mâna ca sa mai câstigam zece centimetri patrati de piele pentru mângâieri? Cum s-o iertam când ne-a facut sa aruncam cu pietre? Nici un calau nu-si iarta victimele.
"Cine se simte curat, sa arunce primul".
Semnele lasate de pietre pe chipul ei o fac si mai frumoasa. Oricine o vede, barbat, simte în nari, pe data, mirosul sângelui ei. Chemarea ei.
Pe ecranul imens, Madia se îndeparteaza si-n urma ei ramâne mirosul care ma-nnebuneste. Îmi simt sângele ridicându-se-n mine pâna-n vârful vârfurilor si sensongul explodeaza în aerul din jur. Filtrele se schimba, sunt rosii acum. Masna Piya îsi trece dextra peste corzi, acordurile grave se limpezesc si, de undeva, din adâncuri, eu stiu de unde, apar valurile. Imaginea maestrului se estompeaza, ramân doar sensongul si valurile. Tremuratoare la început, din ce în ce mai agitate pe urma, în final agresive, valurile.
Trecatorii ma privesc mirati.
Dincolo de ura este iubirea. Ca o usa, ca o rana, ca un cui.
Sunt singurul care am iertat-o. O iubesc.
Nu-mi mai simt mâinile. Mi-au amortit. N-am crezut niciodata ca poate fi asa rau. Ba, nu, nu mi-au amortit. Ma dor asa de tare, ca parca nici nu mai sunt ale mele. Ma dor. Mai ales cuiele ma dor. Pofta cu care mi le-au batut în palme. Ca atunci. Si chipurile lor desfigurate de ura.
De-aici, de sus, totul se vede altfel. Dar, oricum, nu mai conteaza.
În fata mea s-a oprit o femeie. Ma uit în ochii ei si mi se pare ca-i mama. Probabil ca toti muribunzii simt asta. Din rani, sângele-mi picura si ea sare în laturi, ferindu-si cosul. Prea târziu. Se uita la mine si spune:
- Tu esti, sau sa asteptam pe altul?
- Eu sunt. Eu.

..............................................

Nota: Madia Mangalena a zbuciumat ideea de SF! Corporalitatea ei, demne de o cine-reproducere deschide o noua filozofie, o bresa in Artele Privirii. Un film Madia mi-ar place sa vad.
A doua NOTA: Michael Haulica e editor al www.lumivirtuale.ro
8)

As vrea sa vad un film dupa Tezeu
 

Parte din mintea ta...
short story SF de
AT Tezeu



Cerul verzuliu dominat, de cei doi sori gemeni, îl îmbia pe Iuan, în asa masura încât nu-si putea lua privirea de la el. Totusi isi scoase capul din norii prin care calatorea, pentru o secunda si privi la fata de sub bratul sau. Doamne ce frumoasa era, parul ei negru, lung si buzele-i rosii ca focul, carora li se alaturasera niste ochi verzui de o sclipire nemaivazuta. Fata se desprinse din stransoarea calda a maini sale si fugi in fata, invitându-l la o joaca copilareasca. Iuan statu pentru o secud si privi cum corpul ei se unduia printre razele rosiatice ale sorilor, iar apoi o lua la fuga in urma ei reusind sa o captureze. Îi prinse încet fata între palmele lui si o saruta tandru, suav. Aceasta se lasa in buzele lui înflacarate de iubire, dar se desprinse deodata chicotind:
-Iuane, suntem pe strada ce o sa zica lumea….?
-O sa zica ca te iubesc, oh dragostea mea ! Sa nu te desparti niciodata de mine…
O prinse tandru si o saruta, o strânse în brate si începu sa o învârta, mai mai sa loveasca un pieton, nu vrea sa-i dea drumul, nu vrea sa o lase sa plece. Ea îi sopti la ureche:
-Iubitule voi fi mereu cu tine…
Dar totul se opri, pietonii nu se mai miscau, ramasera într-o poza intacta, tridimensionala, ea nu se mai misca… si începu ca lumea lui sa dispara: mai întâi masivi zgârie-nori, apoi copacii plantati pe marginea soselei, masinile, pietonii,, si apoi ea… încerca sa o prinda în brate, dar nu mai era, nu mai era decât o camera neagra, goala, traversata de dungi de diferite culori ce produceau patrate la înbinarea dintre ele…era camera motorului virtual…
Iuan se enrva si facu un semn prin fata ochilor cu mâna:
-La dracu’ omule… Dane ! Tu si camera ta virtuala si cu motorul tau virtual.
Se ridica de pe masa pe care statea întins, cât fusese în lumea lui virtuala… si cazu cu ochii pe corpul prietenului sau ce statea cu capul rezemat pe tastatura jeguoasa:
-Ce Dane.. ai adormit ??!
Deabea dupa câteva micro-secunde obderva picaturile de sânge ce se prelingeau de pe tastatura pe jos… se îngrozi, si atunci simti teava unui magnum de laser la tâmpla capului. Se întoarse, încet ca nu cumva sa fie împuscat. Vazu ceea ce-l omorâse pe prietenul sau si ceea ce probabil îl va omorâ si pe el: cu homo-robot, cu fata lui ascunsa de o casca ce-I protejafirele cerebrale, cu corpul aparent musculos, dar poleit cu o piele de titaniu, peste care erau lipite o gramada de fire, vene înlocuite de circuite, ce nu mai incapusera sub pielea si asa întinsa, gata sa se rupa.
-Buna seara domnule ofiter - spuse Iuan aparent amabil - care pare a fi problema ?
-Încalcarea codului…- un moment anormal de incarcare, ceea ce-i arata lui Iuan o mica mare problema la procesor - de folosire a spatiului virtual fara autorizatie de stat pedeapsa: 2500 clini sau închisoare contraventionala - spuse mecanic cel ce era jumate om jumatate robot.
Acum se bucura ca facuse facultatea de robotica, facuse si practica la o fabrica renumita dar la ce folos, era un fugar, un renegat in lumea civilizata, dar un luptator în cea subterana. Se opri din amintirile ce-i trecura prin fata ochilor si actiona:
-Puteti repeta Domnule ofiter… ?
Exact in acelas moment îsi smuci un pic încheietura mâini, si din mâneca îi aparu un mic bereta cu gloante perforatoare. Aceste doua actiuni concomitente blocara procesorul distrus al homo-robotului, asa ca Iuan sari de pe masa pe care statea si trase un glonte in craniul acoperit al ofiterului. Capul explod si împrosca întreaga camera, inclusiv pe Iuan, cu putinul sânge ce exista în creierul semi-mecanizat.
Iuan se ridica enervat de pe jos, si merse la corpul neânsufletit al prietenului sau, îl apuca de claiele de par ce-i acopereau scalpul, si se uita pentru o secunda la rana provocata de laser. Raza strapunse craniul lui Dan drept în frunte creând o imagine hidoasa, murbida. Trânti exasperat craniul împuscat pe tastatura îmbâxita si se uita pentru o secunda în jur: camera si asa mica era tixita cu diferite echipamente vechi si noi capturate de-a lungul vremii de la diferite comvoaie militare, peretii erau plini de mucegai. Ne mai putând suporta sângele de pe fata intra în baia enorm de insalubra. Dadu la o parte, cu mana, câtiva gândaci de pe chiuveta si se lasa pe mâinile sprijinite de marginile chiuvetei. Nu se putea suporta, oglinda arata ceva nefiresc: fata, frumoasa o dinioara, ingrijita, era acum brazdata de taieturi ce nu-i aduceau doar dureri în toiul noptii ci si o imagine barbarica. Se simtea înfricosat de propria imgine, atât exterioara cât si interioara, nici nu mai putea tine numarul celor pe care-i omorâse, stia doar ca sunt cu sutele. Avu un moment de sclipire si-si puse beretaul, ce-l avea înca în mâna, la tâmpla… se privi+n oglinda: mânjit de sânge, brazdat de cicatrice, nu vroia sa mai traiasca, nu voia sa mai stea în loocurile acelea, murbide, terifiante, inumane, isi îndrepta ochii spre stanga, spre dreapta, era gata sa traga, când tot el tipa:
-NU…!!!
ªtia ca o parte din el era gata sa traga, gata sa apese pe tragaci, o parte din el nu se suparta, nu vroia sa se mai vada în pielea aia dar totusi cealalta parte vrea sa traiasca, sa fie libera, sa se bucure, sa omoare pentru nu a muri. Da, nu vroia sa moara, vrea sa traiasca, îi era frica de moarte, nu stia ce se afla dupa ea, dar îi era frica si de viata, pentru ca nu stia care era sa-i fie viitorul, nu putea suporta presiunea, dar nu putea exista fara ea… ce paradox. Lasa totul pentru alta data, când auzi pasi din camera cealalta. Era aproape sigur ca era un alt homo-robot asa ca iesi cu bereta pregatit pentru a trage. Dar era Miahai, Slava Domnului îsi spuse. ªterse cu mâneca sângele de pe fata si spuse catre cel ce statea înmarmurit în fata lui:
-Sal vere… sa vezi ce motor misto a facut Dan…
-Ce dracu s-a intâmplat aici mosule,ce dracu ai facut iarasi ??
-A venit hadicapaciosul asta de homo-robot - se scuza Iuan- cât testam lumea viruala a lu Dan… si i-a tras-o direct in freza…
-ce Dumnezeu Iuane, trebuia sa-l protejezi pe Einsteinul asta virtual, nu sa te joci la calculator…
Iuan a dat din umeri, apoi se apropie de hardul ce zabovea lânga tastatura îmbâxita, si scoase de acolo o memorie ce i-o înmâna lui Mihai.
-Am facut niste treaba înainte sa ne jucam… uite virusul de care avem nevoie sa intram în interfata statala…
sunetele se auzeau puternic dar dezordonat în camera necunoscuta lui Iuan. Cineva dadea în el cu pumnii …
-Iuane scoala-te…scoala… scoala…
-Dane…traiesti….- Iuan era un pic comfuz de faptul ca Dan îi spunea sa se scoale dar era bucuros ca traia, desi nu stia cum… -
-Ce…? Neghiobule, scoala, ca bagi toata garnizoan la belea si cine baga garnizoana la belea o are promisa de la toata lumea…
Iuan îsi aduse aminte cine era, si unde se afla… Se scula repede din pat si îsi puse cu repezeala pantalonii, apoi camasa, sosetele, bocancii…era gata pentru o noua zi de instructie, dupa verificarea de dimineata…

.................................

Nota: AT Tezeu este un scriitor SF foarte tanar. Dar cred ca imaginile lui pot inspira Imaginarul. Filmele lui sunt ca si facute. Nu vorbesc auici despre scenariu ci despre cine-desfasurarea ficitiunilor lui in cele o suta de coloane din creierul uman.
8)

"Sunteti totusi haiosi si eu va iubesc bestial. Parca-m fi in Cuibu' de cuci!"
Scapa cine poate!

Ai vorbit ca un adevarat brigadier bufnila. Altfel zis...ma iei de cuc :evil:
si daca te prinzi bine n-ai de ce sa te superi :lol:

O, prea luminatule Bufnit, mai bine Domnia dumnevoastra ar pune mana pe o carte de romana cu scopul de a invata ortografierea limbii romane inainte sa ne scrieti cu atata drag.

Pina una alta, daca crezi ca poti scrie mai bine ca el esti binevenit sa o faci.

Dan-Marius

Un fel de onoare
 

Un fel de onoare



1



Cei doi bãrbaþi zãceau întinºi la graniþa dintre caldarâm ºi spaþiul verde, nemiºcaþi. Petele de sânge de pe hainele lor se mãreau cu fiecare moment, pentru a ajunge sã se amestece între ei, pe sol.

- Ce ironic, gândi unul dintre ei plin de regret. Sunt pe cale sã mor… ºi pentru ce? Pentru ceva ce acum mi se par a fi numai câteva momente de plãcere… pentru cineva care probabil nici nu meritã viaþa mea.

- Cred cã dacã cineva care ºtie istoria familiilor noastre ºi duºmãnia dintre ele, gândea celãlalt, ne-ar vedea acum s-ar mira vãzându-ne sângele amestecat într-o singurã baltã roºie, nedefinitã. Probabil s-ar fi aºteptat sã fiarbã, sã interacþioneze violent la contact, pentru a dispãrea în neant anihilându-se reciproc.

Singurul gând comun, mai curând o emoþie decât un gând conºtient, pe care totuºi îl aveau în comun ar suna probabil astfel:

- Ironicã modalitate de a încheia un conflict ce dureazã de atâta timp.

Atunci când poliþia a sosit chematã de cei câþiva trecãtori în parcul aproape pustiu au gãsit-o pe tânãra femeie ce le fusese alãturi victimelor tot acolo, nemiºcatã. Cãzutã în genunchi, încã în stare de ºoc.

- Au fost împuºcaþi, sosi necruþãtor verdictul. Ok, duceþi-i la morgã!

Povestea ce-i adusese acolo începuse cu numai câteva luni în urmã, dar rãdãcinile ei se întindeau pe zeci de ani. Ele nu aveau importanþã decât pentru a înþelege starea de rãzboi ce se instalã atunci când doi exponenþi aparþinând unor familii puternice ºi numeroase dar, mai ales, aflate în conflict au cunoscut o fatã, aceeaºi tânãrã care a nãvãlit în vieþile lor ca un adevãrat taifun rãvãºind totul. Plinã de mister a apãrut pentru prima oarã sub forma unui înger la braþul altui bãrbat la o petrecere cu costume de epocã la care erau invitaþi amândoi, l-au invidiat în tãcere pe insul respectiv în timp ce ei îi admirau formele apetisante deloc îngereºti.

Doar câteva seri mai târziu tipul dispãruse atunci când Cristian Jurkson se trezi cu ea lângã el într-un club de noapte, iar gaºca de prieteni/veri care-l însoþea la agãþat amuþi brusc la apariþia ei nevenindu-le parcã sã creadã cã exista. Aflã mai târziu cã Georgiana, aºa o chema, îl observase la petrecere, îi observase pe amândoi a cãror vieþi aveau sã fie curmate atât de violent de fapt, ºi venise la grupul cel nou pentru cã se plictisise de compania prietenului ei, doar un amic, ºi cãuta o altfel de companie. A gãsit-o repede – combinaþia de frumuseþe fizicã, exuberanþã ºi mister pe care o afiºa atrãgea atenþia tuturor, dar a plecat cu Cristian. Au ºi rãmas împreunã dupã aceea.

În aceastã posturã l-a întâlnit din nou pe Emil Jurcã, eternul adversar al lui Cristian, cãruia, inevitabil, i s-a pãrut foarte… interesantã. Cei doi se detestau reciproc, dar împãrtãºeau multe pasiuni comune – femeile fiind unul dintre ele – ºi de aceea se întreceau reciproc în a-l umili pe celãlalt. Însã spre marea lor iritare Georgiana pãrea sã se înþeleagã foarte bine cu amândoi în ciuda animozitãþilor vizibile dintre ei, ceea ce îi încrâncenã ºi mai tare. Momentul în care Cristian a aflat despre vizitele lui Emil la magazinul de modã la care lucra Georgiana a fost unul de cumpãnã pentru el.

Gelozia ºi un sentiment de neputinþã – unul pentru cã nu o putea cuceri ºi celãlalt pentru cã nu putea sã-l facã pe primul sã disparã înainte ca acþiunile sale sã aibã succes – îi fãcurã sã-ºi stârneascã prietenii ºi chiar familiile împotriva celorlalþi, chiar mai mult ca de obicei, pentru a se vedea pânã la urmã lãsaþi sã se descurce singuri. Georgiana nu a putut opri încãierãrile dintre membrii mai turbulenþi ai anturajului celor doi, sau chiar intervenþiile lor în aceste bãtãlii, dar prezenþa ei de spirit a fost singurul lucru care a împiedicat escaladarea situaþiei ºi transformarea într-un adevãrat masacru.

Lãsaþi sã-ºi rezolve singuri problemele cei doi au încercat o confruntare directã dar au fost opriþi de cei din jur, iar dupã câteva zile s-au scurs fãrã a se vedea un progres evident în rezolvarea situaþiei. Pentru ca mai apoi sã erupã cu violenþã:

- Cine eºti? tresãri Emil ajuns acasã într-un târziu de noapte. ªi cum ai intrat aici? Paul! strigã el cu gândul sã-ºi cheme gãrzile dar se opri brusc, nu i se pãrea nimic ameninþãtor în încãpere.

Tocmai intrase în propriul dormitor ºi rãmase holbându-se la o umbrã ce se întindea pe pat, ca ºi cum ar fi dormit. Parcã era un om, parcã era o femeie. Dar detaliile se pierdeau în ceaþã fãcând-o de nerecunoscut.

- Sunt persoana angajatã sã te ucidã, spuse umbra cu o voce la fel de stranie.

- Cum? se sperie omul întinzându-se dupã arma dintr-un buzunar al hainei aºezatã instinctiv pe fotoliu.

Însã gloanþele ºuierarã neauzit prin încãpere – amortizorul funcþiona impecabil – doar pentru a se înfige în pat ºi pereþii de dincolo de el fãrã sã îºi atingã þinta întunecatã.

- Chiar crezi cã îmi poþi face ceva? Sunt Slayn.

- Slayn?! începu sã tremure bãrbatul. Am auzit zvonuri despre tine – eºti ucigaºul perfect. Eºti acel ucigaº profesionist care îºi îndeplineºte întotdeauna contractul, indiferent cine este þinta.

- Întotdeauna, repetã ca un ecou umbra.

- Deci eu urmez.

- Da, dar nu acum. În viitor, curând.

- Atunci ce cauþi aici?

- Vreau sã îþi ofer posibilitatea de a te rãzbuna.

- Cum?

- Angajându-mã sã îþi asasinez ucigaºul.

- Tu vei fi ucigaºul meu. Ar trebui sã te sinucizi.

- Eu sunt doar unealta, vorbesc despre cel care m-a angajat.

- Dar ºtiu cine…

- Nu, nu ºtii, îl întrerupse umbra cu duritate. Ai prea mulþi duºmani ºi prea puþin timp pentru a-þi pune în aplicare planurile. Spui cã ai auzit de mine, deci nu mai este nevoie sã îþi spun cã nu ai cum sã fugi… tot ce poþi este sã câºtigi niºte timp pentru a-þi pune la punct ultimele treburi pe aceastã lume.

- Interesant simþ al onoarei…, murmurã bãrbatul. Onoare de asasin. Atunci aºa sã fie, se decise el. Care þi-e preþul?

- E stilul meu, spuse Slayn. Iar preþul este acelaºi care l-a plãtit ºi ucigaºul tãu: 100 de mii de credite.

- S-a fãcut. Însã trebuie sã îmi spui cine este.

- Nu, nu trebuie, îl contrazise umbra cu un ton indiferent ºi sigur. Vei ºti asta doar atunci când te voi lãsa eu sã ºtii, adicã doar înaintea morþii. Nu te pot lãsa sã îmi strici planurile.

- Bine. Însã cum voi ºti cã te vei þine de cuvânt?

- Simplu, veþi muri împreunã, spuse umbra dupã care dispãru ca ºi cum nu existase niciodatã.

Lãsase în urmã doar cele câteva gloanþe înfipte aleatoriu într-o zonã a dormitorului ºi o simplã foaie de hârtie de dimensiunea unei cãrþi de vizitã care planã pentru câteva secunde în curentul de aer dintre geamul spart de glonþ ºi uºa uitatã întredeschisã. Emil o culese de pe jos ºi se uitã la ea, era scris doar un numãr de cont la care trebuiau depuºi banii.



2



Luneta îndreptatã asupra cuplului de îndrãgostiþi de pe banca din parc le înregistra orice miºcare ºi vorbã pe care aceºtia o scoteau, dar arma cu bãtaie lungã a cãrei þeavã stãtea atât de þeapãnã sub tubul lunetei nu scotea nici un sunet, nu acþiona sub nici o formã, aºteptând ca grupul sã fie complet. Slayn se uitã la ceas rãbdãtoare – încã puþin.

Într-un târziu în cursul dupã-amiezii Emil Jurcã îºi fãcu apariþia cu mâinile în buzunare, complet relaxat. La vederea lui cei de pe bancã se oprirã din ceea ce fãceau vizibil uimiþi, era devreme în mijlocul zilei iar Emil nu prea avea ce sã caute acolo.

- Am înþeles cã eºti responsabil de acþiunile mai dure aplicate asupra mai multor membri ai concurenþei în ultimele ore, i se adresã sfidãtor Cristian Juckson vechiului sãu adversar.

- Da, a trebuit, iar acþiunile vor continua ºi mai târziu. Nu am prea mult timp la dispoziþie ºi am vrut sã fiu sigur cã nu scapã nici unul nepedepsit, într-o formã sau alta. Mãcar le-am dat „angajaþilor” noºtri ceva de lucru pentru a scãpa de sub urmãrirea lor ºi a ne permite aceastã ultimã conversaþie.

- Da‘ ce, pleci undeva? întrebã Georgiana.

- Da, îi rãspunse Emil cu un zâmbet amar. Cristian ºi cu mine plecãm într-o cãlãtorie lungã din care nu ne vom întoarce prea curând.

- Ce vrei sã spui? se mirã acesta.

- ªtii, mi-a fost greu sã îmi dau seama cine l-a angajat pe Slayn sã mã ucidã dar pânã la urmã mi-am dat seama cã numai tu puteai fi. ªi pentru tine, scumpa mea, i se adresã Georgianei. Mãcar acum ºtiu cã vom muri împreunã…

- Ce-am fãcut?! izbucni Cristian. Dar Slayn m-a contactat ºi mi-a spus cã tu ai fost acela care l-a angajat sã…

Dar nu ºi-a mai terminat propoziþia: se prãbuºi atunci când glonþul îi strãpunse pieptul pentru a se înfige mai apoi într-un copac. Aproape instantaneu al doilea îl doborî pe Emil care se întorsese instinctiv spre clãdirea îndepãrtatã dinspre care îi venea moartea, miºcarea îl proiectã mai aproape de adversarul sãu aproape ajungând sã se atingã.

Ascunsã în uscãtorul de pe acoperiºul clãdirii pe care o alesese pentru mai bunã vizibilitate – era departe de parc dar suficient de sigurã pentru succesul misiunii – Slayn se ridicã în picioare ºi privi la ceas: era timpul sã plece. Cu arma încã în mâini Georgiana îºi privi prin lunetã alter-egoul care, cãzutã în genunchi alãturi de cele douã victime, avea sã rãmânã într-o stare ca de ºoc pânã la sosirea poliþiei apoi aºezã tuburile de cartuºe la vedere ºi, cu miºcãri rapizi ºi sigure de profesionist, începu sã îºi demonteze arma ºi sã o introducã în sacoºã. Coborî liniºtitã scãrile, ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ºi ieºi din bloc pentru a se pierde în mulþime.

- Te-am auzit vorbind cu ºefu’, îl apelã unul dintre detectivii veniþi la faþa locului pe unul dintre subofiþeri. De unde ºtii cã a fost Slayn?

- Pentru cã cei doi au fost împuºcaþi cu o armã cu lunetã iar singurele dovezi pe care asasinul le-a lãsat în urmã sunt douã tuburi de cartuºe trase de culoare albastru-argintiu ºi realizate dintr-un aliaj rar în interiorul cãruia, pun pariu pe orice, se va gãsi dupã analize numele ucigaºului alcãtuit din 5 litere de aur de o grosime microscopicã.

- Aur?! Dar nimeni nu poate comanda astfel de cartuºe fãrã sã ºtim ºi noi, oficialitãþile!!

- Corect, dar eu aº spune cã nimeni nu are tehnologia de a crea aceste cartuºe fãrã sã ºtim ºi noi. ªi cu toate acestea nimeni nu ºtie nimic, ºi probabil nici nu vom afla vreodatã – este acel gen de mister care se rezolvã dupã mulþi ani de muncã asiduã ºi probabil din întâmplare, accidental.

- Poate doar dacã cumva nu va face vreo greºealã…, interveni alt subofiþer care asculta.

- Nu va face, e mult prea inteligent. Cunosc pe detectiv, îl cheamã Cãlin Pãdure ºi este coleg cu mine de departament, un adevãrat expert al acestui caz, care are o întreagã colecþie de asemenea tuburi de cartuºe culese dupã fiecare dintre asasinatele lui Slayn la care a avut acces, ºi nici el nu ºtie mai multe. Este ceva ce ne depãºeºte pe toþi.



Epilog



15 ani mai târziu o tânãrã femeie apãsa repede pe tastele imateriale a unui computer portabil concentratã la ceea ce îi spunea vocea din cãºti, îºi potrivi la loc vizorul holografic al afiºajului atunci când alunecã pe nas la o miºcare greºitã a capului – o tentativã de a aproba cu o înclinare afirmativã – ºi îºi continuã discuþia netulburatã:

- Care-i misiunea? întrebã ea.

- Înregistrãrile la care am acces indicã moartea a doi bãrbaþi uciºi printr-o metodã ce corespunde profilului tãu. Va trebui sã îndeplineºti o misiune de infiltrare pentru a-i aduce pe amândoi într-un lor retras pentru a face necesarã o singurã intervenþie care sã corespundã istoriei înregistrate, timp în care trebuie sã îi ºi contactezi pe fiecare în parte pentru a transfera banii. Dar trebuie sã te previn, de data asta nu va fi la fel de uºor ca pânã acum, toatã lumea ºtie cã familiile lor se duºmãnesc de generaþii întregi iar pe plan personal ei nu se simpatizeazã deloc.

- Dar asta ar trebui sã îmi fie de ajutor…

- Nu tocmai. Existã o probabilitate foarte mare ca ei sã gãseascã o rezolvare alternativã care sã nu te implice pe tine, sau chiar sã îþi pierzi viaþa într-o reglare de conturi în stil mafiot. De asemenea este important ca sã nu existe nici un rãzboi între clanuri ulterior, familiile trebuie manipulate pentru a accepta moartea lor ca fiind ceva ce nu meritã rãzbunat.

- De parcã armele lor ar face faþã antrenamentului meu, comentã femeia, sau tehnologiei actuale. Care ar fi câºtigul generat de reuºita misiunii?

- 200 de mii de credite. Dupã plata tuturor cheltuielilor ºi a datoriilor pe care le ai faþã de mine þie ti-ar reveni cam un sfert.

- Hm, acceptabil.

- Accepþi deci provocarea?

- Da. Trimite-mi datele ºi rezervã-mi te rog o orã din timpul curent al dispozitivului temporal.

- Chiar crezi cã te descurci cu mai puþin de 10 salturi temporale?!

- Trebuie sã-mi iasã ºi mie un câºtig, nu-i aºa? ªtii ceva? Acum am chef de altceva ºi vreau sã închid – mai vorbim ºi mâine înainte de prima plecare, la încheierea ultimelor pariuri.

- Cu cât te pun ºi pe tine? Sper cã ºtii cã sorþii sunt în defavoarea ta ºi cã…

- Trax, de fiecare datã când ai pariat împotriva reuºitei misiunilor mele ai pierdut! De câte ori trebuie sã-þi reamintesc asta? Pune-mã pentru, cu 10 mii.

La fel de tânãrã, frumoasã ºi misterioasã ca în apariþiile petrecute în urmã cu 15 ani, apariþii ce pentru ea aveau sã se întâmple abia a doua zi de dimineaþã, Georgiana Pãdure, Slayn, îºi scoase vizorul holografic ºi cãºtile ºi le aruncã pe pat dupã care ieºi pe balconul însorit. κi scãmoºã un pic pisica înainte de a o alunga de pe ºezlong pentru a-ºi face loc apoi se dezbrãcã de toate hainele ºi se întinse cât era de lungã: avea nevoie de toatã energia pe care corpul ei relaxat o putea absorbi de la soare ºi de tot timpul de procesare pe care creierul ei pozitronic îl putea folosi pentru a asimila datele misiunii ºi de a trasa un scenariu strategic demn de succes.

Pe mãsuþa de lângã ºezlong, în plin soare, detaliile unei poze era abia vizibile în lumina puternicã: o femeie cu un copil, o fetiþã, zâmbeau în braþele unui bãrbat. A fost o vreme când Georgiana s-a întrebat ce s-a petrecut cu pãrinþii ei, cu corpurile lor, dupã ce Emil Jurcã a fost asasinat iar soþia lui disperatã de pierderea celui pe care totuºi, încã îl mai iubea, s-a sinucis într-un moment de slãbiciune – era prea micã pentru a-ºi aminti iar dupã aceea a pierdut legãtura cu Familia atunci când a fost adoptatã de unchiul ei – dar asemenea întrebãri nu-ºi mai aveau rostul dupã ce a murit la rândul ei în urma unei boli terminale ºi s-a trezit cu conºtiinþa transferatã în acest corp biomecanic. La cererea Familiei, bineînþeles: fiecare membru, chiar ºi copiii rãtãciþi de turmã, era considerat prea important pentru a fi irosit.

de doua ori
 

Se pare ca am postat mesajul anterior de doua ori... e greseala mea :oops: .
Poate cineva sa stearga unul dintre ele?

Multumesc,

Dan-Marius

Nu cred ca pot scrie mai bine, ce e drept, nici nu am incercat! Insa macar eu nu-mi scriu toate esecurile pe aici si cu o mandrie uriasa!

Apropo, ce ai scris tu aici (presupun ca e scris de tine) mi se pare mult peste oricare dintre operele maestrului Bufnit

1) Cred ca ar trebui sa incerci. Nu neaparat SF. Poate reusesti sa ne faci o surpriza placuta.

2) Da, e scris de mine. Nu o consider asa cum zici tu, fiecare scriem in stilul lui.

PS Ai apucat macar sa o citesti? Raspunsul tau mi se pare cam rapid.

Am citit 1 si aproape am terminat 2 insa nu a trebuit sa citesc mai mult ca sa-mi dau seama... termin acum

scenariu
 

Cu riscul de a face nota discordanta (nu-mi prea place sa vorbesc cu pxxx si fxx si nici sa insult lumea), propun un scenariu de film SF care cred ca ar prinde la noi:
O planeta oarecare. EL si EA sunt saraci, imputiti, analfabeti. Din cauza guvernului care nu le da bani. EL o snopeste pe ea in bataie (sau invers, depinde de caracteristicile speciei) si da foc locuintei comune, desigur din cauza guvernului care nu le da bani. Apoi pleaca pe o alta planeta, unde guvernul le promite ca le da bani. Dar nu e asa. EL cerseste, EA se prostitueaza (sau invers, depinde de...). Amandoi fura. Se intorc pe planeta natala unde se lauda cu modul in care s-au realizat ei prin munca cinstita. Intra in politica, ajung la putere, si organizeaza o expeditie de jaf asupra planetei pe care emigrasera. Ura, ura, uraaa!!!
(Desigur, totul trebuie condimentat cu cat mai multe injuraturi, organe sexuale cat mai murdare, rani infectate etc. Si bineinteles, lozinci impotriva guvernului care nu le da bani)

scenariu
 

Cu riscul de a face nota discordanta (nu-mi prea place sa vorbesc cu pxxx si fxx si nici sa insult lumea), propun un scenariu de film SF care cred ca ar prinde la noi:
O planeta oarecare. EL si EA sunt saraci, imputiti, analfabeti. Din cauza guvernului care nu le da bani. EL o snopeste pe ea in bataie (sau invers, depinde de caracteristicile speciei) si da foc locuintei comune, desigur din cauza guvernului care nu le da bani. Apoi pleaca pe o alta planeta, unde guvernul le promite ca le da bani. Dar nu e asa. EL cerseste, EA se prostitueaza (sau invers, depinde de...). Amandoi fura. Se intorc pe planeta natala unde se lauda cu modul in care s-au realizat ei prin munca cinstita. Intra in politica, ajung la putere, si organizeaza o expeditie de jaf asupra planetei pe care emigrasera. Ura, ura, uraaa!!!
(Desigur, totul trebuie condimentat cu cat mai multe injuraturi, organe sexuale cat mai murdare, rani infectate etc. Si bineinteles, lozinci impotriva guvernului care nu le da bani)

despre scenariu
 

Adica un film despre Romania zilei de azi. :D Ok, da' pe fratii Bivolaru unde-i punem?

despre scenariu
 

Revenind la ceva mai serios, as spune ca privesti prea mult in viitor. Adica planete, guverne planetare, etc... Se poate aplica, cred, mult mai bine la un viitor mai apropiat de prezent... de exemplu viitorul pe care ti-l imaginezi tu aici peste 20 de ani. Ma refer la tehnologie, atentate cu bombe, relatiile dintre tari, si asa mai departe.

Ce zici?

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 55

Dar totalitatea nu e nici pe departe suma tuturor textelor.
Textele sunt produse ºi puse în circulaþie. Lectura lor ar putea fi starea de insurgenþã? Sau lectura e doar un pas timid cãtre deliciul interpretãrii?
Pitoºkin citindu-i pe savanþii desueþi sau generalul Monteores oferind protecþie imberbului cenaclist din Popocatepetlán, sunt oare în puterea literaturii sau reprezintã mici turbulenþe rotitoare în inventarul nostru enciclopedic?
E pe moarte literatura? Sau malagambiºtii literari din Omah stârnesc furtuni într-un pahar cu apã vrând sã se afle-n treabã?
Rãsfoind structurile narative ºi descriptive ale enciclopediei descoperim cã strigãtele lor se estompeazã în oceanul de texte care spalã imaginarul.
Cine sã fie misteriosul necunoscut care produce furtunile ºi acalmia oceanului? Cine e atât de pervers încât îi trimite pe malagambiºtii literari sã se deghizeze în regi ºi împãraþi, în generali, în revoluþionari ºi dizidenþi, în femei de serviciu ºi funcþionari publici, în instrumentiºti ºi în preoþi ºi pelerini?
E un personaj fabulos al enciclopediei sau o stare de conºtienþã a ei? E o formã iluzorie iniþiatã în ºtiinþa fluidelor sau ºtiinþa însãºi?
Sã fie un magician? O construcþie simbolicã a entropiei?
Potrivit cercetãrilor noastre el e acolo unde nu este, el construieºte ceea ce pare de neconstruit, un invers al citadelei.
Magicianul nu este numit ºi nici nu cade în greºeala de a se numi. E însãºi iniþierea în texte iar iniþierea nu are nimic de-a face cu serviciul mãrunt de lecturã.
Sã fie orgasmul universal?
Împotriva lui luptã savanþii desueþi din Bulbona ºi imberbul cenaclist din Puerto Pico, din Guaribo, din Galahra ºi Walla?
Sã le fie teamã de reinterpretarea imperfecþiunii?!
Literatura ne numeºte magicienii secretului ºi ne bârfeºte peste tot.
I-a ºoptit împãratului Ogawa cã suntem perverºi ºi utopici. I-a scris o anonimã colonelului Sharun din Ehren acuzându-ne cã am fi adus Mandhala de dincolo de orizontul vizibil. I-a asmuþit pe gunoierii din Guaribo împotriva noastrã zicându-le, prin manifeste ºi ºtiri bombastice, cã am fi obþinut în alambicele noastre un fluid de bacterii care face sã disparã gunoiul instantaneu.
I-a pus pe jeratic pe savanþii desueþi din Bulbona cum cã am vrea sã contestãm titlurile ºi lucrãrile lor despre imposibilitatea reinventãrii lumilor ºi a existenþei altor construcþii decât cele materiale sau imateriale.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 56

Savanþii desueþi din Bulbona, din Takla Makan, din Guaribo ºi Bitombe erau oare vânduþi spionilor veniþi de dincolo de orizontul vizibil?
Sã-i fi ghicit?!
Ha, ha, ha!
Dar noi ce mincinoºi mai suntem!
Cum mai spunem noi câte o gogoriþã acolo. Reorganizând structurile noastre narative îi transformãm pe generalul Baºkaev, pe Bobolina, pe colonelul Sharun ºi pe mulþi alþii. Îi aruncãm în braþele diavolului. Diavolul trecu prin corpurile lor însemnând urmele spionilor veniþi de dincolo de orizontul vizibil.
Ieºea soarele.
Stãteam la soare în Takla Makan ºi îi dãdeam instrucþiuni diavolului când literatura, printr-o notã informativã mincinoasã, i-a pus pe urmele noastre pe oamenii lui Obin Oba, pe locotenenþii împãratului Ogawa ºi pe Bobolina.
Tocmai ne pregãteam sã spionãm structurile narative ale enciclopediei noastre vrând sã înþelegem interesul constant al serviciilor secrete inamice pentru fluide.
Potrivit unor informaþii, apa ar fi dispusã sã negocieze cu serviciile secrete inamice lucru care a bulversat omogenitatea noastrã.
Desfãºurând ciclurile acvatice pe mai multe mii de ani nu descoperim o bifurcaþie în care a fost, este sau va fi o fiinþã vie. Dar nici nu este o construcþie simbolicã virusatã.
Atenþia noastrã se îndreaptã spre pricoliciul de la Arsenalul din Galeea. A venit împreunã cu echipa lui în Takla Makan. O mulþime de admiratori se înghesuie sã-ºi vadã idolul. Pricoliciul îºi face de lucru în apropierea rezervoarelor de apã construite de Elal Belal, consirtoriul de Makeba, pentru lupta împotriva deºertului Al Jawab Baja, atotcuprinzãtorul ºi neiertãtorul.
Stãm la soare în Takla Makan gândindu-ne dacã n-ar trebui sã protejãm toate fluidele enciclopediei cu o buclã informaþionalã. Literatura se tot þine dupã noi ºi umple jurnalele cu caricaturi, seriale ieftine ºi benzi desenate.
Construim sub semnul unui secret originar folosindu-ne de construcþiile literaturii, de perversele ei structuri narative ºi descriptive.
Enciclopedia are nevoie de ea. E secreþia ei. Ar pãrea cã ne guverneazã prin texte, prin secrete, fluide ºi secreþii. Literatura e câinele ei de pazã.
Cel mai teribil serviciu de contrainformaþii!

Re: Un fel de onoare
 

Tigrule, bravo!
8)

Mircea Pricajan:
 

Mircea Pricajan este unul dintre tinerii tigri SF din Romania care e extrem de talentat si de insurgent:
http://www.geocities.com/mirceapricajan/
8)