Pentru mine e unul dintre acele filme care te lasa mut dupa ce-l vezi. Trebuie sa lasi putin timp sa treaca, sa te departezi, pentru a capata perspectiva. Doar asa, mi se pare, il poti distinge mai bine. Dupa vizionare am avut o senzatie greu de definit, dar cumva inaltatoare. E un film cu un discurs destul de solemn. Dar cred ca e plin de semnificatii filozofice. Intrebari, dar si raspunsuri in acelasi timp, despre viata. Incepand chiar cu titlul: care e originea vietii, suntem rezultatul gratiei divine ori al evolutiei? Apoi o tema care revine mereu la Malik e aceea a panteismului, al comuniunii cu natura, viata vazuta ca un flux care cuprinde tot universul. Idee sugerata de inserarea de cadre cu elemente din natura, copaci, ape, apoi miscari ale camerei spre inaltimi, spre soare.
Citeam pe Liternet o cronica in care autorul sustinea ca indreptarea camerei spre cer are sens religios, adica vechea idee crestina ca dumnezeu e in ceruri, iar imaginile cu maini care se cauta si se ating sugereaza crearea lui Adam. Eu nu am vazut camera miscandu-se doar spre cer, ci in toate directiile, sugerand un flux al vietii, o dinamica, nu am vazut doar maini care se se ating ci si oamenii care se imbratiseaza, mama cu copiii, mama cu tatal, imagini ce denota uniune, comuniune.
S-a amintit de complexul lui Oedip aici. Mie mi se pare o gaselnita chestia asta. Nu se poate ca intr-un film relatia mama-fiu sa fie putin mai apropiata ca imediat apare Oedip. Daca si aici putem vorbi de complexul lui Oedip, in filmul Ma mere cu Isabelle Huppert despre ce mai vorbim? Eu vad altfel. Toate secventele de familie sunt in fapt amintirile lui Jack adultul pe care il regasim in prezent. Se vede ca e bine asezat din punct de vedere material, insa nu pare a fi prea fericit. E la varsta crizelor existentiale. Si toata rememorarea vietii lui de copil, in familie, mi se pare, iarasi , ca o chestionare a vietii: ce reprezinta, ce inseamna, cum ar trebui traita? Trebuie sa te lasi purtat de ea, asa cum era felul mamei lui,care se bucura de orice moment, care traia intens orice clipa, care era complicea copiilor, sau sa incerci s-o controlezi, asa cum facea tatal lui?
Am apreciat in mod deosebit felul in care sunt redate amintirile lui Jack. Scenele din copilarie, daca incercati putin sa va amintiti, nu va apar clare si din punctul de vedere al copilului care erati pe atunci. Apar ca si cum ar fi privite de alta persoana, ca ceva vazut de sus, parca survoland, cu imagini neclare si miscate, exact in felul in care Malick le filmeaza.
Vreau sa mai spun doar ca filmul e "deschis", cu alte cuvinte poate da loc la interpretari multiple, nu are un mesaj direct, explicit.

Daca era la inceput cred ca nu-i ceream justificare :) Oricum, nu vreau sa ma mai leg de citatul ala, las timpul sa mai treaca, sa ma mai modeleze si o sa vad mai incolo cum o sa mi se mai para.


Eu nu prea iti dau dreptate aici. Poate asta e si ce ma impiedica sa asimilez filmul. Eu nu vad iubirea ca pe o frumusete exterioara, tocmai ca o vad intuitiva si cu manifestari multiple, chiar in cazul iubirii materne, paterne, fraterne si nu mi se pare Cassavetes cerebral, cel putin nu in filmul amintit. In cazul lui nu am compilat informatia, ea s-a sedimentat intuitiv si abia gindindu-ma la ToL am avut revelatia.


Haha, m-a cam luat valul pe sus aici, adrenalina la maxim. Nu, nu in fiecare film si nu trebuie sa fie centrat nici pe actor, nici pe poveste. In functie de film, de stare, ma las purtata pe aripile lui sau nu, dar pot foarte bine sa vad filme contemplative, fara pic de actiune, uite 5 dedicated to Ozu ar fi un exemplu destul de drastic, m-am lasat purtata de camera aia unde a vrut ea de parca ar fi fost un film facut chiar de mine si doar il revedeam si rememoram. In cazul lui ToL ori el nu m-a ridicat ori eu n-am avut puterea sa ma desprind de canapea :)

Nici eu nu vad iubirea numai ca pe o frumusete exterioara.
Dar cred ca asta poate fi considerata una din fatetele ei.
N-o fi A Woman Under The Influence cerebral ca JFK sau Zodiac, da' sigur e mai cerebral decat The Tree of Life. :D

Cred ca lumea avea in minte cealalta fata a complexului cand a pomenit de Oedip: resentimentele si frustrarea in fata severitatii si autoritarismului tatalui.
Eu cred ca Jack adultul "simbolizeaza" (detest cuvantul asta!) starea de fapt a epocii moderne in viziunea lui Malick, care in esenta se reduce la faptul ca: reusitele exterioare si progresul tehnologic nu reusesc sa compenseze alienarea de sacru a omului, pe care au adus-o colateral.

Si totusi hai sa nu punem deasupra fiecarei idei cite o cruce si sa confundam implinirea cu sacrul. V-am zis sa nu deturnati filmul asta.X(

Pai eu am zis "in viziunea lui Malick" (desi sunt de acord! :D - dar daca eram doar eu nu pomeneam). Negi faptul ca Malick zice ca de-asta e nefericit/neimplinit Jack-cel inconjurat-de-cutiile-de-sticla-beton-si-metal si ca nu dupa spiritualitate/sacru/natura tanjeste?! :-/

spiritualitate/sacru/natura. Una nu se potriveste cu celelalte doua. Guess which one.:D Revenind la Jack, lucrurile dupa care tinjeste se afla/aflau in interiorul sau, nu trebuie sa-si indrepte privirile spre cer pentru asta. Iar faptul ca intr-un final pare a se impaca cu sine n-are de-a face cu dumnezeirea desi Malick iar da cu bota-n balta la final, accentuind ideea asta. Deh, licenta poetica...

Ba cum sa nu se potriveasca!
Tot pomenea Mercutio de panteism - el chiar asta inseamna: spiritualizarea naturii si naturalizarea spiritualului. Asta in panteism. In transcendentalism sacrul este aceea zona a realitatii in care transcenentul si imanentul se intersecteaza. Natura virgina face parte din zona aia. Zic eu.

Tocmai cand ma pregateam sa-i zic ceva de dulce * lui Gorzo in subsolul locului sau de joaca din Dilema pt ca a preferat sa scrie despre Loverboy in dauna lui ToL, mi-am adus aminte ca el mai haladuieste si prin 24 FUN. La fel a facut si cu Antichrist, s-a rezumat la un blitz-review. In fine, here it goes (nici macar nu i-a placut filmul :-& ).
http://bucuresti.24fun.ro/articol/to...nat-10881.html

* glumesc desigur


LE: Nu stiu ce mortii ma-sii are da' nu merge sa lipesc si textul. X(

:"> mie mi-a placut cum a spus-o Gorzo cu antologie de reclame Kodak :P

da, cred si io

cum sa nu-ti placa daca-ti canta-n struna... :P

Andrei GORZO | Dilematograf

DE ACELASI AUTOR
Totul e o grație
Plenitudinea luminoasă a revelației nihiliste
Disaster-movie tehnocratic
O chestiune de formă

(Nu ai autorizarea necesară pentru a accesa această pagină.)

Yep, it's finally happening. B-)

Slab. Povesteste filmul pe 70% din spatiu. Roger Ebert ar fi mandru. (:|
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/f...totul-e-gra-ie

Da' stiti ca are dreptate cu Kodak-ul? :D Infricosator de mult. Eu credeam ca-i doar o figura de stil...
Ian de zvarliti un ochiu aci:
http://www.youtube.com/watch?v=UkG18...eature=related

:))

Asta m-a dezamagit si pe mine. Pana la urma e de asteptat, critica nu se face in presa din cate se pare, poate doar in cea de specialitate (nu stiu, nu citesc foarte multe chestii de genul). Acolo se face un fel de review in care se povesteste despre ce-i vorba in film in linii mari, unele chestii pozitive si altele negative, dar nu se intra cu adevarat in tema filmului, nu e tratata serios. Si review-ul la Melancholia parea interesant, dar parca n-a zis mai nimic despre film, la fel ca la Drive. Si e pacat ca Gorzo trebuie sa scrie in stilul asta, limitat de faptul ca cititorii poate n-au vazut filmul, pentru ca-i un critic talentat si priceput din ce am observat pana acum.

Da si pe mine m-a deranjat asta. ALS zicea undeva ca un critic nu trebuie sa povesteasca filmul in mai mult de doua fraze


Pai GORZO chiar reprezinta presa de specialitate.
Nici eu nu citesc pe alti critici de la noi care comenteaza filmele la zi ca nu stiu care sunt, unde scriu si nici nu stiu calitatea lor. GORZO mi se pare high class, in sensul de om care a vazut multe filme si a citit mult despre cinema.
Mai citesc revista aia Film Menu cand apare sub forma de PDF la ei pe site.

Apropo, am descoperit azi ca o sa scoata CTP-ul la Polirom carte de cinema: "Filmul surd in Romania muta. Politica si propaganda in filmul romanesc de fictiune"
Tare, nu? :)

...
 

Eram curios ce opinii sunt despre acest film... Pe lângă atâtea comentarii pline de ,,trebuie-să-arăt-că-știu-să-spun-ceva-despre-acest-film-" , pe lângă imbecilitățile acestui Gorzo, cred că se uită faptul că domnul Mallick este absolvent de filozofie la Harvard, cu o teză despre Heidegger. Nu trebuie să uităm că tot domnul Mallick s-a întâlnit personal cu Heidegger, a purtat o corespondență cu acesta și i-a tradus o ,,carte". Eu cred că, pentru a înțelege ce a vrut regizorul cu acest film, trebuie să mergem la conceptul heideggerian de Dasein. Aici e miza filmului. Nu mă credeți? Faceți vreo 5 ani de filozofie, audiați (1 an-2) cursurile domnului Liiceanu pe Ființă și timp a lui Heidegger, revedeți filmul și apoi scoateți ceva pe gura aia.

:))
Si pe tine cu ce te-au ajutat anii aia? Tot un necioplit ai ramas. Scuzati off-topicul.

Sau ai putea sa te faci util si sa spui tu cate ceva despre asta. Ca nu toti ne permitem sa citim filosofie 5 ani si sa audiem 1-2 ani cursurile lui Liiceanu. Ai impresia ca pe aici se gasesc mari filosofi? Nu inteleg de ce esti atat de acid si vrei sa arati ca stii despre ce-i vorba ironizandu-i ieftin pe ceilalti. Bravo! Si ce? Greu mai e sa fii construnctiv...

PS: Nu ma intelege gresit. Nu ma ajuti cu nimic prin ce mi-ai spus. De faptul ca nu pot zgaria decat suprafata sunt constient si eu. Ca imi arunci un nume de filosof iar nu ma ajuti cu nimic. Daca tu stii de ce sa arunci cu pietre si pleci? Pentru ce-ti mai pierzi timpul degeaba? (si pe al meu de altfel)

Ok. Multumim pentru sfat.
Dar, intre timp,... (;) ) ce-ar fi sa mai faceti un mic efort si sa ne impartasiti si noua o fractiune din revelatia la care ati avut acces gratie expertizelor dvs. colosale?

Vezi ca pana sa te dai mare invatat cu conceptul heideggerian tu nu stii sa scrii corect numele regizorului. "Domnul Malick" cu un singur l.

Nick James, "seful" revistei britanice Sight&Sound, in introducerea la Topul anului (au participat 101 critici), unde TOL a iesit pe primul loc:

Impressed though I was by Malick’s overwhelming spectacle, I had some doubts about it as a work of art: about the awe-inspired voiceover, about Sean Penn’s nebulous role, about the afterlife scene on the beach and about the dinosaur’s moment of compassion. That so many critics this year were prepared to accept these flaws surprised me. It seemed in a lot of reviews of the film as if critical distance vanished and was replaced by a form of fan worship. Whether or not this is a consequence of what we might call the electronic-media age of criticism is unclear, but I am concerned that, in a time when the professional critic is under so much pressure to entertain, so many critics should be so unconcerned with maintaining anything like an objective viewpoint.

Surprinderea lui e reflexia uneia pe care am avut-o si eu: Inainte de a-l vedea eram destul de sigur ca va fi o revelatie pentru mine, ceva ca un boboc de floare pe care criticii in cinismul lor il vor fi calcat in picioare si eu il voi fi ridicat de jos si pus la presat intr-o carte. Dupa, totul s-a rasturnat. Eu am deschis cartea si am dat drumul bobocului sa pluteasca pe lac, criticii au plonjat infrigurati dupa el si l-au recuperat, punandu-l pe un piedestal.

Have I been dreaming ? Have they been dreaming ?

" ... on such a winter's day"