Orice predica e gresita, fie ea subtila ori pe fata. Un artist nu trebuie sa-ti serveasca truisme, matale, ca spectator, cititor, trebuie sa extragi ceva dintr-o opera de arta. Cu alte cuvinte: "Nu-mi impune tu nimic, o sa-mi aleg eu ceea ce-mi place. DACA imi place, o sa trag eu concluziile si n-am nevoie de walk through pentru asta."

Sa desenezi un triunghi echilateral intre Malick, Tarkovski si ... (well, ma ma uit o data, da scrie chiar: ) Charlie Kaufman (!!) e putin (citez) pretentios si in acelasi timp naiv (am incheiat citatul). Si sunt de acord ca explicitul (ceea ce voi ati numit liturghie, predica) in arta e ineficient si risipitor. De aceea sunt si putin "trist" vis-a-vis de TOL. Malick a evitat greseala asta toata cariera si o comite acum. Nu ma mira ca deja are un alt film in lucru. Vad ca si-a pierdut rabdarea. Nu stiu de ce. Oricum sunt multe de vazut si iubit in TOL si astept sa il vad cu la fel de mare (ne)rabdare.

Da, didacticismul asta strabate, intr-o mai mare sau mai mica masura, intreaga opera a lui Malick. Pina acum insa a fost tinut in friu, fiind intrucitva justificat. Acum se pare ca omul ne flutura stindardul tuturor celor sfinte in fatza de zici ca a facut filmul asta cu Biblia in mina. Sint convins ca filmul e un festin vizual si auditiv insa nu poti sa te intrebi: Ok, si altceva?:-/ Voice-over-urile le cunoastem, sint dragute. Impresionante in The Thin Red Line, (un pic) deranjante in The New World. Acum? Iar sarmale?:(( Poezia imaginii - aici nu ne plingem, parca in cazul lui Malick, niciodata nu-i destul. Si din cite am inteles, avem parte de mai multe peisaje aici decit in toate documentarele lui Attenborough luate la un loc. Din nou, nimic...nou. Asadar, care-i elementul de noutate? Din ceea ce am auzit - modul original in care e spusa povestea. Sint curios. Nu cred insa ca e destul ca sa justifice asteptarile.

Pentru ca predica inseamna ideologie iar ideologia este unul dintre cei mai mari dusmani ai artei. Este o axioma funamentala in estetica asta. Cand Tarkovski incepe sa ne vorbeasca din carti in anumite momente din Nostalghia, Solaris sau Offret ne livreaza concepte goale (filosofie); arta insemana conceptul intrupat in sensibil. Daca ma intereseaza forma conceptuala a adevarului sunt mult mai castigat daca raman in biblioteca. Disectia ideilor isi are loc in rigurozitatea sistematica, concentrata si reiterata a filosofiei, ceea ce face Tarkovski in acele nefericite momente se numeste filosofeala. Sigur asta nu ma impidica sa continui sa-l admir, pentru ca compenseaza voluptuos pe celelalte planuri.


Ti-ai data seama deja acum dar reiau: e o chestie de principiu, e imperativul categoric al esteticii. Cand ti se spune Thou shall not kill! nu intrebi: nici macar putin? nici dca o fac subtil si cu talent? nici daca o fac numai sambata dupa-masa?... Artistul creeaza viata. Cand isi moduleaza creatia pentru a o reduce la un vehicul al ideilor sale isi tradeaza frontal harul.

miercuri: probabil e loc si de didacticism in arta insa nu in randurile geniilor. Si cel mai mic compromis de acest fel te trage in jos. Tolstoi a fost un geniu iar Razboiul si Karenina sunt niste monumente ale spiritului uman... insa nu datorita pasajelor pseudo-filosofice in care Lev ne explica cum sta treaba cu lumea si cu viata.
Nu sunt de acord cu Nobok in totalitate in ceea ce-l priveste pe Dostoievski, insa he's got a good point. Eu il iubesc pe Dostoievski, insa mai degraba pentru filosofia sa decat pentru arta sa.

Chambord: nu stiu daca ai facut distinctia intre scenariile lui Charlie Kaufman si filmele bazate pe ele, care nu au avut norocul sa beneficieza de o regie la fel de stralucitoare ca scriitura (in special in cazul lui Clooney... si chiar al lui Kaufman-regizorul) dar eu imi mentin chiar si asa afirmatia pe care nu o consider prezumtioasa. Malkovich, Adaptation si Eterneal Sunshine sunt niste filme de o genialitate infinita si de o profunzime abisala si care ar fi putut fi chiar mai mult in prezenta unei voci regizorale mai puternice.


In alta ordine de idei... voice-over-ul e una din chestiile pe care le urasc cel mai mult la un film. Daca mai e si unul prin care razbate direct vocea autorului atunci e crima si pedeapsa. Teoretic acesta ar putea reusi, daca ar protrude organic din realitatea filmului (si unii chiar s-au apropiat de izbanda - fratii Coen in No Country , Kubrick in Portocala, Kaufman in Adaptation cand il face atat de ostentativ si de auto-ironic incat functioneaza, si chiar Malick in The Thin Red Line) insa ramane ceva cel mult tolerabil. Pana la a fi considerat un plus... mai usor ii e camilei sa treaca prin urechile acului. E doar teorie utopica.

Nu vreau sa comentez afirmatia de mai sus. Vreau doar sa o evidentiez pentru a fi citita / re-citita de tine si ceilalti forumisti care trec pe aici si sa intreb: Excuse me, what ?! Atunci ce e arta / stiinta / filosofia / creatia daca nu idee modulata ?


Filosofia lui Dostoievski nu e a lui. Arta in schimb e cea care il delimiteaza si il face mare. Ca si la Tolstoi.


Imi plac foarte mult aceste 3 filme dar ... "genialitate infinita si de o profunzime abisala" suna obscen in vecinatatea lor. Si cred ca ceea ce e remarcabil la ele este tocmai abilitatea regizorului de a da o coerenta ideii excelente dar ne-imbracate corespunzator a scenaristului. Kaufman e un fel de "ganditor",vede dincolo de sensibil dar ramane acolo, ideile lui ar fi ramas ne-ancorate fara un regizor care sa le poata aduce pe Terra. Drept dovada incercarea lui de a fi un "autor" de film (Synecdoche) a esuat intr-o auto-sufocare, "ideea" l-a zdrobit, pentru ca una e sa-ti treaca ceva prin cap si alta e s-o poti exprima coerent prin imagine si sunet.

http://www.metacritic.com/movie/the-...critic-reviews

Cannes 2011: “Loverboy”, de Catalin Mitulescu (4.75) 4 votos
http://micropsia.otroscines.com/2011...-4-75-4-votos/

Pe mine chiar nu ma enerveaza didacticismul si morala din arta daca sunt facute cu stil.Nu sunt atat de naiv incit sa cred ca arta mai poate scapa de ideologie si sa ramina pura si fata mare.''Arta pentru arta '' pare un moft frumos dar adevarul este ca arta si ideologia au mers mina in mina din neolitic pina in zilele noastre.Daca alta data arta era moralizatoare (chiar i se impunea asta ) astazi sa sustii ca ea pluteste in aer ca un balon deasupra problemelor etice ,mi se pare o exagerare.Arta trebuie sa se ocupe de tot ceea ce este omenesc si probleme precum :bine/rau ,adevar ,justitie ,nu pot scapa artei.
Poti astazi sa filmezi niste cadre in Libia sau Siria si sa nu transmiti un mesaj etic ??
Poti sa faci un documentar despre crimele din Mexic si sa nu le bagi degetele in ochii drogatilor americani cu mesajul direct :''Bai boilor ,pentru ca voi trageti pe nas ,zeci de mii de prosti mor in Mexic sau Guatemala '' ??

Mie mi se pare ca astea doua fraze se bat cap in cap. Adica ai enuntat ceva si doua fraze mai incolo ai reusit sa spui contrariul primului enunt.

Sa lasam garagara si sa ne intoarcem la oile (filmele )noastre .Salivez deja cu gindul la Melancholia ,:
http://agenda.liternet.ro/articol/12...nnes-2011.html

Felicitari pentru observatie. Da, se bat, insa doar din cauza exprimarii imprecise si nu a rationamentului. In realitate e simplu: diferenta se epuizeaza in relatia artistului fata de concept ( idée) in cele doua situatii. In primul caz artistul nu are autoritate asupra conceptului, lui doar ii este data viziunea formei; aici ideea este sacrificata de dragul artei. In al doile caz - cel al pseudo-artei de duzina care descinde din aboominatiile proletcultiste din cadrul regimurilor totalitare – din contra, forma ii este subordonata conceptului; si aici avem un sacrificiu dar retrovers. Siluetele de carton pe care falsie artisti se dau de ceasul mortii sa le puna pe post de arta sunt doar servitoarele propagandei ideologice. Cu alte cuvinte afirmatia mea ramane in picioare insa in contexte diferite. Este adevarata la nivel ontologic (arta este idée modulata insa nu de artist ci de altcineva, in sensul metafizic al termenului) si e falsa la nivel fenomenologic (cand cel ce se vrea artist isi dicteaza singur ideea sau o primeste de la altcineva in sensul profan al termenului).


Haide mai, “tocmai abilitatea regizorului de a da coerenta… “ Asta e cel mai important la un film de Charlie Kaufman? (Intr-adevar e mai ortodox sa spui “un film de C.K. “ decat “un film de S.J. sau “un film de M. G.” “ Ideile” si le-a concretizat pe hartie suficient cat sa recunosti din avion un film pe care si-a pus semnatura si suficient cat sa eclipseze numele regizorilor asociati la un mod fara precedent.) Cum ramane cu originalitatea povestilor sale cu care doar Lynch in zilele lui bune poate concura, si care pe mine unul ma face nu doar sa il pun alaturi de Malick si Tarkvski dar chiar intre Beckett si Kafka?

Bremen1980: ce spui tu in mesajul 47 e ca daca perfectiunea e intangibila atunci trebuie sa abandonam perfectionarea. Pai se poate, dom'le?

In alta ordine de idei, da, acum ca a iesit basma curata (ce teama mi-a fost pentru el) probabil o sa intru intr-o lunga serie de insomnii pana o sa pun mana pe filmul cu cel mai misto titlu din lume.

PS: Si asta in legatura cu The Tree of Life: http://www.emanuellevy.com/review/tree-of-life-the/

Tocmai am vazut si eu :-O

http://blogs.indiewire.com/theplayli...rom_festival_/

Inca sper ca e doar o gluma extrem de proasta (mult mai proasta ca a lui Lars, macar la el era evident ca glumeste / braveaza / bate campii) si ca vor reveni asupra acestei gretoase ipocrizii.

Daca nu, data de 19 mai 2011 va ramane in istorie ca ziua in care Festivalul de Film de la Cannes s-a sinucis ! :(

Se pare ca filmul va ramine totusi in competitie...

Daca nici artistii nu mai pot exprima liber ce gindesc who the fuck can?????? %$#%$%^$#^%$

Da, am vazut si eu conferinta aia de presa si cred ca Lars von Trier poate fi acuzat doar de teribilism adolscentin, de glume de calitate indoielnica. Pe langa asta cu "sunt nazist" a mai batut campii si cu "o sa fac film porno de 4 ore cu Kirsten Dunst", asta a fost stilul lui de a raspunde ziaristilor timp de vreo 40 de minute, in bataie de joc adica.
Nu cred ca pot fi luate la modul serios astfel de afirmatii bascalioase.

“Un nebun aruncă piatra și zece înțelepți se chinuiesc s-o scoată” sau cum e zicala.

Anaemona has just used the f word!!!:-O <:-P B-) This actually is bigger than the other one...

si asta de la cannes o dau pe corectitudine politica si constipare intelectuala.

e un interviu din 2005 al lui von Trier, acolo povesteste lucruri care pot explica de unde vin gindurile din conferinta asta de presa. lucruri care n-ar trebui sa fie deranjante, pina la urma sint reflectiile sale ascupra propriei persoane, sint o intoarcere spre izvoarele propriei constiinte de sine.

interviul pe care i l-a luat Katja Nicodemus de la Die Zeit contine si urmatorul pasaj:

You grew up with a Jewish father. On her deathbed your mother told you that, in fact, your real father was a descendant of the Danish composer J.P.E Hartmann. And that this was her way of securing a "creative genetic make-up" for her child.

Until that point I thought I had a Jewish background. But I'm really more of a Nazi. I believe that my biological father's German family went back two further generations. Before she died, my mother told me to be happy that I was the son of this other man. She said my foster father had had notgoals and no strength. But he was a loving man. And I was very sad about this revelation.

link.

Una e ce-a spus in 2005 si alta e ce-a spus aseara, cand parea ca s-a pierdut cu firea de tot, in incercarea lui de-a trollui putin raspunsul la o intrebare. Nu sunt de acord cu banul, dar genul asta de manifestari n-ar trebui trecute cu vederea, in general. Presa care a luat de bun aberatiile lui LvT de la conferinta, greseste intr-adevar. Dar nu e nimic gresit in a-i atrage atentia ca l-a luat gura pe dinainte.

Io nu inteleg ce atata tam-tam pe marginea declaratiei lui L.V.T.
Omu' uraste jurnalistii, asta-i stiut...
Altu' care ii uraste, dar care nu le-o mai zice (din simplul fapt ca nu mai e alaturi de ei), e Godard. V-ati fi putut astepta, zic io, si de la el, la asa ceva...
Si acu' - pare a zice V.T - unde dracu mi-e apa Evian?

Una e sa urasti jurnalistii si alta e sa-ti exprimi ura insultand colateral cateva milioane de persoane.