Dacă îi vom iubi doar pentru ceea ce sunt (şi nu îi vom muştrului gândindu-ne la ceea ce ar putea fi!), atunci critica de film (etc.) nu cred că îşi mai are rostul...Din păcate pentru argumentele invocate de tine (părerea mea e că "din fericire!"), lucrurile nu pot fi dihotomizate atât de radical, bremen. Cel puţin din punctul meu de vedere, faptul că trebuie să existe zone de interferenţă (tematice, de abordare, estetice etc.) între filme, fie ele americane, europene sau asiatice, este ca o teoremă. Nu cred că ar fi util în vreun fel şi, în plus, ne-ar mânca şi o grămadă de timp, să încercăm să demonstrăm contrariul. Dacă tu ai avea dreptate şi am cădea de acord să folosim anumite criterii atunci când judecăm un film american şi cu totul altele pentru un film european, mă întreb ce caută filmele astea în aceleaşi festivaluri, în aceleaşi categorii din competiţie, concurând "umăr la umăr" pentru premiul cel mare? Eu cred că argumentele lui Windom au fost "lansate" având în vedere tocmai aceste zone de interferenţe (nu mi s-a părut că ar fi comparat mere cu pere...). Şi nu cred că şi-a propus să fie "gică contra" şi să critice, din perspectiva asta, orice emanaţie cinematografică de peste ocean...De fapt, dacă ne gândim un pic, absolut toate genurile de film se prevalează de aceleaşi teme, de acelaşi tip de discurs. Ceea ce diferă, însă, este structura narativă, calapodul pe care sunt "operaţionalizate" acele teme (comune, repet!) [de ex. într-un western faţă de un horror]...Şi mai contează ceva: dozajul. Până la urmă, prefer să beau apa din sticlă şi nu de la un furtun cu presiunea dată la maxim...Cred că asta vrea să spună Windom. Aici, părerile mele sunt destul de apropiate de ale lui. Orice exagerare de mesaj este dăunătoare şi nu cred că ar fi indicat să o justificăm folosind argumente precum infantilitatea sau naivitatea...

*** LATER EDIT ***

A, şi încă ceva: faptul că îi iubim sau nu, NU înseamnă deloc că NU îi putem critica. Gândeşte-te la un copil şi la părinţii lui...În cazul ăsta, critica e, de fapt, cea mai bună dovadă de iubire...

Ai dreptate si sunt de acord cu tine .Nu cred ca americanii sunt de necriticat dar trebuie criticati dupa propriile lor criterii in casa lor .Daca era de Cannes,Berlin sau Venezia era alta mincare de peste.Orice societate din istorie trebuie analizata dupa cutumele si legile ei din momentul analizei.Si in cadrul oscarizarii ,filmele americane sunt judecate de catre membrii academiei (americani sadea ) dupa criteriile estetice (morale ,comerciale,etc. ) americane.
E sarbatoarea lor ,ei centreza ,ei dau cu capul si ei marcheaza. Noi stam pe margine si huiduim ,aplaudam si facem galerie dar Oscarul este jucaria lor.

De aia eram oarecum nedumerit de repulsia lui Windom fata de execesiva moralizare din filmele americane.Cum arta americana este foarte sensibila la realitatile sociale era anormal ca moraliatea sa fie prezenta intro doza redusa in cele mai recente opere .Totusi s-au intimplat niste lucruri nasoale in ultima vreme in America :9/11,razboaiele din Irak si Afganistan ,Katrina ,criza.

Filmul e un produs globalizat pentru mine. N-am cum sa nu compar Oscarul cu Cannes-ul din punctul asta de vedere. Sa inchid acum ochii doar pentru ca americanul e prost si sa-l privesc cu indulgenta? No way. Daca neamtul, frantuzul stiu sa faca arta, o sa-l blagoslovesc pe american pentru ca prefera comertul. Lucreaza in aceeasi bransa. De ce sa beneficieze unul de indulgente?

E globalizata si arta dar din pacate la cel mai mic numitor comun.:(( . Ca sa te adresezi lumii intregi vii la inceput cu lucruri usor digerabile pentru popor :Shrek ,Avatar ,Titanic,
Rocky ,Terminator ,etc. Pe linga astea mai strecori timid si :Pulp Fiction,Apocalypse Now ,Fargo,Winter's Bone,The Thin Red Line.Dar malaiul nu-l scoti de la publicul japonez ( sirian ,polonez ) din No Country for Old Men ci de la Meet the Fockers

De ceeeee insisti sa compari mainstreamul american cu athouse-ul european?

Pentru a-l face de rusine pe primul, I guess.:-?

Cause you're so biased la chestia asta. Not good. :P

Ioi guys, sa spuneti ca filmul e doar despre "unu' care se balbaie", e ca si cum ati spune ca 127 Hours e doar despre unu' peste a carui mana a picat o piatra, ca Winter's Bone e despre o fata care tot incaseaza bataie de la rude, ca Inception e despre unu care tot viseaza si ca The Social Network e despre cel care a inventat facebook-ul (Credits to Windom pentru asta, cred ca de la el a pornit toata treaba). Don't be so shallow. Balbaiala e unul dintre cele mai frustrante lucruri care ti se pot intampla daca esti rege si daca lumea are asteptari de la tine, fiind in centrul atentiei. Ganditi-va doar ce se simte cand ai in fata o foaie de hartie si gura nu poate spune ceea ce vad ochii. Ca rege al Angliei, ai o multime de drepturi pe hartie, dar practic nu poti sa-ti exerciti puterea in niciun fel, fiindca de asta se ocupa Parlamentul. Chiar si Bertie remarca la un moment dat in film ca regele nu face mare lucru. Si totusi, unul dintre putinele lucruri pe care intr-adevar le face ii cauzeaza o gramada de probleme.

Si daca toata viata si-ar fi tinut discursurile prin intermediul radioului, tot la fel ar fi fost, fiindca el nu avea teama de multime, ci pur si simplu ii lipsea increderea in sine insusi. Ca il auzea lumea la radio sau in public balbaiandu-se, tot aia ar fi fost si in film il vedem in ambele situatii. La un moment dat citeste din Shakespeare cu castile pe urechi, fara sa se auda. I-a iesit, insa daca ar fi continuat tot asa, s-ar fi numit "cheating", fiindca ideea nu era cea de a masca problema, ci de a o depasi. Filmul s-ar fi putut incheia atunci cand isi da seama ca poate sa citeasca aproape fara greseala daca asculta muzica la casti, dar atunci el n-ar mai fi invatat nimic si nici n-ar fi devenit un om mai bun...


Win, de ce e TKS ipocrit? Eu il consider sincer, tocmai pentru ca nu ne prezinta un rege imaculat, al carui singur defect era balbaiala, ci unul uman, cu bune, cu rele, la asta contribuind si faptul ca ajunge sa fie tratat ca unul dintre noi (aka LL doesn't kiss his royal ass :P).

E ipocrit deoarece ne prezinta un rege care a triumfat asupra handicapului, cind in realitate lucrurile au stat cu totul altfel. Pentru ca a melodramatizat ceea ce trebuia doar dramatizat. Printre altele.

Ori "felului "demagogic" in care imbina conservatorismul cu discursul egalitarist" - cum excelent ii zice Gorzo.

Maybe, chit ca nu stiu daca l-as numi chiar triumf asupra handicapului, ci mai degraba progres. Pana si la marele moment, regele are niste ezitari...nu atat de uriase precum in adevaratul discurs, dar le are si in plus, e evident ca fara Logue nu si-ar fi putut duce discursul la bun sfarsit, deci nu e ca si cum dintr-un balbait ajunge dintr-o data sa aiba o dictie perfecta. Era dependent de logoped si filmul nu a incercat sa treaca cu vederea peste asta.

Tocmai am vazut "The King's Speech" si mi s-a parut un film superb. Isi merita toate nominalizarile. Cei carora li s-a parut ca filmul a fost despre un tip care se balbaie, sunt niste manelisti in gandire, adica superficiali cu o judecată de primă mână.

Si tu ai dat dovada de profunzime fara limite :) N-ai vrea sa-i si luminezi putin pe manelistii aia in gandire?

Sa inteleg ca tu esti unul dintre aceia, care cred ca filmul e despre un baiat balbait ?

Conteaza ce cred? Sustineti afirmatia :P

Si da, in mare filmul e despre asta, transpus eventual in lupta cu sine pentru a-ti infrunta frica, incapacitatea. Mai e despre prietenie...si cam atat. Iar ambele teme sunt tratate intr-un mod destul de banal, poate chiar superficial, prima dintre ele mai superficial decat a doua. Nu e nimic deosebit nici in subiect si nici in modul in care a fost expus, cu mentiunea ca e bine realizat tehnic, iar cei doi actori fac o treaba extraordinara.

"The King's Speech" mi s-a parut un film despre prietenie, despre lupta cu sine, despre faptul ca imposibilitatea comunicarii cu ceilalti, vine din spaima de a vorbi cu tine insuti. Intensitatea scenei de final m-a absorbit complet. Eu m-am simtit implicat alaturi de personaj de-a lungul filmului, afectiune pe care nu am simtit-o de mult. Mi-a mai placut si povestea "doctorului" fara diploma, omului simplu, care isi baza munca doar pe experienta, care nu a inteles de unde vine atat de mult respect pentru statutul de rege, care e pana la urma e o pozitie dobandita fara niciun fel de merit.

Jocul actorilor a fost fabulos, pus in prim-plan, ceea ce mi s-a parut ca o gura de oxigen, avand in vedere bombardamentul cu filme gen Skyline, Avatar, Transformers sau altele in care jocul actorilor, practic nu mai conteaza. Subiectul mi s-a parut foarte bine pus in scena, realizare tehnica impecabila. Mie mi s-a parut cinematografie in stare pura.

*De asemenea, s-ar putea sa fie eu un spirit primitv, care nu a reusit sa vada banalitatea si superficialitatea cu care au fost tratate subiectul si temele, lucru care e foarte posibil.

@Danonino
Cum sa nu fie balbaiala depasirea unui obstacol mare, mai ales in contextul in care ajungi in pozitia de conducator al statului impotriva vointei tale, avandu-l ca adversar politic pe Adolf F****g Hitler ?
Mai ma gandesc, cat de "bine" te poti simti cand cineva isi bate joc de tine si tu sa nu ii poti raspunde din cauza balbaitului. Tare!

Cata infatuare, n-are rost sa intru in polemica, sa reduci la o asemenea concluzie 1000 de ani de monarhie si civilizatie denota in ce societate precara si primitiva traim.
Suficient de amintit ca in vremea cand incepeau regii Angliei stramosii nostri alergau cu lupii si traiau sub pamant la propriu.
Asta e, conditia noastra e istorica, nu putem fii decat ce am fost.
Filmul nu este despre un balbait, nici macar despre comunicare sau prietenie, e despre King George VI of United Kingdom - "a reluctant King".

Articol scris de C.T. Popescu, cu care sunt in totalitate de acord.

http://www.gandul.info/puterea-gandu...cebook-7982380

Eu nu! De ce? Pentru ca CTP nu iroseste nicio ocazie de a lovi in ceea ce nu-i place cu ceea ce-i place - adesea, ranchiunos, jurnalistul "pledeaza" pentru "cauze nobile" in contexte din cele mai inadecvate (referindu-ne, desigur, la observatiile sale despre cinema). Citeste cu atentie si vei vedea unde bate...

(Observatia mea nu are nicio legatura cu modul nefavorabil in care am scris despre "The King's...", ci cu "profesionalismul" lui CTP - atunci cand abordeaza subiectul-Cinema.)

danonino tu nu ai vazut filmul si ai recunoscut ca nu intelegi subiectul. de ce insisti sa ne impovarezi cu "parerile" tale