Haha, ce bine ai zis-o Bremen!
Aceeasi sporovaiala enervanta remarc si eu mereu la filmele lui Felinni cu diferenta ca mie imi place la nebunie treaba asta. Agitatia italieneasca este adorabila si F. este constient de comicul creat atat de situatii cat si de caracterele cu pricina. Am mereu in cap masa de pranz pe care o ia familia din Amarcord cu bunicul ramolit, copilul naravas, mama plangacioasa, sotul isteric care tipa cand la copil cand la nevasta, ma prapadesc de ras de cate ori revad secventa.....

La fel si secventa cinei luata in strada in Roma, cu tramvaiul care ocoleste unduioas mesele in timp ce familiile vecine isi savureaza pastele si vorbesc galagios :x

Mie nu mi-a placut niciodata "Raging Bull" a lui Scorsese si nu am inteles de ce ar depasi filmul asta in intensitate niste pelicule ca "Rocky","Somebody Up There Likes Me" sau unul mai nou ca 'Cinderella Man".
Filmul asta e plictisitor ca o zi de luni,personajul e prea libidinos si uneori nejustificat de furios,iar ideea excelenta de lupta impotriva demonilor interiori mi s-a parut sub-folosita.
Fanii hardcore ma vor injura,dar asta e parerea mea!(si poet acum):))

Wow, thanks God!
Sa stii ca intotdeauna am considerat Rocky, dar si Rocky 2 mai sus decat Raging Bull, dar intotdeauna mi-a fost frica sa o spun. Oricum in umila mea viziune Rocky 1 & 2 sunt cele mai bune din serie. De Niro are charm, dar nu mi s-a parut stralucit in rolul de boxeor. Sa specific ca au fost foarte putine faze in care boxeaza? mai bine nu. Cred ca titlul filmului se refera la lupta lui cu temerile proprii. Citeam un articol acum ceva timp ca o scena din Raging Bull este cea mai tare din acest punct de vedere ( De Niro plin de sange) intradevar scena este de-o cruzime uluitoare. Silvester Stallone nu se poate ridica la valoarea lui De Niro, nimic de zis, dar in materie de box rocks!

Ragging Bull nu este un film (numai) despre box.

"Raging Bull" este in ultimul rand un film despre box.Am citit undeva ca ar avea si valente mistice si crestine dar eu n-am perceput nimic in sensul asta.

a philadelphia story, mi s-a parut excesiv de teatral si cam insipid

mie, una, chiar mi-a plăcut. dar eu sunt excepţia, cea căria îi plac APROAPE toate filmele clasice, mai puţin western-urile.

l.e. - The Shawshank Redemption nu este un film clasic, că tema tratată este clasică e cu totul altă poveste. dp meu dv filmul nu e nicidecum supraevaluat, şi categoric e un film care merită revăzut.

Pe mine m-a plictisit rau de tot Blow Up'ul lu' Antonioni.(nu sariti pe mine)!

Mie chiar mi-a placut Blowup, dar m-a plictisit L'Avventura. E printre putinele care au putut sa ma plictiseasca asa de tare.

Pasarile

E unul din filmele care argumenteaza ideea ca e foarte greu sa ma inghit filme din anii 60 ai secolului trecut.

Desi am aflat ca filmul a facut furori la vremea lui eu nu am gasit in el, acum 2 zile decat un film desuet, defazat, cu actori care joaca nenatural , cu mimici absolut ridicole pentru un spectator antrenat cu thriller-urile din anii 80 incoace....cu cadre inutil filmate in studiouri cu background de carton si mucava, alternand cu cadre filmate "on location" fara nici un scop artistic evident pentru o asemenea alternanta...cu un scenariu care consterneaza prin faptul ca nu face nici o legatura clara (doar cateva paralele relativ subtile care nu spun nimic interesant) intre povestea personajelor si atacurile pasarilor...cu niste efecte speciale care, oricat ai fi de constient de valoarea lor istorica, nu poti sa nu le gasesti ridicol de slabe... cu un final de ghiveci, tip "ete, fahs!"...

As spune ca acesta e un trademark Hitch, el niciodata nu a acceptat sa fie in pas cu inovatiile tehnologice. Si-a pastrat acelasi stil de la inceputuri, inclusiv acele decoruri de carton si mucava, chiar cu riscul de a fi considerat anacronic. Cred ca, intr-o anumita masura, se temea de alterarea intr-o forma sau alta a acestui stil prin implementarea unor asemenea inovatii.
Intr-adevar, ultimele sale filme apar ca desuete, intr-o anumita masura, asta tocmai datorita faptului ca Hollywood-ul se schimba in jurul sau dar Hitch raminea acelasi. "Si-a iesit din mina", au inceput sa spuna circotasii... Trecind peste aceste anacronisme insa, eu cel putin nu pot sa spun ca am vazut vreun film de Hitch prost. Desigur, Topaz sau Torn Curtain nu sint Vertigo ori Psycho. Hitch ramine insa Hitch iar oricare dintre filmele sale bate la poponetz o groaza de asa-numite mistery-thrillers, contemporane ori ba...

cred ca cel mai tare m-a deranjat faptul ca elementul de suspans n-are legatura cu actiunea, prin cauzalitate asa cum ar trebui. adica in orice film suspansul intervine pt ca "personajele au facut ceva" care a provocat lucrul asta. or, in acest film personajele n-au facut nimic in sensul asta. asa cum pasarile intra in povestea fetei puse pe agatat californieni in provincie asa povestea pasarilor putea fi inserata intr-o poveste despre un crescator de porci. era acelasi lucru, si tot n-avea legatura. :)

Este o abatere DELIBERATA de la regulä - si unul dintre lucrurile care-mi plac CEL MAI MULT la "The Birds". Altfel, dacä se lipsea de aceastä licentä, ar fi coborât mult spre nivelul mediu al oricärui thriller corect si banal.

...Si încä o explicatie:
Acea clasicä si legitimä legäturä cauzalä e obligatorie în filme pentru a transmite ideea - scop normal al operelor artistice normale. Dar "Päsärile" nu e un film "normal" (în sensul de, mai bine zis, "normativ"), scopul säu NU este acela de a comunica o idee, ci de a SPERIA. Nu e ideatic, ci visceral - este un thriller de suspense 100%. Ca atare, lipsa cauzalitätii nu e doar scuzabilä, ci chiar foarte creativä: oamenii äia n-au gresit nimic, sunt complet nevinovati, si totusi nenorocirea vine (efectiv) din cer! Astfel, teroarea creste exponential, la niveluri de-a dreptul paranoice.
L-am väzut prima oarä pe la vreo 14 ani, si mi-a pläcut asa, modic... Il receptam ca un adolescent al anului 1974 (deci, la 11 ani distantä - timp care, în acea epocä, se simtea...)
De-atunci, l-am mai reväzut de multe ori. Si, de fiecare datä, îl savurez cu si mai mult deliciu decât înainte. E o bijuterie! :x Sau, mä rog, o präjiturä paradoxalä - îi creste prospetimea de la deceniu la deceniu! :P

Si, din nou:
Sä nu uitäm cä aceastä fracturä între povesti, aceastä lipsä de cauzalitate directä, e un trademark al lui Hitchcock. A mai folosit-o, într-o formulä aproape identicä, în "Psycho", si doar tangential, dar semnificativ (la nivelul premisei), în "North by North-West" si "The Wrong Man" (povesti despre câte un om nevinovat care se pomeneste prins arbitrar în povestea altora). In cel de-al doilea, are chiar si un cadru care o expliciteazä vizual: chipul lui Henry Fonda, "fracturat" pe cräpätura oglinzii sparte. Sau în "Rear Window" - din nou o coliziune de povesti complet separate: a lui Jeff si a lui Thorwald. ...Totusi, în "The Birds", trucul atinge un nivel de-a dreptul magistral! Este o lectie de "încälcat regulile": ASA DA!

Oricum, n-o-ncercati acasä...!
Tre' sä fii Hitch ca sä-ti iasä! ;)

Chucky ...ca tot am vazut cum se agita lumea la thread-ul pt el . Mi se pare comedie numai cand vad ideea principala si moaca papusii :)) si mi-aduc aminte ce nebunie a fost pe atunci cand il vazusem cu frate-miu, sor-mea, verii mei ... :))

Pentru mine Hitchcock e cel mai supraevaluat regizor de pe planeta si nicio cantitate de cafea consumata in prealabil nu reuseste sa tina piept plictiselii provocate care se soldeaza cu somn de voie de fiecare data cand dau ochii cu un film de-al sau... dar campionul absaolut in materie ramane "Der Blaue Engel" - la asta pur si simplu imi doream sa nu ma fi nascut.

Am vazut Psycho...acolo totul mi se pare bine inchegat la nivel cauzal...nu am simtit nici o fractura. Iar suspansul intr-adevar e greu...te sperie...la Pasarile, nu m-am speriat dimpotriva, atacurile pasarilor mi se pareau relativ comice, mai ales din cauza mimicilor "de groaza" destul de false ale actritei principale...

nici nu mi-am pus problema ca fractura cauzala nu ar fi fost deliberata. am spus ca nu prea e inghitzibila, cel putin pt mine. nu mi-a placut, si gata.

ca un comment separat, filmul mai are si alte lucruri care nu sunt cauzale. e clar ca regizorul a urmarit sa sperie fara sa puna pret pe altceva. de aici si o gluma din timpul filmarilor (citita pe trivia la imdb) dupa cum stiti, chiar si pct culminant al filmului apare "out of the blue". tipesa se duce la mansarda fara un scop logic ci doar ca sa vedem noi cum o ciugulesc vietatile inebunite. la filmarea scenei, actrita principala il intreaba pe regizor "Why would I do that?" adica de ce sa urce scarile sa o ciuguleasca alea....la care regizorul raspunde : "Because I tell you to."

Eu am probleme mari cu 2001: A space odissey. La prima vizionare am rezistat vreo 20 de minute, plictisindu-ma crunt. A doua nu a avut loc, dar mi-am propus sa incerc din nou (candva). In schimb, m-a impresionat mai mult "concurenta", adica Solaris.

nu gust sub nici o forma umorul tip Woody Allen. nu percuteaza. nu merge. nu...nimic! n-am putut urmari nici un film de-al lui cap coada. e drept ca nici nu m-am stresat. o fi bun...da mie nu imi place!

Si la ce categorie intra Woody Allen? Plicticos, prafuit, neinteresant sau ...?
Mi se pare cel putin bizar sa nu-ti placa WA si am crezut pana de curand ca cei care zic asta sunt de fapt niste mici teribilisti pana am descoperit ca prietenului meu, cu care am incercat sa ma uit la Stardust Memories (preferatul meu) ii displace total.....atunci ceea ce credeam ca e doar o pretentie de hipster a devenit ceva real, cotidian, palpabil si in masura sa-mi afecteze viata :P

Una dintre rezistente tine de faptul ca WA se pupa prea mult in cur singur :))

Iar in ultima vreme se recicleaza. Ideea e urmatoarea: ai vazut un film de WA, le-ai vazut aproape pe toate. Din nou si din nou aceeasi introspectie (mai mult sau mai putin) narcisista. Isi pune intrebari, la fel ca Bergman, insa, spre deosebire de acesta si din pacate, Allen vine si cu niste raspunsuri convenabile. Pentru ca in urmatorul film sa o ia de la capat. Andrei Gorzo parca a spus asta si e cum nu se poate mai adevarat...