In ce hal a ajuns si Discovery sa difuzeze asemenea emisiuni.:| In ceea ce priveste "Paranormal Activity" pot spune ca filmele gen "shaky cam" /"I'm so startled" incep sa fie penibile rau de tot

O spăimântare decentă: "Paranormal Activity"
Egal cu sine însuşi

Realizat în 2007 şi lansat doi ani mai târziu, filmuleţul lui Oren Peli pică taman la ţanc ca argument într-o controversă proprie acestui început de 2010: aceea privitoare la relaţia dintre conţinut şi mijloace, iscată în jurul unor dezlănţuiri de forme fără fond ca "Avatar" şi "Sherlock Holmes". Aşa cum am arătat în analiza celui dintâi, problema acestui gen de filme ţine de proporţionalitate - imnsa desfăşurare de mijloace obligă la un conţinut de nivel măcar modic, pentru ca spectaculosul să nu degenereze în spectacular, iar barocul să devină kitsch.
"Paranormal Activity" e un film de o simplitate exemplară, care ilustrează cum nu se poate mai bine acest principiu. Nu aduce nimic nou, dar nici nu-şi propune; autorul (scenarist, regisor, editor, director de casting şi coproducăor totodată) se rezumă, cu decenţă, la a spune cinstit o poveste în care crede. O poveste cu fenomene poltergeist şi de posesiune, bine documentată, construită curat şi exprimată cu acea economie de mijloace proprie "minimalismului american", ca să-i zicem aşa - în sensul că reia integral formula imaginilor filmate 100% de amatori, ca în "Blair Witch Project" şi, parţial, "Cloverfield" (acesta din urmă fiind, în fond, doar minimalism deghizat - sau, dacă vreţi, mariaj între low-budget şi superproducţie). O face corect, dar cam inutil, în sensul că e mărgineşte să o repete şi atât - când, la drept vorbind, era loc de mult mai mult, cu un dram de inventivitate: camera de filmat e un personaj care mai are destul până să-şi epuizeze toate resursele, mai ales în ziua de azi, când le-a devenit accesibilă tuturor profanilor, îmbogăţindu-se simultan cu tot mai multe funcţii şi facilităţi digitale. Creativitatea nu lipseşte, ce-i drept, dar nici nu sclipeşte. Cele mai inspirate în acest sens sunt, previzibil, tocmai secvenţele fenomenelor oculte în sine - acele cadre largi, lungi şi fixe din timpul somnului, când "entitatea" începe să se manifeste: Peli are un simţ fără greş de a gospodări sperieturile, care face ca până şi o uşă care se mişcă puţin înainte şi-napoi, sau o singură bufnitură undeva în casă, să ne dea niscaiva fiori pe şira spinării. De remarcat în acest sens şi folosirea pe cât de simplă, pe atât de inteligentă, a factorului timp în cheie complementară - de exemplu: ceasul camerei merge pe fast-forward când nu se întâmplă nimic, iar revenirea la un ritm normal anunţă câte un incident (provenind, adesea, de unde ne aşteptăm mai puţin); sau, invers: trecerea la derulare accelerată în timpul acceselor de aşa-zis somnambulism al lui Katie, arătând că stă în picioare, aproape nemişcată, câte o oră, privindu-l pe Micah cum doarme, e stăpânită cu destulă măiestrie pentru a deveni de-a dreptul creepy.
Din păcate, episoadele intermediare, diurne, rămân destul de trenante, lipsindu-le capacitatea de a fila cartea, de a acumula insidios tensiuni, de a contrasta creator cu terorile nopţii - aşa cum ar fi trebuit - ceea ce, per ansamblu, imprimă filmului o alternanţă aproape regulată între suspense şi plictis. Şi de această dată, Oren Peli avea la dispoziţie destule mijloace (intelectuale, desigur, ca în orice film cu buget redus) de a face mult mai mult - ca de pildă, în cele două apariţii ale consultantului metapsihic, cu un potenţial perceptibil de ironie şi sugestie macabră, speculat din nefericire doar pe jumătate, sau nici măcar atât. Acelaşi lucru se poate spune şi despre prezenţa celui de-al patrulea (şi ultimul) personaj al filmului: Amber. Când umpli aproape o oră şi jumătate, în spaţiul unei locuinţe şi nimic altceva, cu doar două personaje principle şi două episodice, acestea din urmă trebuie să aibă o pondere foarte precis calculată - nu le introduci doar ca să te afli-n treabă, sau să demonstrezi cu orice preţ că faci film "ca-n viaţă", cu elementele aleatorii aferente (conform uneia dintre regulile fundamentale ale deconstructivismului în cinema).
Altminteri, nici interpreţii nu se ridică deasupra nivelului unei corectitudini cam seci. Katie Featherston şi Micah Sloat sunt aleşi la rândul lor după criteriile cotidianului, ceea ce nu e rău deloc - dar nici prea bine, câtă vreme chiar şi în acest tipar le lipseşte un "ce" aparte, inclusiv ca prestaţie actoricească. Singurul care iese cât de cât în evidenţă e Mark Fredrichs - ceea ce relifează şi mai mult nevoia unei dezvoltări mai percutante a personajului.
În genere, pe aceeaşi linie a mediei rezistenţe se înscrie tot filmul, extrem de egal cu sine însuşi de la cap la coadă, şi semnificativ exclusiv în măsura în care, folosind o atât de drastică economie de mijloace, reuşeşte totuşi să le zbârlească părul la ceafă chiar şi unor spectatori tăbăciţi bine de tot într-ale horrorului. Nu taie brazdă, dar nici nu dezamăgeşte mai mult decât e permisibil din partea unui autor care, deocamdată, n-a mai făcut nimic altceva (deşi pentru anul ăsta ne promite un "Area 51"). Oferă o porţie de înspăimântări decente şi în nici un caz nu stârneşte furtuni de pasiuni în pahare cu apă de ploaie, ca hiper-ultra-super-über-blockbusterele pe care le-am citat în introducere.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
6 ianuarie, 2010, h. 13:45-14:31
Bucureşti, România

Pai o doza mai mare de creativitate si "o pondere precis calculata a personajelor" ar fii putut diminua din realism, ori cred ca tocmai asta s-a vrut sa se prezinte, un fel de Big Brother, un spatiu restrins in care e surprinsa o felie din viata (uneori anosta) a celor doi, fara prea multe alte artificii artistice...
Intr-adevar, shot-urile alea nocturne de pe trepied sint cele mai creepy, chiar prima noapte, in care practic nu se intimpla nimic, iti da fiori.

ma gandeam si eu asa aiurea-n vant....
daca va minunati/indignati ca Avatar este laudat si profitabil, nu va puneti mari semne de intrebare cand un film ca asta face 100 mil in State si cine stie cate altele va face in restul lumii??!?!?!??! eu, unul, le consider filme facute la misto si, hai sa zicem, arta accidentala/ocazionala (imi asum si riscul de a nu detine adevarul absolut - ca sa n-o lungeasca altii).

il citez pe Windom "o pondere precis calculata a personajelor ar fii putut diminua din realism" - voi cam umblati cu cioara vopsita, if you know what i mean. :)

Conform BOM - Domestic: $107,860,467 100.0%

S

Cinste lui daca a ajuns sa adune atit incit sa fie comparat cu Avatar. Dovada faptului ca filmele de succes nu-s doar cele bazate numai pe malai ci si cele bazate pe creativitate...;) Si cit s-a pompat in Avatar fata de Paranormal...? Macar PA si-a indeplinit menirea sa de film horror - to scare the shit out of you. E drept si Avatar si-a indeplinit "menirea" lui - banii au intrat (si continua sa intre) in pusculita...

creativitate.........horror..............? unde?
scuze, cred ca am gresit topic-ul! :)

Depinde cum o fäceai - tocmai de-aia am explicitat: "pondere precis calculatä". In acea precizie finä, discretä, invizibilä pentru profani, stätea solutia.
Apoi, nu mä refeream deloc la "artificii" artistice, ci la subtilitäti. Practic, e vorba dintre realismul "fotografic" si cel "artistic". Aminteste-ti de "Cloverfield": fäcând abstractie de latura catastroficä (monstru urias, violentä, distrugeri, efecte speciale), si acolo "felia de viatä" pare exact asta: ce s-a nimerit sä filmeze niste tineri surprinsi de evenimente la o petrecere (haotic, amorf, fotografic...) Pare, dar nu e! E foarte atent construitä si dozatä (dar numai un ochi format se prinde)... ;)

Da, si eu cred cä s-a cam gresit topicul aici. Bun, am retinut, blockbusterele au fani. Back to "P.A."

Spre deosebire de Cloverfield, insa, P.A. este mult mai minimalist, sa zic asa - o singura locatie, distributie foarte redusa, ceea ce i-a redus automat posibilitatea de a fructifica dramatic anumite situatii. Cloverfield a fost mult mai "binecuvintat" din punctul asta de vedere, beneficiind de mult mai multe optiuni. E normal ca doza aceea de "plictis" sa se reduca considerabil in aceste conditii...

mie, totusi, nu-mi vine sa cred cum disecati voi un film, care pana la urma reia o poveste deja megarasuflata. dar voua nu va plac blockbusterele ca au fani multi si ca aduc bani necuveniti. pai, windom, tu banii de pe PA unde crezi ca se duc? care a fost pariul acestui film? ca poate sa faca istorie cu 17.000 de coco? nu cred. am mai zis-o pe undeva. cred ca si cei care au realizat filmul, au ramas foarte surprinsi de cum a fost receptionat (ca de realizare nici nu se pune problema - e un film original, plin de suspans, infiorator de infricosator, cu personaje bine delimitate, cu decoruri nemaintalnite, muzica rupta din Iad, etc). nu vreau sa intervin la nivel de cinstire/apreciere/preaslavire a "implicatilor" in "proiect". au facut-o si o vor face altii mai bine decat mine. pentru ce il comparati cu Cloverfield?
stii ce sunt curios. daca turna un amarat de roman/balcanic una astfel de film, ce mai ziceati atunci? aici e marea intrebare! :)
continuam cu area 51. cand o sa apara.

p.s. inteleg ca trebuie sa ne bucuram cu sume mici si filme la fel de mici, ca in tara asta nu vom realiza un film de mai mult de 5 milioane de ce vreti voi decat poate in 2154, dar nici chiar asa.....

De incercat, romanii au incercat, Bucuresti 13 se numeste...;)

touche! un amic de-al meu a coordonat scenele de parkour de la metrou colt cu Bucur Obor.. :) fascinante!

Ba ne plac blockbusterele, dar cele substantiale, nu cele umflate cu aer.

Am explicat de j'demii de ori cum stä treaba. Cine nu vrea, sau nu poate (sau amândouä) sä priceapä, sä-i fie de bine. Toaca si babele surde...

domnule pit,
admit ca sunt si o baba surda. nu ma deranjeaza comparatia. explicatia mai jos nitel.
eu nu am zis despre acel film niciodata ca trebuie sa placa tuturor. departe de mine ideea asta. eram ferm convins ca va incasa mult. si ca va atrage multi spectatori. lucru deja dovedit. timpul va arata daca am gresit sau nu.
in ce ma priveste este un film de aventura care ma multumeste cu atat cat are, care ma destinde, care nu m-a plictisit, care m-a impresiont vizual si nu numai si tot asa. si nu m-am asteptat nicio secunda sa fie 100% original . as face o paralela cu adolescenta mea cand eram mare fan The Prodigy. cam aceeasi mancare de peste. daca e nevoie, intram si in detalii.
ce nu inteleg este miscarea asta dusa la absurd de a demonta ceva ce nici nu exista momentan. asta e james cameron al anilor 2000. si imi pare rau ca desi stiti ce s-a intamplat cu acest film, nu vreti sa recunoasteti (dvs. si multi altii).
ati explicat. dar nu ati convins. din punctul meu de vedere. pe care il consider destul de echilibrat in conditii logice (daca exista asa ceva in acest caz). mi-ar placea sa vad niste critici mult mai scurte/concise. dezvoltate pe parcurs (daca e cazu).
si nu in ultimul rand, va rog, daca va permite timpul, sa-mi indicati, sa zicem, 3 BB substantiale in acceptiune universala. multumesc. (as prefera din ultimii ani)
cat despre PA raman la aceeasi parere. este un film intamplator. dar ramane arta pana la urma. ce-i drept , nu-i stramab.
S

"3 BB substantiale in acceptiune universala":

OK, da' numa' trei - nu mai multe!

"The Fifth Element"
"Back to the Future", I, II, III
"Die Hard", I, II, III (chiar si IV...)
"King Kong" (originalul)
"Godzilla" (originalul)
"Independence Day" (singurul Emmerich acceptabil)
"The Evildead" (numai primul)
"Superman" (numai primul)
"Transformers" (numai primul)
"Saw" (numai primele douä)
"Death Race"
Cele mai bune dintre James Bond-uri (nu stau le selectez acum...)

...ups, m-am luat cu vorba si-am ajuns la vreo 20 si ceva. Ar mai fi ele, multe, da' mä opresc aici.

P.S.
Nu sunt "domnule" Pit - sunt Pit sau Pitbull si atât.

Pit, imi dai apa la moara si trebuie sa plec.......
Ciopartind discutia.
Mie imi place lista la nebunie. Si pot sa-l pun si pe Avatar linistit acolo.
Multumesc frumos. M-ai ajutat enorm.
S

Nu mai infestati si topicul asta cu Avatar, for fuck sake!!!:(( ~X( X(

BACK ON TOPIC!!!

Vorbeai de horror in general ? Sau strict legat de PA?

Se referea la faptul ca nu gaseste horror in P.A. (nici o drujba, nici un matz...)

ok

AVATAR.... FUCK YEAH!