Acolo unde le e locul: în istoria cinematografiei românesti.
(Si acolo unde nu le e locul: în ovarele nostalgicilor ceausisti.)

...O sä te învätäm si sä apreciezi just filmele bune, si sä nu mai plângi dupä vechituri submediocre.
(Dacä ai dorinta si capacitatea mintalä de a înväta, desigur. Dacä nu, nu te obligä nimeni.)

vreau sa rad la un film nu sa ma afund si mai tare in " neajunsurile vietii". Vreau un film de suspans de la inceput pana la sfarsit, nu doar evenimente statice si monotone.
In filmul de azi ca simplu spectator nu regasesti asa ceva. Vezi doar rupturi din viata cotidiana care nu prezinta nici un interes pentru publicul larg, prezinta interes doar pentru asa zisii profesionisti ai domeniului.

S-a mai discutat asta pe aici, räspunsurile sunt date. Exploreazä forumul, si vei descoperi ce e just si ce e gresit în afirmatiile tale; si de ce.
Pe scurt, încearcä sä întelegi un lucru simplu:
- artistii adevärati nu fac filme cum vrei tu, sau X, sau Y; fac filme asa cum simt ei, cum le dicteazä inspiratia si talentul.
- profesionistii corecti, da, fac filme pentru piatä, în functie de ceea ce vrea publicul.
In acest moment, noi avem câtiva artisti foarte buni, nici un profesionist de consum, si un numär de diletanti incapabili sä facä filme bune (fie de continut, fie comerciale).
Faptul cä tu zici "vreau aia, vreau ailaltä", nu va face ca jalnicele noastre scoli de cinema sä se perfectioneze peste noapte si sä înceapä sä producä buni meseriasi ai genurilor de public.
Asa cä nici disparitia filmelor de continut pe care tu nu reusesti sä le întelegi si sä le savurezi n-ar face ca golul sä se umple brusc cu ceva ce la noi nu existä. Mai bine învatä, cultivä-te, evolueazä, si devino capabil sä te bucuri de valori; vei avea numai de câstigat.
Pentru început, retine un principiu elementar: tu, ca profan, nu ai competenta de a-i denigra pe cineastii de valoare, cu formule arogante gen "asa zisii profesionisti ai domeniului". Poti spune, cel mult: "mie, personal, nu îmi plac filmele lor" - si atât.
(Uite, eu de pildä nu-l suport pe Buñuel. Il detest. Dar nu-mi permit sä zic "asa-zisul geniu" sau "asa-zisul artist" sau "asa-zisul profesionist"; desi sunt profesionist, nu un biet spectator, vorbesc despre el în spiritul ästa: "Buñuel, un mare clasic, care mie nu-mi place nici de fricä". Retine regula asta si aplic-o de-acum încolo. E unul dintre primii pasi spre a deveni un cinefil respectabil.)

O mica mare diferenta. Le inteleg mai mult decat alti pentru ca am de aface zi de zi cu astfel de drame pe care nu le savurez si in film.

PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neştiutor, nepriceput, ageamiu.
Nu vreau sa denegrez cineastii de valoare. Pentru mine "asa zisii profesionisti ai domeniului" nu a fost o formulare ironica sau aroganta.
Avem nevoie de astfel de oameni pentru a obtine premii la festivale dar avem nevoi si de " profesionistii corecti" pentru filme comerciale.

Teo, nu te lăsa dus de valul conformismului și tu. Premiile de la festivale se obțin pentru că autorii lor știu să le facă în așa fel încât juriile acelor competiții să le aprecieze. Premiile în sine nu înseamnă mare lucru, fiind în definitiv un rezultat normal din punct de vedere statistic; multe țări din Lumea a Treia, țări fără istorie, fără cultură, care nu reprezintă nici cât reprezentăm noi în ansamblul circuitului internațional de valori, au cineaști cu premii la festivale. Dar la ce bun premiile dacă se laudă cu ele spectatori care nu se identifică neapărat cu acel gen de filme, spectatori care preferă genul comercial facil, snobi care au auzit și ei că filmele lui Puiu sau Mungiu sunt de mare artă, dar pe care ei n-o înțeleg și n-o apreciază corect?

Personal, cred că mult mai valoroase pentru noi decât premiile conjuncturale sunt momentele de genul scandalului declanșat de filmul Francesca. Opiniile sincere exprimate de tatăl eroinei la masa din bucătărie au făcut pentru imaginea României mai mult decât ar fi putut-o face obținerea Leului de Aur pentru o altă producție oarecare.

nu stiu de ce, eu am impresia ca premiile acordate la festivaluri si concursuri sunt defapt niste masluiri... cine da banu mai gros pe sub mana, are castig de cauza... desigur, cei din juriu nu sunt prosti sa premieze un film de tot kkt-ul... dar aleg din cele mai bune, cu potential, in asa fel incat nimeni sa nu isi dea seama ca toata treaba e masluita...
am I right?:-S

nu

un simplu nu, nu e de ajuns...
i need an explanation!

În general selecția cuprinde numai filme bune. Premiile le decide un juriu, diferit de la an la an, format din cineaști, actori, critici etc. Palmaresul îl e influențat de multe ori de conjunctura: simpatiile membrilor juriului, un anumit climat internațional, chiar inițiative particulare (cum a fost campania împotriva întreruperilor de sarcină dusă de Jane Fonda și de alții, care a contribuit și ea la obținerea de către Mungiu a frunzei de palmier).
Pe urmă, contează și cât de important e festivalul. Nu poți compara Cannes-ul, Veneția sau Berlinul cu B-EST, de exemplu.

Poţi să râzi şi la un film despre "neajunsurile vieţii". Poţi să faci haz de sărăcie, de corupţie, de ticăloşii, de prostie, de incompetenţa care conduce. Sau poţi să le vezi realist. Poţi avea parte de suspans, de la început până la sfârşit, chiar dacă vezi "rupturi din viaţa cotidiană". Crede-mă, viaţa bate filmul! Cotidianul musteşte de comedii, thrilere, acţiune. Subiecte sunt... hohoho! Atâta doar că e greu să concurezi filmele americane. Toată cinematografia europeană nu e în stare, nu doar noi, românii. Facem filme de care putem, le premiem pe alea, stimulând genul ăsta de producţii. E un cerc închis, ca să nu-i spun, vicios. Europa s-a refugiat în artă, cam de nevoie :D . Strugurii prea acri...
Problema e alta, vrei să râzi la o tâmpenie de film, doar pentru că e "de râs"? Sau preferi un film "plicticos", dar bine făcut.

Nu-l mai speria. Dihotomia asta - America și Europa sau comercial și elitisto-plicticos - e nedreaptă și inexactă. Există destule filme europene și nu numai, ba până și americane, chiar dintre cele premiate la marile festivaluri, care sunt cât se poate de angajante pentru spectatorul dornic de divertisment. În general sunt distribuite și la noi, chiar în circuitul marilor cinematografe.
Pe de altă parte, există și filme - vezi-Doamne - de artă, care sunt de fapt niște aiureli de groază sau aproape pornografice, superficiale și fără substrat pentru cei mai mulți oameni, filme cu care autorii își dovedesc forța de a-i șoca pe spectatori, dar care se uită imediat ce ai ieșit pe ușa cinematografului. Arta, contrar multor opinii vehiculate și pe aici, are adresabilitate universală sau mai exact e cu atât mai valoroasă cu cât se adresează în timp și spațiu unei categorii mai largi de oameni - la limita superioară, ea surprinde condiția umană universală; accesibilitatea unei opere artistice trebuie să fie îngrădită mai degrabă de pregătirea teoretică a receptorului, de cultura lui, decât de gusturile lui.

^ bine spus.

Ipule, nu vreau să sperii pe nimeni, după cum, n-am vrut să evidenţiez nicio dihotomie, nici n-am vrut să fiu drept, nici exact. Căutam cauzele unor efecte, nu făceam o analiză. Or fi existând destule filme europene (...) care sunt angajante pentru spectatorul etc, dar nu suficiente. Când vrem o comedie, un SF, un thriller, un film de acţiune, tot la alea americane ne uităm, şi tot alea au încasările cele mai mari!
Cât priveşte arta... cu prima parte, cred cam la fel. Cu a doua :-? ... Mă gândesc la Shakespeare... Oare târgoveţii-receptori din stall-urile de la The Globe şi-or fi simţit îngrădită accesibilitatea la opera artistică de pregătirea lor teoretică, de cultura lor? Eu cred că au râs şi au plâns, fără să le pese.

N-am zis că vrei să-l sperii.

OK: „să fie afectată cel mult de pregătirea teoretică, de cultura receptorului.” Tu nu mă contrazici; dimpotrivă susții mai mult decât am avut eu însumi curajul să afirm.

Nici nu stiu cum sa-mi exprim dezgustul fata de acest film.

Primele 25 de minute de film le vazusem in alb-negru, chiar am crezut ca asa si e, pana au inceput aia in timpul filmului sa schimba ceva setari si ca sa vezi ca s-a facut color.

Nu tu un prim-plan in filmul asta ? Parca camera era setata pe face detection si caracterul sa fie in mijlocul cadrului . Ce sa vorbesc despre performanta lui Barladeanu. Cine e acest personaj - Francesca, ca filmul asta nu spune nimic despre ea.
O prietena , nu de pe meleagurile noastre , ma intreba pe parcursul filmul, ce relevanta are acest cadru in constructia filmului. Altul din sala, bolborosea , ca asteapta sa se intample ceva.

Filmul asta m-a mobilizat. Nu mai pot vedea un asemenea film. Sa jur nu alta ca daca imi pun 3 prieteni la masa si pun camera pe ei , iese ceva mult mai constructiv.

De ce sa dai la lopata pe santier cind poti sa te joci si tu un pic de-a artistul .De ce sa ajuti niste amariti cu ceva banuti cind poti sa-ti propulsezi iubita pe ecrane si lumea sa te admire ca pe un Mecena .Glorie desarta .Filme care vor fi distribuite gratis impreuna cu cutiile de margarina .90% dintre artistii astia n-au trait nimic intresant care sa merite filmat.Cred ca daca opresc un aurolc pe strada si-l tin un pic de vorba o sa fie mai interesant decit 90% din filmele astea romaneste de fite.

asta te doare pe tine? daca nu e prim-plan pe ecran, nu e film? :)

nu te-ai intrebat inainte sa dai cu paru daca treaba asta nu inseamna ceva? oare distanta camerei fata de personaje nu inseamna ceva? intr-o poveste ca asta, cind aparatul de filmat pune un personaj in prim-plan, nu cumva incearca sa iti insereze in minte o anumita atitudine fata de personaj? faptul ca scena de amor e filmata de la distanta, prin rama usii, nu inseamna ceva? chiar si obsesia aparatului pentru a o centra pe Francesta, nu inseamna (si) altceva decit ca actrita e iubita regizorului?

M-am intrebat gionloc. Dar tehnica asta n-a ridicat filmul deloc. Poti sa-i spui realism, minimalism poti sa-i spui cum vrei tu , filmul asta , personal il consider slab de tot. Ce replica e asta , personaj de 30 de ani : " Nu, tati , eu vreau sa le schimb perceptia despre noi " . Ea vrea sa faca toata astea , dar pana la o adica 40 de minute de film trebuie sa se hotarasca daca sa plece sau nu. Si cat il mai iubeste ea pe Mihaita. Un dialog confuz, fara act , fara rezolvare cel de dupa tentativa de sex . Pai daca s-a voit a se tine o distanta intre camera si caractere, punele domle vorbe ca lumea in gura, nu-i pune sa mediteze, sa gandeasca. Francesca - dupa profilul ei - nu e ea o ganditoare. O asezi asa la distanta si-o lasi sa gandeasca. Si ce ai ? Unde sunt acele forte motrice , minimaliste asa cum sunt ele in cazul de fata care sa creeze situatii , conflicte. Ahh, Mihaita las ca ma duc la nasu si-mi da el 1000 de parai. "Nasule imi dai si mie 1000 de parai. " Iti dau , da-mi zici si tu o poezie de gradinita , ca tare-mi plac" . Pac-pac.
Un alt aspect ar fi , realistic vorbind, cum isi permit mama divortata si educatoare de gradinita , un apartament ca ala, cu toate accesoriile. Si mai ai cateva mii de euro pe langa. Altii nu mananca , strang cureaua sa mai puna deoparte. Cum au strans astia , nu prea stim, dar nici nu e relevant nu ?!

Nici n-am stiut ca Boby si Monica are sitting under a tree.

Cred ca FRANCESCA este un film foarte bun pentru un debutant! Nu stiu daca si-a cumparat premiile. Din cate stiu, mica barfa spune ca, prin Bobby, partenerul lui de firma (cred ca il stiti cu totii) si-a cumparat premiile.

Sincer, Bobby Paunescu are prea multi bani ca sa se incurce cu noi. Sincer cred ca il pasioneaza domeniul. Foarte bine ca a investit in iubita lui. In film Monica da bine. Si inca odata, asa cum spuneam si despre ALTE MAME... e bine ca se investeste. Asta ar trebui sa ne bucure. Ok, pe unii dintre cei care scriu nu are cum sa ii bucure chestia asta... ei vor sa suga si nicum sa dea ceva!

s-ar putea sa ai dreptate punctual, insa prin asta sa pierzi filmul ca intreg. si pe mine m-au deranjat pasaje din film si daca as fi ramas la ele as fi spus ca filmul e prost, insa as fi fost tare nedrept cu proiectul.
ce m-a deranjat cind l-am vazut au fost urmatoarele: secventa sexuala usor ratata din cauza felului in care se alinta Francesca (cred ca a fost o situatie dificil de filmat, intre cei doi actori sigur era tensiune din cauza relatiilor reale de pe platou), fetisizarea chipului Francescai (dar acestei atitudini poti sa ii gasesti motivatii interioare, din proiect - nici titlul filmului nu spune altceva), discutia dintre Francesca si Mitza, cind ea crede ca el nu o mai iubeste, cind el, ca sa scape, o invinovateste.. si abia apoi ii spune situatia reala - prima parte a discutiei mi se pare nefireasca pentru o relatie care are in spate ani buni si asta se vede in faptul ca replicile fetei is rostite nefiresc. mai sint ceva pasaje trenante si usor in contrast cu secventele foarte bune ale filmului (toate acelea in care apar camatarii sint foarte bune, calatoria cu busul la fel, ce acu banii si nasul, in ciuda replicii semnalate de tine :P), dar ceea ce mi-a placut e ca necontenit momentele slabe sint reparate intr-o alta secventa reusita. incit nu prea iti da voie sa iesi propriu-zis din poveste.

per total eu cred ca e un film bun, pe care il poti urmari cu placere. nu e vorba aici de minimalisme si realisme in sensul tare al conceptelor. e doar un film care spune o poveste clar, care nu divagheaza, un film unitar, bine realizat, ceea ce il face un film bun. cu atit mai mult cu cit e un film e debut!