Faptul ca e literatura de liceu nu-l coboara cu nimic pe Eliade. Si Eminescu se studiaza in liceu si cam toate numele grele din literatura romana. Daca nu in liceu, cand sa mai fie studiate?

Revin mai tarziu aici, acum vreau sa vad Sanjuro.

Nu sunt vere deloc Marele G. Dar n-am nici cel mai mic chef sa fiu altceva pe acest forum in afara de utilizatorul Judex. Exista cateva persoane care ma cunosc si pe care le-am rugat exact acelasi lucru: sa ma considere judex si-atat si alte detalii sa ramana intre noi.
Si hai sa ne pastram on topic, ca nici eu n-am venit la Atelier sa scot vreo caterinca din capul meu de fotbalist.

@Neuptolem

Trebuia sa vezi Procesul in ecranizarea lui Orson Welles, cu el in rol principal, desigur :) acolo ai fi simtit ce inseamna lumea absurda, care isi ascunde sensurile, infricosatoare, oamenii dezumanizati and all the rest.


@Corinka: Eminescu si Eliade se studiaza in liceu prin operele lor mai accesibile, remember? Nu s-a studiat in liceu nimic din istoria religiilor si nimic din publicistica politico-filosofica a lui Eminescu. Ce ai studiat in liceu? La tiganci si Floare-albastra, sau Atat de aproape 9poezii de dragoste si scrisoarea a treia, un tablou istoric, let's get serious)

@Judex - nu ne zici nimic concret, incerci sa ne iei mintile cu teorii, vorbe sucite din condei.

Ce sa fac si eu? Unii zice ca sunt talentat. :D

Unde "el" = Anthony Perkins ;)
(Orson era în rol secundar: avocatul.)
A fost un film care mi-a schimbat viata, un adevärat "plot-point" biografic.
I mean... W-O-W-!-!-!:| :-O :x :x :x

da, asa e, l-am vazut demult tare.

da' vezi ca ne-ai deviat de la subject.

si asa o frecam pe aici si ne dam in truisme.

Un interviu Coppola, in directa legatura cu realizarea filmului Tinerete fara Tinerete. Despre Eliade, Ceausescu, Bucuresti.

http://www.comingsoon.net/news/movienews.php?id=40049

Interesant, dar parea o casa la tara, in camp undeva, avea un parc imens, ca o padure in jur :)

V-am zis ca nu imi mai amintesc prea mult din film, dar este foarte posibil ca interioarele sa fi fost filmate intr-un loc si exterioarele in altul.

soundtrack
 

am fragmente din soundtrack. daca vrei iti trimit. aici e unul dintre ele:
http://www.esnips.com/doc/700832c5-3...ISTINA-%5B1%5D

Document Disabled.

:)

The Bengali Night

Nu stiu cat succes a avut, insa inteleg ca destul de silentios. Nu imi este foarte clar de ce. Asa cum am mai spus, scenaristul este fabulosul Jean Calude Carriere, in rol principal joaca Hugh Grant, romanul e al lui Eliade, tara unde se intampla povestea este una fascinanta, India exotica fiind un taram inepuizabil in povesti, fantasme, mitologie, spiritualitate...dac-as face filme, le-as face pe toate in india.

ritmul filmului este foarte tonic, daca-mi amintesc bine, in romanul lui Eliade totul decurgea mult mai lanced, in ritm cu toropeala climatica, cu incetinitorul.....ei bine, regizorul klotz a stiut cum sa faca sa evite o potentiala senzatie de plictiseala si a imprimat ecranizarii un ritm foarte echilibrat: se schimba priviri intense, se comunica mult pe toate planurile, dialog destept ba chiar foarte amuzant pe alocuri. De exemplu, Allan (protagonistul principal aka Mircea Eliade) doarme dup[a o betie pe scarile de afara ale casei in care locuia (inainte sa fie invitat la familia Sen) si apare un individ jurnalist european si ii zice: I'm delighted to see that West it's still on it's feet" :))

Cum ziceam, priviri intense se schimba, dialog savuros, indience frumoase, interactiune intre personaje bogata. Imaginile sunt relevante si te ajuta sa cunosti India intr-un mod mult mai intim decat cartea insasi: vedem interioare de case bogate si de case sarace, interioare de spital, strazi, cartiere de toate felurile, femei de toate felurile, europeni in India de toate meseriile. Calcutta are un aer cosmopolit minunat, vreau si eu acolo :)


Revin. Sunt abia la jumatatea filmului.

Gata, l-am vazut pana la capat. Cam 105 minute.
Hugh Grant este mortal in filmul asta si nu e Hugh-ul pe care il stiti voi din filmele sirop de tuse, ci un Hugh fresh, rebel fara sa fie ostentativ sau teribilist, foarte individualizat si specific, un adolescent de 18 ani plin de entuziasm si respect pt fata pe care o iubeste. Ma intreb cum era Eliade tanar.

mie filmul mi-a placut foarte mult si m-a invaluit in atmosfera si spiritul lui. nu as baga insa mana in foc ca si spetcatorii din alte tari au fost la fel de miscati, in fond noi avem povestea Maitreyi-ei in sange, de mici copii.

Ce sa zic, felicitari, cred ca acum vreo luna ti-am spus despre el, in fine, l-ai vazut. Eu nu sunt de acord ca regizorul a luat decizia inteleapta evitand "lancezeala", poate doar dpdv al succesului comercial - care oricum n-a prea existat - sa fi fost bine.
Altfel, da, ai dreptate, cred ca fiecare barbat roman si-a dorit macar o data-n viata sa ciocaneasca o tiganca, fie si numai din curiozitate. Unii au si reusit. Iar cand femeia respectiva este o intelectuala superba care provine dintr-o familie aleasa... Ehei!

"Eu sunt Adam...!, 1996, premiera in ziua de 18 octombrie 1996 la Bucuresti, o productie a Studioului de creatie nr 5 "Solaris Film" si "R.A. Cinerom", folosind ca sursa literara proza literara a lui Mircea Eliade, mai exact nuvelele Pe strada Mantuleasa si La tiganci, este un film rafinat, savant, elegant, o opera cinematografica de exceptie, unul dintre cele mai valoroase filme din perioada amintita si unul dintre foarte putinele repere estetice pentru o posibila scoala cinematografica romaneasca. Filmul nu este o "ecranizare" ci o re-creare a textelor eliadesti prin intermediul limbajului cinematografic.

Realizat in policromie, Eu sunt Adam este construit impecabil, riguros, inspirat, printr-o succesiune si o intrepatrundere de planuri pereche: trecut/prezent, real/oniric, real/fantastic, fizic/metafizic, istoric/anistoric, profan/sacru. Un joc ambiguu, inefabil, intre certitudine si parere, intre lumina si intuneric, intre clar si obscur, intre tonul direct, spontan si cel aluziv, insinuant[.....].

Desfasurarea filmului aminteste de constructia heptameronului sau a decameronuluidin literatura italiana, populara si culta..."

Mircea Dumitrescu

Parca suna prea laudativ ca sa ma convinga. A vazut cineva filmul?

Da. E o chestie de aia filozofică ca şi Hotel de lux. Sau ca şi Glissando. Mă rog, provenind din Mircea Eliade, nici nu putea fi altceva.

Paul,

Si asta e de bine sau de rau? :))
Ca e o chestie din aia filosofica pt mine e ceva pozitiv dar nu stiu ce inseamna pt tine....

Depinde din ce punct de vedere priveşti lucrurile. Că totul e relativ la observator (privitor). E cam ca aia cu durata unui minut. Depinde de parte a uşii de la baie te afli.

Dacă ai timp să îl vezi a doua şi a treia oară, că să începi să îl înţelegi, atunci e bine. Dacă l-ai mai şi citit pe Eliade înainte şi îi înţelegi cât de cât stilul, atunci e bine. Nu e un film de ăla uşor la care să te uiţi şi apoi să îl poveteşti prietenilor într-o seară la terasă.
Dacă nu, atunci e rău. Dacă îl pui pe şefu' lu' Dorel să se uite la film, o să facă precum bou când s-a uitat în calendar. Şi nu pricepe nimic. Doar o încrengătură/încâlcitură de evenimente plasate complect aiurea spaţio-temporal. Şi-şi zice "film de doi bani, ia mai dă-i în măsa cu tâmpenie asta".
E ceva ce cere meditaţie, înţelegere. Ţine de construcţia (a se citi educaţia) fiecăruia. Fără un pic de inteligenţă (nu de aia cu cât fac radical de ordinu' n-şpe din cosinus de integrală de alba-beta) e ca şi cum ai băga un taur într-un magazin de porţelanuri. Toate pictate în roşu.

In primul rand, faptul ca e literatura de liceu nu inseamna ca e si super facila ci doar ca e un scriitor de referinta de care e bine sa auzi inainte sa termini liceul (pentru ca se presupune ca dupa liceu nu mai poti impune oamenilor ce sa citeasca).

Dupa principiul tau si temele din Sarmanului Dionis sunt super simple (caci si nuvela asta tot in liceu se face) si putem imediat sa le facem o lista si sa le insiruim. Insa daca le cercetam cum trebuie si chiar ne apucam sa citim Kant, Schopenhauer si Heggel -sursele de inspiratie ale lui Eminescu- (nu stiu daca le-am scris corect) ne cam luam cu mainile de cap.

De-asta zicea si Judex ca la Eliade e important sa-i cunosti toata opera (si ceva pe langa as adauga eu).

Noaptea Bengaleza e una dintre putinele ecranizari de succes ale lui Eliade, in primul rand pentru ca are loc intr-un spatiu care in conceptia noastra cel putin, e sacru. Si atunci intrii automat intr-o anumita stare si poti sa empatizezi mult mai bine cu personajele.

Problema cu La Tiganci (si cu alte nuvele) este ca spatiul sacru este cuprins in spatiul profan. E greu ca intr-un film (sau pe o scena de teatru) sa arati ca gradina vazuta de afara e cu totul alta fata de cea vazuta dinauntru (si sa mentii ideea ca e totusi aceeasi gradina).
In ceea ce priveste La Tiganci am vazut la Cinemaiubit un scurtmetraj care se vroia un fel de adaptare in zilele noastre. Si filmul e ratat exact din punctul asta de vedere (acolo actiunea se intamp,a intr-un parc ce ramane din pacate tot timpul la fel chit ca personajele din parc par sa devina mai misterioase).

Cred ca deocamdata filmul este un mediu prea restrictiv (comparativ cu literatura) pentru a putea face diferenta dintre sacru si profan in sensul in care o foloseste Eliade (la care nu exista un element "magic" care sa faca tranzitia cum ar fi cartea din Sarmanul Dionis sau Poveste fara Sfarsit). Dar cine stie, poate in viitor cand filmul va deveni o experienta mult mai senzoriala...