Iar te guduri (pentru a cata oara? :? ). Nu era vorba de herbert, era vorba de altcineva.

Stii, am prins o alergie suparatoare la postarile tale, in care vad tot ce e mai rau pe lumea asta (d.p.d.v cinematografic). E clar ca ai citit f. putin din ceea ce s-a scris (pe film) inainte de '89. Depistez la tine elementul ala "turnatoristic" din revistele Cinema, micimea ideilor expuse pompos, un habarnism induiosator infoliat in lungi liste cu filme vizionate (te creditez ca le-ai si vazut, ceea ce nu e rau). Incerci sa te dai ceea ce nu esti...

...Nu esti decat un mic labasarar (stiu ca e al lui Ambra, dar m-am indragostit de cuvant).

In alta ordine de idei: viata e scurta; necazurile e multe; in p-uri iar nu e lumina; mancarea se face pe resou. Am sa te las (deocamdata), dar cum te prind te ard !

Inca ceva, domn' critic / cronicar, pula mea : SCRII PROST !

adevarat, nici nu ma intereseaza. daca as avea ocazia, m-as mai gandi.


nostim cine vorbeste de 'turnat' din pro cinema. arata-mi tu o postare de-a ta, nume, de care sa fii mandru. una care sa contina substanta critica ce sa nu se rezume la 'bag pula-n filmul asta de cacat ! regizorul asta suge pula de-si toceste buzele, si ce cauta cutare actor in JEGUL asta?'. bravos, dom'ne, incanta-ne in continuare cu simtul tau critic de curva de cartier.


cu ce ma arzi, domnule jurist ? cu fulgii de perna cu care ma tot gadili la simtul milei ? sau cu scame de pe ciorapi urat mirositori ?


putin ma doare ce crede un nevropat frustrat si neputincios despre cronicile mele. hai ca deja-ti miroase gura a cherosen de cat m-ai ars.

nu ma refeream doar la cadrele de la sfarsit....mai sunt o groaza pe parcursul filmului, in special cele in care merge cu masina...

de Thomas nu stiu ce sa zic...pe de-o parte imi place mult de el pt ca isi tine ochii deschisi si reuseste sa surprinda multe momente importante din jurul sau (atat crima cat si faza cu chitara)...pe de alta parte nu imi place entuzismul sau exagerat care se stinge faorte repede...e drept ca pentru a fi mereu deschis la ceva nou si a putea observa viata din jurul tau, nu trebuie sa fii prea implicat...trebuie sa poti fii mereu detasat, sa nu te legi de nimic, sa-ti pastrezi cat mai multe optiuni...insa e mult prea superficial desi intra in contact cu lucrui serioase ...culmea e ca am senzatia ca el chiar isi constientizeaza conditia si totusi nu face nimic...nu-mi dau seama daca finalul este unul pozitiv pentru el...

In ignoranta ta tembela, nu-ti suna bibilica deloc ... nu e de mirare. Inainte de Pro cinema a existat o revista, Noul cinema. Un derivat penibil al revistei CINEMA, INFIINTATA IN 1957. In cinemaul asta vechi au scris niste tipi, care daca te-ar citi s-ar rusina de prostia ta.

Inainte de revista Cinema a mai existat una, Probleme de cinematografie. In ea au scris si unii regizori rusi, de care tu, in imbecilitatea ta notorie, n-aveai cum sa auzi.

Astea-s niste lucruri pe care un viitor pseudo critic ca tine ar trebui sa le stie. Tine de un minim de cultura generala, care tie iti lipseste cu desavarsire.

Imi atribui cuvinte care nu le-am spus. Esti si mincinos pe deasupra.

De ma-ta zici ?

Exact asa vad si eu personajul. Un foarte straniu amestec... Pe de o parte ii admir talentul, pe de cealalta ii urasc superficialitatea si - as mai adauga - atitudinea de superioritate nejustificata (care conduce la comportamentul brutal fata de modelele - si femeile - sale).

ma las batut, nume. am crezut ca, tot dandu-te cu capul de pereti o sa ti se reconecteze sinapsele alea vraiste ale tale. m-am inselat. dta persisti, iar eu am obosit. daca tu ma lasi, eu te las.

@nume

ah, dar era sa uit sa-ti zic ceva important.

bravo, dle ! vad ca incepi sa-ti alegi cuvintele, incerci sa ironizezi, iti calibrezi stilul, iti dai cu parerea despre filme ('v. '8 1/2'), scormonesti in critica de film... aproape ca n-as mai zice ca esti prost. (zic asta citindu-ti ultimele postari)

se pare ca ai nevoie de polemica (cearta) ca sa iesi din tomberon. harta asta ti-a facut bine. interesant ar fi sa vad pana unde-ai sa evoluezi, ca pe mine cel putin m-ai surprins.

Nu dragule, scormonesc in memorie. Ai fi uimit sa afli ...
Adio, dar raman cu tine ! sau adio draga Nela....

Vezi ca iar faci postari duble.

poate ma lamuresti, totusi, unde anume am fost mincinos.

MinRep, eu sunt uimita de cate observatii pertinente, ce zic eu, excelente, pe care ai putut sa le faci! Eu abia am vazut filmul. Sunt total de acord cu tine ca fiecare cadru pare o pictura/fotografie superba. Si recunosc ca mi-ai dat si o "cheie" pentru filmul asta...

Despre Thomas: mie imi este foarte simpatic. Nu mi se pare deloc un individ superficial. Dimpotriva. Este un tip chiar profund. Afemeiat da, dar care-i problema? Uitati-va la privirea cu care se uita la fetele alea... Privirea aia consuma ce vede (si nu numai fetele, si fotografiile si TOT!). Dar nu-i lipseste candoarea totusi. Sau e cinism? Omul se joaca si stie ce face. Daca ne gandim la scena cu Vanessa Redgrave, acolo nu mi se pare ca e doar un joc. Mie mi se pare ca personajul asta face filmul, are o energie vitala extraordinara. Si ce privire hipnotizanta are. Da... cred ca ma duc sa mai vad filmul o data... :)

Revazut si eu Blow-up. Personajul lui Thomas continua sa imi fie simpatic. Mie mi se pare ca el este foarte lucid in cum percepe realitatea. Are cateodata un zambet cinic, dar e totusi pasionat de ce i se intampla. Chiar si cu modelele, el le iubeste pentru ceea ce sunt si, da, se poarta cam dur, da' nu ca fetele alea ar merita mai mult-- nu-i una care sa se planga. Cu prietena pictorului pare sa se inteleaga altfel, are clar o simpatie si o rabdare speciala cu ea-- de-asta zic ca personajul mi se pare chiar profund. Pare ca Antonioni isi iubeste personajul. Cat despre culori si taieturi, e curata poezie in imagini, ca sa zic asa. Fiecare cadru e gandit ca o fotografie de mare clasa, dupa parerea mea. Pe mine m-a cam indispus jocul ala de tenis, mi se pare cam fals. Pentru jocul asta de-a realitatea era suficienta povestea cu fotografiile si cu experienta lui Thomas, dupa parerea mea. Si ca tot zice lumea ca filmul trebuie trait ca experienta si nu ca studiu: pai tocmai, cand ai un actor care iti fura privirile la modul ala, cu fotografiile si imaginile alea de-ti taie rasuflarea, ce-ti mai trebuie jocul ala de tenis?... E aia experienta cinematografica mai mult decat e privirea lui Thomas?

In general, Thomas nu prea are respect pentru femei. De aia le si numeste "birds" si nu "girls"... Pentru el, femeile exista pentru a-i satisface placerile (de artist, de barbat etc.) Este indiferent la interesele lor (v. cele doua "amatoare") sau la sentimentele lor (v. personajul Sarei Miles). In acesta privinta, e destul de superficial. Totusi, personaul sufera o transformare pe parcursul filmului, iar rolul partidei de tenis este de a-l face sa constientizeze (si pe noi la fel) aventura prin care a trecut. Si filmul lasa o intrebare, asa cum am spus mai sus: ce va face Thomas acum? Va continua sa creada in ceea ce a vazut si a descoperit sau se va hotari ca totul a fost o "pacaleala"?



P.S.: Lui Antonioni, intr-adevar, ii era simpatic Thomas. Cel putin in privinta atitudinii sale, cine nu ar vrea sa fie ca el?

Niste clovni penibili alearga de nebuni printr-un decor dezolant de periferie (cladiri distruse, masini abandonate), cersind bani de la trecatori. Un tip cu o punga in mana (are aparate foto in ea, se pare ca e fotograf), e incercuit de niste indivizi (nu se stie de ce ). Fotograful, imbracat saracacios conduce un Rolls decapotabil. La studioul foto o micuta ramane pe podea excitata si neterminata, in urma unei "senzuale" sedinte foto cu tipul nostru.
Actorii sunt parca de plastic, manechine de plastic, fitosii anilor '60.
Dialogul dintre Thomas si aspirantele la statutul de fotomodel uimeste. Ele alearga dupa Rolls-ul fotografului, umilite, continuand sa se umileasca . Actiunile personajului principal sunt inexplicabile, lipsite de logica : paraseste atelierul lasand modelele cu ochii inchisi; se duce acasa (sau la casa unui prieten pictor, n-am inteles faza), se intoarce la atelier pt. a refuza "aspirantele", isi arunca un ochi peste fotografiile proaspat iesite de la developat; sfarsind prin a spune secretarei asiatice : "Sa-si tina ochii inchisi !" (referire la modelele lasate sa se "odihneasca").
Intra intr-un anticariat, aparent in cautarea de peisaje vechi, face poze in parc unor indragostiti, alearga pe alei, mimand un dans idiot. Tipul cumpara o elice de avion. Dupa plimbarile si fotografiile "furate" din parc (se pare ca prin prezenta lui, T. a salvat o viata. Faza asta nu o mai povestesc, o stiti cu totii), se releva si motivul prezentei sale in cartierul perific de la inceput : omu' era in cautare de "bucati de viata" adevarate si socante prin nuditatea mizeriei - un fel de Fane Jeg al Romaniei. Intre timp atelierul este vandalizat, fotografiile doveditoare ale crimei dispar.
Filmul nu depaseste conditia unui fapt divers povestit dezlanat, cu niste papitoi, facut pentru puberii adepti al lui Onan (sani, funduri etc, v. secventa dezbracarii fotomodelelor). Blowup se termina cu aceaiasi clovni, care joaca un penibil tenis imaginar. 4/10

Singurele lucruri demne de retinut :
"I'm fed up with those bloody bitches !"
"She isn't my wife, we just have some kids ... no... no kids, not even kids. Sometimes it feels as we have kids. She isn't beautiful, she is easy to live with. No she isn't ... that's why i don't live with her" cam asa ceva .
@leo
Data viitoare incearca sa-mi scoti ochii cu ceva mai de valoare.

Am impresia ca nu ai inteles nimic din tot filmul!

A, era sa uit secventa concertului rock.
T. o vede pe tipa din parc, incearca s-o urmareasca, intra intr-o cladire, unde are loc respectivul concert. Publicul e mut de "placere", unii sunt drogati, altii stau pur si simplu impietriti. Probabil ca asa se statea pe vremea aia la concerte, n-am de unde sa stiu .
Ce mi-a placut: T. reuseste sa ia bucata de chitare sparta, in urma unei lupte cu fanii care se dezpietresc subit, dupa care, iesind din cladire, o arunca pe strada ca pe un gunoi inutil. Un tip o ridica de jos, o analizeaza curios si o arunca si el pe trotuar. Semn ca iesita din spatiul ei, unde reprezenta ceva, bucata de instrument isi pierde semficatia.

"Jocul de tenis" - care, întâmplätor, s-a consacrat în lumea comentariilor cinematografice prin sintagma "partida de tenis imaginar" - are o functie de EPILOG: reia si exprimä, concentrat, tot continutul de idei al filmului, adäugând si concluziile finale:
- Lumea e o iluzie
- Thomas sfârseste prin a accepta conventia
- In acel moment, el înceteazä sä mai existe.
Si astfel, ajungem la IDEEA lui Antonioni:

"Intr-o lume aflatä în continuä desträmare, fotografia este singura cale de a conserva realitatea."

Nu sunt de acord intru totul. IDEEA, sau cel putin una dintre idei, mi se pare mie ca este faptul ca realitatea e relativa. Doar pentru ca unele lucruri nu se vad, nu inseamna ca nu exista UNDEVA (in realitatea fizica-- cadavrul in cazul de fata-- sau aiurea). Tocmai: fotografia (masurarea realitatii prin mijloace "concrete", sa zicem) se arata inselatoare. Initial vedem ceva, apoi un mic detaliu ne trimite la altceva, si in final, nici nu stim de fapt daca s-a intamplat intr-adevar ceva. Apropo, de unde este citatul despre fotografie? Legat de fotografie, mi se pare foarte interesant cum Thomas masoara realitatea prin ea. Mereu el fotografiaza, cu pasiune, ce vede, si a-si fotografia modelele pentru el pare sa fie un fel de legatura amoroasa.


Mie mi se pare ca Thomas e doar un pic cinic si amuzat de modelele lui. Birds nu mi se pare un apelativ asa rau. Mie imi pare doar un spectator atent, nu indiferent. La urma urmelor si fetele alea sunt niste statui-- nu exprima nimic. Fata de personajul Sarei nu e indiferent! Cand tocmai a descoperit crima si vrea sa isi anunte prietenul, apare ea. cand ea il intreaba daca are timp si daca se grabeste, el zice ca sigur ca da, are timp oricand pentru ea. Ii pasa de ea: o intreaba ce i se intampla. Si cum iti explici privirea aia pe care o schimba cei doi in timp ce ea face amor cu pictorul? Pare ceva complice. Nu cred ca trebuie sa ne intrebam ce va face Thomas... Ideea fiind ca tocmai am participat la un fel de deomnstratie a relativitatii... In fine, aici intervine insatisfactia mea la film: atatea idei, frumusete de imagini, un personaj fermecator, tot imi pare un pic artificial tenisul. Poate concluzia nu trebuia sa ne fie asa de rau varata pe gat.

Ai impresii, am inteles ce se vrea, dar nu e.

Daca Antonioni nu iesea pe usa din dos cu "Dincolo de nori" (apropo l-a regizat la varsta de '80 de ani, paralizat, pe targa, cu o ambulanta 24 din 24 langa el si cu un interpret care ii "traducea indicatiile regizorale"), puteam declara ca Blowup este cel mai prost film de Antonioni realizat vreodata.
Sincer, chiar vroiam sa fie misto si sa-mi placa. Nu s-a intamplat. Nu ma intereseaza ce credeti voi, mi se rupe. Asta cred eu !

Da, dar astea se intampla dupa ce crima este descoperita, dupa ce personajul Vanessei Redgrave dispare, cand Thomas incepe sa se schimbe. Inainte, nu este nimic de genul.

Nu mi se pare ca este varata pe gat concluzia... E doar o scena, care incheie filmul, il incadreza si nu mi se pare falsa deloc. Mesajul filmului nu ar fi fost atat de evident ca desprins din alte scene precum ce a concertului.



P.S.: pentru nume: nu inteleg de ce nu ti-a placut "Blowup". Si, cu atat mai mult, de ce l-ai considera cel mai prost Antonioni, daca "Al si la delle nuvole" nu ar exista.

Ok, am vorbit aseara cu unii mai destepti si mai intelepti ca mine, care au incercat sa-mi explice cate ceva din filmul asta.
Eu tind sa cred ca voi vedeti voci si auziti imagini. Incercati sa explicati niste chestii pe care regizorul a vrut sa le zica, dar le-a incriptat atat de tare ca sunt insesizabile (probabil).

Ce semnifica elicea aia in film ? Hai sa va vad cum bagati .... ce vezi tu in chestia aia ? Eu stiu ce au vazut altii, vreau sa aflu ce vezi tu.