Cu mult noroc, am prins azi la Sibiu "4 luni, 3 saptamini si 2 zile", la o difuzare surpriza din partea organizatorilor.

Atmosfera sumbra a filmului te invaluie de la inceput si prima mea reactie a fost una destul de negativa. Aveam vreo 10 ani in '89 si evident nu intelegeam multe, dar nu cred ca viata era chiar atat de urata cum o arata Mungiu. Pe de alta parte se poate argumenta ca totul e filtrat prin perspectiva celor doua protagoniste, care trec prin multe momente oribile. Pana la urma insa aceasta persistenta in a le nega macar o clipa daca nu de fericire macar de relaxare ajunge sa oboseasca, sa creeze o senzatie de respingere.

Nimic nu lasa sa se intrevada de ce fetele sunt prietene asa bune. Trecutul relatiei lor ramane o necunoscuta. Ce vedem in schimb e ca una din ele nu stie decat sa faca prostie dupa prostie (mereu!) iar cealalta face niste sacrificii care datorita atmosferei de gloom perpetuu ajung sa-si piarda o buna parte din semnificatie, devenind oarecum lipsite de importanta. Daca in universul filmului bucuria, viata si optimismul nu exista deloc, atunci ce se poate sacrifica?

Cu toate acestea, dupa inceput si chiar o parte din mijloc care m-au dezamagit in buna masura, filmul a inceput sa ma prinda in principal datorita actiunii, a curiozitatii de a afla ce se va petrece in continuare. Pe de alta parte mi-au atras atentia si unele elemente de stil. Exista o scena care prezinta o conversatie intre 6-7 personaje aflate la o onomastica, cu o lungime de vreo 10 minute, filmata fara vreun cut. Personal cel mai mult mi-a placut o secventa spre final in care continutul sordid a unei sacose isi gaseste o destinatie la finalul un drum nocturn incarcat de tensiune si dezgust prin strazile sumbre ale Bucurestiului comunist. Un alt punct pozitiv pentru film e finalul care cade pe neasteptate, exact la momentul potrivit.

La final am aplaudat, desi mai putin decat majoritatea spectatorilor. E fara indoiala unul din cele mai bune filme romanesti, dar n-a reusit sa ma conecteze cu adevarat la soarta protagonistilor. "4 luni, 3 saptamini si 2 zile" nu creeaza o perspectiva corecta a vietii in Romania comuniste si probabil ca Mungiu nici nu a urmarit asta, dar atunci care a fost scopul? Sa spuna pur si simplu o poveste de viata? Cu siguranta exista in strainatate filme care reusesc sa spuna povesti de viata intr-un mod mai reusit si unele dintre ele reusesc chiar sa si distreze. Poate ca prin "minimalism" se intelege o singura nota sumbra si iar prin "subtilitate" imagini cu vagine si scene de abator uman, dar personal nu pot sa subscriu la asta. Pe de alta parte succesul filmului dovedeste ca alegerile facute de Mungiu s-au dovedit a fi cele potrivite. Felicitari sincere pentru premiu si sper ca intr-o zi sa vad un film facut de el care sa-mi placa cu adevarat.

eu l-am vãzut (cît am vãzut din el) pe 7 iunie, cînd nu ºtiam, nu auzisem nimic de el (ºi atunci i-am dat dudã). adevãru e cã am plecat la mijlocul unei faze cu gay, fiindcã eram suprasaturat de cîte vãzusem la festivalul ãsta pînã în acel moment. înþeleg cã e la modã sã fie favorizate minoritãþile, dar de ce nu am vãzut vreun film cu lesbiene? cred cã doar o fazã timidã, nu mai ºtiu în ce film, un sãrut între 2 fete am vãzut în tot festivalul, în schimb cu gay, cel puþin referinþe am întîlnit în vreo 10-15. singurul care mi-a ºi plãcut (dar nu în mod special pentru fazele de sex oral gay ºi pedofilie, ci pentru dialogurile geniale) a fost japonezul ªoaptele Zeilor.

aºtept exemple de filme dogma mai proaste ca la sagrada.
filmele dogma (sã zicem în primul rînd favoritele mele #21 Kira's Reason, #4 The King is Alive, #28 Open Hearts, dar nu la f mare distanþã de celelalte) îmi plac tocmai fiindcã deºi urmeazã niºte reguli tîmpite (cînd am citit prima datã jurãmîntul de castitate, mi s-au pãrut o aberaþie fãrã sens, mi-am zis cã nu poate ieºi vreun film miºto din chestia aia), o fac astfel încît sã nu-þi dai seama cã te uiþi la un film dogmatic, mã fascineazã pur ºi simplu prin story, scenariu, joc actoricesc, atmosferã ºi fãrã sã arate în mod ostentatic cã sunt low-budget. în schimb multe alte filme amintesc de regulile (idioate) dogma fãrã a face parte din aceastã categorie.

pai tocmai gestul Otiliei e graitor in ceea ce priveste prietenia celor doua fete :)

filmul vorbeste despre o imensa valoare umana, solidaritatea. ideea ar fi ca atunci, libertatea fiind ingradita, umanismul si alteritatea puteau deveni termenii incare cineva ar judeca viata... iar anumite sacrificii nu erau atunci absurde macar fiindca altceva nu se putea: toate lipsurile din viata de zi cu zi, lipsuri materiale si oprelisti intelectuale, explodau benefic in alta zona, aplecarea spre celalalt. un foarte interesant punct de legatura - in a intelege si mai exact cea ce am vrut sa spun despre diferentele dintre o societate totalitara si o democratie liberala - ar putea fi sfirsitul filmului Das Leben der Anderen. acolo se intilnesc doua personaje antagonice inainte de caderea zidului.. si au o discutie exemplara!

eu aveam 8-9 ani la revolutie, dar imi amintesc scene cumplite din acea vreme.. nu neaparat traite de ai mei, dar povestite de ei.. si locuiam intr-un oras de rahat din judetul HD.. nu vreau sa imi imaginez ce era in Cj, Tm, Is, B...

minimalism nu inseamna ''sumbru'', se refera la mijloacele de realizare.
iar ceea ce spui despre subtilitate - !!?... ce vagin ai vazut in 432?! abator uman... hmm.. sa fim seriosi. exagerezi multl! uita-te prin filmul lui Stan Brakhage cu nasterea! vezi ceva documentare de Glawogger, vezi colajul intitulat Body Song... despre ele ce ai spune?

am lasat un citat din mesajul tau: pai la inceput spui ca te-au dezgustat elementele pe care le apreciezi in ceea ce am lasat mai sus! sau cele din final nu mai tin de sumbrul epocii?

discutia om mai relua-o cind se va lansa filmul pe ecrane, dincolo de TIFF.

Una peste alta, Vibeke Windelov (producatoarea lui Lars von Trier) a fost cea mai "valabila" prezenta feminina de la TIFF... :love:

Tocmai m-am uitat in oglinda si am remarcat ca jumatate din ochiul meu stang e rosu. Cred ca mi se trage din noaptea in care am stat trei ore cu ochii pe Les amants reguliers numai sa-l vad pe Louis Garrel facand gropitze :oops:
Pa tiff :((

ºi pe mine m-a terminat la ochi filmul ãla (motiv pt care am evitat a doua zi dimineaþã alt film alb-negru pe care aveam de gînd sã-l vãd, Copiii), un film ok, exceptînd durata ºi/sau imaginea monocromã. m-am mirat cum de ai rezistat 3 ore fãrã sã fumezi (nu te cunosc bine, dar am înþeles cã eºti fumãtoare înrãitã din topicul ãla cu cfr-ul). acum înþeleg.

1 pai inseamna k kiar n-ai inteles nimic din filmu ala, pt k 'faza gay' este absolut accesorie (si cumva parazitara) in filmu ala, d max 3 min, personajele alea fiind secundare; povestea CENTRALA este aceea d familie - focusata p relatia tata/fiu + aparitia iubitei/actrite (kre interpreteaza la un mom dat monologu ofeliei) kre s transforma in gertrud, substituindu-se mamei reale...
mie (SI malei) ne-a placut filmu, din fericire si juriului - dar, as a general rule, mi s pare aiurea sa critici un film dk n-ai stat pina la sf k sa vezi dspr c este vba, pina la urma. nu poti spune: 'e cel mai prost film din festival' cita vreme tu nu ai vazut decit jumate, sau un sfert din el... asta imi aduce aminte d opinia la fel d transhanta a unei colege kre a plecat dupa 1/2 ora d la 'match point', decretind k e f 'prost' :lol:
2 un f prost film dogma (primu kre-mi vine in minte acuma) este 'julien donkey-boy' al lui harmony korine
3 intelege un lucru: a vedea multe filme NU e sinonim cu a l vedea BINE; p linga bulimie cinematografik e bine sa ai si discernamint... (ba, la drept vbind, bulimia nici nu este buna - remember 'the painted veil', in kre-ai vazut marea capodopera?? ;))
ps ma bucur k ne-am intilnit la cj

pt keepwalking

vibeke e absolut superba - din toate pdv! -, pakt k n-ai venit la mastertalk-ul ei moderat d mine.
am ramas f buni prieteni si (asta e pt neamu prost ala stie el kre e!) m-a invitat la copenhaga sa stau in casa ei cit vreau... producatoarea lui lars von trier! i mean, c'mon - copenhaga, in timp c altii stau la buftea :w00t:

o sã-l iau de pe net sã-l vãd complet. oricum sunt de pãrere cã un film bun trebuie sã fie interesant pe tot parcursul. îmi plac ºi unele excepþii, dar în general nu cred cã un final de film ºocant sau o ultimã jumãtate de orã fascinantã poate scuza restul de plictisealã de pînã atunci, decît rareori. îmi plac filmele care reuºesc de la primul cadru sã te scoatã din realitate ºi sã te transpunã instantaneu în mijlocul filmului, sã devii participant activ. nordicii, în special danezii au talentul ãsta.
oricum la La Sagrada m-a deranjat în primul rînd imaginea absolut amatoriceascã (faza cu gay a fost doar picãtura care a umplut paharul). filmele dogma doar par filmate de amatori, pentru asta fiind nevoie de o mãiestrie artisticã deosebitã, în spatele camerei stau de obicei DOP-i cu nume grele gen Anthony Dod Mantle (care face imaginea la 3 dogme, inclusiv Julien Donkey-Boy, dar ºi la filme de cu totul alt gen dpdv al imaginii, It's All About Love, Dogville). ori nu cred cã operatorul de la La Sagrada ar fi în stare de mai mult decît ce-am vãzut (probabil ºi eu dacã mã apuc mîine sã filmez ceva cu un digital, tot în halul ãla va arãta).
Apropo de Shakespeare ºi monologul Ofeliei (pe care nu l-am prins), ce pãrere ai de Dogma #4 de care ziceam, cu referinþe ºi citate din King Lear?

ºi Allegro (se aflã în categoria de filme nordice de care ziceam mai sus) la care mai adaug ºi Offscreen de Boe (unul din cele mai bune filme vãzute de mine la TIFF, alãturi de Interview, Îngerul Necesar, Restul e tãcere, Noaptea Florii Soarelui, Irina Palm...). În opinia mea, am discernãmînt ºi obiectivitate. dar ºi obiectivitatea se pare cã e subiectivã :)
ºi eu mã bucur cã ne-am vãzut.

poate sã-mi spunã cineva ce a fost la film-surprizã? cã n-am mai rãmas în ultima zi de festival ºi sunt foarte curios.

Septembrie din 78 din cat mi-a zis cineva care a fost.

Sa nu spui ca e Septembrie ala la care ma gandesc eu, al lui Timotei Ursu?

Probabil ca da, avand in vedere ca Anda Onesa, interpreta din Septembrie, a fost o invitata de onoare la TIFF.

dupa cum ziceam eu n-am fost. mi-a spus cine a fost ca era din 70 si ceva, numai ala poate fi...

Unde ai vazut asta in film? Toate personajele sunt egoiste, sictirite sau agresive, cu exceptia Otiliei care, fara vreo motivatie oferita de film, pare dispusa la orice sacrificiu pentru prietena ei (si doar pentru ea, de iubitul ei nu pare sa-i pese prea mult).
Am spus ca mi-a placut in mod deosebit una din multele scene deprimante, atata tot. Mai sunt si alte fragmente reusite, la fel de triste, dar problema e ca Mungiu picteaza totul in negru, pana nu se mai distinge nimic (metaforic vorbind).

Am inteles, da' nu prea vad "surpriza". Ne-a tot surprins Calinescu cu filmu' asta cand era la tele7abc, ca sa nu mai vorbesc de falitul b1, aka Interzis cu Laura Andresan :lol: .

vad ca absolut nimeni nu vorbeste despre Restul e tacere...
inca ma mir cat de plina de elan il lauda lumea dupa proiectie
pentru mine filmul a fost o dezamagire profunda, dar trebuie sa precizez ca asteptarile erau foarte, foarte mari

arata excelent, este jucat bine, chiar foarte bine, dar finalul iti strepezeste dintii (si ma refer la ultimul sfert de ora si nu la ultima scena), iar anumite replici sunt atat de sententioase, incat te intrebi unde a disparut amuzantul, entuziastul, ironicul Nae Caranfil din scenariile anterioare. Concluzia: mi se pare un film care trebuia facut demult, un subiect prea clocit si rasclocit, astfel incat si-a pierdut prospetimea. Inegal, incoerent si demonstrativ, Restul e tacere e genul de film care castiga premiile tehnice, dar este trecut cu vederea la premiile importante. Mare pacat! :(

topic despre Restul e tacere la
http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...=176223#176223

:D am inteles, vrei s vorbim despre Restul e tacere, dar cred ca sa nu ne scufundam doar in premierele romanesti care au avut loc la TIFF, fiindca oricum pe acestea le vom prinde in cinematografe..sa discutam totusi despre cele straine, pe care nu prea cred ca vom avea ocazia sa le vedem in lata parte..
Spre exemplu, anul asta am urmarit foarte atent selectia de scurtmetraje, atat din competitie, cat si din OFF si din cea Jameson..am descoperit chiar cateva care mi-au ramas intiparite in memorie, cum ar fi Dreamtime sau the Grab..
Din atatea selectii cred ca se poate gasi ceva interesant de dezbatut. De un par example eu in ultima zi la TIFF am revizionat the Shape of Things (sectiunea 3x3, LaBute), pe care din nou nu il gasesc la fel de acid si muscator ca In the company of men, cumva dialogul imi da o senzatie de static pe care o resimt si la alte filme ale lui LaBute, dar parca in asta e dus la paroxism. Iar the point made mi se pare triviala, in fond cu totii ne schimbam in timpul sau in urma unei relatii, e doar natural, critica imi scapa..ar trebui sa nu o facem?
Pe final mi-am inghesuit iar picioarele in scaunele de la Republica (ori am eu gambe de Kournicova, ori a calculat cineva gresit dimensiunile) pentru Carnagiul (yeah, I know, dar facusem o promisiune ca urma sa il vad). Reminded me a tad bit de Shining, plotul avea aceleasi trasaturi doar ca nu ingloba trasatura supranaturala, evident nu se ridica la aceleasi standarde dar mi s-a parut bun de o seara cu popcorn cu iubita... :)

Cadrul cu pricina e chiar genial. Vezi fetele celor doi, incruntate si chinuite pe perna aia haioasa cu pestisori desenati. Adica nu e nimic gay (in vechiul sens al cuvantului) in scena aia decat pestisorii aceia de pe perna

sincer sa fiu, nu stiu de ce a bagat Campos scenele acelea. Nu ajuta cu nimic povestea, nu sunt un motor pentru evenimentele viitoare, ai impresia ca le-a folosit doar ca sa umple, sau ca sa distraga putin atentia de la plotul principal. Din nefericire nu m-am gandit sa-l intreb asta in interviul pe care i l-am luat :(