Focul fatidic, Louis Malle, FR/IT 1963, cu Maurice Ronet (Alain)

"Nu pot sa suport tinerii de azi, bine imbracati, bine hraniti, toti la fel, ca portocalele californiene." 7/10

Ascensor pentru esafod, lungmetrajul de debut al lui Louis Malle (1957), un film noir despre un triunghi amoros, in care sotia si amantul planuiesc sa-l ucida pe sot, inscenandu-i sinuciderea. In cele din urma, se va dovedi ca planul perfect se loveste de niste obstacole nebanuite (dupa ce il "sinucide" pe sot, amantul ramane blocat in lift pana a doua zi dimineata datorita deconectarii de la curent a acestuia. Aparent simplu, povestit taios, impresionante secventele de tensiune insuportabila in care sotia isi asteapta amantul, care intarzie, cu vestea cea mare.
Povestea asta a fost copiata prost in sute de filme.
Jeanne Morea - Florence Carala
Maurice Ronet -Julien Tavernier 10/10

Adieu les enfants ! r. Louis Malle (sau Au revoir les enfants, 1987) 10/10

Lacombe Lucien, r. acelasi Malle, 1974 10/10
Un film despre tradare, despre minicimea oamenilor si modul lor de a profita de orice ocazie (al 2-lea razboi mondial in cazul de fata), pentru a urca in ierarhia sociala.

"Cazul acestui Lacombe Lucien nu e poate tipic decat in masura in care el reprezinta ceea ce am putea numi gradul zero al constiintei".
Marcel Martin

The clokers (tradus Micii traficanti de droguri), r. Spike Lee, 1995

Film liniar, fara artificii de montaj, poveste spusa simplu, asa cum un mare smecher pitit printre niste unghere ale forumului afirma ca n-ar scrie niciodata.
Nu ma asteptam de la cel mai rasist & dur regizor pe care-l stiu eu sa remarc atata sensibilitate, mai ales spre final.

Strike, dealer marunt de moarte alba, este gonit din ghetou de politia care-l ajuta (prin personajul lui Harvey Keitel - detectivul Rocco Klein). Acesta pleaca cu trenul spre o destinatie necunoscuta. Copilul care-i salveaza viata impuscandu-l pe asasinul tocmit sa-l lichideze se joaca cu setul gigantic de trenulete lasat amintire de traficantul de droguri.
Moralizator in toate filmele sale, discriminandu-si pozitiv "corasialii", Spike Lee este crud cu "cioroii din ghetouri" (the projects). Ii prezinta ca pe niste irecuperabili, nisti tipi respinsi de societate, condamnati iremediabil la marginalie.
In procesele de constiinta pe care Strike si le face, politistul, reprezentant al rasei dusmane, apare ca un salvator, un om care le vrea binele si le intinde o mana de ajutor (v. secventa din parc cu travlingul acela ametitor).

Trenul cu Strike suiera printre muntii americani, copilul din ghetou se joaca cu trenuletele, in parcul clockersilor a mai murit impuscat un cioroi.
Politistii : "Asa e la ciori, selectie naturala. Nici nu mai trebuie sa intervenim."

Regizorul are o scurta aparitie, un rol secundar. Santieristul turmentat, martor al crimelor, cu o vesnica cascheta galbena pe cap si band dintr-o sticla mare de ceai.
8,5/10

O cura de fratii Taviani, administrata acum ceva timp (prin 2004) de raposatul tvr cultural. Singurul post pe care Astral nu mai are bunavointa sa-l distribuie.

Padre Padrone (Tatal stapan), r. Paolo si Vittorio Taviani, 1977

Primul film din istoria Festivalului de la Cannes care a castigat simultan Marele Premiu si Premiul Criticii.

"Film al unei vointe, Padre Padrone este si un elogiu adus cuvantului, fortele sale de a anihila singuratatea, de a-l raporta pe om la univers."
Magda Mihailescu

Secvente
De la inmultirea caprelor la o perspectiva asupra intregului oras din Sardinia, totul in gemete de puberi excitati. Baiatul vede caprele, dupa care se duce alaturi de colegii de pastorit la gaini. Tatal ii vede, dupa care pleaca la sotie. In camera alaturata (sau intr-o alta casa), cineva freamata coca de paine. Din nou panorama orasului.

"Citirea" gandurilor personajelor care la un moment dat se amalgameaza asurzitor. Vocile mentale de pe coloana sonora devin indescifrabile.
Cosmarul suprem al copiilor - trimisul la oi. "Mie n-o mi se intample, noi suntem bogati, avem si doua vaci."
Altul: "Daca mi se intampla ma arunc pe geam ca sa ma vada toti".

Leganatul, gest reflex ramas si la maturitate, un leganat sinistru de copil haituit, asemeni acelui al copiilor abandonati in centre de plasament.

Finalul.

Poate o coincidenta, usoara asemanare intre secventa din Filantropica cu recuperatorul moldovean si secventa cu reactia tatalui la auzul rasului din sala de clasa:
"Nimeni nu rade de familie. Cine rade are de-a face cu mine. Va va veni si voua randul. Mainile pe banca !!!"
Copiii inlemnesc cu mainile pe banca intr-o tacere de mormant.
10 / 10

Noaptea Sfantului Lorenzo, 1981
Premiul special al juriului - Cannes
7/10

Buna dimineata Babilon, 1987
8/10

Soarele chiar si noaptea, 1990
Cu Julien Sands, Charlotte Rampling, Massimo Bonetti
8/10

Tot de fratii Taviani mai merita amintite 'Tu Ridi' din '98 (minunata adaptare dupa Pirandello - 9/10) sau 'Allonsanfan' din 1973 (satira politica tare isteata, cu Marcello Mastroianni si Mimsy Farmer - 8.5/10). Nici 'Kaos'-ul din 1984, tot dupa Pirandello, nu trebuie ignorat.
Fratii astia ar merita un topic separat.

Am uitat de el. L-am vazut in cadrul aceluiasi pachet.
Ce era misto la postul asta e ca se straduia sa dea un fel de mini integrala din 4, 5 filme. Tot aici am vazut si filmele lui Herzog cu Kinski plus documentarul Mein liebster Feind.

Ar semana cu un anumit "club select". EWS a vazut toata pleava.

Ryan's daughter, r. David Lean / 1970
Cadre minutios lucrate, un film lent la inceput cu muzica asemanatoare cu cea din Doctor Jivago.
Interesant modul in care invatatorul (Robert Mitchum), isi imagineaza sotia adulterina plimbandu-se pe plaja cu amantul, un tanar ofiter in armata britanica. Vizualizarea celor doi de catre profesor se face interpretand urmele lasate de acestia pe nisip. Langa urme dascalul observa un lacas lasat de cochilia unui melc. Peste un timp profesorul descopera un melc in dulapul sotiei.
Flagelarea in public a sotiei infidele este copiata frame by frame in Malena.

Leii tineri
Excelenta perspectiva asupra stupiditatii razboiului.

Regia : Edward Dmytryk , sua 1958
Cu : Marlon Brando , Montgomery Clift , Dean Martin

Doua povesti intretaiate: una a recrutilor americani cu viata lor in civil si dupa incorporare si cea a unui tanar german (Diestl - Brando), instructor de schi ce ajunge locotenent in armata lui Hitler.
Destinele acestora se intalnesc intr-un mod tragic pentru Diestl. Finalul , superba pledoarie anti razboi ilustreaza inutilitatea acestuia.
Soldatii SUA (interpretati de Clift si Dean Martin) : "Uite un neamt !"
Dupa ce americanii il impusca pe Diestl (neinarmat), il lasa sa se inece cu capul intr-o baltoaca.
Regizorul nu are o atitudine moralizatoare fata de actiunile personajelor sale (poate mai putin cu superiorul lui Diestl), acesta critica sistemul si politica pro razboi, aratand ca oamenii , indiferent de ce parte lupta , sunt simple rotite intr-un angrenaj nemilos.
Diestl isi doreste o viata mai buna , sperand ca politica statului sau sa i-o aduca. Cand observa atrocitatile acestei politici , se dezice de ea. Nu dezerteaza pentru ca onoarea primeaza si accepta capitularea atunci cand observa ca nu mai exista cale de scapare.
Sotia comandantului profitoare a razboiului , patrioata de parada , isi inseala sotul plecat pe front cu superiorii acestuia (inclusiv cu Diestl) , decaderea ei morala creste o data cu cea a armatei naziste.
Catre Diestl : "Ai adus ceva de mancare de pe frontul rusesc ?"

Secventa :
Baioneta data de Diestl superiorului aflat pe patul de spital , pentru as ajuta camaradul schilodit sa scape de chinuri.
Aflarea vestii ca superiorul s-a sinucis cu o baioneta , chiar de la sotia acestuia.

Genial Brando, revazut de curand in Un tramvai numit dorinta r.Stanley Kowalski, 1951 si On the Waterfront r. Elia Kazan, 1954 (10/10, finalul :love: )

RECONSTITUIREA

Pe terasa unei bodegi se aduna , venind pe acelasi drum unic ce duce la o localitate montana, toti cei care vor participa la o "reconstituire": profesorul (Emil Botta), procurorul (George Constantin), fata (Ileana Popovici).
Undeva, aproape, se afla si un stadion si, la un moment dat, zgomotul multimii va acoperi ambianta sonora a reeditarii si filmarii intamplarii. Nu exista o actiune propriu-zisa. Povestea se restrange la cateva fapte dilatate de asteptarea in caldura torida. Dorinta de a relua totul cat mai exact , mai autentic, gesturi, lovituri , pozitii, situatii din realitatea anterioara, din ceea ce a insemnat incaierarea a doi tineri (George Mihaita si Vladimir Gaitan) va face ca reconstituirea sa se incheie tragic : unul dintre protagonisti, lovit de celalalt cu putere, cu inversunare, isi pierde viata.

Filmul a avut mari probleme in epoca datorita cenzurii si pozitiei ferm impotriva a lui Ceausescu. Incepand cu acest al doilea film , necazurile lui Lucian Pintilie, au inceput sa curga , fiind nevoit intr-un final sa emigreze in Franta de unde s-a mai intors o singura data in Romania (asta in timpul comunismului), pentru a regiza De ce trag clopotele Mitica? Filmul a fost considerat atat de subversiv incat a fost dat la topit (ars).
Succesul Reconstituirii s-a bazat cel mai mult pe ecourile internationale avute. In Romania a rulat foarte putin in cinematografele importante( aprox. 3 saptamani), dupa care a fost mutat la cele de periferie.
Cineva care a trait acea epoca imi spunea ca acolo unde rula filmul era coada mai ceva ca la produsele alimentare, si se pare ca acest lucru a deranjat.

DUMINICA LA ORA SASE

Regia : Lucian Pintilie. Scenariul : Ion Mihaileanu, Lucian Pintilie. Muzica : Radu Caplescu Cu : Irina Petrescu, Eugenia Popovici, Eugenia Bosanceanu, Costel Constantinescu, Marcel Gangulescu, Constantin Cojocaru

"O poveste de dragoste , pe fondul luptei comunistilor in ilegalitate . O iubire ce se va termina cu moartea baiatului, tradat in actiunea conspirativa pe care o duce la capat cu pretul vietii. Mediul in care se cunosc si se iubesc Radu si Anca, eroii acestui film, este specific anilor '40. Naratiunea se desfasoara cu sufletul la gura, intr-un ritm sufocant, ce alterneaza cu lungi momente de asteptare crispata. Spatiile povestirii sunt diverse : gara , o petrecere in aer liber, un bal , o vizita la parintii fetei , o calatorie la mare. Filmul intereseaza prin caracterul lui novator. Decupajul regizoral urmeaza parca logica incoerenta a afectivitatii, a unei stari psihice marcate de neliniste .
Structura povestii aminteste de experientele "noului val", de cele mai bune creatii cinematografice pe plan mondial din vremea respectiva. Filmul lui Pintilie s-a bucurat de aprecieri incununate de cateva premii importante : Premiul special al juriului , Mar del Plata '66; Marele Premiu , Micul Cannes ; Mentiune Speciala , Hyeres '68."

BALANTA
Regia: Lucian Pintilie Scenariul: Lucian Pintilie, dupa romanul lui Ion Baiesu, Balanta.

Imaginea : Doru Mitran
Cu : Maia Morgenstern, Razvan Vasilescu, Victor Rebengiuc, Dorel Visan, Mariana Mihut

"Pentru Lucian Pintilie este un pariu câstigat. Regizorul a recurs la formula unui cinema direct, fara ornamente formale, cu episoade trepidante si umoristice, cu o naratiune de o admirabila cursivitate. despre care vorbea Camus, este esenta realului specific lui Pintilie." - Dana Duma - 1992(Cinema)

CROAZIERA r. Mircea Danieluc 10/10

Un grup de prieteni pleaca intr-o excursie organizata de sindicat. Treptat , ies la lumina relatiile viciate dintre ei si lipsa de moralitate a excursionistilor imbarcati pe vas , reflectie a esecului societatii socialiste , iremediabila distrugatoare a calitatii relatiilor interumane.

Unul dintre cele mai bune filme protest. Este curios cum acest film a reusit sa treaca de cenzura. Probabil, la vizionare, comisia a adormit (cel putin Academiciana asa facea. Ei aveau privilegiul primei vizionari.

Cursa '75 7/10 ; Proba de microfon '80 8,5 /10; Glissando '82 - trebuie sa-l revad ; Iacob '87 - 9/10 ; A 11-a porunca 11/10 ; Patul conjugal '92 10/10 ; Aceasta lehamite '92 10/10 ; Senatorul melcilor '94 10/10

Alex in wonderland, r. Paul Mazurski. Cu Donald Shuterland
Tema creatorului in cautare de subiecte, trimiteri clare la 8 1/2 al lui Fellini. Regizorul italian apare episodic in film alaturi de Jeane Moreau (isi joaca propriul rol). Circul, clovnii, flashback-ul etc
7/10

Pasararul din Alcatraz, r. John Frankenheimer, 1963 cu Burt Lancaster
Un criminal condamnat la moarte (Robert Stroud), terorizat de directorul inchisorii-fortareata (cliseu super fumat), devine specialist in cresterea pasarilor pe care le inmulteste, ingrijeste. Cu timpul celula devine suprapopulata de colivii. Directorul se vede nevoit sa-i mareasca celula pentru a-i permite inmateului sa se miste. In codul inchisorilor din SUA nu exista nici o prevedere legala care sa interzica unui detinut sa creasca pasarele - de aici si conflictul. Criminalul scoate si o carte pe tema asta ajutand la descoperirea unor tratamente salvatoare pentru micile vietuitoare.
Super descrierea relatiilor dintre detinutii abrutizati, modul in care regizorul scoate la lumina ultima urma de umanitate din ei, prin intermediul pasarilor pe care personajul lui Lancaster le ofera cadou acestora. Unul, super enervat de zgomotul provocat de zburatoare, se inmoie, chiar plange cand pitigoiul oferit de Stroud moare.
9/10

Dincolo de nori r. Michelangelo Antonioni, FR/GR/IT 1995
Sau cum regizorii mari vor cu tot dinadinsul ca la sfarsit de cariera sa iasa prin usa din dos (Kubrick, Gavras, Zefirrelli...) 2/10

Un Emanuelle mai bine filmat, mai putin explicit, cu niste cadre obositor de lente, cu un John Malkovich (regizorul in film) cumintit si cu niste burti penibile.
Actori mari (Mastroianii, J. Moreau) si un regizor obsedat de sfarcuri si zone pubiene femenine neepilate. :sick:
Povestea lui M. A. nu se ridica nici la degetul mic al ...

...Amantulului, r. Jean Jacques Annaud, 1991 -ecranizare a romanului Margueritei Duras.
Vocea autorei in film - aceeasi Jeane Moreau.
Secvente:
Amantul vorbeste in timp ce familia fetei mananca de se sparge.
In internatul scolar izolarea fetei fata de colectiv e redata prin vestimentatie. La careu toate sunt imbracate in alb iar ea e intr-o rochie gri inchis. Celelalte fete o lovesc cu mingea. Ghici unde am mai vazut diferenta cromatica tipatoare? (la un bal)

10/10

Just. Desi de pe la jumätate se dezlâneazä räu, rämâne totusi una dintre cele mai dure si acide parabole anticomuniste. Cel putin, Tovaräsul Proca e un portret atât de clar al lui Ceausescu (inclusiv cu elemente de fizionomie si alte detalii), încât si eu m-am mirat foarte cä n-au observat.
Apropo, Ei aveau privilegiul oricärei vizionäri voiau, dar nu neapärat a celei dintâi - dispretuiau prea mult cinematografia ca sä-i acorde "onoarea" asta. Leanta, uneori, mai cerea filme românesti la proiectie, când se plictisea (cum s-a întâmplat si scandalul cu "Faleze de nisip"). Altfel, prima vizionare îi revenea pe vremea aia lu' Toasu Ion Traian Stefänescu, care dupä "Faleze..." a fost înlocuit cu Toasu Dulea (personaj care ar merita un topic aparte! Apropo, în '88 am scris un heroic-fantasy unde "Zeul Intunericului" se numea Uhalai DiEm - anagramä la Mihai Dulea).


Pitbull sez:
(Daneliuc ca "grafic")
********* Cursa '75 9/10 ;
******** Editie specialä '77 8/10;
********** Proba de microfon '80 10/10;
********** Vânätoarea de vulpi ' 81 10/10
********* Croaziera '82 9/10;
******** Glissando '82 - 8/10;
******* Iacob '87 - 7/10 ;
**** Tusea si junghiul '88-90 - 4/10
***** A 11-a porunca '91 5/10;
****** Patul conjugal '92 6/10;
***** Aceasta lehamite '92 5/10;
*** Senatorul melcilor '94 3/10
Ovidiu (nefäcut)
Ambasadori, cäutäm patrie '04 (nu l-am väzut)
***** Sistemul nervos '05 5/10

Un film ca un un-doi în box: te arde-n plex de te-ndoi, si zdrang un uppercut în muträ!
Un alb/negru multiplu: nu numai cromatica imaginii în general, ci si contrastele luminii din desert, si duritatea continutului, si brutalitatea finalului - chiar si... sound-track-ul, de pe care lipseste orice muzicä.
Intr-adevär, unul dintre putinele filme în care Sean Connery dovedeste cä mai e si "actor".
Ian Bannen si Harry Andrews, apocaliptici.
Desi la 14 ani, când l-am väzut prima oarä, mai aveam mult pânä sä pricepem ce-i aia armatä si cu ce se mänâncä, a doua zi toti umblam prin clasä cu riglele la subbrat, rägnind: "Not YOU, Roberts!"
Acum, dupä 30 de ani si ceva, nu pot sä nu fac o paralelä (cel putin la nivelul perceptiei personale), cu "Am sä mä întorc bärbat" (un album si un rock opera care, din päcate, a ratat sansa de a deveni film, desi s-a încercat... Ar fi putut sä ajungä primul musical românesc autentic - dacä se gäsea si cine sä facä regia).
In fine, cred cä "The Hill" rämâne cel mai bun Lumet, tinându-se de mânä cu "Twelve Angry Men". Loveste din aproape în departe în tot mai departe: din batalionul disciplinar în armatä, din armatä-n societate, si de-acolo, în bestia umanä în general.

Mersi Mihnea :)
Am regasit la acest regizor (btw, vazut si Cei 12 oameni furiosi), ceva din sadismul, placerea pentru autochinuire, un masochism demn de un Fitzcarraldo sau Aguirre mania lui Dumnezeu ale lui Werner Herzog. Chestia asta am realizat-o din vizionarea making-off-ului transmis, cum spuneam, de TCM inaintea fiecarui film difuzat. Cred ca unul din principalele motive pentru care The Hill a iesit atat de bine este atmosfera inumana in care s-a lucrat. O adevarata Golgota (in desert, la peste 50 de grade). Pentru a crea "conditiile" din film, care nu se puteau simula in studiourile Holywoodiene, Lumet a dorit ca tot filmul sa fie realizat in intregime in desert, unde a imaginat infioratorul b.d. englezesc. Un batalion disciplinar populat de faimosii "Sta" (asa se scrie?), tirani rar intalniti in alte pelicule. Dupa fiecare vizionare, filmul asta ma urmarea ceva vreme. Cred ca daca ar fi sa-l revad in seara asta sentimentele ar fi asemanatoare.
Nu stiu, revolta detinutilor inabusita cu multa diplomatie de catre comandantul fortului, mi se pare una dintre cele mai emotionante secvente din filmele pe care le-am vazut eu. Acolo reisea un pic de omenie pana si de la cele mai abjecte personaje ale Colinei ...

"Not YOU, Roberts!" :x

Secvente:
-Dealul blestemat vazut de detinuti prin ocheanele mastii de gaze (erau obligati sa urce colina cu masca de gaze pusa).
-Negrul care se dezice de uniforma armatei engleze. O rupe, ramane in chiloti si incepe sa imite o maimuta.
-Colonelul, care inainte de marea inspectie a inchisorii, paraseste satisfacut un bordel.
-Betia dintre gardianul sef si subaltern. Subalternul cade sub masa. Gardianul rade zeflemitor. Inferiorul iese in curte si isi baga capul in vasul folosit la adaparea animalelor.
Cadru de interior : superiorul, doborat de alcool, cade din pat. Usa se da peste cap. Subalternul pune o noua sticla de bautura pe masa.
Eu am gasit foarte masculina faza asta, con cojones.
-Grasul bisnitar, "militar" de bucatarie.
-Soldatelul pricajit, predestinat a fi victima sigura.
-Lasitatea medicului, birocratie absurda (de parca ar exista si o altfel de birocratie).
-Finalul neasteptat. Dupa tot zbuciumul lui Joe Roberts (Connery), demersul acestuia de a infrange sistemul se dovedeste inutil.

Intr-adevar, fara muzica si cu sunet in priza directa (destul de rar in '65, mai ales la americani).
7/5, o nota mult prea mica.

Mai era si aia ... Suzanea Gadea ("Cur de fier")... parca. Stiu ca vorbea Daneliuc in Pisica Rupta de ea si de vizionarile cu rahatul in pantaloni de la Scanteia.


Chinatown
Destul de rahatit. Un Nicholson bashit, o femme fatale neconvingatoare (Faye). Pana si Nolte, in mult laudatul, admiratul The good thief, mi s-a parut mai convingator. 4,5/10

The mean streets, r. Martin Scorsese
Existenta sordida a patru tineri newyorkezi, din Cartierul Italian, care se intalnesc intr-o carciuma unde beau, se cearta apoi se incaiera, ii prilejuiesc lui Scorsese realizarea primului sau film important.

"The mean streets contine multe din caracteristicile intregii sale opere : prezenta elementului autobiografic, accentul pe evolutia personajelor si pe dezvaluirea caracterelor, renuntarea la intriga traditionala, adoptarea unui stil uzual plin de tensiune, datorate numeroaselor miscari de aparat si obiectivelor deformale".
9/10


Dupa gratii, r. John Flynn, cu Stallone
Un film cu Stallone care mie imi place si pe care il revad cu placere vinovata (asta intra la topicul ala ...)

Retzetar, preia "all the goodies" din peliculele cu puscariasi (Pasararul din Alcatraz, Evadare din Alcatraz, Inchisoarea ingerilor bla bla )

Directorul inchisorii e rau si e mana in mana cu "detinutul sef". Gardienii il agaseaza in permanenta pe Stallone. Cum era de asteptat, doi fac opinie separata. Macar o singura secventa din filmuletul asta face toti banii :

-plimbarea imaginara in garajul puscariei, pe Broadway, cu masina.
Seful detinutilor avea sa-si faca mai tarziu curea din emblema Mustangului rosu.

7,5/10

Suzana (în buletin: Suzänica ;); pentru noi, "Suzy Quatro") era o momâie. Nu fäcea nimic, nu se implica, nu se bäga. Te duceai la ea-n audientä, ea te trata cu präjiturele, cä "vai ce slab esti, mamä, nu prea mänânci mata?" Rareori venea la vizionäri, numai în cazuri grave de tot, iar atunci se conversa cu cei din salä, ignorând ostentativ filmul, ca sä fie clar cä pe ea n-o privea, Nu era decât o biatä curea de transmisie... Culmea, dupä Revolutie a fäcut pârnaie, cu "Lotul CPEx", pentru mascarada aia de proces cu "genocidul" - adicä tocmai incidentul în care fuseserä cel mai putin vinovati! Pentru crimele lor REALE, pentru cum au contribuit (activ sau pasiv) la distrugerea tärii sub comunism, nu i-a judecat nici dracu'. Iar Mihai Dulea si Ladislau Heghedus, care au pus serios umärul la batjocorirea si spulberarea cinematografiei si a culturii în general, n-au pätit nimic, niciodatä.
Mda, nici pe mine nu m-a atins cine stie ce... Un Polanski oarecare, un thriller bunicel, si cam atât... I-as da nota 7-8.

Doctor Strangeloveor: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb (1964) r. Stanley Kubrick

Satira absurda a vesnicei rivalitati dintre SUA si fosta URSS ... cortina de fier, cursa inarmarii, teama de razboi nuclear, de comunisti...

"Peace is our profession" - scris mare, negru pe alb, pe un banner al unitatii militare de unde generalul Buck emite ideile sale despre apa si de unde da ordinul de atacare al teritoriilor rusesti.

Americanii vs. americani :
"-Uite, comunistii au camioane ca ale noastre, cred ca le-au sustras de la baietii nostrii". Situatie similara cu cea de la Revolutia din '89 - "teroristii" de la Otopeni erau soldati nevinovati, chemati sa-si apere tara tot de teroristi. Ceea ce nu stia Kubrick era ca intr-un colt uitat de lume, satira lui era depasita de intamplari reale.

Dialogurile dintre presendintele SUA si oficialul rus beat (am ras mult).

Filmarea secventelor de lupta, gen documentar de razboi.

Telefonul dat presedintelui de la public.

"The dooms day machine" (distrugerea intregii planete, activata de orice atac asupra teritoriilor sovietice, neresetabila)
Dr. Strangelove catre ambasadorul rus, vorbind despre eficienta armei supreme:
"-Minunata masinarie, dar de ce naibii nu ati spus si lumii despre ea ?
-Ministrului nostru ii plac surprizele, urma sa anunte luni in congres".

Planul de a muta oamenii sub pamant, propus de Dr.
Teama americanilor, ca dupa 100 de ani de la decontaminarea Pamantului, rusii sa nu aiba o bomba ascunsa si sa preia controlul.

Mein Fuhrer !

10/10

"Don't fight in here. This is the War Room!" :lol:

The clockwork orange

Frate l-am vazut si eu acum si m-a spart. Cel putin prima parte, cand Alex e the bad, bad boy ... Bineinteles, partea a doua devine previzibila. Ce mi-a placut la final este ca victima - scriitorul "subversiv", cel cu sotia violata de gashca, continua sa fie pentru a doua oara victimizat :
Ministru de interne : -"We put him away for your own good." Adica dupa ce i-ati regulat nevasta si l-ati pus in scaun cu rotile, il bagam la bulau ca sa nu cumva sa-ti atace vreun fir de par. Secventa violului - "I'm singing in the rain" e dementiala.

10/10