furia
 

FURIA este foarte bine filmat, montat, se simte publicitatea si talentul in general la Munteanu...Baietii din cele 2 roluri prime sunt extra, de Madame Chiriac m-am saturat pana peste cap, chiar nu mai e nici-o juna interesanta si buna actrita in tara asta?! Dar defapt stiu ca e o intrebare retorica...NU sunt! Dar si de vulgaritatea "poporanismului" ei m-am saturat! Altfel, s evede de la o posta ca e scris ca sa fie "trendy" de oameni care chiar nu cunosc mediile respective...CE mai e si moda asta "expresionsita" cu curve, dealeri, mafioti, violenta de doi bani? De ce nu se apuca scenaristii nostri sa scrie filme despre ceea ce CUNOSC, despre un cuplu de studenti, sau yuppies, ca si-asa sunt cu totii publicitari?!...In concluzie, FURIA este nul!

Asta spuneam si eu - multi regizori fac filme despre ceea ce nu cunosc /pe langa faptul ca tot ei, saracii, sunt nevoiti sa-si scrie si scenariile, ca scoala de scenaristica din Romania scoate orice altceva numai nu scenaristi!/. Tocmai de aceea, isi obliga personajele sa afiseze reactii nefiresti /cadavrele din Furia sunt pentru ei ceva normal, in regula jocului!/. Sa nu mai vorbim despre faptul ca sfaristul este absolut aiurea. De fapt, care este mesajul lui? Violenþa? La adresa cui? Asa-mi vine mie sa fac uneori cand vad filme romanesti :D

camuflare a sacrului in profan??? Ete pu*a!!!
 

Acu sa nu ma luati si voi in serios…

Omul de film din romania fie el critic sau creator e acela ce transcende propria sa conditie cunoscand starea de vis, sau pe cea de vis in stare treaza sau de melancolie sau de beatitudine estetica, ca si de evadare.
Din pacate, insa, o data cu alienarea adusa de modern, filmmakerul roman pierde si capacitatea de a percepe alte planuri existentiale ca manifestare autentica a situatiei sale de fiinta cunoscatoare.
Preocupat de supravietuire si mai putin de viata, filmmakerul de azi confisca prin atotputernicia civilizatiei romanesti postcomuniste dreptul omului de a visa, de a-si imagina.
Mereu suntem tentati in aceasta tara de a povesti, de a relata evenimente triste, foarte reale in termeni cat mai precisi, sub presiunea timpului si a conditiilor potrivnice dpdv macro dar si micro economic, tentatie care in mod fatal limiteaza plaja de transmitatori ce ar putea atinge publicul. Facem greseala sa ne limitam metoda, conceptele argumentele, motivatiile. Cand e vorba sa judecam un film vrem sa fim cat mai stiintifici, dar din cauza metodei uitam ce forme si ce culori pot lua in imaginatie obiectele. Acest mod de a judeca structural, in ansamblu, si nu in mod esential, creatia ne va face sa vedem doar in termeni pseudoabsoluti.
Omul pragmatic nu va intelege niciodata nevoia celuilalt de a se refugia in imaginar. Spre deosebire de mistic, care crede in propria mantuire, filmmakerul simte acel neajuns de a exista ceea ce-l determina sa sufere si sa spere. Sa creada in propria inaltare si naruire.
Nu putem reduce insa tot viitorul la suferinta, domnule Alex Leo-nard Serban si nici la acea boala deghizata ce ne transforma in agenti al distrugerii asa ca ma inclin si coco ma fac caci cocorococorororco.
Filmele romanesti sunt cum sunt dar daca le daramam si le ingropam noi intre noi intradevar privam publicul larg de un posibil viitor de cinema romanesc asa ca bravo tuturor ce fac cum pot si cand pot film oricum ar fi el. Respect Mungiu, Puiu, Munteanu, si altor cateva degete de la mana. Respect pentru cei ce se chinuie sa faca si vor face. Respect pentru cei ce sunt deschisi la nou. Respect pentru cei ce nu se chinue inca dar vor sa faca. Respect pentru cei care nu darama din dragul de a darama sau si mai grav din dragul de a se auzi pe ei vorbind. Respect nu neaparat pentru ce mi-au spus sau ce imi vor spune filmele lor ci pentru ca au pus cateva casete in plus pe raftul cu filme romanesti.

argumentul cu regizorul/scenarist care 'nu cunoaste lumea' mi se pare de tot risul... adik ce, shakespeare i-a cunoscut pe hamlet, julius caesar, macbeth sau lear?!? reg./scenaristii de la h'wood care au facut filme despre gangsteri au trait printre ei??? aia care fac filme despre prostituate sint... prostituati?! :o
e nevoie de nimic altceva decit i.m.a.g.i.n.a.t.i.e., pe asta se bazeaza toata arta, dintotdeauna.
iar - btw - sfirsitul de la 'furia' e marfa! salveaza o poveste care, inkeiata 'corect', ca-ntr-un film de serie b, ar fi fost absolut conventionala...

Re: camuflare a sacrului in profan??? Ete pu*a!!!
 

Si coco tot de imaginatie vorbeste,ca act definitoriu.Problema dezordinii intre coco si alex e ca unul(coco)iubeste cu orice pret filmul romanesc,iar altul(alex leo serban)iubeste critica(de film) cu orice pret.

yeah... well... whatever...

Adevarat, nu este nevoie neaparat sa cunosti lumea pe care o creezi in film sau in carti. Dar este neaparat nevoie de imaginatie, nici nu am contestat acest lucru. Insa regizorii romani nu se vor <imaginativi>, ei se vor <realisti>. Numai cã realitatea lor nu convinge. Spunea cineva pe forum ca Occident ar fi ca un lucru de carton, lipsit de emotie. Bine spus! Carton-butaforie-nerealist-fals. Chiar as vrea sa vad filme romanesti care sa nu aiba nici o legatura cu realitatea, fie povesti, fie filme muzicale, genuri unde chiar este nevoie de imaginatie. Numai ca la acest capitol - Imaginatia - regizorii si scenaristii romani stau cam prost, tocmai de aceae nici nu exista astfel de filme in cinematografia romaneasca din ziua de azi. In ceea ce priveste sfarsitul din Furia, nu ma intereseaza conventiile. Vreau sa stiu ce spune acest sfarsit, ce inseamna. Sau o fi un act gratuit, lipsit de orice sens?

de acord, nu prea dam pe-afara la capitolul imaginatie... :cry:
si eu astept un film care sa 'decoleze' din realitatea sordida in... altceva!
cred ca vom mai avea de asteptat...
in privinta finalului la 'furia', ramin la parerea mea: este cel mai bun final la un film care risca sa se innamoleasca in clisheu! te pune pe ginduri, te enerveaza poate - oricum, mai bine decit sa-ti dea mura-n gura o 'solutie' care, oricum ar fi fost 'impachetata', te-ar fi nemultumit!
viitorul e imprevizibil :o

Sunt doua moduri de face creatie: mimesis si fantasia. Adica imitatie si imaginatie.Cand nici imitatia nu reuseste sa exprime ideea,avem de-a face cu un esec sau neputinta.

adevarul personajului vs emotia actiunii
 

Este prima oara cind postez un mesaj pe forumul Cinemagia si as dori sa salut pe toata lumea si sa va urez Sarbatori Fericite!

Revenind la Furia, dupa parerea mea (posibil gresita sau doar partial corecta), este unul dintre cele mai bune filme romanesti pe care le-am vazut pentru ca reuseste sa construiasca un personaj principal foarte 'adevarat'.

Ca sa ma refer la o observatie dintr-un mesaj anterior, as spune ca Shakespeare nu i-a cunoscut pe Richard II sau Falstaff si cu atit mai putin pe Hamlet, Othello sau Iago, dar si el si spectatorii lui (cei de atunci si cei din prezent) cunosteau oameni foarte reali si foarte asemenatori cu personajele respective. Ceea ce reflecta marele lui talent este cred capacitatea de a concentra elementele esentiale ale personajelor respective astfel incit ele sa ramina plauzibile si 'exemplare' in timp.

Intr-o masura asemanatoare, dupa parerea mea, personajul principal din Furia este exemplar pentru 'descurcaretul foarte putin loial' existent pretutindeni si in orice moment, nu numai in Bucurestii anilor 2000.

Din acest punct de vedere, ma intreb in ce masura prezentarea unei 'realitati fictionale' bucurestene nu adauga pentru spectatori o incarcatura emotionala care face mai dificila perceptia personajului. Cum ar fi actionat personajul principal intr-o actiune similara plasata in Germania 'anului zero' cu piata neagra, 'afacerile', 'tunarii' momentului etc.? Sau in sudul Statlor Unite in 1865? Ori chiar si in Bucuresti, cindva in trecutul suficient de indepartat? (Din pacate, pentru un film plasat in trecut bugetul ar fi trebuit suplimentat considerabil). Pe de alta parte, desi nu sint sigur ca este chiar asa, plasarea actiunii in 'prezent', intr-o masura mult mai mare decit punctul de vedere al camerei, ar putea facilita identificarea spectatorului cu personajul principal.

Revenind la constructia personajului, mi se pare foarte revelatoare maniera prin care descopera, ii manipuleaza iluziile si chiar o protejeaza (de niste fani cam neobisnuiti) pe cineva pe care intentioneaza sa o foloseasca doar ca 'moneda de schimb' pentru o datorie financiara.
Iar omorirea unui adolescent (copil? oare citi ani implineste Crocoi? 12?14?) si a soferului (din final) completeaza constructia caracterului respectiv.

In final, ma intreb cum ar arata acelasi tip de caracter intr-un alt mediu bucurestean... sa zicem Gekko (Wall Street) pe Dimbovita? Dar acesta ar fi deja un alt film....

Re: filmele necesare
 

Observ ca lumea a uitat debutul lui Nae Caranfil. "E pericoloso sporgersi" e un film mare pt. noi (cam la acelasi nivel cu "Filantropica" si poate chiar mai bun tinand cont de cand a aparut), un fel de "Pulp Fiction" al nostru (au aparut chiar in acelasi an). Se poate spune ca filmul asta l-a influentat si pe Cristian Mungiu cand a scris/filmat "Occident". Aceleasi povesti intretaiate, acelasi multiperspectivism, acelasi relativism, aceeasi cronologie dinamitata... Ce-i drept, Nae Caranfil nu era inca "in deplinitatea fortelor artistice", da' oricum e un film ce nu trebuie ratat daca te intereseaza cinematografia romaneasca si un pas mare catre "noul val" de azi...

Re: furia
 

Amice, imi place cum ai reusit sa ajungi de la un film "foarte bine filmat, montat" la unul "nul". Oare camera si montajul nu mai inseamna chiar nimic?
Nu, "Furia" nu este in nici un caz un film nul, la fel cum nici Dorina Chiriac nu e vulgara. Nu e vulgara nici atunci cand e perversa, ca in "Dupa-amiaza unui tortionar" (unde, nota bene, nu scoate nici un cuvant tot filmul).
Iar moda asta nu poate fi in nici un caz "expresionista". Poti sa-i spui "(neo)naturalism", "(neo)verism", "(hiper)realism",
"(hiper)autenticism" s.a.m.d., dar in nici un caz "expresionism". Daca nu ma crezi, ia te rog un dictionar de termeni literari si artistici si te vei convinge.
Poate ca ai nostri juni regizori asta stiu, asta fac. Te-ai gandit la asta? :D

Sunt perfect de acord cu a.l.s. Iar sfarsitul de la "Furia" e chiar beton.

E un tipat in gol, un urlet de diperare. Al celor doi eroi si al unei intregi generatii. Daca iti place teatrul contemporan, vei gasi acelasi lucru in spectacole precum "Ingerul mecanic" (la ACT) si "Stop the Tempo" (la Green Hours). Multumit?
Iar Bystander are dreptate: filmul reuseste sa creeze un caracter universal valabil si asta e deja f. mult.

Ce-mi place fraza asta: "un caracter universal valabil".E una din frazele definitorii ale unei inutilitati sau ineptii,dupa caz.

E un cliseu si o stiu foarte bine, insa il folosesc doar cand e valabil (ca acum) si cand nu gasesc alta expresie mai buna (poate ma ajuti tu).
Eu as putea spune ca o astfel de remarca "carcotasa" (cacofonie intentionata) este unul din semnele "definitorii ale unei inutilitati sau ineptii, dupa caz". Dar poate ma insel. :)

Poti sa spui orice vrei.Mai conteaza sa aiba si un sens.

"Marfa si banii", ca si "Aventura" lui Antonioni, nu ar spune nimic daca ar fi scurtmetraje. Principalul lor farmec, cam masochist, sta tocmai in asteptarea permanenta a spectatorului ca sa se intample ceva... orice... numai sa se intample odata... :D

Furia
 

Mie singurul lucru care realmente mi/a placut la Furia a fost finalul deschis. Eu asa as fi inceput, in stilul Tarantino, cu finalul. Bine, ca povestea ar fi fost alta, e altceva...

Da stiu ce vrei sa spui...eu una asteptam sa se termine, sa se termine, sa se termine....