Federico, cu o floare nu se face primavara, mai ales daca e o probabilitate...

Daca un gurmand m-ar invita intr-un fast-food ar fi probabil pentru a-mi da o simpla lectie de nutritie :) Si pe masura ce instruirea ar inainta, as invata sa gatesc ales ;)

@Sox: "Probabil" era folosit sarcastic. N-ai citit citatele de Audiard?
Si oricum, noi vorbim la modul idealist si teoretic. Daca industria de azi e pervertita si si-a pierdut menirea, ma intereseaza care e calea cea dreapta.

Exact, cu totii am trecut printr-un fast-food, ideea e sa nu ne oprim aici.

Si nu in ultimul rand, cred ca scopul este interpretat de polul receptiv, adica de noi, privitorii. Noi impunem scopul filmelor. Filmul (in special cel de astazi) e ca orice produs pe piata, in care producatorul se conformeaza cerintelor consumatorului. Poate pentru Audiard si Tarkovski, definirea scopului este dat prin expunere emotionala, dar nu pentru toata lumea este valabila aceasta perspectiva. Ce vreau sa spun e faptul ca scopul unui film nu se poate rezuma numai prin emotie.

putem vorbi de scopul celor care fac filmele (mai banesc sau mai sufletesc) si scopul celor care le vad (probabil mai mult despre asta este interesant sa ne intrebam)

Pai, da, e un anumit tip de emotie. Acel tip care iti dezvolta un anumit tip de cunoastere, care iti deschide ochii in fata transcendentului. Si de aici mai e putin pana la arta crestina ca singura forma de arta autentica, cea a lui Tarkovski, in primul rand ( si a lui Dan Puric, daca imi dati voie sa ies un pic din sfera cinemaului) .

Parcă A(kira) K(urosawa), referindu-se la filmul său Cei șapte samurai, spunea că el a urmărit „divertismentul, dar un divertisment serios”. Ca realizator, este puțin nepoliticos să-ți plictisești spectatorii, deși sunt unii, precum A(bbas) K(iarostami) care declară sus și tare că lor le plac filmele la care se adoaarme, dar! care îți rămân în memorie și îți pun mintea la contribuție pe termen lung.

as veni cu o completare pe langa ceea ce a spus Marius:

experiment, antrenarea curiozitatii/inteligentei, umorului, simturilor

Ideea e miezu'
 

Scopul filmului in cea mai mare parte este de a transmite:

A.In primul rand va transmite imagini,in modul in care a interpretat regizorul un anumit scenariu.Va transmite cu alte cuvinte o idee.Pur si simplu ne va arata ce se poate petrece in mintea unui om, ca si cum un vis ar deveni "realitate", sau ar fi inregistrat si transpus pe un ecran(nu ma indoiesc de faptul ca multi regizori si-au visat la propriu unele filme inainte de punerea lor pe fasia alba)

B. Pe langa prezentarea unei idei, va incerca sa transmita si anumite sentimente. Maestrii papusari manuiesc cu grija un scenariu astfel incat sa poti rade cu pofta,sa te sperii de sa faci pe tine, sa iti fie ciuda pe un personaj de sa ii doresti chiar moartea, sa simti nevoia ca vrei sa avertizezi un personaj, si uneori tu sa fii cel care are cheia de dezlegare a unui mister si sa te simti neajutorat pentru ca nu o poti transmite mai departe..cu alte cuvinte te face sa vrei sa faci parte din film.

C.Uneori filmele pot da nastere dorintei de a vedea un film pur si simplu, de a fi martori la unele evenimente din viata cuiva,fie ele si fictive, pentru a te desprinde de realitatea care te inconjoara, pentru a avea oarecum un sentiment de putere superioara,divina, care poate vobserva de la departare anumiti indivizi si toate evenimentele ce le altcatuiesc viata.

D.Atunci cand transmite ideea de "Trebuie sa vad filmul asta"..abea atunci regizorii se simt impliniti.Din pacate cei mai multi poate se simt impliniti pe plan financiar, dar atunci cand se simt mandri ca "ideea" lor a prins viata, si ca toti mai multi oameni ii impartasesc aceeasi parere,el fiind primul care a perceput-o, atunci ego-ul prinde aripi mai aprinse ca oricand. Din aceasta perspectiva, fiecare film poate fi privit ca o noua inventie.

E peste masura sa vorbesti despre un scop prestabiliit al filmului. Cinematografia isi propune scopuri, obiective etc intr-un mod, zic io, iluzoriu. Nu mai poti vorbi de propaganda intr-o societate exigenata, educata si sensibila la scrofarii. Nu poti vorbi de educatie prin film, la fel cum nu poti vorbi de cunoastere (de sine) - poate doar o completare optionala. M-ar mira ca cineva sa afirme cu argumente solide ca filmul cutare sau cutare l-au definit ca om. Sau ca a intrezarit sensul vietii dupa ce a vizionat nu's'ce film.

Dar, totusi, cand aud fluieraturi intr-un cinema la o scena de amor mai fierbinte, cand vad ochi plansi dupa ce ies dintr-o tragedie, dupa ce gigica-mi spune ca s-a simtit mizerabil dupa ce a vazut un woody allen, parca face sens sa vorbesti de bugetele enorme investite in acest magnet virtual.

Scopul filmului?

Sa te uiti la el pana cand apare "the end" pe ecran. :)

Scopul secundar?

Sa te uiti si la distributie ca asa de mult ti-a placut. :)))

Eu spun ca vizionarea unui film .. inainte de toate .. in afara de relaxare .. de ocuparea timpului .. iti ofera un mesaj .. un sfat .. iti lasa ceva .. o amintire .. cu care mergi mai departe ..

Cheers !

Scopul filmului e sa ne dea ceva de facut atunci cand n-avem ce face.

Nu, nu. Scopul filmului este sa ne tina tintuiti in fata ecranului atunci cand avem atatea de facut.
Daca n-am ce face, deci, pe scurt, ma plictisesc, nici nu-mi vine sa ma uit la filme. Clar.

Ce-ar fi filmele daca nu le-am vedea prin prisma experientelor personale? Nu vorbesc de filmele de pur entertainment.

Bună întrebare. Mi s-a reproşat recent că asociez prea mult din viaţa mea.. filmelor. Dar nu ăsta e scopul fimlului? :D

Da, imi par ca o prelungire in imaginatie a experientelor personale. Mai ales la seriale se vede asta. Unii se uita la telenovele fiindca acolo vezi despre rude , altii la sitcomuri despre tineri, despre adolescenti fiindca acelea arata numai relatiile dintre tineri sau dintre adolescenti, Familia Bundy, Modern Family cu relatii intre si cu diverse tipuri de familii , The Office pentru cei care lucreaza intr-o filiala sau birou. Si tot asa, variatiuni pe ocupatie, interes sau varste, avem di toati.
Dar ce facem cu SF urile, sau mai simplu cu Fantasticele gen LOR ? Care e experienta personala din Avatar ? O sa spui probabil ca oricine isi doreste sa fie altcineva, sa poata sa faca lucruri pe care nu le poate face . Atunci intervin eu si spun ca mai bine le-am strange pe toate in VISE. Vise frumoase si vise urate cu ochii deschisi. Cei care le fac ne propun: imaginati-va asta sau asta ! Povesti pe intelesul fiecarei experiente personale, a fiecarei temeri umane. Este si normal ca pentru cei care au o experienta personala comuna cu subiectul, acestia vor fi cei mai profunzi in a intelege.Iar ceilalti , daca au rabdare sa se uite, vor ramane cu o experienta .Buna sau proasta :-?

[quote=Domolul]
Dar ce facem cu SF urile, sau mai simplu cu Fantasticele gen LOR ?

Experienta personala nu depinde de natura universului prezentat, ci de cat de bine te poti adapta ei, de sentimentele implicate.


Total de acord (apropo de ce ziceam in topicul despre Drive).

Paleta este foarte bogata, iar diferente de opinii, v-or fi intotdeauna...!