eu as vrea sa-i vad pe toti teoreticienii de aici care neaga existenta lui Dumnezeu sau cel putin o iau la misto, cum se comporta si ce isi spun in gand cand le tremura chilotii in timpul unui cutremur ce le zgaltaie casa.
sau cand zboara cu avionul.
sau cand sunt la usa unui salon dincolo de care cineva drag e cand mort, cand viu.
sau cand nu-si mai gasesc copilul plecat de acasa.
ii intreb daca mai fac poante cu paratrasnetul la biserica.

atunci cand omul e stresat sau nervos, cand trece prin clipe grele, oricat ar fi de credincios, sau NU... cateodata singura alinare o gaseste la Dumnezeu... chestia asta ne intra in sange inca de cand suntem copii si ai nostrii ne invata despre Dumnezeu, cand neputand lua o decizie de unul singur, copilul accepta ceea ce ii zice parintii... pana cand creste mai mare si isi alege din toate chestiile pe care le-a invatat, ceea ce i se pare relevant sau nu... insa instinctul de a-i cere ajutor lui Dumnezeu, la necaz, ramane orice ai face... cand omul e lucid, vede lucrurile asa cum si le imagineaza si asa cum crede el de cuviinta... de obicei atunci e mult mai aproape de adevar decat in timpul unui cutremur cand se roaga la Dumnezeu sa il scape... iar cand totul va trece si el va ramane in scaun cu rotile iar toata familia lui va fi dusa pe apa sambetei, va realiza ca degeaba s-a rugat la Dumnezeu... ca pana la urma a avut dreptate... asa e gandirea lumii, nu o poti schimba keep. ;)

asta e sacrul lui Eliade.

numai iaurtelul putea sa isi formeze principii in stilul asta :)) tulai... cat de limitat sa fii? :-/

Cu alte cuvinte ne intoarcem la discutia despre nevoia de Dumnezeu. In momente de nesiguranta, frica sau alte sentimente care destabilizeaza omul si il fac irational, o reactie destul de normala e sa caute ajutor spre ceva privit ca mai mare decat el. E o reactie de autoaparare ca sa-i zic asa. Asta nu-i credinta in Dumnezeu. Vorbim de credinta cand un om crede 24/24 nu oricand ii convine lui.

Si ca zicea cineva de o definitie, ia sa-mi incerc norocul cu propriile cuvinte.

Cred ca Dumnezeu e o idee, un sentiment, ceva ce un om simte. El nu exista cu adevarat, dar fiindca credinta e atat de puternica in unii oameni si ii duce spre anumite decizii, s-ar putea spune ca exista, pentru ca acea credinta are un rezultat in realitate. Dumnezeu e o zona in creierul nostru, asa cum e oricare alta idee sau sentiment. Iti schimba realitatea si te schimba pe tine, dar doar pe tine. Dumnezeul unei anumite persoane e independent de al oricarei alte persoane, se manisfesta diferit si are rezultate diferite in realitate. Cati oameni, atatea realtati, cati oameni, atatia Dumnezei...

Eu nu spun că 100% nu există o fiinţă supremă , ci spun că nu există o fiinţă supremă care îmi poate afecta mie viaţa.

Religia a fost,este şi va rămâne pentru totdeauna cel mai controversat subiect.;) Iar citatul despre paratrăsnet nu e o poantă, ci o observaţie.;)

am avut si eu problemele mele in viata si cu siguranta vor mai veni, dar le-am infruntat eu si nu m-am pitit in spatele vreunui D-zeu, desi poate cateodata muream de frica. poate ca sunt prea lucida. pentru mine credinta(asa cum este vazuta si inteleasa in general) este o dovada de slabiciune si inocenta de cele mai multe ori.

Nu, äla era Passepartout! ;)
(Doamne, Iaurticä e un fenomen! La fiecare mesaj al lui, îti spui: "Tâmpenie mai mare ca asta nu se poate!" - dar nici unul dintre mesaje nu e ultimul, cä pispiricului îi PLACE sä se dea-n stambä! Asa cä... se stie ce urmeazä! Ce se poate si ce nu...!)
A NU pune paraträsnet la bisericä denotä prostie fudulä deghizatä în credintä.
Ar fi totuna cu a te arunca de la etajul X, convins cä Dumnezeu te va prinde de ciuf la momentul oportun.
Cât de boi pot fi unii...?

Kramer, episoadele cu Adam si Eva, Cain si Abel, etc., din Genezä, NU constituie o "poveste", ci o alegorie. Nu reprezintä personaje concrete, ci esente (masculinul si femininul, yin si yang, etc.), iar aparentele "întâmpläri" de acolo se întind pe tot parcursul existentei omenirii. A lua ad litteram scripturile din Vechiul Testament e altä idiotenie, pe care o comit atât bigotii, cât si asa-zisii atei.

@Ipu:
Nu sunt sigur dacä e cazul sä expun într-un mesaj de forum, cu limitele lui, convingerile mele cu privire la ce este Dumnezeu. Sunt relativ ferme (atât cât e posibil acest lucru pentru un muritor oarecare - care nici mäcar nu e teolog, cleric sau expert al religiilor), si deocamdatä cred cä se desprind destul de bine din comentariile mele colaterale.
Totusi, voi reflecta la propunerea ta si, dacä ajung la concluzie cä pot gäsi un tip de expozitiune care sä nu cadä în vulgarizäri ridicole, voi încerca sä-mi sintetizez ideile.

Unde se duc bebelusii decedati in incendiu? Am auzit ca, nefiind botezati, sunt considerati pagani si nu vor ajunge-n Rai.
In schimb, un infractor (violator, criminal etc.) care se caieste, da.:-?

Da, si eu. De aceea am intrebat si aici.
Unde se duc TOTI bebelusii decedati inainte de a fi botezati?

eu am auzit ca au fost botezati de un sobor de preoti... acum nu stiu daca e adevarata sau falsa informatia. oricum, si daca ar fi sau nu botezati... vor ajunge intr-un loc mai bun... cu siguranta... unul mai bun decat Romania

Nu vă mai necăjiți! N-ați citit că în România mor nou-născuți în fiecare zi?

Bieții mediatizați or să ajungă acolo unde ajung atâția oameni din familii necreștine.

@ Libe
Da, ma, stiu ca ajung intr-un loc mai bun. Pe mine ma intereseaza sa stiu daca intr-adevar nou nascutii nebotezati sunt considerati pagani si nu ajung in Rai, conform religiei crestine.
Ce zice Biblia. Intelegi unde bat?

da... am inteles... religia spune ca orice copil nebotezat nu poate fi ingropat conform normelor crestine... pentru ca cica prin Botez, te stergi de pacatul stramosesc... asa ca cei nebotezati sunt considerati pagani si prin urmare nu pot avea slujba la inmormantare... chiar daca asta mi se pare o porcarie, sincer... ca in fond ce vina are copilu ala ca nu a fost botezat?... de obicei, insa chestiile astea se rezolva. ori se boteaza copilul ininte de moarte pentru ca se stie ca nu mai are mult, sau dupa moarte (de asta nu sunt sigura) sau exista posibilitatea sa gasesti un preot dispus sa treaca peste norme... (sunt destui dar ii gasesti greu si sunt foarte greu de "convins")

Asta am vrut sa subliniez si eu prin intrebarea initiala, si anume absurditatea acestor ziceri.

La fel de bine poate să nu îngroape copilul conform religiei creştine, din moment ce aceasta are o gândire cel puţin bizară în cazul ăsta.
-Dar nu! Dacă ajunge copilul meu în Iad şi e vina mea! Dacă îl nimeresc diavolii cu săgeţi în fund!

PS. Care e mai exact păcatul strămoşesc?

De la Adam si Eva citire.

partea nasoală e că ăia de te(v)-au învăţat la şcoală nu prea le aveau nici eu cu materia asta aşa că nu prea ştiau ce vorbesc ...:D

orice nou-nascut dobandeste pacatul asta pentru ca nu e botezat. prin botez se sterge pacatul...
intr-un fel asa se intelege... ca esti pacatos pentru ca te-ai nascut... asta e (poate) tot o forma de manipulare... pentru ca prin votez nu numai ca iti este sters pacatul stramosesc dar esti convertit la religie... si cum altfel sa convertesti pe cineva decat prin frica... de genu "daca nu e botezat copilul, e pagan si nu o sa fie innmormantat atunci cand moare"

uite de ce imi plc mie religiile in care botezul/convertirea se face la varsta de 13-14 ani sau poate chiar mai tarziu... pentru ca atunci, copilul are posibilitatea de alegere...

un fost coleg de al meu s-a convertit la musulmani. era crestin ortodox. de ce a facut-o? pentru ca simtea ca nu asta e religia in care crede si in care se merita sa creada

Pe scurt, nici eu nu sunt de acord cu modul în care se aplicä dogmele privind bebelusii încä nebotezati. Poate-o sä detaliez mai încolo.
Deocamdatä: pentru un început de întelegere a conceptului de "päcat originar" (nu "strämosesc", asta e o inexactitate semanticä), reveniti la ceea ce-am amintit recent: primele cärti ale Genezei (cu Adam si Eva, cu Cain si Abel, etc.) nu sunt niste fabule, ci niste alegorii. Ele nu reprezintä personaje si evenimente de sine stätätoare, proprii unor eventuale vremuri primordiale, ci arhetipuri si sensuri general valabile ale conditiei umane. Porniti de-aici pe calea conceptului de päcat si a rolului jucat de botez în ispäsirea lui... si mai vorbim.