dar probabil ca crezi foarte mult in existenta diavolului, nu-i asa?

@Kramer:
(Nu tip - vorbesc ponderat.)
Da - si marmota învelea barbituricele în staniol. :D
Wake up, ppl!!!

:-O


Cum e?

Nup, chiar deloc!

Sunt de acord cu tot ce-a spus Keepy despre noi.
Dar nu si cu o parte dintre cele referitoare la evrei.
Dupä ce au pierdut Gratia Divina, evreii nu au devenit un sub-popor - ci doar un popor ca toate celelalte. Orgoliosi, ei mereu se considerä "mai presus de lege", "neamul ales", si alte asemenea tâmpenii. Cäcat. Sunt egali cu latinii, slavii, germanicii, anglo-saxonii, balcanicii, mongolii, negrii, aborigenii... sä mai continuu?
Apoi, holohoax-ul e doar un product placement.
In acele decenii, multe alte grupäri (nationale, etnice, politice, etc.), au fost persecutate si supuse genocidului (de rusi, de britanici, de americani, de nemti, de italieni, de spanioli, de chinezi, de japonezi, etc.). Evreii sunt singurii care au reactionat isterico-bisnitäresc - ceilalti au fost mult mai demni.
In fine, Dumnezeu nu pedepseste. Prin definitie, (cäci El e binele si iertarea supreme), El apärä de pedepse...
(...pe cei ce fac acel minim efort de a sta în raza Lui de actiune. I-ar apära pe toti, dar unii au preferat sä nu. Their own business.)
Noi singuri ne pedepsim.

Moderatori/admini, fiti asa de buni si uniti acest topic cu "Credeti în Dumnezeu?" Comuniunea ideaticä e evidentä.

Hoax-ul a ajuns aşa de rău promovat încât acum se fac ore la liceu despre Istoria Evreilor.

Cât despre subiectul celălalt...Crezi că Dumnezeu, în marea lui înţelepciune, se supără dacă câţiva oameni îi pun sub semnul întrebării existenţa?

Pitbull, când timpul îți permite, fii te rog bun și politicos și definește, explică noțiunea de Dumnezeu.

Pentru cei interesați de opiniile mele de până acum și care au timp: citiți ce am scris, începând cu acest mesaj.

Sunt convins cä Dumnezeu, în marea Lui întelepciune si bunätate, se întristeazä când câtiva oameni Ii neagä existenta - nu pentru Sine, ci pentru ei, din cauza problemelor si greutätilor pe care singuri si le creeazä, si care le vor complica si întârzia mult reunirea finalä cu El. Iubirea de oameni e aceea care stä la baza acestei tristeti, nicidecum iluzoriile "orgolii" pe care unii dintre noi, în micimea lor, i le atribuie adesea, proiectându-le spre El pe ale lor propriii (mai ales în iudaism si-n politeismul grecesc).
Dar, sä nu uitäm cä doar a-I pune sub semnul întrebärii existenta, cum ai precizat tu, nu e deloc räu! Dubito ergo cogito, cogito ergo sum! Iar Dumnezeu vrea sä existäm, ca fiinte cugetätoare - cä de-aia ne-a fäcut asa; altfel, ne fäcea moluste, sau cratite. Unul dintre aforismele mele definitorii este: "Scepticismul este primul pas spre adevärata credintä". Multi oameni cred în Dumnezeu încä din copilärie, cum au fost învätati, si nici o clipä nu se îndoiesc de El - ceea ce nu e räu, dar e limitat si riscant... In schimb, cei care ajung sä se îndoiascä sau chiar sä-L nege pentru un timp, când îsi vor regäsi credinta, aceasta va fi incomparabil mai puternicä (inclusiv fiindcä vor fi cunoscut absurditatea totalä a asa-zisului ateism si, în raport cu ea, ratiunea desävârsitä a divinitätii). Am cunoscut numeroase cazuri de acest gen, atât printre rude, prieteni si cunoscuti, cât si la nivelul larg al marilor spirite din întreaga lume despre care am citit. Este doar unul dintre motivele care fac ca unul dintre pilonii adeväratei credinte sä fie o culturä cât mai solidä.
Alt aforism al meu favorit (l-am mai citat pe-aici) este al initiatului indian Sri Aurobindo: "Un ateu este Dumnezeu jucându-se de-a v-ati ascunselea cu Sine Insusi!" Firesc: fiecare dintre noi este, de fapt, o prelungire a lui Dumnezeu, atât fizic cât mai ales spiritual... Deci, ce poate fi o asemenea negare de sine, dacä nu doar un simpatic exercitiu intelectual? Un joc sofisticat si nimic mai mult (cum au mai fost atâtea, de-a lungul istoriei gândirii omenesti; mie cel mai incitant mi s-a pärut solipsismul.) Oricum, vä recomand insistent "Jocul cosmic", de Stanislav Grof, Editura ANTET, 2005 (dacä nu mä-nsel). Nu veti regreta! E un veritabil page-turner!

Ar fi bine ca topicul ästa sä fuzioneze cu "Credeti în Dumnezeu", pe care Ipu tocmai l-a reactivat; discutia a dobândit în mod firesc un caracter teologic, iar despre tragedia de la Giulesti se discutä la "Articolul zilei..."

L.E.: Multumesc pentru fuziune, dar atentie: a rämas "redirect"-ul, si e derutant. Stergeti-l, vä rog.

Maestre, ce atâtea predicate verbele, atribute?

NUME PREDICATIVE! Iată ce-ți pretind, pentru a doua oară!

Reformuleazä, te rog, cä nu se întelege nimic.

Ce nu se înțelege?! Definește, te rog, noțiunea de Dumnezeu. Expune pe scurt sensul (sau sensurile) ei. Adică, după ce ne-ai conferențiat despre comportamentul lui Dumnezeu, spune-ne și ce este.

mai oameni buni... voi credeti cu atata ardoare in Dumnezeu, incat nu va ganditi si la posibilitatea ca dupa moarte sa nu fie NIMIC!... credinta nu inseamna sa fi obsedat de Dumnezeu. daca mie mi-e frica de moarte si de ce e dupa ea, si sunt constienta de faptul ca Dumnezeu, poate nu exista si noi ne inchinam ca fraierii la o... chestie, asta nu inseamna ca nu cred in Dumnezeu si ca Il iubesc mai putin... si totusi, faza cu religia e cam exagerata... cu Biserici si popi si icoane plangatoare... porunca 2 :"sa nu iti faci chip cioplit"... si atunci noi de ce ne inchinam la icoane?... sunt tot un fel de animale impaiate la care ne inchinam, nu?... in fine, am intrebat un preot chestia asta, si mi-a spus ca icoana a fost inventata pentru ca, crestinii sa aiba un model de urmat si sa stie la cine se inchina. a spus ca exista posibilitatea ca sfintii din icoane sa nu arete in aceste "portrete" exact cum aratau in realitate, dar ca nu asta conteaza, pentru ca atunci cand te inchini la icoana, nu te inchini la materia ei ci la ceea ce reprezinta... MA LASI? poi bine mai, si vitelu de aur nu era tot o materializare a unui Dumnezeu?... in fine, Biblia si Biserica sunt o porcarie. sunt prea multe chestii care se bat cap in cap... si cu toate acestea, cand intru intr-o Biserica simt ceva... linistitor... insa cateodata, stau si ma gandesc ca acest sentiment nu e indeajuns de puternic incat sa ma convinga ca Dumnezeu intradevar exista...

concluzia?...crede-ti cu cap, si nu exagerat... nu de alta dar sa nu fiti dezamagiti la sfarsit, cand va luati tai-tai de la lume si cand va ridicati sa nu gasiti nimic acolo "Sus".

Raiul şi Iadul sunt două invenţii justificate. Oamenii au nevoie de un sens, de un rost pentru viaţa lor şi care alt rost poate fi mai bun decât fericire veşnică? Iar Iadul e o chestie de moralitate, de a avea o frică când faci ceva râu pentru că vei ajunge în Iad, dar chestia e că frica trebuie sî fie ceva logic când faci ceva râu(şi nu pentru că vei ajunge în Iad , ci pentru că faci ceva RĂU!)

Pitbull, crezi şi în povestea Adam şi Eva ?

Asta are legatura cu arhitectura cladirii. Eu, desi nu sunt religios, mergeam in biserica si meditam, fara sa-mi fac cruce, sa sarut icoanele etc. Acelasi sentiment de liniste il gasesti si intr-un templu budist, in alte locuri spirituale, sau chiar si intr-o pestera.

Pe voi nu vă deranjează fumul de tămâie?

"Daca Dumnezeu nu exista si eu cred in El,nu pierd nimic insa daca el exista si eu nu cred in El, atunci am pierdut totul..."

Habar nu am care baiat a zis asta. Nu sunt sigur dar cred ca a zis-o Newton. Mi s-a parut interesanta unghiul din care este privita treaba.

Simti ceva linistitor cand intri in biserica. Hm... te-ai gandit ca in biserica nu e aceeasi larma ca pe strada, e chiar liniste.

E, a zis-o un franțuz, pe la jumătatea sec. al XVII-lea, nu mai știu cum îl chema, Pas..., Pas..., Pascștele mă-sii! Dă-l încolo!

Pas Pot? Am impresia că se pronunţă la fel cu ăla de care vorbeşti tu...

Că tot zice lumea de citate:

Nu el a zis-o, cred ca personajul asta e responsabil.

Unghiul o fi interesant, dar e mai degraba o vorba pentru prosti. Cu alte cuvinte cei ce nu sunt deja credinciosi ar trebui sa fie din frica si nu pentru ca ar crede cu adevarat, ceea ce e in primul rand ipocrizie.


=))