Hm... Istoria nu este o stiinta exacta. Trebuie studiata ca date si evenimente, ca interpretari si controverse. Iorga, Giurescu, alte tratate si diverse izvoare, multi alti autori, dar niciodata nu cred ca se va putea spune ca cineva prezinta un adevar inscontestabil, absolut. Istoria nu e matematica! Intotdeauna vor exista interpretari in functie de foarte multe criterii personale.
Poti sa mai incerci, totusi, sa iei legatura cu cineva de la Facultatea de Istorie care sa te indrume printre anumite lucrari de specialitate. Dar si acolo... Hm... Eram intr-o delegatie si doi colegi de munca, ambii absolventi de Istorie la UniBUc, se certau in fiecare seara: unul era discipolul profesorului Buzatu, celalalt al profesorului Scurtu. ;)

Pai tocmai de`asta am si postat aici ... pentru ca ma asteptam sa primesc mai multe raspunsuri.

am sa ma citez singura, sa nu ma luati la misto, dar mai discutam asta intr-un loc, si se pupa la fix


asta e treaba care ma inspaimanta cand vine vorba de Istorie, ma inspaimanta si ma intristeaza, pt ca este extrem de greu sa stii care este adevarul. imi place Istoria foarte mult dar e ca un fel de iubire neimpartasita. adica tu i-ai oferi totul, dar ea iti ofera multe minciuni, falsitati, manipulari, informatii ascunse, trunchiate. e ca si cum ai iubi pe cineva care te inseala nonstop

pe ce te bazezi?

adevărul este numai cel care poate fi dovedit prin absolut orice mijloc.

exista topic dedicat filmului Reconstituirea la cinematografia romana?
am ajuns la pagina 7 si nu am gasit, ziceti-mi daca e ca sa stiu daca mai caut.

respondentului multumiri!

Nu este.

fu-tu-i

ceva conex, gen topic numai cu filmele lui pintilie?

Nu prea,ştiu că săptămâna trecută am studiat atent secţiunea cu cinema românesc,numa' pe la pollurile cu cele mai bune filme româneşti.

tre sa fie ceva. dar nu stim noi sa cautam, eu personal nu am rabdare, sa ne zica Pitbul unde :)
il rugam mult!

(ma rog, io il rog)

întrebare către Dumnezeu
 

unde-ai ascus, Doamne, oamenii deştepţi, culţi, şi cu umor?!
io de ce am parte de toţi ***, cu ce-am greşit?! io ştiu că tb să fiu bună, tolerantă etc, însă cu ăştia zău de pot!! :(( :(( :(( :(( :(( :((
You don't love me anymore, or what?!:-O :-O

Las' că trece dom'le.O să fii bannată.

Illo, nu stiu dacä e vreun topic pintiliesc anume... tin minte doar cä acum patru ani trecute fix, la începuturile mele pe Cinemagia... se vorbea despre el într-un anume topic, l-am desfiintat, Nume mi-a zis cä o sug, si pe urmä ne-am împrietenit.
Dä un search Pintilie setat pe topicuri, nu pe mesaje.

mai mare rasu', mai baieti, pai se poate?

:-B

Credeti ca dependenta de net prosteste? =)) (:|

pai asculta un om destept ce zice despre asta.

"Nu mă înscriu printre detractorii calculatorului şi ai Internetului. Dimpotrivă: calculatorul şi facilităţile lui mi-au schimbat viaţa în bine şi asta la o vîrstă cînd nu e uşor să asumi deprinderi noi. Scriu numai pe calculator şi apelez, de cîte ori am nevoie, la reţeaua electronică, pentru informaţie, verificare, detaliu.
E la îndemînă, e rapid şi e, cu oarecari excepţii, o sursă de încredere.
Am însă norocul de a nu mă fi format în vecinătatea şi prin intermediul calculatorului.
Cu alte cuvinte, am puţine şanse să devin dependent, iar conceptul căutării intelectuale se asociază, pentru mine, ca şi pentru majoritatea congenerilor mei, cu alte proceduri decît cele pe care le implică manevrarea unei tastaturi.
E motivul pentru care sînt foarte rezervat cînd e să judec performanţa culturală a calculatorului şi a Internetului.
Ele au introdus în metabolismul culturii un coeficient de facilitate, care presupune, e drept, acces prompt, dar şi lene mentală, pasivitate, impostură.

Internetul e pe măsura acelora care cred că a fi cultivat înseamnă, pur şi simplu, a şti.
Cunoaşterea ca depozit, inteligenţa ca exerciţiu al memoriei, interogaţia redusă la strictă dexteritate mecanică şi la curiozitate primară, toate acestea transformă faptul de cultură în produs de supermarket şi efortul de cunoaştere într-o subspecie a shopping-ului.
Dar a fi cultivat nu înseamnă a şti, înseamnă a şti să cauţi.
Nu a şti să utilizezi o „maşină de căutare“, ci a transforma căutarea într-un parcurs laborios, imprevizibil, plin de fertile derapaje colaterale.
Cultura nu te îmbogăţeşte prin ceea ce îţi livrează în mod expres, ci prin aventura drumului, prin barocul tatonărilor.
Cultura e facultatea de a decide ce e de făcut cînd nu ştii ceva: cum să pui întrebarea, la ce uşă să baţi, în care orizont să te mişti.
Cultura te îmbogăţeşte şi prin ceea ce afli fără să fi căutat în mod direct.
Pe scurt, cultura ţine mai mult de inspiraţie şi febrilitate spirituală, decît de zel cumulativ.
Dansul e mai aproape de firea ei decît săpătura harnică şi achiziţia hrăpăreaţă. Or, Internetul nu încurajează dansul, ci mai degrabă o ţopăială arbitrară, o alergare aleatorie în toate direcţiile deodată.
Internetul e un mod de a găsi, în care căutarea se reduce la butonadă.
Ceea ce e grav e că, găsind atît de uşor, începi să-ţi închipui că deţii cu adevărat ceea ce ai găsit.
Impostura e, de aceea, paguba subiacentă a culturii de Internet. Bunul dobîndit fără efort, parada de informaţie plutind pe un perfect vid cognitiv, ştiinţa neasimilată, neprelucrată organic, creează im-presia penibilă a falsului, a jongleriei stîngace.
Nicăieri nu e trişeria intelectuală mai acasă ca în spaţiul culturii de Internet.
Campionii ei păcălesc lumea, dar se păcălesc pe ei înşişi. Încep să creadă că ştiu, că emană miresme subtile, cînd, de fapt, miros a Google de la o poştă.

Cultura de Internet ameninţă să devină cultura viitorului.
Ea face victime încă de pe băncile şcolii, dar se instalează, vanitos, şi în creiere mai tomnatice, grăbite să vîndă ceea ce n-au cumpărat niciodată.
Îmi pică ochii, din cînd în cînd, pe verbiajul bălţat al unei mici vedete de televiziune, pentru care laptop-ul pare să fie mamă, tată, frate, prieten şi, probabil, iubită. Din instrument util, calculatorul portabil a devenit un substitut de personalitate, o excrescenţă schizoidă care îşi domină utilizatorul.
Omul vrea să epateze, să etaleze cunoştinţe fenomenale, să arate, mă-nţelegi, prostimii cît e de deştept.
Vreţi să auziţi ceva despre Olympia (pronunţie ezitantă) a lui Edouard (pronunţat cu un „d“ final sonor) Manet? Ascultaţi la mine! Urmează platitudinile curente, culese din Wikipedia şi din alte cotloane digitale, de unde trebuie să rezulte că vorbitorul şi-a tocit coatele şi şi-a mîncat tinereţile studiind asiduu istoria artei. Nu-i nimic – îmi spun. Insul a făcut, totuşi, de bine, de rău, un efort. Şi decît să nu ştii nimic, mai bine să înveţi cîte ceva, fie şi de pe Internet.
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului.

Mai ai încă de butonat…"

de ANDREI PLESU

sursa:
http://www.dilemaveche.ro/index.php?...rticol&id=9271

Mai are cineva de pe aici fluturasi in stomac cand e sa faca un drum,o calatorie ? Sa plece undeva ? Adica are asa entuziasm si emotie in acelasi timp ?

Da, eu.
Cä tot merg la Timi-Short.

Super.Have fun.

Pit, Timi-short este festivbalul ala in care e implicat si Mihai Fulger? i remember he was telling me something about it.


@Redman. sa stii ca ai pus o intrebare buna. eu nu mai am nici o emotie cand plec undeva :(
decat daca plec cu trenul, atunci e miraculos!